31966L0402

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 14 iunie 1966

privind comercializarea semințelor de cereale

(66/402/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚII ECONOMICE EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 43 și 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic si Social,

întrucât producția de cereale deține un loc foarte important în agricultura Comunității Economice Europene;

întrucât obținerea unor rezultate satisfăcătoare în cultivarea cerealelor depinde în mare masură de utilizarea unor semințe corespunzătoare; întrucât, în acest sens, unele state membre au limitat de câtva timp comercializarea semințelor de cereale la semințele de înaltă calitate; întrucât aceste state au beneficiat de rezultatele activităților de selecție sistematică a plantelor efectuate de-a lungul câtorva decenii, obținând soiuri de cereale suficient de stabile și de omogene, cu caracteristici care permit întrevederea unor avantaje substanțiale în domeniile de utilizare preconizate;

întrucât prin aplicarea, în statele membre, a unor reguli unificate și cât mai stricte posibil la selecția soiurilor admise la comercializare va crește productivitatea culturilor de cereale;

întrucât totuși limitarea comercializării la anumite soiuri nu se justifică decât dacă agricultorul are garanția că va obține întra-devăr semințe din exact aceleași soiuri;

întrucât, în acest sens, anumite state membre aplică sisteme de certificare al căror scop este garantarea, printr-un control oficial, a identității și purității soiurilor;

întrucât există deja astfel de sisteme pe plan internațional; întrucât Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură a recomandat norme minime de certificare a semințelor de porumb în țările europene și mediteraneene; întrucât, în plus, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a stabilit un sistem de certificare a soiurilor pentru semințele de plante furajere destinate comerțului internațional;

întrucât se impune stabilirea pentru Comunitate a unui sistem de certificare unificat, bazat pe experiențele dobândite prin aplicarea sistemelor menționate anterior;

întrucât se impune aplicarea unui astfel de sistem atât schimburilor dintre statele membre, cât și comercializării pe piețele naționale;

întrucât, de regulă, semințele de cereale nu trebuie să poată fi comercializate decât dacă, în conformitate cu regulile de certificare, sunt examinate și certificate oficial ca semințe de bază sau semințe certificate; întrucât alegerea termenilor tehnici „semințe de bază” și „semințe certificate” se bazează pe terminologia internațională deja existentă;

întrucât, dată fiind importanța lor economică redusă, semințele de cereale necomercializate trebuie excluse din domeniul de aplicare al reglementărilor comunitare; întrucât nu va fi afectat însă dreptul statelor membre de a le supune unor prevederi speciale;

întrucât reglementările comunitare nu ar trebui aplicate semințelor pentru care se face dovada că sunt destinate exportului spre țări terțe;

întrucât, pentru a îmbunătăți nu doar valoarea genetică, ci și calitățile organoleptice ale semințelor de cereale în Comunitate, trebuie prevăzute anumite condiții privind puritatea specifică, facultatea germinativă și starea sanitară;

întrucât pentru a se garanta identitatea semințelor trebuie prevăzute reguli comunitare privind ambalarea, prelevarea de probe, închiderea și marcarea ambalajelor; întrucât, în acest sens, etichetele trebuie să conțină informațiile necesare pentru efectuarea examinării oficiale, precum și pentru informarea agricultorului, și să evidențieze caracterul comunitar al certificării;

întrucât unele state membre au nevoie, pentru utilizări speciale, de amestecuri de semințe de cereale din mai multe specii; întrucât, pentru a ține cont de aceste nevoi, statele membre trebuie autorizate să admită astfel de amestecuri în anumite condiții;

întrucât pentru a garanta, cu ocazia comercializării semințelor, respectarea regulilor și dispozițiilor referitoare la calitatea și identitatea semințelor, statele membre trebuie să adopte prevederi de examinare eficiente;

întrucât fără a aduce atingere aplicării articolului 36 din tratat, semințele care respectă regulile menționate anterior nu trebuie supuse decât restricțiilor de comercializare prevăzute de reglementările comunitare, cu excepția cazurilor în care regulile comunitare prevăd limite de toleranță pentru organismele dăunătoare;

întrucât, într-o primă etapă, până la stabilirea unui catalog comun al soiurilor, trebuie ca aceste restricții să includă în primul rând dreptul statelor membre de a limita comercializarea semințelor la cele din soiuri care au valoare culturală și de utilizare pentru teritoriul lor;

întrucât este necesară recunoașterea, în anumite condiții, a echivalenței dintre semințele înmulțite într-un stat membru și semințele înmulțite în alt stat, dar pornind de la semințe de bază certificate în respectivul stat membru;

