EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52017IE0804

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Parteneriatele de dezvoltare ale UE și provocările ce derivă din convențiile fiscale internaționale” (aviz din proprie inițiativă)

JO C 81, 2.3.2018, p. 29–36 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

2.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 81/29


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Parteneriatele de dezvoltare ale UE și provocările ce derivă din convențiile fiscale internaționale”

(aviz din proprie inițiativă)

(2018/C 081/05)

Raportor:

Alfred GAJDOSIK

Coraportor:

Thomas WAGNSONNER

Decizia Adunării Plenare

26.1.2017

Temei juridic

Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

 

Aviz din proprie inițiativă

 

 

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru relații externe

Data adoptării în secțiune

28.9.2017

Data adoptării în sesiunea plenară

18.10.2017

Sesiunea plenară nr.

529

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

182/0/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) pledează pentru o politică de dezvoltare văzută ca un proces desfășurat între țări egale în drepturi și bazat pe respect și pe decizii suverane. Finanțarea și punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) convenite în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) necesită eforturi coordonate la nivel mondial. În opinia CESE, Consiliul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite ar putea juca un rol și mai important în calitate de forum adecvat pentru chestiunile fiscale. Astfel s-ar putea asigura atât orientarea Agendei 2030 către obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), cât și participarea tuturor țărilor pe picior de egalitate.

1.2.

Având în vedere acordurile internaționale de reformare a legislației fiscale internaționale, de exemplu, prin Planul de acțiune al OCDE privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (BEPS), efectele acestor eforturi internaționale de reformă în raport cu ODD ar trebui evaluate și luate mai mult în considerare în dezvoltarea în continuare a politicilor fiscale internaționale. CESE subliniază că, pentru realizarea ODD, este nevoie de resurse financiare. Cu toate acestea, multe țări se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește generarea veniturilor publice prin încasări fiscale. Cauza rezidă, pe de o parte, în dificultățile de implementare a sistemelor de impozit pe salariu și pe cifra de afaceri din țările în curs de dezvoltare. Dificultățile în acest sens pot fi explicate inclusiv prin concurența fiscală globală din domeniul impozitului pe profit și prin modul în care sunt concepute convențiile de evitare a dublei impuneri. Restrângerile privind capacitatea și transmiterea inadecvată a informațiilor reprezintă factori suplimentari.

1.3.

CESE își exprimă ferm satisfacția că Uniunea Europeană (UE) și statele sale membre au depus eforturi considerabile în contextul reformei internaționale, pentru a aborda vulnerabilitățile sistemului fiscal internațional. Aceste eforturi sunt bine-venite și trebuie să fie sprijinite și puse în aplicare în mod eficient, fiind nevoie să fie monitorizate în mod regulat. Aceste reforme sunt încurajate în principal de cele mai importante țări dezvoltate din cadrul OCDE. Ar trebui examinat dacă ONU, dată fiind componența sa universală (în special țări în curs de dezvoltare), nu este un for mai potrivit pentru elaborarea în continuare la nivel mondial a unei politici fiscale internaționale. În acest context, CESE constată o lipsă a resurselor și a personalului din cadrul acestor organisme fiscale ale ONU. Prin urmare, ar trebui să se ofere ONU mijloace suficiente.

1.4.

Măsurile UE privind transparența fiscală la nivel internațional și Planul de acțiune privind BEPS vor avea, de asemenea, un impact asupra țărilor în curs de dezvoltare. CESE își exprimă satisfacția că Parlamentul European (PE) și Comisia Europeană și-au exprimat deja pozițiile cu privire la punctul de intersectare a politicii fiscale cu politica de dezvoltare. Comitetul salută lansarea de către Comisia Europeană a Platformei pentru bună guvernanță fiscală. Setul de instrumente, prezentat într-un document de lucru al serviciilor Comisiei cu privire la efectele de propagare produse de convențiile de evitare a dublei impuneri reprezintă o bună bază de reflecție pentru statele membre în vederea revizuirii acestor convenții cu țările în curs de dezvoltare.

