2.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 81/145

Raportor:

Gabriele BISCHOFF

Coraportor:

Jukka AHTELA

1.1.

Confruntați cu provocări importante cum ar fi viitorul muncii, inegalitățile din ce în ce mai mari și sărăcia, globalizarea și migrația, cetățenii își pierd din ce în ce mai mult încrederea într-o Uniune Europeană care, la fel ca statele membre, nu reușește să garanteze securitatea, să realizeze progrese sociale și economice și să ofere locuri de muncă de calitate sau care diminuează gradul de protecție națională în statele membre. Dezbaterea privind dimensiunea socială a Europei și Pilonul european al drepturilor sociale (EPSR) s-ar putea dovedi esențială pentru ajungerea la un nou consens cu privire la aceste probleme urgente și ar putea contribui la deblocarea UE.

1.2.

CESE ține să sublinieze că deciziile luate cu privire la scenariile sau căile de urmat în ceea ce privește dimensiunea socială nu sunt doar de natură teoretică, ci au un impact decisiv asupra vieții oamenilor. Comitetul consideră că un viitor realist al Uniunii Europene se poate baza doar pe îmbinarea unei baze economice solide cu o dimensiune socială puternică. În special, serviciile sociale moderne și șansele echitabile de reușită favorizează responsabilizarea oamenilor, pacea socială și dezvoltarea economică. CESE reamintește că îndeplinirea obiectivelor din tratat constând într-o creștere economică echilibrată și într-un progres social care să ducă la condiții mai bune de trai și de muncă ar trebui să reprezinte principiul director atunci când se stabilește orientarea viitoare a dimensiunii sociale a UE.

1.3.

Comitetul înțelege că EPSR este conceput ca o declarație politică de intenție și, în sine, nu creează niciun fel de drepturi legale aplicabile. Prin urmare, Comitetul consideră că, dacă la summitul la nivel înalt cu tematică socială de la Göteborg, din noiembrie 2017, Consiliul s-ar declara gata să sprijine Proclamația privind pilonul, acest lucru ar reprezenta un semnal important. CESE consideră că o foaie de parcurs clară pentru punerea în aplicare a pilonului ar contribui la stimularea convergenței și la atingerea obiectivelor sale.

1.4.

Cu toate acestea, Comitetul recunoaște și că, în contextul politic actual, există divergențe cu privire la modul în care UE ar trebui să procedeze în continuare. CESE este ferm convins că aprofundarea dimensiunii sociale se poate realiza mai bine cu ajutorul tuturor celor 27 de state membre, prin concentrarea pe proiecte-cheie care duc la progrese sociale și economice. Însă, dacă acest lucru nu este posibil, ar trebui avute în vedere căi alternative, ca de exemplu asumarea unui rol de avangardă de către o serie de țări, pe care toate celelalte ar fi invitate să le urmeze. De asemenea, Comitetul subliniază că este nevoie de mai multă claritate cu privire la măsurile care ar trebui să se aplice în cazul UE-27, și la cele ar trebui să vizeze zona euro.

1.5.

Creșterea inegalităților, a sărăciei și a excluziunii sociale trebuie combătută la toate nivelurile, de către toate părțile interesate. În acest sens, CESE consideră că este nevoie de eforturi suplimentare pentru definirea unor principii, standarde, politici și strategii comune la nivelurile adecvate, în vederea unei mai bune convergențe a salariilor și pentru stabilirea sau creșterea salariilor minime la un nivel corespunzător, cu respectarea deplină a autonomiei partenerilor sociali. CESE a subliniat deja în primul său aviz cu privire la EPSR (1) că studiul OIM (2) este un element de referință util. În acest studiu se arată că pot fi utilizați diferiți indicatori pentru a compara nivelurile salariilor minime, luând în considerare circumstanțele naționale, dar cel mai răspândit este raportul dintre salariul minim și salariul median (sau mediu). În plus, este important să se asigure un venit minim pentru toți cetățenii. Comitetul subliniază că fondurile alocate pentru coeziune socială și investiții sociale ar trebui sporite, pentru a putea face față provocărilor viitoare.

1.6.

Politica socială este o competență partajată în cadrul juridic al UE. Va fi important să se ajungă la un consens cu privire la cine trebuie să facă ce în domeniul politicii sociale și, în special, la domeniile în care UE ar trebui să acționeze și în ce mod, în condițiile unei transparențe și unei responsabilități sporite pentru acțiunile întreprinse sau, eventual, pentru faptul că nu s-a făcut nimic. În acest context, reformele și inițiativele politice trebuie să continue, pentru a aborda provocările multiple și a face societățile și economiile apte pentru viitor. În cazul în care, după un termen rezonabil, angajamentul politic de punere în aplicare a principiilor comune s-ar dovedi insuficient, ar trebui luate în considerare noi măsuri adecvate, inclusiv inițiative juridice și fără caracter juridic.

1.7.

Toate organizațiile reprezentative ale societății civile organizate trebuie implicate așa cum se cuvine în elaborarea și punerea în aplicare a unor politici relevante, recunoscând, în același timp, rolul specific al partenerilor sociali și respectând autonomia acestora. Promovarea negocierilor colective și a dialogului social la toate nivelurile va fi importantă și pentru asigurarea unor piețe ale forței de muncă funcționale, a unor condiții de muncă echitabile pentru toți, a creșterii productivității și a unei securități sociale sustenabile.

1.8.

