—

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolele 8, 153, alineatul (1) și 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”),

—

având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă, în special obiectivul 5:

—

având în vedere Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei,

—

având în vedere Convenția internațională a ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială,

—

având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

—

având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing din 15 septembrie 1995, precum și rezultatele conferințelor de revizuire ale acesteia,

—

având în vedere articolul 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 și articolul 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale din 1966,

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

—

având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și securitate din 25 noiembrie 2020, intitulată „Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen (GAP) III – o agendă ambițioasă pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor în acțiunile externe ale UE 2021-2025” (JOIN(2020)0017) și documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei care o însoțește, intitulat „Obiective și indicatori pentru cadrul punerii în aplicare a Planului de acțiune pentru egalitatea de gen III (2021-25)” (SWD(2020)0284),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap (2021-2030)” (COM(2021)0101),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 18 septembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025” (COM(2020)0565),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 7 octombrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor” (COM(2020)0620),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698),

—

având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (1) (Directiva privind egalitatea rasială),

—

având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (2) („Directiva privind egalitatea de tratament”),

—

având în vedere Forumul „Generația egalității”, organizat la Ciudad de Mexico între 29 și 31 martie 2021 și la Paris între 30 iunie și 2 iulie 2021,

—

având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la perspectiva de gen în perioada crizei COVID-19 și după această criză (3),

—

având în vedere rezoluția sa din 24 iunie 2021 referitoare la situația sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente în UE, în contextul sănătății femeilor (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2022 referitoare la Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen III (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor: combaterea atitudinilor negative față de populațiile cu origini rome din Europa (6),

—

având în vedere rezoluția sa din 26 martie 2019 referitoare la drepturile fundamentale ale persoanelor de origine africană în Europa (7),

—

având în vedere raportul Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) intitulat „Intersecting inequalities: Gender Equality Index 2019” (Intersectarea inegalităților: indicele privind egalitatea de gen 2019),

—

având în vedere raportul Comunității Lesbiene * EuroCentralasiatice (EL*C) din 29 iunie 2021 intitulat „Resistance as a Way of Living: Lesbian lives through the COVID-19 Pandemic” (Rezistența ca mod de viață: viața lesbienelor în timpul pandemiei de COVID-19”,

—

având în vedere raportul EL*C 1 octombrie 2021 intitulat „Lesbophobia: an intersectional form of violence” (Lesbofobia: o formă intersecțională de violență),

—

având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) din 14 mai 2020, intitulat „A long way to go for LGBTI equality” (O cale lungă până la realizarea egalității pentru persoanele LGBTI (Sondajul II al FRA LGBTI),

—

având în vedere raportul EL*C 7 februarie 2022 intitulat „A bitter pill to swallow: gaps and discriminations in access to healthcare for lesbians” (O Pilulă amară de înghițit: lacune și discriminări în ceea ce privește accesul la asistență medicală pentru lesbiene),

—

având în vedere raportul Rețelei europene împotriva rasismului (ENAR) din 14 septembrie 2020 intitulat „Intersectional discrimination in Europe: relevance, challenges and ways forward” (Discriminarea intersecțională în Europa: relevanță, provocări și căi de urmat),

—

având în vedere „Nota de orientare referitoare la colectarea și utilizarea datelor privind egalitatea pe baza originii rasiale sau etnice” a Comisiei (8),

—

având în vedere raportul rețelei europene a organismelor de promovare a egalității intitulat „Colectarea și utilizarea datelor privind plângerile de către organismele de promovare a egalității” (9),

—

având în vedere Manualul european privind datele referitoare la egalitate (10),

—

având în vedere principiile directoare comune ale Comisiei pentru planurile naționale de acțiune împotriva rasismului și a discriminării rasiale din martie 2022,

—

având în vedere raportul alternativ al ENAR intitulat „Racism &Discrimination in Employment in Europe 2013-2017” (Rasism și discriminare în ocuparea forței de muncă) (11),

—

având în vedere Deceniul internațional al persoanelor de origine africană 2015-2024 proclamat de ONU,