1.5.

CESE constată că, într-un raport al Parlamentului European din 2015, au fost solicitate o serie de îmbunătățiri, care nu au fost încă puse în aplicare. În acest context, CESE amintește avizele sale anterioare, conținând, în special, constatări privind raportarea pentru fiecare țară în parte și combaterea spălării banilor, precum și recomandări referitoare la înscrierea drepturilor de proprietate în registrele publice. CESE constată că o listă a jurisdicțiilor fiscale necooperante este în curs de elaborare. Comitetul sugerează intensificarea eforturilor de punere în aplicare a solicitărilor PE și recomandă luarea în considerare a criticilor din partea ONG-urilor. Este oportun să se încurajeze introducerea la nivel mondial – prin acorduri fiscale internaționale – a unor astfel de măsuri, pentru a îmbunătăți informarea autorităților fiscale din țările în curs de dezvoltare. Obiectivul ar fi să se atingă aceleași standarde la nivel mondial, țările în curs de dezvoltare aflându-se pe poziții egale la elaborarea acestora.

1.6.

CESE solicită asigurarea coerenței dintre politicile fiscale internaționale ale statelor membre și obiectivele politicilor de dezvoltare, în vederea evitării conflictelor dintre politicile fiscale ale fiecărei țări luate în parte și prioritățile comune de dezvoltare.

1.7.

CESE consideră că evaluările impactului politicilor fiscale internaționale ale statelor membre reprezintă o modalitate de a testa impactul convențiilor de evitare a dublei impuneri și al stimulentelor fiscale asupra țărilor aflate în curs de dezvoltare. Acest lucru ar trebui încurajat și ar trebui să devină o practică comună. În cazul unor potențiale conflicte cu politicile europene de dezvoltare, o astfel de analiză ar fi oportună și pentru Uniunea Europeană. Convențiile existente privind dubla impunere ar trebui revizuite, iar noile acorduri de negociat trebuie încheiate ținându-se seama de aspectele de mai sus.

1.8.

Convenția-model a OCDE pentru evitarea dublei impuneri, care este cea mai utilizată în prezent, a fost elaborată în primul rând din perspectiva intereselor țărilor industrializate. Prin urmare, recomandarea CESE este ca, la negocierea convențiilor de evitare a dublei impuneri cu țările în curs de dezvoltare, statele membre ale UE să țină seama mai mult de nevoile țărilor în curs de dezvoltare. CESE constată că, pe baza convenției OCDE, a fost elaborată, de asemenea, o Convenție-model de evitare a dublei impuneri a ONU, pentru a reglementa fiscalitatea dintre țările industrializate și cele în curs de dezvoltare și, în acest sens, pentru a ceda mai multe drepturi fiscale statelor-sursă.

1.9.

CESE sprijină investițiile private care stimulează dezvoltarea, atunci când o astfel de dezvoltare este în concordanță cu ODD și când sunt respectate drepturile economice, de mediu și sociale de bază, convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și Agenda privind munca decentă. Securitatea juridică este un factor important în susținerea unui climat economic favorabil afacerilor și, ca atare, investițiilor străine directe. Dat fiind că chestiunile fiscale sunt legate de obiectivele de dezvoltare durabilă, întreprinderile ar trebui să plătească impozite acolo unde sunt generate profituri prin crearea de valoare adăugată (de exemplu, prin producție sau prin extracția de materii prime).

1.10.