În centrul acestui proiect politic se află valorile comune ale UE, integrate în drepturile fundamentale. CESE este în continuare foarte preocupat de faptul că drepturile sociale existente nu sunt încă aplicate, precum și de existența unor „universuri diferite în materie de conformitate” cu legislația UE. Comisia, în calitate de „gardian al tratatelor”, este responsabilă de punerea în aplicare, însă statele membre au obligația de a prelua în mod corespunzător și de a respecta normele UE. CESE consideră că ar putea juca un rol mai activ în acțiunile de promovare, sensibilizare și monitorizare cu privire la situația actuală, prin crearea unui forum permanent privind drepturile fundamentale și statul de drept.

1.9.

Dezbaterea referitoare la dimensiunea socială a Europei nu poate avea loc în mod izolat, ea trebuind a fi pusă în legătură cu discuțiile privind aprofundarea UEM, modul în care trebuie fructificată globalizarea, abordând în același timp provocările pe care le presupune, dar și modalitatea de a finanța corespunzător și eficient realizarea acestor obiective.

1.10.

Pentru a consolida dimensiunea socială, este nevoie să se intervină mai ales în două domenii principale: UEM și piața unică. Politica socială trebuie integrată într-o politică economică diferită a UE, care să dispună de un mix satisfăcător de politici macroeconomice și să realizeze progrese în aprofundarea UEM. În ceea ce privește UEM, semestrul european va juca un rol esențial în reechilibrarea politicii economice și sociale, precum și în facilitarea unor reforme bine puse la punct în statele membre în cauză. Comitetul subliniază faptul că este nevoie de un semestru european economic și social. Se preconizează că pilonul drepturilor sociale va avea un impact asupra guvernanței economice europene. Tabloul de bord social pentru Pilonul european al drepturilor sociale (EPSR) trebuie îmbunătățit prin intermediul unor indicatori mai adecvați și mai eficienți.

1.11.

Comitetul își exprimă în continuare convingerea că un viitor favorabil este posibil și că o Uniune mai puternică poate contribui la o mai bună configurare a globalizării și digitizării, pentru a oferi perspective avantajoase tuturor cetățenilor. Însă toată lumea trebuie să înțeleagă ce se află în joc, adică ce s-ar putea pierde prin regres și ce s-ar putea câștiga prin progres.

2.1.

La zece ani de la criza financiară, efectele sale economice, sociale și politice continuă să fie vizibile și au avut un impact profund asupra UE și asupra cetățenilor săi. UE trebuie să aibă o viziune de viitor și să se reorienteze, lucru care i-ar permite să abordeze provocări esențiale cum ar fi viitorul muncii, globalizarea, migrația, inegalitățile în creștere și sărăcia.

2.2.

Comitetul Economic și Social European consideră că un viitor realist al Uniunii Europene se poate baza doar pe îmbinarea unei baze economice solide cu o dimensiune socială puternică. El este convins că Uniunea Europeană are nevoie de un nou consens privind o strategie economică și socială durabilă pentru a-și îndeplini promisiunea de a asigura o creștere economică echilibrată și progres social, oferind o mai mare bunăstare cetățenilor săi. Prin urmare, salută discuțiile privind dimensiunea socială a Europei, ancorate în dezbaterea mai amplă privind viitorul Europei, precum și propunerea Comisiei referitoare la o Proclamație interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale (EPSR).

2.3.

Documentul de reflecție privind dimensiunea socială a Europei, publicat la 26 aprilie 2017, reprezintă unul dintre cele cinci astfel de documente elaborate pentru a întreține dezbaterea amplă dintre liderii celor 27 de state membre, instituțiile UE, partenerii sociali și cetățeni, dezbatere inițiată de Cartea albă a Comisiei privind viitorul Europei (3). Documentul privind dimensiunea socială reprezintă contribuția Comisiei la discuția privind modul de adaptare a modelelor sociale europene la provocările actuale și viitoare, precum și rolul pe care Uniunea Europeană ar trebui să îl joace în acest sens și amploarea acestuia.

2.4.

Documentul analizează dacă, și în cazul unui răspuns afirmativ, cum poate fi sprijinită dimensiunea socială în lumina diferitelor scenarii elaborate în Cartea albă. În timp ce Cartea albă stabilește cinci scenarii neexhaustive sau prescriptive, documentul de reflecție prezintă doar trei căi posibile pentru dimensiunea socială a Europei. De asemenea, acesta ia act de cele patru instrumente importante pe care UE le deține în prezent pentru a contribui la realizarea obiectivului de creștere economică favorabilă incluziunii: legislația, orientarea, finanțarea și cooperarea.

2.5.

CESE sprijină pe deplin inițiativa Comisiei privind Cartea albă: este timpul ca Uniunea Europeană să se angajeze într-o reflecție serioasă privind calea de urmat pentru Uniunea Europeană, care ar putea fi redusă în curând la 27 de state membre. Dimensiunea socială face parte integrantă din această discuție.

2.6.

În același timp cu documentul de reflecție privind dimensiunea socială, Comisia a mai prezentat o recomandare și o propunere de Proclamație interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale (EPSR/„Pilonul”) (4). Aceasta a survenit în urma unei consultări ample care a avut loc în 2016 privind o schiță preliminară a pilonului. CESE și-a prezentat punctele de vedere inițiale privind pilonul într-un aviz (5) adoptat în ianuarie 2017, bazându-se pe principalele rezultate ale dezbaterilor organizate în cele 28 de state membre.