întrucât, pe de altă parte, trebuie prevăzut ca semințele de cereale recoltate în țări terțe să nu poată fi comercializate în Comunitate decât dacă oferă aceleași garanții ca și semințele certificate oficial în Comunitate și dacă sunt conforme regulilor comunitare;

întrucât în perioadele în care există dificultăți de aprovizionare cu anumite categorii de semințe certificate trebuie admise, temporar, și semințe supuse unor exigențe scăzute;

întrucât, pentru a armoniza metodele tehnice de certificare din diversele state membre și pentru a putea compara, pe viitor, semințele certificate în cadrul Comunității cu cele provenind din țări terțe, se consideră utilă stabilirea, în statele membre, a unor culturi comparative comunitare, în care să se efectueze controale anuale a posteriori ale semințelor din diferitele categorii de „semințe certificate”;

întrucât Comisiei trebuie să-i revină sarcina de a lua anumite măsuri de punere în aplicare a prezentei directive; întrucât, pentru a facilita punerea în practică a respectivelor măsuri, trebuie prevăzută o procedură care să instituie o strânsă colaborare între statele membre și Comisie, în cadrul Comitetului permanent pentru semințe și material de înmulțire pentru agricultură, horticultură și forestier,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică semințelor de cereale comercializate în interiorul Comunității.

Articolul 2

(1)   În sensul prezentei directive:

(2)   Statele membre pot:

Articolul 3

(1)   Statele membre dispun că semințele de cereale nu pot fi comercializate decât dacă au fost certificate oficial ca „semințe de bază”, „semințe certificate”, „semințe certificate din prima generație” sau „semințe certificate din a doua generație” și dacă îndeplinesc condițiile prevăzute în anexa II.

(2)   Statele membre stabilesc, pentru certificare și pentru comercializare, umiditatea maximă conținută de semințele de bază și semințele certificate de orice tip.

(3)   Statele membre asigură efectuarea examinărilor oficiale ale semințelor după metodele internaționale curente, în măsura în care există deja astfel de metode.

(4)   Statele membre pot să dispună derogări de la prevederile alineatelor (1) și (2):

Articolul 4

(1)   Statele membre pot totuși să autorizeze, prin derogare de la prevederile articolului 3:

Aceste prevederi nu se aplică semințelor importate din țări terțe, excepție făcând cazurile prevăzute la articolul 15 în ceea ce privește înmulțirea în afara Comunității.

(2)   Pentru semințele de porumb, statele membre pot scădea rata minimă a facultății germinative prevăzute în anexa II până la 85 % din valoarea pentru semințe pure.

Articolul 5

Statele membre pot stabili, în ceea ce le privește, pe lângă condițiile prevăzute în anexele I și II, condiții suplimentare sau condiții mai severe pentru certificarea producției proprii.

Articolul 6

(1)   Fiecare stat membru întocmește o listă a soiurilor de cereale admise oficial la certificare pe teritoriul său.

(2)   Un soi este admis la certificare doar dacă se constată, în urma unor examinări oficiale sau controlate oficial, efectuate mai ales în câmp în doi ani consecutivi, iar pentru secară și pentru soiurile de porumb cu polenizare liberă în trei ani consecutivi,

(3)   Pentru hibrizi și pentru soiurile sintetice, componentele genealogice sunt comunicate autorităților responsabile pentru admitere și certificare. La cererea menținătorului, statele membre asigură confidențialitatea acestui examen și a descrierii componentelor genealogice.

(4)   Soiurile admise sunt controlate regulat și în mod oficial. Dacă cel puțin una dintre condițiile de admitere la certificare nu mai este îndeplinită, admiterea este amânată și soiul retras de pe listă. În cazul modificării uneia sau mai multor caracteristici secundare ale unui soi de secară sau de porumb cu polenizare liberă, descrierea din listă este modificată imediat.

(5)   Lista și versiunile sale modificate sunt notificate imediat Comisiei, care le transmite celorlalte state membre.

Articolul 7

(1)   Statele membre dispun ca, în cursul procedurii de control al soiurilor și al liniilor consangvinizate de porumb, precum și în cursul examinării semințelor în scopul certificării, probele să fie prelevate conform metodelor oficiale corespunzătoare.

(2)   În cursul examinării semințelor în vederea certificării, probele sunt prelevate din loturi omogene; greutatea maximă a unui lot și greutatea minimă a unei probe sunt precizate în anexa III.

Articolul 8

(1)   Statele membre dispun ca semințele de bază și semințele certificate de orice tip să nu poată fi comercializate decât în loturi suficient de omogene și în ambalaje închise și dotate, conform prevederilor articolelor 9 și 10, cu sistem de închidere și marcă.

