2.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 81/131

Raportor:

Stefano PALMIERI

Coraportor:

Petr ZAHRADNÍK

1.1.

CESE consideră că, dacă – pe de o parte – Documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE permite identificarea unora dintre provocările cărora UE va trebui să le facă față în următorii ani, el urmărește – pe de altă parte – să stabilească anumite corelații clare între posibilele soluții bugetare și cele cinci scenarii diferite identificate de Comisia Europeană în Cartea albă privind viitorul Europei.

1.2.

CESE reiterează că Europa trebuie să-și facă simțită prezența în viața cetățenilor europeni mai mult (și mai bine), nu mai puțin, pentru a depăși criza politică din UE care rezultă din lipsa unei viziuni strategice a viitorului și a unei capacități de reacție adecvată la criza economică și financiară. Există un decalaj tot mai mare între preocupările și așteptările cetățenilor europeni, care solicită beneficii concrete în viața lor de zi cu zi, și competențele și resursele financiare limitate alocate în prezent UE. Proiectul european și Uniunea Europeană însăși devin tot mai puțin credibile și sunt puse în discuție, determinând astfel apariția în prezent a naționalismului și populismului.

1.3.

CESE este de acord cu abordarea din Documentul de reflecție, potrivit căreia principiul de bază al bugetului UE va trebui să fie realizarea valorii adăugate europene, obținându-se astfel rezultate mai bune în comparație cu bugetele naționale individuale necoordonate. Acest lucru presupune renunțarea la logica beneficiului echitabil (juste retour), a împărțirii în state membre contribuitoare și beneficiare nete și a corecțiilor ad-hoc pentru fiecare stat membru.

1.4.

UE ar trebui în primul rând să identifice prioritățile politice cu o înaltă valoare adăugată europeană și numai după aceea să stabilească resursele necesare pentru a le pune în aplicare și a realiza reforma bugetului comunitar. În acest context, CESE consideră că nu este posibil ca bugetul UE să reprezinte în continuare mai puțin de 1 % din venituri și numai 2 % din cheltuielile publice ale celor 28 de state membre ale UE, un nivel insuficient față de provocările, șocurile și crizele care trebuie înfruntate.

1.5.

Reforma bugetului UE va trebui să includă neapărat o îmbunătățire calitativă, stabilind o nouă structură, atât în ceea ce privește capitolele de cheltuieli, cât și resursele proprii, ținând seama de criteriile adecvate de raționalizare, eficiență și eficacitate și comunicând cu cetățenii direct și în mod transparent.

1.6.

Ajustarea bugetului din punct de vedere calitativ și cantitativ necesită o consultare aprofundată și serioasă a societății civile, așa cum este reprezentată în cadrul CESE, astfel încât să se reflecte nevoile reale de la nivel teritorial și să se asigure un impact pozitiv pentru toți cetățenii și pentru interesul public.

1.7.

În ceea ce privește cheltuielile, CESE consideră că următoarele programe au o valoare adăugată europeană ridicată: investițiile pe termen mediu și lung pentru dezvoltarea economică, socială și de mediu, pentru ocuparea forței de muncă, pentru inovare și competitivitate; protejarea regiunilor mai defavorizate și a grupurilor sociale mai vulnerabile; o reacție flexibilă și rapidă în situații de criză neașteptate și șocuri asimetrice, inclusiv prin intermediul unui buget autonom al zonei euro.

1.8.

În special, CESE acordă o deosebită importanță funcției de stabilizare macroeconomică în zona euro, întrucât impactul negativ asupra grupurilor sociale și a sectoarelor de producție „perdante” în contextul procesului de globalizare și al revoluției tehnologice reprezintă una dintre cauzele crizei strategice a UE și ale apariției populismului.

1.9.

În ceea ce privește veniturile, CESE este de acord cu evaluarea realizată în cadrul raportului Finanțarea viitoare a UE de către Grupul la nivel înalt privind resursele proprii (HLGOR), pentru a se ajunge la un nou buget, caracterizat de predominanța resurselor proprii autonome, transparente și echitabile, cu aceleași costuri pentru cetățenii cei mai dezavantajați și pentru întreprinderile mici și mijlocii.

1.9.1.

CESE reiterează că este în favoarea unei baze fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB) și a impozitării tranzacțiilor financiare, a combustibililor și a emisiilor de dioxid de carbon, care – dacă sunt colectate la nivel european – ar putea forma o bază de impozitare transnațională, contracarând astfel efectele globale asupra mediului.

1.10.