2.7.

În prezentul aviz, CESE răspunde solicitării Comisiei Europene de a elabora un aviz cu privire la documentul de reflecție privind dimensiunea socială a Europei. În acest sens, Comitetul corelează, de asemenea, această inițiativă cu recomandarea și proclamația propusă privind pilonul.

2.8.

„Europa socială” este un concept foarte larg și, așa cum se subliniază în documentul de reflecție, înțelegerea a ceea ce înseamnă acest lucru variază foarte mult. Unii ar putea contesta însăși necesitatea unei dimensiuni sociale a UE, deoarece consideră politica socială a UE drept o amenințare la adresa competitivității globale a Europei. Cu toate acestea, alții consideră că „Europa socială” reprezintă elementul central al contribuției UE la societățile democratice, bazate pe coeziune, diverse din punct de vedere cultural și prospere.

2.9.

Dimensiunea socială a reprezentat dintotdeauna un element central al Uniunii Europene, dar, deși există un acquis social cu adevărat considerabil al UE – dezvoltat de-a lungul timpului în paralel cu piața unică, cu uniunea economică și monetară, cu drepturile fundamentale ale lucrătorilor și ale cetățenilor – uneori această dimensiune a fost de-a dreptul invizibilă și nu s-a manifestat deloc în raport cu politicile naționale ale statelor membre. Cu toate acestea, realitățile sociale din Europa diferă foarte mult. Există riscul apariției unei divergențe și mai mari, în special în cazul în care UE ar decide în mod activ să facă un pas înapoi cu privire la integrarea sa. Documentul de reflecție identifică, de asemenea, mai multe forțe motrice ale schimbării, având consecințe asupra modelelor sociale ale statelor membre, inclusiv schimbările demografice către o îmbătrânire a populației, o societate mai diversă și mai complexă și schimbarea stilurilor de viață, precum și transformarea muncii, toate acestea conducând la programe și condiții de lucru din ce în ce mai diverse și mai neregulate.

2.10.

CESE consideră că un viitor realist al Uniunii Europene se poate baza doar pe îmbinarea unei baze economice solide cu o dimensiune socială puternică. UE își exercită competența partajată cu statele membre în domeniul politicii sociale, deși responsabilitatea este situată în primul rând la nivel național și revine guvernelor, partenerilor social și actorilor societății civile. În continuare, și în contextul general al consensului privind viitorul Europei la care s-a ajuns, va fi de asemenea important să se cadă de acord cu privire la cine ar trebui să facă ce în domeniul politicii sociale și în special la domeniile în care UE ar trebui să acționeze și la modul în care ar trebui să o facă.

2.11.

CESE a subliniat, de asemenea, problema neaplicării drepturilor sociale existente. Comisia, în calitatea sa de „gardian al tratatelor”, deține responsabilitatea principală în ceea ce privește aplicarea acestora. Cu toate acestea, este responsabilitatea statelor membre să pună în aplicare în mod corespunzător legislația UE și să o respecte. În statele membre există „universuri diferite în materie de conformitate” (6) cu legislația UE, dar și o anumită reticență din partea Comisiei de a aborda așa cum se cuvine această problemă. Aceasta reprezintă, de asemenea, o barieră în calea unei mai mari convergențe, care trebuie depășită. Comitetul a subliniat deja necesitatea promovării și aplicării drepturilor sociale și fundamentale existente și a monitorizării încălcării acestora (7). CESE trebuie să joace un rol mai activ în acest sens și poate crea un forum permanent privind drepturile fundamentale și statul de drept, pentru a monitoriza situația existentă. Transparența și claritatea cu privire la cine ce anume face sunt esențiale, astfel încât cetățenii să poată înțelege cui îi revine responsabilitatea și cine ar trebui tras la răspundere.

2.12.

În mai multe avize (8), CESE a subliniat necesitatea unui mix de politici macroeconomice care să sprijine și nicidecum să contracareze obiectivele politicii sociale. Considerentul 11 din Recomandarea EPSR, care precizează că „progresul economic și cel social sunt interconectate, iar crearea unui Pilon european al drepturilor sociale ar trebui să facă parte dintr-un efort mai larg de instituire a unui model de creștere mai durabilă și mai favorabilă incluziunii, prin îmbunătățirea competitivității Europei și creșterea atractivității acesteia pentru realizarea de investiții, crearea de locuri de muncă și promovarea coeziunii sociale”, este prin urmare binevenit. Așadar, trebuie să existe o legătură demonstrabilă între discuția privind dimensiunea socială și cea privind viitoarea arhitectura a UEM, care face, de asemenea, obiectul unui document de reflecție separat privind viitorul Europei.

2.13.

O întrebare-cheie este: ce impact va avea Pilonul european al drepturilor sociale? Există numeroase așteptări și întrebări. De exemplu, va putea el aborda deficiențele sociale din piața comună sau va putea contribui la eliminarea dezechilibrelor dintre libertățile economice și drepturile sociale (9)? Adevărul este că faptul de a da naștere unor mari așteptări poate avea un efect de bumerang. Prin urmare, CESE recomandă o abordare realistă, dar ambițioasă.

2.14.