—

având în vedere raportul FRA din 4 aprilie 2019 intitulat „Second European Union Minorities and Discrimination Survey – Roma women in nine EU Member States” (Al doilea sondaj al Uniunii Europene privind minoritățile și discriminarea – femeile rome din nouă state membre ale UE) (12),

—

având în vedere raportul FRA din 15 noiembrie 2019 intitulat „Second European Union Minorities and Discrimination Survey – Being Black in the EU” (Al doilea sondaj al Uniunii Europene privind minoritățile și discriminarea – A fi persoană de culoare în UE) (13),

—

având în vedere fișa informativă a Centrului pentru Justiție Intersecțională din aprilie 2020 intitulată „Intersectionality at a Glance in Europe” (Intersecționalitatea pe scurt în Europa) (14),

—

având în vedere setul de resurse al ONU Femei și al Parteneriatului ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, publicat în 2021 și intitulat „Intersectionality Resources and Toolkit: A Intersectional Approach to Leave No One Behind” (Resurse și instrumente privind intersecționalitatea: o abordare intersecțională pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă) (15),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru cultură și educație,

—

având în vedere avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A9-0190/2022),

A.

întrucât multe femei se confruntă cu inegalități și discriminări intersecționale în UE; întrucât discriminarea intersecțională se referă la o situație în care mai multe motive de discriminare funcționează și interacționează între ele, de exemplu, genul împreună cu alte motive de discriminare, cum ar fi rasa, culoarea, statutul etnic sau socio-economic, vârsta, orientarea sexuală, identitatea și expresia de gen, caracteristicile sexuale, caracteristicile genetice, religia sau convingerile, naționalitatea, statutul de reședință, contextul de migrație sau dizabilitățile, printre altele, într-un mod care este inseparabil și creează tipuri specifice de discriminare;

B.

întrucât discriminarea intersecțională este diferită de discriminarea multiplă, care apare când fiecare tip de discriminare poate fi dovedit și tratat în mod independent; întrucât în cazul discriminării intersecționale, motivele de discriminare sunt întrepătrunse, creând un tip unic de discriminare; întrucât intersecționalitatea permite o perspectivă care ține seama de motive cere se intersectează, fără a acorda prioritate unuia sau altuia dintre ele; întrucât o abordare intersecțională ține seama de multidimensionalitatea experiențelor și identităților oamenilor și presupune o abordare de jos în sus; întrucât folosirea unei abordări bazate pe intersecționalitate în analize și politici necesită o gândire diferită în ceea ce privește identitatea, egalitatea și dezechilibrele de putere;

C.

întrucât aplicarea unei analize intersecționale ne permite să abordăm și să înțelegem inegalitățile sociale, excluziunea și discriminarea dintr-o perspectivă cuprinzătoare, sistemică și structurală, depășind în același timp o abordare unilaterală a discriminări; întrucât politicile UE nu au inclus până în prezent o abordare intersecțională; întrucât ele au pus accentul doar pe dimensiunile individuale ale discriminării, ceea ce minimizează dimensiunile instituționale, structurale și istorice ale acesteia;

D.

întrucât, adesea, impactul rasismului și al procesului de rasializare nu este considerat a fi un fenomen important care împiedică egalitatea în Europa; întrucât politicile intersecționale nu pot fi puse în aplicare fără a plasa persoanele rasializate în centrul intersecțiilor discriminării;

E.

întrucât realizarea egalității de gen nu poate avea loc dacă nu au fost eradicate toate tipurile multiple de discriminare, intenționată și neintenționată, în forma lor individuală, structurală, instituțională și istorică; întrucât aplicarea unei abordări intersecționale urmărește să examineze interconexiunile dintre rasism/colonialism, inegalitate economică și patriarhat; întrucât legislația tradițională de combatere a discriminării nu reușește să combată toate formele de discriminare și efectele negative cumulate ale acestora asupra femeilor în cauză și întrucât nu toate statele membre includ în mod explicit discriminarea multiplă și discriminarea intersecțională în legislația lor națională (16);

F.