CESE notează că, în cadrul noului Consens european privind dezvoltarea, UE și statele sale membre s-au angajat să coopereze cu țările partenere pentru extinderea impozitării progresive, luarea unor măsuri de combatere a corupției, pentru politici redistributive și pentru combaterea fluxurilor financiare ilicite. Cu toate acestea, politica fiscală ar trebui să fie o parte tot mai importantă a politicii europene de dezvoltare. CESE salută angajamentul Comisiei Europene în favoarea forurilor regionale și a organizațiilor societății civile care sunt active în domeniul fiscal în țările în curs de dezvoltare. Organizațiile societății civile îndeplinesc o funcție de control și sprijin în țările în curs de dezvoltare, inclusiv în domeniul impozitării, și ar trebui, ca atare, să fie implicate mai strâns și sprijinite. Sprijinul față de măsurile corespunzătoare de consolidare a capacității fiscale, inclusiv învățarea reciprocă și cooperarea Sud-Sud, ar avea un impact de durată asupra proiectelor de dezvoltare.

1.11.

Buna guvernanță în ceea ce privește fiscalitatea ar putea face parte integrantă din responsabilitatea socială a întreprinderilor, în contextul obligațiilor de raportare ale corporațiilor.

1.12.

CESE recomandă introducerea unor clauze de bună guvernanță fiscală în toate acordurile relevante dintre UE și țările sau regiunile terțe, în scopul promovării unei dezvoltări durabile.

1.13.

CESE recomandă să se verifice dacă este necesar ca acordurile de liber schimb noi sau revizuite între UE și țările în curs de dezvoltare să fie privite ca oportunitate de a analiza și tratatele fiscale bilaterale. O astfel de verificare ar trebui să includă o evaluare a impactului în ceea ce privește efectele politicilor fiscale internaționale ale statelor membre asupra obiectivelor politicii de dezvoltare.

2.   Observații generale

2.1.

O serie de studii (1) au ridicat întrebarea dacă politica fiscală internațională a statelor membre, în special multe din dispozițiile convențiilor bilaterale privind dubla impunere, nu intră în contradicție cu obiectivele politicii de dezvoltare a UE. În plus, țările în curs de dezvoltare sunt exportatoare nete de capital în țările dezvoltate, lucru care se datorează, într-o măsură considerabilă, fluxurilor de capital care evită plata impozitelor. Acest lucru afectează în cea mai mare măsură tocmai țările în curs de dezvoltare cu cele mai mici venituri, care abia dispun de surse interne de finanțare.

2.2.

Uniunea Europeană și statele sale membre sunt, împreună, cei mai importanți donatori de asistență oficială pentru dezvoltare și actori însemnați ai acordurilor fiscale internaționale. Ei s-au angajat să atingă obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, deși doar câteva state membre au atins obiectivul de ajutor extern de 0,7 % din PIB. Nu este clar impactul Brexitului asupra finanțării în continuare a cooperării europene pentru dezvoltare. Au fost planificate mai multe măsuri pentru a promova investițiile private în legătură cu obiectivele politicii de dezvoltare. Resursele asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) depind de politicile donatorilor.

2.3.

Pentru țările în curs de dezvoltare, ODD cuprind – printre altele – mobilizarea resurselor interne, sprijinul internațional pentru consolidarea capacitățile de colectare a impozitelor, reducerea fluxurilor financiare ilicite și participarea în cadrul instituțiilor globale de guvernare. Prin urmare, o bază stabilă de venituri publice, eforturile de combatere a ieșirilor ilegale de resurse și o poziție egală pentru toate țările în conceperea normelor fiscale globale reprezintă piloni importanți ai dezvoltării durabile. Copiii, femeile și alte grupuri vulnerabile din societățile țărilor în curs de dezvoltare beneficiază în cea mai mare măsură de dezvoltare (2).

2.4.

Fondurile obținute din cooperarea publică pentru dezvoltare sunt insuficiente pentru finanțarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD). Sunt necesare resurse interne pentru realizarea acestor obiective, după modelul obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) (3). Pentru mobilizarea acestor resurse, este nevoie de îmbunătățirea colectării impozitelor și de creșterea veniturilor fiscale, printr-o creștere economică durabilă și prin lărgirea bazei de impozitare.

3.   Provocări pentru țările în curs de dezvoltare

3.1.