(2)   Statele membre pot să dispună, pentru comercializarea cantităților mici la utilizatorul final, derogări de la prevederile alineatului (1) în ceea ce privește ambalajul, sistemul de închidere și marca.

Articolul 9

(1)   Statele membre dispun ca ambalajele semințelor de bază și ale semințelor certificate de orice tip să fie închise oficial, astfel încât, la deschiderea ambalajului, sistemul de închidere să se deterioreze și să nu se poată fixa la loc.

(2)   Eventualele noi închideri ale ambalajului nu se pot face decât sub supraveghere oficială. În acest caz, pe eticheta prevăzută la articolul 10 alineatul (1) trebuie indicată și noua închidere, data la care a fost efectuată și numele serviciului care a efectuat-o.

Articolul 10

(1)   Statele membre dispun ca ambalajele pentru semințele de bază și semințele certificate de orice tip:

(2)   Statele membre pot:

Articolul 11

Nu este afectat dreptul statelor membre de a dispune ca ambalajele semințelor de bază și ale semințelor certificate de orice tip, produse în interiorul statului respectiv sau importate, să fie prevăzute, în vederea comercializării pe teritoriul lor, cu eticheta furnizorului, în cazurile diferite de cele menționate la articolul 4.

Articolul 12

Statele membre dispun ca orice tratament chimic aplicat semințelor de bază și semințelor certificate de orice tip să fie menționat fie pe eticheta oficială, fie pe eticheta furnizorului, precum și pe ambalaj sau în interiorul acestuia.

Articolul 13

(1)   Statele membre pot admite ca semințele de cereale să fie comercializate sub formă de amestecuri de semințe din specii diferite, cu condiția ca, înainte de a fi amestecate, componentele amestecului să îndeplinească regulile de comercializare care le sunt aplicabile.

(2)   Se aplică dispozițiile de la articolele 8, 9 și 11, precum și cele de la articolul 10, sub rezerva că, pentru amestecuri, culoarea etichetei este verde.

Articolul 14

(1)   Statele membre se asigură ca semințele de bază și semințele certificate de orice tip care au fost certificate oficial și al căror ambalaj a fost închis și marcat oficial, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, să nu fie supuse unor restricții de comercializare în ceea ce privește caracteristicile lor, dispozițiile de examinare, marcajul și închiderea, diferite de cele prevăzute în prezenta directivă.

(2)   Statele membre pot:

Articolul 15

Statele membre hotărăsc că semințele de cereale obținute direct din semințe de bază certificate într-un stat membru sau din semințe certificate din prima generație și recoltate într-un alt stat membru sau într-o țară terță sunt echivalente cu semințele certificate sau cu semințele certificate din prima sau a doua generație, cu condiția ca aceste semințe să fi fost recoltate în statul în care au fost produse fie semințele de bază, fie semințele certificate din prima generație, să fi fost supuse unei inspecții în câmp îndeplinind condițiile prevăzute în anexa I și să se fi constatat, în urma unei examinări oficiale, că s-au respectat cerințele prevăzute în anexa II pentru semințele certificate sau semințele certificate din prima sau a doua generație.

Articolul 16

(1)   La propunerea Comisiei și hotărând cu majoritate calificată, Consiliul constată:

(2)   Până când Consiliul se pronunță conform prevederilor alineatului (1), statele membre pot să întreprindă ele însele controalele prin care să constate îndeplinirea cerințelor specificate la respectivul alineat. Acest drept este valabil până la 1 iulie 1969.

Articolul 17

(1)   Pentru a depăși dificultățile temporare de aprovizionare generală cu semințe de bază sau cu semințe certificate de orice tip apărute în cel puțin un stat membru și imposibil de rezolvat în interiorul Comunității, Comisia autorizează, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21, unul sau mai multe state membre să admită la comercializare, pentru o perioadă stabilită de Comisie, semințe dintr-o categorie supusă unor exigențe scăzute.

(2)   În cazul unei categorii de semințe dintr-un soi sau o linie consangvinizată cunoscută, eticheta oficială este cea prevăzută pentru categoria corespunzătoare, iar în toate celelalte cazuri este galben închis. Eticheta indică întotdeauna faptul că este vorba de semințe dintr-o categorie supusă unor exigențe scăzute.

Articolul 18

Prezenta directivă nu se aplică semințelor de cereale dacă se dovedește că acestea sunt destinate exportului spre țări terțe.

