(1)

La 30 iunie 2020, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2020/912 privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (1).

(2)

La 2 februarie 2021, Consiliul a modificat Recomandarea (UE) 2020/912 privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (2), în scopul actualizării criteriilor utilizate pentru a evalua dacă călătoriile neesențiale din țări terțe sunt sigure și ar trebui să fie permise.

(3)

Aceeași modificare a introdus mecanisme de limitare a răspândirii variantelor care suscită îngrijorare ale virusului SARS-CoV-2 în zona UE+ (3).

(4)

Între timp, în zona UE+, precum și în multe alte regiuni și țări terțe au fost lansate campanii de vaccinare în masă împotriva virusului SARS-CoV-2.

(5)

La 17 martie 2021, Comisia a propus două regulamente (4) pentru crearea unor „adeverințe electronice verzi” menite să faciliteze libera circulație în condiții de siguranță în interiorul UE pe durata pandemiei de COVID-19. În interiorul UE, adeverința electronică verde va constitui dovada că deținătorul a fost vaccinat împotriva COVID-19, a primit un rezultat negativ la testul de depistare a infecției sau s-a vindecat de COVID-19. Statelor membre le revine în continuare responsabilitatea de a decide care restricții din domeniul sănătății publice pot fi eliminate pentru călători, dar ar trebui să aplice aceste derogări în mod nediscriminatoriu călătorilor care dețin o adeverință electronică verde.

(6)

Devin tot mai răspândite opiniile științifice și dovezile empirice care sprijină în mod consecvent ideea că vaccinarea contribuie la întreruperea lanțului de transmitere.

(7)

Aceste dovezi sugerează că s-ar putea renunța în condiții de siguranță la restricțiile de călătorie, în anumite cazuri, pentru persoanele care pot demonstra că li s-a administrat ultima doză recomandată a unui vaccin împotriva COVID-19 autorizat în UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și că astfel de derogări de la aplicarea restricțiilor ar putea fi, de asemenea, justificate dacă o persoană a fost vaccinată cu un vaccin împotriva COVID-19 în cazul căruia s-a finalizat înscrierea pe lista OMS privind utilizările de urgență.

(8)

Copiii care, având în vedere vârsta lor, sunt excluși de la vaccinarea împotriva COVID-19 ar trebui să fie în măsură să călătorească împreună cu părinții vaccinați, cu condiția să fi avut un rezultat negativ la un test PCR pentru COVID-19 efectuat cu cel mult 72 de ore înainte de trecerea frontierei zonei UE+. În aceste cazuri, statele membre ar putea solicita efectuarea unor teste suplimentare după sosire.

(9)

Cu toate acestea, studiile privind măsura în care variantele care suscită îngrijorare eludează răspunsul imun indus de diferitele vaccinuri împotriva COVID-19 sunt încă puține sau chiar inexistente. Prin urmare, în conformitate cu abordarea precaută, ar trebui instituit un mecanism de activare a unei „frâne de urgență” pentru a permite statelor membre să adopte, în mod coordonat, măsuri urgente și limitate în timp pentru a reacționa rapid la apariția într-o anumită țară terță a unei variante care face obiectul unei atenții speciale, în special în cazul în care aceasta a fost desemnată de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) ca variantă care suscită interes. Această frână de urgență ar trebui să permită luarea unor măsuri adecvate, constând inclusiv în limitarea intrărilor, pentru a împiedica importarea și răspândirea respectivei variante în zona UE+. Astfel de măsuri ar trebui să facă obiectul unei coordonări rapide în cadrul Consiliului, pentru a permite o abordare comună.

(10)

Progresele înregistrate în ceea ce privește vaccinarea populației unei țări terțe împotriva virusului ar trebui să fie luate în considerare atunci când se evaluează situația epidemiologică din țara respectivă.

(11)

Odată ce vor fi adoptate, regulamentele privind adeverința electronică verde vor furniza, prin intermediul unui act de punere în aplicare al Comisiei, temeiul pentru a considera adeverințele de vaccinare din țări terțe ca fiind echivalente cu adeverințele electronice verzi sau pentru a elibera astfel de adeverințe persoanelor care au fost vaccinate în țări terțe. Pentru a asigura o abordare coordonată la nivelul statelor membre și pentru a facilita deplasarea călătorilor din țări terțe în interiorul zonei UE+, ar trebui luate măsuri pentru a facilita recurgerea la aceste dispoziții. În acest scop, statele membre ar putea lua în considerare crearea unui portal unde persoanele cu reședința în afara zonei UE+ să poată solicita recunoașterea adeverinței lor de vaccinare eliberată de o țară terță ca dovadă fiabilă a vaccinării și/sau eliberarea unei „adeverințe electronice verzi”.