CESE consideră că, dacă, pe de o parte, impactul Brexitului asupra cadrului financiar multianual (CFM) post-2020 poate fi o amenințare la adresa „proiectului” UE – în urma unei negocieri desfășurate de statele membre pe baza principiului juste retour – el poate reprezenta, pe de altă parte, o ocazie importantă, deoarece – prin instituirea principiului „valorii adăugate europene” – poate conduce la îmbunătățirea calitativă și cantitativă a bugetului UE.

1.10.1.

Din acest motiv, CESE consideră că este oportun ca, în cel mai scurt timp posibil:

În acest mod, va fi posibil să se reconcilieze interesele divergente și contradictorii între părți, prin găsirea unei soluții comune pentru CFM post-2020.

2.1.

Abordarea urmată în Documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE corelează posibilele soluții bugetare cu provocările cu care se confruntă Uniunea în raport cu cele cinci scenarii diferite identificate de Comisia Europeană în Cartea albă privind viitorul Europei. CESE a criticat această abordare în recenta sa Rezoluție privind Cartea albă (4), definind drept artificiale cele cinci scenarii, întrucât se adresează exclusiv statelor membre (SM), fără a avea nicio relevanță directă pentru cetățenii europeni, care așteaptă o strategie clară și comună.

2.1.1.

Acest lucru înseamnă a pierde o ocazie importantă, având în vedere că CESE subscrie analizei efectuate într-o mare parte a documentului (cu privire la valoarea adăugată a finanțelor europene, la identificarea tendințelor și a provocărilor, la diferitele opțiuni pentru viitorul finanțelor UE), deși documentul nu cuprinde o propunere de politică comună, eficientă și eficace.

2.2.

În ultimii ani, CESE a evidențiat (5) problemele care afectează economia și societatea europeană, principiile de bază care trebuie respectate, căile de urmat pentru relansarea și eficientizarea acțiunilor instituțiilor comunitare. CESE a reiterat în diverse ocazii că Europa trebuie să-și facă simțită prezența în viața cetățenilor europeni mai mult (și mai bine), nu mai puțin (6), tocmai pentru că criza politică din UE rezultă din lipsa unei viziuni strategice a viitorului și a unei capacități adecvate de reacție la criza economică și financiară.

2.3.

În 2016, în contextul evaluării la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM) 2014-2020 (7), CESE a afirmat că trebuie recunoscute eforturile depuse de Comisie și, în special, formele de flexibilitate introduse pentru a face față crizelor neprevăzute, precum și abordarea orientată către rezultate și performanță. Cu toate acestea, propunerile concrete și resursele alocate erau – deja – insuficiente pentru a aborda provocările și prioritățile UE, având în vedere că CFM este mai degrabă rezultatul unui compromis puțin ambițios între statele membre interesate de soldul net și de beneficiile anumitor grupuri de interese, decât un instrument de urmărire a intereselor UE în ansamblul său.

2.4.

În acest context este împărtășită abordarea – prezentă în Documentul de reflecție – potrivit căreia „esența unui buget al UE modernizat” constă în „valoarea adăugată care decurge din punerea în comun a resurselor și din obținerea unor rezultate care nu ar fi putut fi obținute prin cheltuieli naționale necoordonate la nivel european” (8).

2.5.

Pentru ca Europa să-și facă mai mult (și mai bine) simțită prezența, trebuie mai întâi să se identifice prioritățile politice cu o valoare adăugată europeană ridicată și apoi să se definească resursele necesare pentru a le realiza, pe baza cărora trebuie pregătită reforma bugetară a UE. În acest scenariu nu ar mai fi posibil ca Uniunea să dedice bugetului său mai puțin de 1 % din venituri și numai 2 % din totalul cheltuielilor publice ale celor 28 de țări, cu o dinamică care de altfel a cunoscut o scădere constantă (9). Acest nivel se dovedește a fi absolut insuficient față de noile provocări cu care se confruntă UE și față de șocurile și crizele la care aceasta trebuie să răspundă.

2.5.1.

Majorarea cantitativă a bugetului Uniunii va trebui să fie însoțită de o îmbunătățire calitativă semnificativă a acestuia, cu redefinirea structurii sale, atât în ceea ce privește cheltuielile, cât și resursele proprii. În acest scop, este necesar să fie luate în considerare criteriile adecvate de raționalizare, eficiență și eficacitate a bugetului și să se asigure forme de comunicare directă și transparentă cu cetățenii.

2.5.2.