Impozitarea este o sursă mai stabilă de finanțare decât alte tipuri de venituri, dar pentru multe țări în curs de dezvoltare este mai dificil să genereze suficiente venituri fiscale decât în cazul țărilor dezvoltate.

3.2.

În ultimele decenii, s-a urmărit intens liberalizarea comerțului global prin reducerea tarifelor la import și export, în vederea stimulării dezvoltării economice, a investițiilor și a prosperității populației în general. Aceste efecte, în principiu pozitive, permit și extinderea bazei de impozitare, în măsura în care administrațiile fiscale sunt capabile să le utilizeze. Astfel însă s-au redus și veniturile țărilor în curs de dezvoltare provenite din surse importante și ușor accesibile. Însă creșterea economică și investițiile trebuie să se reflecte și în structura de venituri a țărilor în curs de dezvoltare.

3.3.

Pentru a compensa pierderile de venit, țările în curs de dezvoltare introduc adeseori taxe pe vânzări, care se pot dovedi regresive. Un sistem de impozitare alcătuit din diverse tipuri de impozite reduce dependența de anumite tipuri, specifice, de impozite, garantând venituri naționale stabile.

3.4.

Impozitarea terenurilor și a proprietăților este greu de pus în aplicare în țările în curs de dezvoltare. În aceste țări, impozitele pe venituri și salarii generează, din cauza veniturilor reduse, doar niveluri relativ scăzute de venituri fiscale. Impozitul pe venit este colectat în principal de la angajații sectorului public și de la persoanele care lucrează pentru întreprinderi internaționale. În plus, de multe ori, economia informală este amplă.

3.5.

Raportul Mbeki descrie veniturile provenite din evaziunea fiscală drept „fluxuri financiare ilicite” (4). Aceste venituri par să depășească fluxul de fonduri destinate cooperării pentru dezvoltare (5). O cooperare internațională mai intensă între autorități, sporirea transparenței și consolidarea măsurilor legislative și de reglementare sunt importante pentru a împiedica aceste fluxuri ilicite. Consolidarea drepturilor de proprietate în țările în curs de dezvoltare este, de asemenea, un stimulent important pentru ieșirile de capital.

3.6.

Impozitul pe profit joacă un rol mai important în structura veniturilor fiscale ale țărilor în curs de dezvoltare decât în veniturile țărilor industrializate. Prin urmare, primele sunt mai afectate de strategiile de evaziune fiscală. În același timp, ratele nominale și efective de impozit pe profit au scăzut începând cu anii 1980, în vederea atragerii de investiții. Impozitul pe profit este pentru întreprinderi un indicator principal al climatului investițional. Acest lucru a dus la concurență fiscală la nivel internațional, care este mai problematică pentru țările în curs de dezvoltare decât pentru țările dezvoltate, din cauza structurii de venituri fiscale. Efectele de propagare ale concurenței fiscale reprezintă o problemă care a fost deja abordată de Fondul Monetar Internațional (FMI) (6). În plus, multe țări în curs de dezvoltare au de a face doar cu puține companii mari care investesc pe măsură și reprezintă un procent semnificativ din totalul impozitului pe profit.

3.7.

Pentru autoritățile fiscale, este dificilă calcularea prețurilor de transfer pe baza principiului concurenței depline în ceea ce privește tranzacțiile transfrontaliere dintre întreprinderi în cadrul aceluiași grup. Capacitățile țărilor în curs de dezvoltare, în acest sens, sunt limitate, iar manipularea prețului de transfer determinat de taxe rămâne o problemă importantă.

3.8.