CESE a subliniat anterior, în contextul discuțiilor privind EPSR, că UE trebuie să realizeze un proiect pozitiv pentru toți, pentru a contracara creșterea populismului, a naționalismului și a scepticismului în rândul cetățenilor europeni și pentru a dovedi că UE este încă capabilă să își respecte angajamentul asumat de a genera creștere economică și locuri de muncă și de a îmbunătăți condițiile de viață și de muncă ale cetățenilor. Comitetul reiterează faptul că acesta ar trebui să fie principiul director în stabilirea viitoarei orientări a dimensiunii sociale a Europei.

3.1.

În rezoluția sa referitoare la „Cartea albă privind viitorul Europei”, CESE a subliniat deja că dezbaterile avute în vedere cu guvernele și societatea civilă din statele membre nu ar trebui să vizeze alegerea între cele cinci scenarii diferite prezentate în Cartea albă ci ar trebui să fie utilizate pentru a ilustra consecințele potențiale ale diferitelor alegeri și căi. Căile din cadrul scenariilor descrise nu sunt, prin urmare, percepute ca singurele opțiuni posibile sau ca „modele” care descriu căi diferite, izolate. Aceeași abordare ar trebui să se aplice și în cazul documentului de reflecție privind dimensiunea socială.

3.2.

Documentul de reflecție se referă la diferitele realități sociale din cadrul UE, identifică posibilele forțe motrice ale schimbării și definește trei posibile căi de urmat:

3.3.

Pentru a înțelege mai bine posibilele implicații, CESE a analizat cele trei căi sub aspectul provocărilor și forțelor motrice ale schimbării descrise în documentul de reflecție, dar și problemele pe care CESE le-a abordat în avizul său inițial privind EPSR. Acestea sunt prezentate ca exemple în apendice, doar în scop ilustrativ.

3.4.

„Doar libera circulație” – prima cale – ar reprezenta cea mai mare schimbare în raport cu statu-quo-ul și ar putea fi percepută ca un regres important. Această opțiune ar alimenta și mai mult divergențele în UE, cu consecințe importante asupra vieții cetățenilor UE și putând duce la apariția unor mișcări centrifuge ce ar putea duce în cele din urmă la dezintegrarea UE. Pe de altă parte, libera circulație și regulamentul privind mobilitatea intra-UE ar putea fi de o calitate superioară și ar putea avea un domeniu de aplicare mai larg și, de asemenea, ar putea să faciliteze punerea în aplicare și monitorizarea de către Comisie (cu alte cuvinte: mai puțin dar mai bun).

3.5.

„Cooperarea consolidată” – cea de-a doua cale – ar putea cel puțin să declanșeze o convergență mai mare între unele state membre dar ar crea, de asemenea, și disparități mai pronunțate între celelalte (convergență parțială). Această opțiune ar reprezenta un pas înainte în ceea ce privește statu-quo-ul și o modalitate de a evita problema actuală de a găsi mereu cel mai mic numitor comun sau de a include prea multe neparticipări care fac ca aplicarea acestor norme să fie destul de complicată. Totuși, aceasta ar duce la apariția unor drepturi diferite pentru cetățeni, în funcție de statul membru în care locuiesc, generând inclusiv provocări și incertitudini pentru întreprinderile care funcționează în întreaga UE, care au nevoie de condiții de concurență echitabile și care s-ar vedea așadar confruntate cu universuri diferite de conformitate. Acest lucru ar putea duce, de asemenea, la o erodare a sprijinului pentru piața comună, dacă cetățenii din țările care nu sunt implicate se vor simți neglijați.

3.6.

„Aprofundarea dimensiunii sociale de către cele 27 de țări” – a treia cale – ar determina o schimbare semnificativă față de situația actuală și ar fi o forță motrice importantă pentru convergența la nivelul UE. Această opțiune ar putea include măsuri obligatorii și criterii de referință pentru UE-27 și o finanțare UE legată de performanța cu privire la criteriile de referință și obiectivele comune. Cu toate acestea, deși CESE consideră că aprofundarea dimensiunii sociale poate fi realizată mai bine împreună cu toate cele 27 de state membre, luând în considerare negocierile deja complexe cu privire la conceptul insuficient de clar al EPSR, nu pare realist să se prevadă că această cale ar urma să beneficieze de sprijin, cu atât mai puțin din partea acelor state membre care doresc să își mențină avantajul comparativ în ceea ce privește salariile și standardele sociale mai scăzute sau din partea celor care se tem că modelele lor naționale și standardele lor ridicate ar fi afectate.

3.7.

CESE consideră că o abordare prin care se urmărește „aprofundarea dimensiunii sociale atunci când este posibil și concentrarea mai intensă asupra rezultatelor” ar impulsiona, de asemenea, o un avans mai rapid către o convergență sporită. Prin urmare, prin urmare, Comitetul sprijină adoptarea unor măsuri mai constrângătoare bazate pe semestrul european (10), cu criterii de referință, cel puțin pentru zona euro, dar de preferat pentru UE-27, în materie de ocupare a forței de muncă, educație și bunăstare (de exemplu, cu un cadru de referință comun pentru sprijinul pentru venit destinat celor în nevoie). Această opțiune ar trebui să fie însoțită de o foaie de parcurs care să stabilească inițiative comune în domenii-cheie, în care acțiunile UE oferă o valoare adăugată clară și, acolo unde este posibil, ar trebui să se concentreze în schimb pe rezultate. Fondurile alocate pentru coeziune socială și investiții sociale ar trebui majorate pentru a face față provocărilor reprezentate de dobândirea de abilități și competențe, de digitizare și de schimbările demografice din Uniunea Europeană.