(12)

În cazul în care statele membre acceptă dovada vaccinării pentru a aplica derogarea de la restricțiile instituite în conformitate cu dreptul Uniunii pentru a limita răspândirea COVID-19, cum ar fi de la cerința ca persoanele în cauză să fie supuse carantinei/autoizolării sau să fie testate pentru depistarea infecției cu SARS-CoV-2, statele în cauză ar trebui, în principiu, să aplice, această derogare călătorilor care își au reședința într-o țară terță și cărora, cu cel puțin 14 zile înainte de intrarea în zona UE+, li s-a administrat ultima doză recomandată dintr-un vaccin împotriva COVID-19 care a fost autorizat în UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004. Statele membre ar putea decide, de asemenea, să aplice o derogare de la restricții pentru călătorii vaccinați cu un alt vaccin împotriva COVID-19 în cazul căruia s-a finalizat înscrierea pe lista OMS privind utilizările de urgență. Cu toate acestea, nu ar trebui să se aplice niciuna dintre aceste posibilități în cazul în care un stat membru a activat frâna de urgență. Până când regulamentele privind adeverința electronică verde sunt adoptate și devin aplicabile și până când Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru tratarea adeverințelor de vaccinare emise de țări terțe ca fiind echivalente cu adeverințele electronice verzi, statele membre ar trebui să poată accepta adeverințe ale țărilor terțe care conțin cel puțin setul minim de date în temeiul legislației naționale, ținând seama de capacitatea de a verifica autenticitatea, valabilitatea și integritatea adeverinței, precum și de a verifica dacă aceasta conține toate datele relevante.

(13)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei recomandări, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezenta recomandare constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul menționat, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta recomandare, dacă o va pune în aplicare.

(14)

Prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (6). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(15)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (7).

(16)

În ceea ce privește Elveția, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE (8), coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (9).

(17)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE (10), coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE (11).

(18)

Statutul juridic al prezentei recomandări, astfel cum este menționat în considerentele 13-17, nu aduce atingere necesității ca toate statele membre, în interesul bunei funcționări a spațiului Schengen, să decidă cu privire la eliminarea restricției asupra călătoriilor neesențiale către UE într-un mod coordonat,

1.

La punctul 2 primul paragraf, a cincea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

2.

La punctul 2 al doilea paragraf, numărul „25” se înlocuiește cu „75”.

La punctul 2, al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Datele privind «rata de testare», «rata testelor pozitive», «varianta care suscită îngrijorarea și varianta care suscită interesul» ar trebui furnizate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), pe baza informațiilor puse la dispoziția ECDC. Astfel de date ar putea fi completate de informații furnizate de delegațiile UE, de OMS și de alte centre de control al bolilor, atunci când acestea sunt disponibile, și pe baza listei de verificare anexate la comunicarea din 11 iunie 2020.”

La punctul 2 se adaugă un nou paragraf, al patrulea, cu următorul cuprins:

„Pe lângă informațiile menționate la punctul 2 primul paragraf, ECDC ar trebui să publice și să actualizeze periodic o hartă care să prezinte situația variantelor care suscită îngrijorarea și a variantelor care suscită interesul în țările terțe.”

3.

Punctul 6 se modifică după cum urmează:

4.

După punctul 6 se introduce următorul punct nou 6a:

5.

La punctul 7, la începutul primei teze se introduc cuvintele „fără a aduce atingere punctului 6a”.

După punctul 7 al treilea paragraf se introduc următoarele paragrafe noi, care devin un nou punct 7a:

„În cazul în care situația epidemiologică a unei țări terțe sau a unei regiuni se agravează rapid și, în special, în cazul în care a fost detectată o variantă care suscită îngrijorare sau o variantă care suscită interesul, statele membre ar trebui să adopte, cu caracter excepțional, o restricție urgentă și temporară asupra tuturor călătoriilor către UE ale resortisanților țărilor terțe care au reședința în țara terță respectivă. Această restricție de călătorie nu ar trebui să se aplice persoanelor enumerate la punctul 6 literele (a) și (b) și călătorilor enumerați la punctul (i) și la punctele (iv)-(ix) din anexa II. Cu toate acestea, acești călători ar trebui să facă obiectul unor teste adecvate și regulate, inclusiv înaintea plecării, astfel cum se prevede la punctul 7, și să fie supuși autoizolării/carantinei chiar dacă, cu cel puțin 14 zile înainte de intrarea în zona UE+, au primit ultima doză recomandată din unul dintre vaccinurile împotriva COVID-19 autorizate în UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 sau din unul dintre vaccinurile împotriva COVID-19 în cazul căruia s-a finalizat înscrierea pe lista OMS privind utilizările de urgență.

Atunci când un stat membru aplică astfel de restricții, statele membre reunite în cadrul structurilor Consiliului și în strânsă cooperare cu Comisia ar trebui să analizeze de urgență situația în mod coordonat. Aceste restricții ar trebui revizuite cel puțin o dată la două săptămâni, ținând seama de evoluția situației epidemiologice.”

Al patrulea și al cincilea paragraf de la punctul 7 sunt introduse după punctul 7a și devin primul și al doilea paragraf al unui nou punct 7b.