Convențiile de evitare a dublei impuneri precizează drepturile de impozitare dintre țările semnatare, reglementează schimbul de informații între autoritățile fiscale și, ca atare, oferă certitudine juridică. Astfel, ele pot fi considerate de întreprinderi ca stimulent pentru investiții străine directe și, în cele din urmă, de promovare a creșterii economice. Convențiile de evitare a dublei impuneri pot avea însă efecte asupra drepturilor fiscale din statele-sursă. Ratele impozitelor reținute la sursă pentru licențe, dobânzi și dividende sunt, în cele mai multe cazuri, mai reduse decât cotele locale de impozitare. Unele dispoziții, cum ar fi o definiție restrictivă a sediului permanent, pot limita drepturile fiscale. Țările în curs de dezvoltare sunt, desigur, interesate de continuarea investițiilor, dar își pot pierde din drepturile fiscale. Prin urmare, este posibil ca acordurile privind schimbul de informații în domeniul fiscal să fie o opțiune mai bună dacă o țară urmărește cu precădere obținerea unor informații în domeniul fiscal din alte jurisdicții.

3.9.

Ca punct de plecare pentru negocieri este utilizată, cel mai adesea, Convenția-model a OCDE pentru evitarea dublei impuneri, ce vizează mai mult interesele țărilor industrializate (7). O Convenție-model a ONU a fost concepută ca alternativă pentru țările în curs de dezvoltare, ea reflectând mai bine interesele lor (8). În general, există tendința de a acorda statelor-sursă mai multe drepturi fiscale decât țării de origine a întreprinderii producătoare.

3.10.

Este posibil ca țărilor în curs de dezvoltare să li se reducă veniturile fiscale atunci când întreprinderile înființează vehicule investiționale în țări diferite pentru a utiliza în mod combinat diferite convenții de evitare a dublei impuneri în vederea reducerii sarcinii fiscale. De asemenea, poate fi dificil pentru țara-sursă să impoziteze serviciile și transferul indirect de active pe baza dispozițiilor din convențiile de evitare a dublei impuneri. Trebuie să se țină seama de dorința de a fructifica oportunitățile favorabile pentru transferul de tehnologie, în vederea dezvoltării creșterii durabile în țările în curs de dezvoltare.

3.11.

Există studii privind pierderile de venituri ale țărilor în curs de dezvoltare. ONG-ul neerlandez SOMO (Stichting Onderzoek Multinationale Ondernemingen) a estimat la 554 de milioane EUR pierderile anuale de venituri provenite din impozitarea la sursă a dobânzilor și dividendelor, pe baza convențiilor de evitare a dublei impuneri dintre Țările de Jos și 28 de țări în curs de dezvoltare (9). În conformitate cu un studiu efectuat în Austria, convenția de evitare a dublei impuneri ar trebui să fie supusă unei analize a impactului, dat fiind că, chiar și în condițiile unei eventuale creșteri a investițiilor, ar putea duce la pierderi de venituri (10). Conform estimărilor Unctad din Raportul privind investițiile mondiale pe 2015, concernele multinaționale au vărsat circa 730 de miliarde USD în bugetele țărilor în curs de dezvoltare. Totuși, raportul estimează pierderile anuale de venituri ale țărilor în curs de dezvoltare, din cauza administrării investițiilor străine de către centrele de investiții offshore, la 100 de miliarde USD (11). Aceste pierderi de venituri sunt în contradicție cu ODD-urile prezentate mai sus.

4.   Acțiunile la nivel național, regional și internațional – Contribuția Uniunii Europene și a statelor sale membre

4.1.

Se depun eforturi mai mari pentru sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în domeniul fiscal, de exemplu, prin intermediul „Inițiativei fiscale de la Addis Abeba”. Politica fiscală internațională este de competența statelor membre. Convențiile de evitare a dublei impuneri sunt încheiate bilateral, iar inițiativele legislative ale UE sunt, în esență, limitate la instrumente de completare a pieței interne. Există o cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre în ceea ce privește coerența politicilor în favoarea dezvoltării (Policy Coherence for Development – PCD) (12). Și Comisia Europeană recunoaște și abordează problematica impactului sistemului fiscal internațional asupra dezvoltării (13). Pentru a asigura coerența politicilor pentru dezvoltare, este necesar să se exploreze efectele politicilor fiscale ale UE, care sunt incompatibile cu obiectivele de politică pentru dezvoltare, asupra țărilor în curs de dezvoltare și, dacă este cazul, să se adopte măsuri.