4.1.

CESE a declarat deja că EPSR ar trebui să contribuie la un echilibru echitabil între dimensiunile economică și socială ale Uniunii Europene. Problema echilibrării obiectivelor economice și sociale implică mai mult decât construirea unui pilon unic și vizează fundamentele orizontale ale Uniunii Europene.

4.2.

Obiectivele declarate ale pilonului sunt crearea unei „piețe a muncii echitabile și cu adevărat paneuropene” și îndeplinirea rolului de „punct de reper pentru convergența reînnoită din cadrul zonei euro”, obiective ce depășesc competențele din domeniul politicii sociale (Titlul X din TFUE). Ele se află în centrul politicilor economice și monetare, precum și al strategiei de ocupare a forței de muncă în temeiul titlurilor VIII și IX din TFUE.

4.3.

Pilonul conturează 20 de „principii și drepturi” pe care Comisia le consideră esențiale pentru piețe ale muncii și sisteme de protecție socială echitabile și funcționale în secolul XXI, grupate în trei categorii: 1. egalitatea de șanse și de acces pe piața forței de muncă; 2. condiții de muncă echitabile; și 3. protecție și incluziune socială.

4.4.

Instituirea EPSR are atât caracter retrospectiv, cât și prospectiv. Acesta urmărește să înglobeze acquis-ul UE existent al drepturilor sociale și să precizeze dacă și cum ar trebui completat, acolo unde este necesar, pentru a ține cont de transformările importante din domeniul muncii și din societate, pentru a contribui la realizarea unor piețe ale muncii și a unor sisteme de protecție socială funcționale în Europa secolului XXI.

4.5.

Sunt necesare unele clarificări cu privire la caracterul juridic al pilonului, care este prezentat sub forma a două instrumente separate, deși aproape identice: o recomandare a Comisiei (11) și o propunere de proclamație interinstituțională (12). În conformitate cu comunicarea care însoțește pilonul, alegerea instrumentelor ține cont de considerente politice mai generale și de limitările juridice, în special de restricțiile privind competențele UE în sfera politicii sociale.

4.6.

În exercitarea competențelor Comisiei, în temeiul articolului 292 din TFUE, recomandarea va intra imediat în vigoare. Aceasta nu indică în mod explicit cui îi este adresată, însă considerentele 17-20 precizează că „[î]ndeplinirea obiectivelor Pilonului european al drepturilor sociale reprezintă un angajament și o răspundere comună a Uniunii, a statelor membre și a partenerilor sociali” și „ar trebui puse în aplicare atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre, în limita competențelor acestora și în conformitate cu principiul subsidiarității”. În acest context, CESE dorește să sublinieze și faptul că autonomia partenerilor sociali trebuie respectată.

4.7.

În paralel, Comisia Europeană propune, de asemenea, ca EPSR „să fie proclamat în mod solemn în comun de către instituțiile UE”. Nu există niciun temei juridic în tratatele UE pentru proclamație, deși acest instrument a mai fost utilizat anterior, în cazul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care a fost proclamată pentru prima dată la 7 decembrie 2000, în cadrul Consiliului European de la Nisa. Trebuie să se facă distincție între Proclamație și un acord interinstituțional în sensul articolului 295 din TFUE; în conformitate cu evaluarea juridică a Consiliului, proclamația „constituie un act atipic, care nu este obligatoriu din punct de vedere juridic și nu creează drepturi direct aplicabile”.

4.8.

Procesul proclamației EPSR este, de asemenea, diferit de Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată la 9 decembrie 1989. Documentul din urmă are un caracter pur declarativ, dar a fost semnat de toate statele membre, cu excepția Regatului Unit. Aceasta nu a fost o declarație comună adoptată împreună cu alte instituții europene, deși Comisia Europeană a prezentat un program de acțiune socială pentru punerea în aplicare a Cartei [COM(89) 568 final]. În plus, aceasta conține dispoziții privind aplicarea ei.

4.9.

În măsura în care „respectarea pilonului social european” reprezintă un angajament și o responsabilitate comune între Uniune, statele sale membre și partenerii sociali, este justificat ca Parlamentul European și Consiliul să se alăture Comisiei în proclamarea solemnă a pilonului. EPSR este, de asemenea, menit să aibă un impact asupra guvernanței economice a UE (semestrul european, tabloul de bord social), fiind așadar esențial, pentru a transmite un semnal puternic, ca în cadrul Consiliului să se ajungă la un consens în privința susținerii proclamației. Deși recunoaște că partenerii sociali sunt competenți în multe domenii, Comitetul remarcă faptul că ei nu au fost implicați oficial în procesul de elaborare a proclamației (13).

4.10.

Comitetul înțelege că pilonul este conceput ca o declarație politică de intenție și, în sine, nu creează niciun fel de drepturi legale aplicabile. Comisia face o distincție între drepturi și principii: se consideră că primele reafirmă unele dintre drepturile deja existente în acquis-ul Uniunii, în timp ce principiile sunt noi și tind să abordeze provocările generate de evoluțiile societale, tehnologice și economice. Într-adevăr, conform comunicării, nici principiile, nici drepturile nu sunt direct aplicabile.

4.11.