întrucât femeile nu sunt o categorie omogenă, iar înțelegerea diversității lor este esențială pentru a garanta că procesul de elaborare a politicilor nu continuă să discrimineze și/sau să facă invizibile, în mod direct sau indirect, anumite grupuri de femei, cum ar fi femeile dezavantajate din punct de vedere socioeconomic, de origine africană, din Orientul Mijlociu, latino-americană, romă și asiatică; întrucât femeile, în special femeile cu dizabilități, femeile migrante și cele care aparțin minorităților etnice, femeile negre, femeile de culoare, femeile de etnie romă, femeile în vârstă, femeile cu un nivel scăzut de educație, femeile cu probleme de sănătate și femeile LGBTI+ sunt mai frecvent supuse unor forme multiple și intersectoriale de discriminare;

G.

întrucât o provocare esențială în ceea ce privește operaționalizarea intersecționalității și abordarea formelor intersecționale de discriminare este absența datelor intersecționale privind egalitatea; întrucât insuficiența datelor relevante duce la lacune grave și împiedică UE și statele membre să monitorizeze în mod activ situația inegalității și să abordeze și să analizeze amploarea discriminării intersecționale în Europa, inclusiv situația grupurilor minoritare și marginalizate; întrucât unele state membre nu colectează în prezent acest tip de date, ceea ce face ca anumite grupuri de persoane să fie invizibile în procesul de elaborare a politicilor; întrucât colectarea unor astfel de date, în special cu privire la rasă, etnie și dizabilitate, ar trebui realizată în mod voluntar și anonim, în conformitate cu standardele de protecție a datelor și cu Convenția de la Istanbul;

H.

întrucât punerea în aplicare a politicii intersecționale înseamnă efectuarea unor evaluări aprofundate ale impactului politicilor și legislației, eliminarea măsurilor care sunt în detrimentul grupurilor marginalizate la intersecțiile discriminării și asigurarea unei participări semnificative a persoanelor afectate de inegalități, în toată diversitatea lor, la elaborarea, adoptarea și implementarea politicilor și a măsurilor;

I.

întrucât femeile care fac obiectul unor forme de discriminare intersecționale se confruntă cu obstacole multiple în calea accesului la piața oficială a muncii, ceea ce le face vulnerabile la discriminare, sărăcie, exploatare economică, excluziune socială și violență de gen, inclusiv la hărțuire sexuală și rele tratamente; întrucât, în întreaga UE, 91 % dintre femeile negre sunt supracalificate la locul lor de muncă, comparativ cu 48 % dintre femeile albe, și se confruntă în mod constant cu discriminare și microagresiuni, ceea ce duce la rate mai ridicate de epuizare; întrucât recunoașterea diplomelor obținute în străinătate poate reprezenta în continuare o provocare semnificativă;

J.

întrucât aproape trei sferturi (72 %) dintre toate victimele traficului de persoane din UE și 92 % dintre victimele traficului de persoane în scopul exploatării sexuale sunt femei și fete; întrucât femeile aflate în situații precare, care se confruntă cu condiții precare de locuit, cu excluziune socială și cu discriminare, sunt și mai vulnerabile;

K.

întrucât, în domeniul ocupării forței de muncă, femeile continuă să fie suprareprezentate în sectoarele precare și cu salarii mici, motiv pentru care ele pot face obiectul discriminării, hărțuirii sexuale și al relelor tratamente; întrucât barierele în calea intrării și a menținerii pe piața muncii sunt adesea amplificate de intersecția genului cu factori suplimentari, cum ar fi originea rasială sau etnică, religia sau convingerile, dizabilitățile, vârsta sau orientarea sexuală, și au consecințe economice și sociale negative semnificative pentru statele membre; întrucât, ca urmare a acestor bariere, femeile rasializate tind să se angajeze predominant în ocupații cu un risc mai mare de dezvoltare a unor boli profesionale;

L.