Articolul 19

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta efectuarea, în cursul comercializării, cel puțin prin sondaj, a controlului oficial al semințelor de cereale menit să verifice respectarea condițiilor stipulate în prezenta directivă.

Articolul 20

(1)   În interiorul Comunității se stabilesc culturi comparative comunitare în care se efectuează anual un control a posteriori al probelor de semințe de bază și semințe certificate de orice tip prelevate prin sondaj; aceste culturi sunt supuse examinării comitetului prevăzut la articolul 21.

(2)   Într-o primă etapă, examinările comparative urmăresc armonizarea metodelor tehnice de certificare, cu scopul de a obține rezultate echivalente. Din momentul în care acest scop este atins, examinările comparative vor face obiectul unui raport anual de activitate, notificat în mod confidențial statelor membre și Comisiei. Comisia stabilește, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21, data întocmirii primului raport.

(3)   Măsurile necesare efectuării examinărilor comparative sunt adoptate conform procedurii prevăzute la articolul 21. La examinarea comparativă se pot include și semințe de plante oleaginoase și de fibre recoltate în țări terțe.

Articolul 21

(1)   Dacă trebuie urmată procedura prevăzută în prezentul articol, Comitetul permanent pentru semințe și material de înmulțire pentru agricultură, horticultură și forestier, instituit prin Decizia Consiliului din 14 iunie 1966 (2) și denumit în continuare „comitet”, este sesizat de președinte fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2)   În cadrul comitetului, voturile statelor membre sunt determinate conform dispozițiilor prevăzute la articolul 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot.

(3)   Reprezentantul Comisiei înaintează un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la aceste măsuri în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizele se adoptă cu o majoritate de 12 voturi.

(4)   Comisia adoptă măsuri care au aplicabilitate imediată. Totuși, dacă nu corespund cu avizul comitetului, aceste măsuri sunt imediat comunicate Consiliului de către Comisie. În acest caz, Comisia poate amâna aplicarea măsurilor adoptate cu cel mult o lună de la data acestei comunicări.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o altă decizie în termen de o lună.

Articolul 22

Sub rezerva limitelor de toleranță prevăzute în anexa II punctul 2 în ceea ce privește prezența organismelor dăunătoare, prezenta directivă nu afectează dispozițiile din legislațiile naționale justificate prin motive privind sănătatea și viața persoanelor și a animalelor, conservarea plantelor sau protecția proprietății industriale și comerciale.

Articolul 23

Statele membre pun în aplicare legile, reglementările și dispozițiile administrative necesare în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) până cel târziu la 1 iulie 1968, iar dispozițiile necesare în conformitate cu celelalte dispoziții din prezenta directivă și anexele sale până cel târziu la 1 iulie 1969. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 24

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO 109, 9.7.1964, p. 1760/64.

(2)  JO 125, 11.7.1966, p. 2289/66.

ANEXA I

Condiții de certificare a unei culturi

1.   Cultura prezintă un nivel satisfăcător de identitate și de puritate a soiului. Această condiție se aplică analog liniilor consangvinizate de porumb.

2.   S-au efectuat inspecții oficiale în câmp în număr de cel puțin:

3.   Starea culturală a culturii de producție și starea de dezvoltare a culturii permit un control corespunzător al identității și al purității soiului, precum și al stării sanitare și, în plus, în ceea ce privește porumbul, al identității și purității liniilor consangvinizate și al castrării pentru producerea de semințe din soiuri hibride.

4.   Pentru secară și porumb, distanțele minime față de culturile vecine de alte soiuri sau de linii consangvinizate din aceeași specie și față de culturile din același soi sau linie consangvinizată care nu îndeplinesc condițiile de puritate prevăzute pentru producerea de semințe din aceeași categorie sunt:

Dacă există garanția unei protecții satisfăcătoare împotriva polenizărilor străine nedorite, respectarea distanțelor menționate anterior este facultativă.

5.   Prezența bolilor care reduc valoarea de utilizare a semințelor, în special Ustilagineae, nu este admisă decât în limitele cele mai scăzute posibil.

6.   Condiții speciale pentru porumb:

ANEXA II

Condiții obligatorii pentru semințe

1.   Semințele prezintă un nivel satisfăcător de identitate și de puritate a soiului. Această condiție se aplică analog și liniilor consangvinizate de porumb.

2.   Prezența bolilor care reduc valoarea de utilizare a semințelor nu este admisă decât în cea mai mică limită posibilă. Pentru semințele certificate se admit două bucăți sau fragmente de Claviceps purpurea la 500 de grame.

ANEXA III

ANEXA IV

Eticheta

A.   Indicații prevăzute

B.   Dimensiuni minime

110 mm × 67 mm