În ciuda lipsei unui caracter juridic obligatoriu, o astfel de proclamație ar presupune un angajament politic din partea instituțiilor UE, precum și a Consiliului și a statelor membre, de a realiza obiectivele EPSR, respectând în același timp repartizarea competențelor și principiul subsidiarității.

4.12.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, spre deosebire de EPSR, are aceeași valoare ca și tratatele și este, prin urmare, parte componentă a dreptului primar, deși nu creează noi competențe la nivelul UE; în ciuda faptului că e constrângătoare din punct de vedere juridic pentru instituțiile UE, ea nu este direct aplicabilă de către cetățenii UE. Aceasta abordează mai larg drepturile economice și sociale deopotrivă. În cazul în care, după un termen rezonabil, angajamentul politic menționat mai sus nu va duce, în toate statele membre, la acțiuni concrete de punere în aplicare a pilonului, ar trebui luate în considerare măsuri adecvate, inclusiv inițiative juridice și fără caracter juridic. CESE a solicitat deja adoptarea unei directive-cadru privind venitul minim (14). O serie de noi avize juridice, ca de pildă cel comandat de Ministerul Muncii din Germania, analizează modul în care se poate face acest lucru (15).

4.13.

CESE a subliniat deja, într-un aviz din 2011 (16), că drepturile sociale fundamentale nu pot fi „despărțite” de cele civile și politice, trebuind așadar să beneficieze de o atenție strategică specială. Acesta a propus măsuri suplimentare și activități de promovare pentru a spori eficacitatea unei strategii de punere în aplicare a drepturilor fundamentale. Comisia nu abordează în mod suficient problema neaplicării drepturilor sociale existente, iar CESE consideră că există un anumit risc ca EPSR să diminueze rolul specific pe care Comisia trebuie să îl joace în calitatea sa de „gardian al tratatelor”.

5.1.

Trebuie luată, de asemenea, în considerare relația dintre EPSR și Documentul de reflecție privind dimensiunea socială, precum și cu celelalte documente de reflecție în ampla dezbatere privind viitorul Europei. Analiza EPSR arată că mai multe dintre scenariile prezentate în Cartea albă/Documentul de reflecție privind dimensiunea socială pot fi într-adevăr combinate în punerea în aplicare a pilonului.

5.2.

EPSR vizează în primul rând statele membre din zona euro. În acest sens, filosofia EPSR se apropie de un scenariu în care „cei care vor să facă mai mult, fac mai mult”. Monitorizarea punerii în aplicare a pilonului prin intermediul tabloului de bord social, care ar trebui înzestrat cu mai mulți indicatori adecvați și utili și integrat în semestrul european, ar putea facilita anumite progrese în această direcție. Societatea civilă și partenerii sociali ar trebui consultați cu privire la acești indicatori, având în vedere că propunerea actuală nu este suficientă.

5.3.

Unele dintre măsurile „de monitorizare” propuse, prezentate în Comunicarea privind EPSR sunt în concordanță cu scenariul UE-27, în timp ce altele ar putea să vizeze în primul rând scenariul „cei care doresc să facă mai mult”. Astfel, măsurile, cum ar fi inițiativa de promovare a echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează, prezentate ca parte a Pachetului privind pilonul social, sunt destinate a fi aplicate în UE-27. În același context, măsurile referitoare la punerea în aplicare a legislației existente și a dialogului social trebuie, de asemenea, să se aplice în cadrul UE-27. Necesitatea de a acționa la un nivel geografic mai restrâns ar putea, de asemenea, să genereze noi provocări pentru partenerii sociali, care sunt reprezentați la nivelul UE.

5.4.

Alte măsuri propuse în recomandare, cum ar fi cele referitoare la semestrul european și finalizarea uniunii economice și monetare a Europei, se aplică și sunt destinate doar zonei euro. Acestea se potrivesc mai bine scenariului „cei care doresc să facă mai mult”. De fapt, documentul de reflecție menționează, ca exemplu al unui astfel de scenariu, o convergență mai accentuată, orientată spre piețe ale forței de muncă mai dinamice, spre cele mai eficace sisteme sociale și spre cele mai puternice sisteme de educație și de sănătate.

5.5.

Sprijinul financiar acordat de UE prin intermediul Fondului social european se potrivește mai bine unei abordări UE-27. Punerea la dispoziție a mai multor fonduri este, de fapt, menționată în documentul de reflecție, ca exemplu al aprofundării dimensiunii sociale de către UE-27.

6.1.

Dezbaterea privind dimensiunea socială a Europei nu poate avea loc în mod izolat și, prin urmare, este important să se ia în considerare și relația cu celelalte documente de reflecție privind viitorul Europei și cu mesajele lor esențiale privind dimensiunea socială și calea de urmat, chiar dacă CESE va prezenta avize separate cu privire la aceste documente (17).

6.2.

Documentul de reflecție privind „Aprofundarea uniunii economice și monetare” subliniază că locurile de muncă, creșterea economică, echitatea socială, convergența economică și stabilitatea financiară se numără printre principiile directoare ale aprofundării UEM. Această concepție asupra dimensiunii sociale a UEM pare destul de limitată. În primul rând, nu este coerentă în ceea ce privește convergența economică și socială sau mai ales convergența ascendentă și, în al doilea rând, se referă mai ales la „echitatea socială”. Nu există nicio explicație cu privire la conceptul sau percepția „echității sociale” și nici la motivul pentru care nu se face mai degrabă trimitere la „justiția socială”, în conformitate cu articolul 3 din TUE.