4.2.

La nivelul ONU se depun eforturi în privința aspectelor fiscale în cadrul procesului de finanțare a dezvoltării, al Ecosoc și al Comitetului de experți pentru cooperare internațională în domeniul fiscal al ONU, precum și cu ajutorul agențiilor specializate precum Unctad. La cererea G20, au fost convenite reforme ample în cadrul OCDE în vederea combaterii erodării bazei de impunere și transferului profiturilor. Principalele obiective urmărite au inclus eliminarea fenomenului de „treaty shopping” (alegerea celui mai avantajos tratat), a practicilor fiscale dăunătoare ale guvernelor (cum ar fi „regimurile fiscale favorabile pentru brevete” și „deciziile” netransparente), a creării unor dispozitive hibride menite să optimizeze datoriile din punct de vedere fiscal, precum și a modurilor ineficace de stabilire și de raportare a prețurilor de transfer. Având în vedere importanța, pentru țările în curs de dezvoltare, a impozitului pe venitul întreprinderilor, este de așteptat ca și Planul de acțiune privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor să aibă efecte pozitive pentru aceste țări.

4.3.

Numeroase țări care nu fac parte din OCDE, inclusiv țări africane, au aderat la cadrul general al Planului de acțiune privind BEPS al OCDE. În iunie 2017, 103 țări au subscris la o nouă Convenție multilaterală privind BEPS, care să unifice interpretarea tratatelor fiscale bilaterale, în conformitate cu Planul de acțiune privind BEPS. Platforma de colaborare în domeniul fiscal a fost lansată de ONU, OCDE, FMI și Banca Mondială cu scopul de a intensifica cooperarea internațională în domeniul fiscal. Inițiativa poate contribui la crearea unei mai bune coerențe între eforturile depuse de OCDE și forumurile ONU. Ar trebui verificat dacă acestea au avut efectul dorit.

4.4.

CESE recunoaște eforturile depuse de OCDE pentru dezvoltarea unui sistem fiscal internațional îmbunătățit. Cu toate acestea, organizațiile societății civile (14) critică nereprezentarea cu drept de vot în cadrul OCDE a țărilor în curs de dezvoltare. Ele au fost invitate să participe doar la pregătirea Planului de acțiune privind BEPS. Și Parlamentul European s-a exprimat în termeni similari, solicitând consolidarea organismelor ONU relevante, pentru a face posibilă elaborarea și reformarea unei politici fiscale internaționale echitabile (15). Într-un document de lucru al FMI, experții își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la impactul Planului de acțiune privind BEPS asupra țărilor în curs de dezvoltare (16).

4.5.

Pentru a evalua și, dacă este cazul, pentru a adapta impactul reformei, organismele relevante ale ONU, în special Comitetul pentru chestiuni fiscale al ONU, trebuie consolidate și dotate cu mai multe resurse. În orice caz, Comisia Europeană ar trebui să monitorizeze punerea eficientă în aplicare a Convenției multilaterale privind BEPS, încheiată în iunie 2017, și să-și continue angajamentul în direcția intensificării cooperării internaționale privind aspectele fiscale, dintre ONU, OCDE și instituțiile financiare internaționale.

4.6.   Măsurile actuale ale UE au efecte asupra țărilor în curs de dezvoltare

4.6.1.