Îmbunătățirea cantitativă și calitativă a bugetului UE trebuie să treacă, de asemenea, printr-o consultare serioasă și aprofundată a societății civile, așa cum este reprezentată în cadrul CESE, pentru a se garanta că capitolele de cheltuieli reflectă cu adevărat nevoile reale ale regiunilor și au un impact pozitiv asupra bunăstării cetățenilor, în interesul public.

2.6.

Odată cu apariția unor noi provocări, legate de modificarea scenariilor geopolitice și de adaptarea necesară la consecințele crizei economice și financiare, nu este o coincidență că bugetul UE este absolut inadecvat, Uniunea intrând într-o criză inițial economică și financiară, apoi socială, și, în cele din urmă, politică.

2.6.1.

Această criză politică rezultă din decalajul dintre, pe de o parte, preocupările tot mai accentuate și așteptările cetățenilor europeni față de Uniune, aceștia solicitând beneficii concrete în viața lor de zi cu zi, și, pe de altă parte, competențele și resursele financiare alocate Uniunii în prezent. Acest decalaj este cel care dă naștere îngrijorărilor din ce în ce mai mari, precum și naționalismului și populismului, care pun în discuție proiectul european și UE însăși.

2.7.

Discuția cu privire la viitorul UE are loc, într-adevăr, într-un moment istoric în care există numeroase temeri și incertitudini în rândul cetățenilor europeni, de natură economică, socială, politică și instituțională (10). În primul rând, consecințele crizei financiare și economice sunt încă puternice, în special în statele membre cele mai afectate, în anumite zone geografice și, în special, în ceea ce privește veniturile mici și medii. În al doilea rând, urmarea crizei constă în manifestarea unui scepticism general cu privire la capacitatea politică la nivelul statelor membre și al UE de a menține prosperitatea economică și coeziunea socială în era globalizării și a concurenței internaționale (11). În al treilea rând, crește afluxul migranților și refugiaților alungați de războaiele și sărăcia din Africa și din Orientul Mijlociu. În al patrulea rând, mai recent, ieșirea Regatului Unit din UE arată în mod clar că Uniunea Europeană nu este o alegere evidentă și ireversibilă, tendința putându-se propaga și în alte state membre.

3.1.

În ceea ce privește cheltuielile, elementul esențial este reprezentat de principiul valorii adăugate europene, care poate părea paradoxal într-o etapă istorică în care – pe de o parte – sunt tot mai multe voci care solicită mai mult spațiu guvernelor naționale, până la cazul extrem de ieșire din UE, în timp ce – pe de altă parte – este din ce în ce mai greu de apărat logica beneficiului echitabil (juste retour), a împărțirii în state membre contribuitoare și beneficiare nete și a corecțiilor ad-hoc pentru fiecare stat membru.

3.1.1.

Cu toate acestea, Comisia a reiterat pe bună dreptate acest principiu, dat fiind că un consens politic larg în sprijinul acțiunii UE poate permite ca bugetul său să se axeze pe realizarea la nivel comunitar a unor beneficii reale pentru cetățenii europeni, pe care statele membre, singure, nu le-ar putea obține.

3.1.2.

Din acest motiv, CESE este de acord cu Comisia că principiul valorii adăugate europene trebuie să se afle în centrul dezbaterii privind viitorul finanțelor UE și ar trebui să includă (12):

3.1.3.

În acest context, devine esențială respectarea deplină a articolului 311 din TFUE, conform căruia „Uniunea își asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale și pentru realizarea politicilor sale”.

3.2.

Documentul de reflecție demonstrează pe larg că soluția la provocările și crizele globale trebuie să găsească neapărat un răspuns european, concentrând în mod adecvat resursele bugetului UE, exploatând sinergiile cu bugetele naționale și direcționându-le către programe cu valoare adăugată europeană ridicată, în măsură:

3.3.

Printre elementele cu cea mai mare valoare adăugată europeană, măsurile deja identificate de CESE cu privire la CFM sunt completate de observațiile Rezoluției CESE privind Cartea albă (16):

3.3.1.

Funcția de stabilizare macroeconomică este deosebit de relevantă, deoarece, printre cauzele crizei strategice a UE și ale apariției populismului, se numără impactul negativ asupra grupurilor sociale și a sectoarelor de producție „perdante” în contextul procesului de globalizare și al schimbărilor tehnologiei și ale informației. Dacă, pe de o parte, statele membre sunt mai puțin capabile să acționeze în mod independent și să aibă un efect asupra pieței forței de muncă și a sistemelor de protecție socială, pe de altă parte, încă nu au fost create la nivel european rețele de protecție socială care să le permită tuturor cetățenilor să beneficieze de creșterea economică și de competitivitatea la nivel mondial (18).