6.3.

Documentul de reflecție privind UEM se referă la consolidarea coordonării politicilor economice în cadrul semestrului UE, ca intrument-cheie. În cadrul semestrului, EPSR ar funcționa ca „un nou punct de reper pentru multe dintre politicile menționate care vizează asigurarea unor condiții mai bune de muncă și de viață”. În acest caz, ar fi necesar să se „promoveze în continuare cooperarea și dialogul cu statele membre, implicând, de asemenea, parlamentele naționale, partenerii sociali, consiliile naționale pentru productivitate și alte părți interesate” pentru a se asigura „o mai mare asumare a acestor obiective la nivel național și a încuraja o mai bună punere în aplicare a reformelor.” În documentul de reflecție, Comisia subliniază, de asemenea, legătura dintre reformele naționale și finanțarea UE existentă. În esență, discursul privind nevoia de mai multă asumare, implicare din partea partenerilor sociali și condiționalități pentru finanțarea UE nu reprezintă nimic nou și subliniază doar necesitatea unei mai bune guvernări și realizări a semestrului european.

6.4.

Propunerile referitoare la relansarea procesului de convergență din Documentul de reflecție privind UEM se axează pe utilizarea cadrului la nivelul UE în vederea asigurării convergenței, pe creșterea coordonării politicii economice și pe consolidarea legăturilor dintre reformele naționale și finanțarea UE existentă. Există puncte de vedere diferite cu privire la condiționarea finanțării UE în funcție de reforme, iar CESE recomandă ca acest lucru să fie posibil numai cu implicarea deplină a Parlamentului European în întregul proces, în condiții egale, parlamentele naționale având de asemenea un rol clar în acest proces. Se preconizează o mai mare convergență și stabilitate prin realizarea de reforme structurale adecvate. CESE împărtășește opinia potrivit căreia niște reforme bine concepute în statele membre în cauză pot fi esențiale pentru a obține o convergență ascendentă sporită și sisteme sociale mai adecvate și mai reziliente, subliniind, în același timp, necesitatea îmbunătățirii mixului de politici macroeconomice și a unei mai mari implicări a partenerilor sociali în dialogul macroeconomic, în conceperea procesului semestrului european și în reformele conexe.

6.5.

Numărându-se printre instrumentele UEM, tabloul de bord social din cadrul EPSR este considerat un element al uniunii economice, care monitorizează, alături de Consiliile Naționale, evoluțiile în materie de productivitate. Acest lucru indică legătura dintre aprofundarea EMU și a EPSR. EPSR are rol de punct de reper în vederea realizării anumitor reforme structurale în domeniile descrise de cele 20 de principii.

6.6.

Anexa 2 a documentului privind UEM menționează importanța unui nou început pentru dialogul social și califică încercarea Comisiei Europene de a înființa un EPSR ca fiind „un pas important” (p. 32-33). În acest sens, este esențial să avem o înțelegere mai amplă a dialogului social, care nu poate fi limitată doar la cadrul Titlului privind politica socială. Deși obligația Uniunii Europene de a promova rolul partenerilor sociali este menționată în Titlul privind politica socială, această obligație trebuie să aibă implicații, după caz, în afara acestei politici unice.

6.7.

În Documentul de reflecție privind „Valorificarea oportunităților legate de globalizare”, Comisia Europeană încearcă să abordeze temerile și criticile tot mai mari în legătură cu politicile și rezultatele actuale ale globalizării. Prin urmare, Comisia subliniază faptul că globalizarea poate fi benefică în cazul în care oportunitățile acesteia sunt valorificate în mod corespunzător, astfel încât să nu fie neglijați prea mulți cetățeni.

6.8.

Potrivit Comisiei, politicile sociale robuste joacă un rol important în protejarea și capacitarea cetățenilor în acest proces. Ei consideră acest lucru o condiție prealabilă pentru stimularea încrederii și siguranței cetățenilor în ceea ce privește provocările și beneficiile globalizării.

6.9.

Documentul de reflecție privind valorificarea oportunităților legate de globalizare se referă în mod specific la cea privind dimensiunea socială. CESE sprijină opinia potrivit căreia „printr-o mai bună distribuire a beneficiilor oferite de globalizare, în corelație cu o protecție socială eficace, cetățenii își vor putea găsi un loc de muncă decent și se vor putea adapta la schimbare. Într-un context mai larg, redistribuirea corectă și echitabilă a bogăției, precum și investițiile specifice menite să promoveze incluziunea socială a categoriilor mai vulnerabile de persoane, inclusiv a migranților, vor contribui la consolidarea coeziunii sociale”. Acest lucru este în mare măsură în acord cu accentul pe care CESE l-a pus asupra necesității unor tranziții echitabile în contextul digitizării și al globalizării. Totodată, Comisia subliniază că „UE ar trebui, de asemenea, să fie o economie inovatoare și competitivă cu întreprinderi de calibru mondial și cu cetățeni care se pot adapta la schimbare și care au capacitatea de a produce bogăția necesară pentru a ne susține modelul social”.

6.10.

CESE este de acord și cu ideea potrivit căreia este esențială îmbunătățirea standardelor sociale și a celor de muncă, precum și a practicilor în domeniu, în strânsă cooperare cu OIM, partenerii sociali și organizațiile societății civile, în special cele implicate în această agendă, cum ar fi organizațiile din domeniul economiei sociale.

6.11.