întrucât femeile migrante sunt victime ale rasismului și xenofobiei în întreaga UE; întrucât acest lucru contribuie la sărăcie și excluziune socială și, prin urmare, îngreunează accesul la resurse și la servicii sociale de bază, cum ar fi asistența medicală, locuințele, securitatea socială și accesul la piața muncii, educația, formarea și promovarea încadrării în muncă; întrucât aproape una din trei femei născute în afara UE ocupă locuri de muncă precare în UE, iar 18 % dintre femeile migrante sunt expuse riscului de sărăcie;

M.

întrucât femeile din grupurile cele mai marginalizate ocupă majoritatea posturilor care sunt cel mai prost plătite în serviciile de îngrijire, desfășurând cele mai grele activități de îngrijire indirectă sau activități casnice, și se confruntă adesea cu segregarea de gen, rasism, condiții de muncă și remunerare precare și violență și hărțuire la locul de muncă (17); întrucât situația precară cu care se confruntă lucrătorii casnici migranți, care sunt mai ales femei rasializate și, în special, lucrători tineri, este un exemplu în care este vizibilă intersecția dintre rasă, gen, statut socio-economic și naționalitate; întrucât, în majoritatea țărilor UE, permisele de ședere pe termen lung sunt adesea disponibile numai pentru locuri de muncă cu înaltă calificare și bine plătite, neluând în considerare lucrătorii cu un nivel mediu și scăzut de calificare, ceea ce îi expune la exploatare și contracte precare în sectoare subevaluate;

N.

întrucât doar 20 % dintre femeile cu dizabilități ocupă un loc de muncă cu normă întreagă în UE și întrucât femeile cu dizabilități au venituri semnificativ mai scăzute (18); întrucât estimările indică faptul că 22 % dintre acestea sunt expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială; întrucât femeile cu dizabilități se confruntă cu obstacole semnificative în calea educației, doar 13 % dintre femeile cu dizabilități din UE având o diplomă universitară, comparativ cu 29 % dintre femeile fără dizabilități;

O.

întrucât, în mai multe rânduri, respondenții la sondajul LGBTI II al FRA evidențiază motive suplimentare de discriminare, 40 % dintre aceștia confruntându-se cu o discriminare suplimentară din cauza apartenenței la o minoritate etnică sau a faptului că provin din familii de imigranți, 15 % din cauza culorii pielii, 36 % din cauza unei dizabilități și 28 % din cauza religiei; întrucât afrofobia, islamofobia, antițiganismul și antisemitismul sunt forme larg răspândite de rasism în UE și sunt adesea promovate prin discursuri populiste și de dreapta;

P.

întrucât lesbofobia trebuie înțeleasă ca violență la intersecția homofobiei și misoginiei, constituind un tip de violență cu propriile sale rădăcini, modele, moduri și consecințe formate de această experiență intersecțională; întrucât una din șase femei lesbiene sau bisexuale (16 %) a raportat episoade de discriminare la accesarea serviciilor de asistență medicală sau socială;

Q.

întrucât rata ridicată a șomajului în rândul femeilor rome nu poate fi explicată printr-un singur factor, cum ar fi discriminarea pe criterii etnice, de gen sau socioeconomice, întrucât aceste motive sunt complementare; întrucât procentul femeilor rome încadrate în muncă este de doar 16 %, în comparație cu 34 % în cazul bărbaților romi; întrucât, în plus, acestea nu au acces adecvat la educație și peste un sfert (28 %) dintre femeile rome, comparativ cu 6 % dintre bărbații romi, sunt angajate în activități casnice neremunerate, printre care îngrijirea copiilor și a rudelor, ceea ce sporește dificultatea de a rupe ciclul sărăciei;

R.

