—

În acest sens se susține că întrucât, în temeiul articolului 75 alineatul (2) din Decizia Biroului Parlamentului European din 19 mai și din 9 iulie 2008 privind „normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European”,„rămâne dobândit” dreptul la pensia pentru vechime în muncă dobândit înainte de data intrării în vigoare a statutului, trimiterea care era în vigoare anterior la reglementarea națională, prevăzută de reglementarea așa-numită CID [Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European], trebuie considerată un sistem de referințe încrucișate (cu reglementarea în vigoare la acel moment), în măsura în care dreptul la pensie dobândit de foștii parlamentari europeni anterior intrării în vigoare a Statutului nu poate fi modificat prin reglementări ulterioare.

—

În acest sens se susține că reglementarea introdusă prin Decizia Biroului Camerei deputaților din Italia nr. 14/2018 este — în raport cu ordinea juridică italiană — nevalidă.

—

Camera a decis astfel să recalculeze alocațiile viagere de care beneficiază foștii deputați, prin aplicarea regimului contributiv și pentru acea parte a alocației dobândită în perioade anterioare anului 2012, care este acordată tuturor angajaților din sistemul public și privat, potrivit sistemului pro rata, chiar pentru perioadele anterioare anului 1996 și pentru toți angajații din sistemul public și privat, potrivit unui regim retributiv pur. Pentru a aplica în mod retroactiv regimul contributiv și pentru perioadele în care acesta nu exista în Italia, ea a adoptat un sistem de calcul denaturat, nerezonabil și lipsit de temei actuarial.

—

Reforma în discuție ar fi de asemenea ilegală, în măsura în care materia alocațiilor viagere ale parlamentarilor trebuie să fie reglementată, cel puțin în aspectele sale fundamentale, prin lege, iar nu printr-un regulament intern (articolul 69 din Constituție).

—

În plus, aceasta aduce atingere încrederii legitime a foștilor deputați în stabilitatea pensiei lor, ceea ce este contrar principiului protecției încrederii legitime, care este un principiu general și în ordinea juridică italiană.

—

În acest sens se susține că reforma alocațiilor viagere ale foștilor deputați italieni a determinat din nou cuantumul acestora din urmă ex post în mod absolut imprevizibil, dintr-o dată și fără clauze de salvgardare, astfel încât încalcă în mod foarte grav principiul încrederii legitime care se numără printre principiile fundamentale ale ordinii juridice europene.

—

Pentru acest motiv, reforma amintită nu putea fi transpusă de Parlamentul European: potrivit principiilor generale care guvernează raporturile dintre sistemele juridice, astfel, transpunerea de norme dintr-o ordine juridică în alta, în urma unei trimiteri (fie dinamice, fie un sistem de referințe încrucișate), are o limită exactă: trimiterea nu poate avea loc atunci când norma din ordinea juridică de proveniență este contrară principiilor fundamentale din ordinea juridică de destinație. În plus, în considerarea supremației dreptului european — care constituie un principiu fundamental al Uniunii — în cazul în care o reglementare națională este contrară unei dispoziții europene, ea nu trebuie aplicată pentru a se asigura o protecție uniformă a cetățenilor prin dreptul european pe întreg teritoriul Uniunii Europene.