CESE este de acord cu faptul că UE poate defini aceste norme la nivel mondial nu doar fiindcă este cea mai mare piață unică, cea mai mare putere comercială și cel mai mare investitor, ci și pentru că UE crede în soluții globale la provocări globale. Prin urmare, modelul social european, valorile noastre esențiale și drepturile fundamentale ar trebui să reprezinte „un punct de reper și un model de referință pentru o globalizare echitabilă”.

6.12.

Cu toate că Documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE a fost ultimul publicat, bugetul UE va juca un rol fundamental dar va fi, desigur, determinat de alegerile făcute cu privire la viitorul Europei. Documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE evaluează implicațiile pentru cheltuielile UE în conformitate cu cele cinci scenarii prezentate în Cartea albă, care vor avea un impact enorm asupra cetățenilor, regiunilor și grupurilor de persoane care au nevoie de cel mai mult sprijin. Numai în cel de-al cincilea scenariu – în care statele membre convin să realizeze mult mai mult împreună – va fi cheltuită o sumă mai mare pentru coeziunea economică, socială și teritorială.

6.13.

Plecarea Regatului Unit din UE va avea consecințe majore asupra bugetului UE. CESE este conștient de riscul ce poate decurge ca urmare a acestei plecări, și anume reducerea fondurilor sociale. CESE subliniază faptul că Fondul Social European reprezintă o forță motrice pentru o mai mare convergență și că nu ar trebui redus, dacă se dorește abordarea cu succes a viitoarelor provocări.

7.1.

În avizul său inițial privind EPSR, CESE a identificat deja următoarele domenii principale în care consideră că se impune o acțiune la nivelul UE și/sau la nivel național, în funcție de competențele deținute:

7.2.

Pentru a ajunge la un consens cu privire la modul în care trebuie acționat, ar trebui să se identifice proiectele-cheie din aceste domenii. UE ar trebui să înceapă cu proiecte care au un impact pozitiv direct și care vor fi sprijinite de toată lumea.

8.1.

Au trecut trei ani de când președintele Juncker a declarat pentru prima dată că dorește realizarea unui „triplu A” social pentru UE (19). Comisia Juncker și-a demarat inițiativele destul de târziu și a avut nevoie de o perioadă lungă pentru consultările privind EPSR (un an). S-a consumat timp și pentru lansarea dezbaterii privind viitorul Europei, fără niciun fel de recomandări practice din partea Comisiei cu privire la modul în care trebuie procedat. Alegerile pentru Parlamentul European vor avea loc în 2019 și se va constitui o nouă Comisie. Pentru mulți, acest paradox temporal – pe de o parte faptul că nu mai există suficient timp pentru stabilizarea UEM și a modelului social european/modelelor sociale europene înainte de 2019, și, pe de altă parte, încercarea de a câștiga timp înainte de alegerile importante care vor avea loc în toamna anului 2017 – împiedică, din păcate, UE să continue pe calea cea bună.

8.2.

Propunerea Comisiei din aprilie 2017, privind o proclamație interinstituțională comună privind pilonul european al drepturilor sociale a generat reacții de tot felul. Unii consideră că acest lucru reprezintă un progres important, alții îl văd în principal ca pe un act simbolic care nu este suficient de tangibil pentru a aborda criza socială; există chiar și unii care se tem că propunerea ar putea fi prea îndrăzneață. După summitul cu tematică socială de la Göteborg (noiembrie 2017), pe baza Proclamației privind EPSR și a discuțiilor cu privire la documentul de reflecție privind dimensiunea socială a Europei, CESE încurajează toate cele trei instituții ale UE să elaboreze o agendă pozitivă pentru cetățenii Uniunii, care să vizeze consolidarea unui model economic și social european pentru viitor, prin promovarea creșterii economice, a ocupării forței de muncă, a bunăstării cetățenilor și a unei convergențe ascendente în materie de ocupare a forței de muncă și de rezultate pe plan social.

8.3.

Există încă incertitudini considerabile în jurul acestui pilon, nu în ultimul rând dacă acesta va fi proclamat de toate statele membre. În cazul în care este proclamat, o întrebare-cheie pentru CESE va fi aceea de a stabili ce măsuri trebuie luate pentru a se asigura că acesta poate fi un instrument eficient. CESE consideră că trebuie luate măsuri suplimentare la nivelul cel mai adecvat, inclusiv inițiative comune în domenii-cheie în care acțiunea UE aduce o valoare adăugată clară, și că aceste măsuri ar trebui să se concentreze pe rezultate, atunci când este posibil. CESE este de părere că o foaie de parcurs clară privind punerea în aplicare a EPSR ar contribui la stimularea convergenței și la atingerea obiectivelor prevăzute.

8.4.

De asemenea, CESE propune ca evaluările de impact să includă și o evaluare a compatibilității cu EPSR. În cadrul agendei pentru o mai bună legiferare, ar trebui să se pună mai mult accent pe analizarea măsurii și a modului în care inițiativele facilitează progresul social pentru cetățeni, precum și a gradului în care acestea sunt ușor de respectat și aplicat.

8.5.

CESE își asumă rolul de a monitoriza acest proces, de a-l sprijini prin intermediul unor dezbateri la nivel național și de a insista asupra necesității unei mai mari transparențe și participări a societății civile. Comitetul avertizează, de asemenea, cu privire la noile procese complexe și la abordarea viitorului UE în special din perspectivă instituțională.