întrucât prevalența discriminării din motive de origine rasială sau etnică rămâne în mod constant ridicată, atât în timp, cât și în rândul diferitelor grupuri de populație din diferite state membre; întrucât datele sondajului FRA arată că persoanele care provin din contexte de migranție sau din minorități rasiale sau etnice (inclusiv romi, musulmani, evrei și persoane de origine africană) se confruntă în mod regulat și în diferite domenii ale vieții cu niveluri ridicate de discriminare pe baza originii lor etnice sau rasiale, precum și pe baza religiei sau a credinței lor; întrucât islamofobia și antisemitismul sunt forme persistente de ură și discriminare; întrucât 71 % dintre evrei evită să transporte sau să afișeze, cel puțin ocazional, obiecte din care reiese că sunt evrei; întrucât peste o treime (39 %) din totalul femeilor musulmane care poartă vestimentație cu caracter religios în public s-au confruntat cu priviri inoportune sau gesturi ofensatoare;

S.

întrucât nivelul ridicat de prejudecăți și politicile care decurg privind afișarea simbolurilor și a vestimentației cu caracter religios agravează inegalitatea de tratament și multiplică barierele aferente, acest lucru având un impact deosebit de negativ asupra femeilor musulmane în ceea ce privește accesul lor la piața muncii și la locuințe, excluzându-le din spațiul public și interzicându-le orice formă de participare semnificativă la procesele și deciziile societale, menținându-le astfel într-o situație socioeconomică precară;

T.

întrucât pandemia de COVID-19 a exacerbat inegalitățile structurale de gen existente, în special în cazul fetelor și al femeilor din grupuri marginalizate, și întrucât au fost raportate din ce în ce mai multe cazuri de violență de gen din cauza măsurilor de izolare; întrucât pandemia a avut un efect disproporționat asupra stabilității locurilor de muncă a tuturor femeilor, dar în special a femeilor negre, a femeilor de culoare și a femeilor aparținând minorităților etnice, și întrucât redresarea economică și recuperarea locurilor de muncă sunt mult mai încete în special în cazul femeilor negre, în comparație cu femeile albe;

U.

întrucât femeile discriminate din cauza rasei, femeile care provin din medii socioeconomice defavorizate, femeile cu dizabilități, femeile migrante și persoanele LGBTIQ+ se confruntă cu obstacole suplimentare și cu violență în ceea ce privește accesul la asistență medicală și la informații privind sănătatea, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, ca urmare a legilor și politicilor discriminatorii, a stigmatizării și a stereotipurilor; întrucât probabilitatea ca aceste femei să se confrunte cu violențe ginecologice și obstetricale în timpul sarcinii și al nașterii este mai mare și întrucât lipsa unei educații cuprinzătoare și indisponibilitatea metodelor contraceptive le afectează în mod disproporționat; întrucât formarea profesioniștilor din domeniul sănătății poate fi benefică în acest sens, asigurând dreptul fundamental de acces la servicii de asistență medicală, care ar trebui să includă și accesul la centre de sănătate mintală specifice și de înaltă calitate;

V.

întrucât riscul ca furnizorii de servicii medicale să nu recunoască simptomele femeilor rasializate este mai mare deoarece educația medicală din multe țări europene nu abordează bolile și simptomele care afectează femeile originare din Africa, Orientul Mijlociu, America Latină și Asia; întrucât, în unele țări europene, femeile negre se confruntă cu un risc de patru ori mai mare, iar femeile asiatice cu un risc de două ori mai mare decât femeile albe de a muri la naștere, iar femeile de origine africană prezintă un risc mai mare de a muri de boli care pun viața în pericol, chiar dacă aceste boli sunt mai puțin răspândite în rândul lor; întrucât îmbunătățirea accesului la asistență medicală, precum și prevenirea, eliminarea și sancționarea tuturor formelor de discriminare care limitează accesul la asistență medicală pentru toate femeile sunt esențiale pentru a consolida capacitatea femeilor de a-și exercita drepturile fundamentale;

W.

întrucât femeile rome se confruntă în continuare cu rasism și discriminare în ceea ce privește accesul la asistență medicală și la servicii de sprijin în caz de violență; întrucât, în unele state membre, femeile de etnie romă se confruntă în continuare cu segregarea etnică în domeniul sănătății reproductive, făcând obiectul unor forme exacerbate de violență și de hărțuire verbală, fizică și psihologică, inclusiv în timpul nașterii, și sunt adeseori victime ale traficului de persoane și/sau ale exploatării sexuale; întrucât femeile rome și femeile cu dizabilități au fost supuse de-a lungul timpului unor practici sistematice de sterilizare forțată și coercitivă în UE și multe dintre ele au fost private de căi de atac eficiente;

X.