3.4.

Bugetul UE trebuie să fie în măsură să furnizeze mijloacele necesare pentru realizarea priorităților strategice, cu ajutorul unor criterii adecvate de raționalizare, eficiență și eficacitate în ceea ce privește structura sa și modul în care este evaluat și actualizat (19):

3.4.1.

În special, regula echilibrului bugetar trebuie să fie completată de alți indicatori care să măsoare performanța cheltuielilor și rezultatele referitoare la bunăstarea cetățenilor, care urmează să fie definiți în cadrul semestrului european, în moduri și forme adecvate, de comun acord cu Parlamentul European și cu parlamentele naționale.

3.5.

În plus, gama resurselor disponibile la nivel comunitar a devenit foarte complexă și opacă. Pe lângă granturile și subvențiile tradiționale, aceasta include, de asemenea, instrumente financiare pentru mobilizarea resurselor private prin efectul de pârghie – utilizând FEIS și fondurile structurale – și diferitele instrumente, precum Mecanismul european de stabilitate (MES), constituite de statele membre din zona euro, însă în afara perimetrului UE, în scopul stabilizării financiare (20).

3.6.

În ceea ce privește veniturile, CESE este de acord cu evaluarea realizată în raportul Finanțarea viitoare a UE de către Grupul la nivel înalt privind resursele proprii (HLGOR) prezidat de Mario Monti (21). În special, este important să se convină asupra unui nou buget, caracterizat de predominanța resurselor proprii autonome, transparente și echitabile. Acestea ar ajunge direct în bugetul Uniunii Europene, fără a trece prin statele membre și fără a crește presiunea fiscală, în special asupra cetățenilor mai dezavantajați și a întreprinderilor mici și mijlocii.

3.6.1.

În special, unele dintre noile resurse propuse în acest raport ar avea o valoare adăugată europeană în ceea ce privește veniturile, fiind colectate la nivelul cel mai adecvat, atât pentru a identifica baze de impozitare mobile transnaționale, cât și pentru a contracara efectele globale asupra mediului: impozitarea întreprinderilor (CCCTB) (22), în special a multinaționalelor, a tranzacțiilor financiare, a carburanților și a emisiilor de dioxid de carbon.

3.6.2.

În acest context, CESE reamintește, de asemenea, importanța combaterii evaziunii fiscale (inclusiv prin sporirea transparenței) (23) și a tuturor formelor de concurență fiscală neloială între statele membre.

3.7.

Brexitul va avea consecințe inevitabile legate de întocmirea bugetului UE post-2020. Dincolo de cuantumul acestuia, care nu a fost încă stabilit în mod oficial de niciuna dintre instituțiile UE (24), consecințele posibile alternative pentru a compensa deficitul bugetar produs de Brexit pot fi reprezentate de următoarele trei opțiuni: i) creșterea contribuțiilor naționale din partea statelor membre ale UE; ii) reducerea cheltuielilor UE; iii) o combinație între cele două opțiuni precedente. În acest context, Brexitul reprezintă atât o amenințare, cât și o oportunitate pentru bugetul UE.

3.7.1.

Brexitul reprezintă o amenințare, deoarece viitoarele negocieri privind CFM post-2020, dacă vor fi dominate de principiul juste retour, vor adânci actualele diferențe dintre state membre contribuitoare și beneficiare nete, îndepărtându-se de principiul valorii adăugate europene și agravând astfel situația de incertitudine cu privire la proiectul UE.

3.7.2.

În același timp, Brexitul reprezintă o ocazie importantă pentru reformarea bugetului UE, prin îmbunătățirea acestuia din punct de vedere cantitativ și calitativ, realizându-se o revizuire substanțială a mecanismelor sale de cheltuieli și – în sprijinul propunerii expuse în raportul Monti – pentru activarea unui important sistem de resurse proprii pentru Uniune. În acest mod, va fi posibil ca bugetul UE să fie unul exemplar, eficient, eficace și transparent, astfel încât să dobândească credibilitate în fața cetățenilor europeni, iar aceștia să poată constata cu ușurință care sunt avantajele Europei și costurile „non-Europei”.

3.7.3.

Din acest motiv, se consideră necesar:

În acest fel – la întocmirea bugetului UE – în cazul unor interese divergente și conflictuale, va fi posibil să se identifice (în mod transparent și democratic) opțiunile care pot concilia aceste interese, ceea ce va duce la soluții larg acceptate de toate părțile.