întrucât persoanele LGBTQI din întreaga Europă se confruntă în continuare cu discriminare în ceea ce privește accesul la serviciile de asistență medicală, 16 % dintre respondenții la sondaj afirmând că s-au simțit discriminați de personalul medical sau de personalul serviciilor sociale din cauza identității lor, și întrucât persoanele transgen raportează niveluri deosebit de ridicate de comportament transfob și lipsit de respect din partea personalului medical; întrucât, în mai multe state membre, persoanele transgen sunt supuse practicii de sterilizare forțată sau de medicalizare, ambele încălcând normele în materie de drepturi ale omului;

Y.

întrucât schimbările sociale și juridice, precum și cercetarea în domeniul medical și biologic au condus la recunoașterea diversității în definirea „sexului”, nelimitându-se la femei și bărbați; întrucât discriminarea pe criterii de sex a fost interpretată în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în sens mai larg pentru a include persoanele transgen care sunt în proces de tranziție medicală;

Z.

întrucât tipurile de discriminare intersecționale pot avea un impact grav asupra vieții victimelor violenței de gen, cum ar fi mutilarea genitală a femeilor sau a persoanelor intersexuale, de exemplu prin limitarea sau împiedicarea accesului acestora la serviciile de prevenire, sprijin și protecție de care au nevoie ca urmare a unei combinații de tipuri de discriminare și bariere culturale și lingvistice, ceea ce conduce la un risc mai mare de complicații sau la un impact negativ asupra sănătății lor mintale; întrucât specialiștii care intră în contact cu victimele violenței de gen adesea nu dispun de formare, inclusiv în ceea ce privește intersecționalitatea; întrucât violența de gen este atât consecința, cât și una dintre cauzele inegalităților persistente de gen;

AA.

întrucât 1 din 3 persoane transgen se confruntă cu discriminare atunci când își caută un loc de muncă, iar această proporție crește la 1 din 2 în cazul femeilor transgen; întrucât 26 % dintre femeile transgen din UE s-au confruntat cu lipsa de adăpost la un moment dat în viața lor, iar 25 % afirmă că pot face față cheltuielilor de zi cu zi doar cu greu sau deosebit de greu; întrucât femeile transgen rasializate din UE se confruntă cu o discriminare structurală și instituțională unică și extraordinară, care le afectează accesul la educație, la locuri de muncă, la asistență medicală și la locuințe, precum și capacitatea lor de a nu suferi de sărăcie sau de excluziune socială;

AB.

întrucât calitatea locuințelor este adesea mai precară pentru grupurile marginalizate, ceea ce duce la o expunere mai mare la influențe de mediu dăunătoare, acest lucru conducând la boli pentru persoanele din grupurile respective și pentru copiii lor; întrucât actuala creștere a prețurilor la energie va avea un impact mai puternic asupra femeilor care provin din medii socioeconomice defavorizate;

AC.

întrucât probabilitatea ca femeile cu dizabilități să se confrunte cu agresiuni fizice sau sexuale este de 10 ori mai mare decât în cazul femeilor fără dizabilități; întrucât femeile transgen și persoanele intersexuale se confruntă cu mai multe violențe fizice și agresiuni sexuale decât alte categorii LGBTQ +; întrucât 27 % dintre femeile musulmane de origine africană care au indicat că poartă vestimentație cu caracter religios în afara locuinței au declarat că s-au confruntat cu priviri inoportune și gesturi jignitoare, 15 % s-au confruntat cu insulte verbale sau comentarii jignitoare, iar 2 % au fost atacate fizic;

AD.

întrucât prea multe femei, în special femeile migrante și aparținând minorităților etnice, femeile negre, femeile de culoare și femeile LGBTIQ +, continuă să fie supuse hărțuirii sexuale în spațiile publice și la locul de muncă din cauza stereotipurilor persistente și sunt expuse unui risc mai mare de exploatare economică și sexuală;

AE.

întrucât numărul discursurilor de incitare la ură și al infracțiunilor motivate de ură împotriva persoanelor de origine asiatică, în special a membrilor comunităților chineze sau a celor percepute ca fiind de origine asiatică, a crescut în timpul pandemiei de COVID-19, inclusiv atacurile rasiste și bătăile, hărțuirea violentă, amenințările, abuzurile rasiste și violența cibernetică;

AF.

întrucât sistemele de justiție penală și autoritățile de aplicare a legii ar trebui să ia în considerare o abordare intersecțională, ca un concept juridic, în practicile și deciziile lor, pentru a evita exacerbarea discriminării, a sărăciei și a excluziunii, care ar putea avea un impact negativ în special asupra femeilor din grupurile vulnerabile în întreaga lor diversitate;

AG.

întrucât subraportarea și înregistrarea insuficientă a infracțiunilor motivate de ură, a violenței și a abuzurilor verbale rămân o provocare din cauza lipsei de încredere în autoritățile publice și a barierelor structurale; întrucât acest lucru implică riscul ca guvernele să nu sesizeze frecvența acestora și, prin urmare, să nu ia cunoștință de problema structurală și, așadar, să nu acționeze; întrucât 88 % dintre atacurile fizice motivate de ură împotriva romilor nu sunt raportate, împreună cu 79 % dintre cele mai grave incidente de hărțuire antisemită și 80 % dintre cazurile de violență fizică sau sexuală împotriva persoanelor LGBTIQ+; întrucât această impunitate implică nu numai riscul repetării și agravării violenței, ci și riscul ca victimele să se simtă ignorate și uitate de societate;

AH.

întrucât copiii LGBTIQ + și cei de origine rasială sau etnică minoritară sunt ținte ale discriminării, ceea ce îi împiedică să aibă acces la servicii esențiale, cum ar fi educația; întrucât, în toate statele membre ale UE, 80 % dintre persoanele din comunitatea LGBTIQ+ s-au confruntat cu acte de intimidare la școală din cauza orientării lor sexuale reale sau percepute și întrucât copiii romi și copiii cu dizabilități sunt adesea excluși din învățământul obișnuit incluziv; întrucât copiii din familiile curcubeu sunt adesea stigmatizați, ceea ce îi face să fie ținta discriminării și a hărțuirii, care le afectează performanța educațională și perspectivele de angajare, viața de zi cu zi și bunăstarea personală și familială;

AI.

întrucât educația de înaltă calitate, favorabilă incluziunii, cuprinzătoare, adecvată și începută foarte timpuriu privind egalitatea, respectul și toleranța este cel mai bun instrument pentru a combate rasismul și discriminarea pe motive multiple și pentru a construi societăți favorabile incluziunii (19);

AJ.

întrucât femeile care se confruntă cu discriminare intersecțională sunt expuse unui risc mai mare de a li se plasa copiii în custodia statului și de a li se refuza sprijinul financiar adecvat pentru a-și crește copiii;

AK.

întrucât prejudecățile sociale și inegalitățile structurale sunt integrate în noile tehnologii, inclusiv inteligența artificială, iar acest lucru reprezintă un motiv de îngrijorare;

AL.

întrucât, în unele state membre, au încă loc căsătorii timpurii, deși eradicarea lor este considerată o prioritate în Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, în Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen 2016-2020 și în Angajamentul strategic al UE pentru egalitatea de gen 2016-2019; întrucât căsătoriile timpurii sunt larg răspândite în comunitățile marginalizate, afectate de niveluri scăzute de educație și de rate ridicate ale sărăciei; întrucât, deși Convenția de la Istanbul solicită incriminarea actului de a forța un copil să se căsătorească, unele state membre refuză în continuare să o ratifice și permit căsătoriile timpuri în legislația lor;

AM.

întrucât ONG-urile pentru femei și rețelele acestora contribuie în mod semnificativ la apărarea drepturilor femeilor și la combaterea discriminării împotriva femeilor,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.