Pachetul de măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale a abordat probleme legate de politicile fiscale internaționale, depășind granițele UE (17). Informațiile furnizate în cadrul exercițiului de raportare pentru fiecare țară în parte (18), în conformitate cu orientările UE, G20 și OCDE, reprezintă un instrument important pentru autoritățile fiscale. Publicarea la nivel global a datelor pentru fiecare țară permite unui public mai larg, inclusiv lucrătorilor și investitorilor responsabili, să evalueze mai bine în ce măsură întreprinderile își plătesc impozitele acolo unde își realizează profitul. CESE constată că, într-un raport al Parlamentului European din 2015, au fost solicitate o serie de îmbunătățiri, care nu au fost încă puse în aplicare. În acest context, CESE amintește avizele sale anterioare, conținând în special, constatări privind raportarea pentru fiecare țară în parte și combaterea spălării banilor, precum și recomandări referitoare la înscrierea drepturilor de proprietate în registrele publice. CESE constată că este în curs de elaborare o listă a jurisdicțiilor fiscale necooperante. Comitetul face apel la intensificarea eforturilor de punere în aplicare a solicitărilor PE și recomandă luarea în considerare a criticilor din partea ONG-urilor. Este oportun să se încurajeze introducerea la nivel mondial – prin acorduri fiscale internaționale – a unor astfel de măsuri, pentru a îmbunătăți informarea autorităților fiscale din țările în curs de dezvoltare. Obiectivul ar fi să se atingă aceleași standarde la nivel mondial, țările în curs de dezvoltare aflându-se pe poziții egale la elaborarea acestora.

4.6.2.

Schimbul automat de informații fiscale a fost asigurat în Uniunea Europeană prin modificările aduse Directivei privind asistența reciprocă (19). Cu toate acestea, țările în curs de dezvoltare sunt încă obligate să încheie acorduri bilaterale de asistență reciprocă cu țările europene. Acest aspect presupune schimbul reciproc de date și securitatea datelor, ceea ce adeseori reprezintă o problemă de capacitate pentru țările în curs de dezvoltare.

4.6.3.

Comunicarea Comisiei Europene privind o strategie externă pentru impozitarea eficace abordează problemele prezentate în acest aviz (20). În prezent este în curs de elaborare o listă comună a UE cu jurisdicțiile fiscale care nu doresc să coopereze (21). CESE a salutat elaborarea acestei liste. Pe de altă parte, organizațiile neguvernamentale se arată mai degrabă sceptice cu privire la o astfel de listă (22). De asemenea, PE a cerut adoptarea unei definiții valabile la nivel mondial a paradisurilor fiscale, care să cuprindă și statele membre ale UE și teritoriile lor de peste mări (23).

4.6.4.

Recomandarea privind tratatele fiscale (24) abordează aspecte importante legate de convențiile de evitare a dublei impuneri și îndeamnă statele membre să își consolideze tratatele fiscale pentru a combate abuzul de tratate și fenomenul de „treaty shopping”. Pe de altă parte, aceasta nu solicită nicio evaluare a impactului în ceea ce privește convențiile de evitare a dublei impuneri, în special în ceea ce privește implicațiile acestora pentru coerența politicii de dezvoltare sau efectele de propagare. Platforma pentru bună guvernanță fiscală, care este bine-venită, dat fiind că abordează împreună cu organizațiile societății civile probleme legate de fiscalitatea internațională, a prezentat un document de lucru privind aceste efecte (25). Statele membre ar trebui să țină seama de acest aspect.

4.6.5.

Strategiile de evaziune fiscală sunt deseori legate de drepturi de proprietate netransparente. În urma modificării celei de A patra directive privind combaterea spălării banilor (26), nu au fost însă create registre publice ale drepturilor de proprietate pentru fonduri fiduciare sau alte întreprinderi de investiții. Aceste registre ar ajuta țările în curs de dezvoltare să investigheze cazurile în care se suspectează spălarea banilor și frauda fiscală.

4.6.6.

Propunerile privind o bază fiscală (consolidată) comună a societăților fac obiectul unui alt aviz al CESE (27). În ceea ce privește participarea la convențiile fiscale internaționale și relevanța pentru administrațiile fiscale ale țărilor în curs de dezvoltare, un astfel de acord – și informațiile ce decurg de aici – ar putea servi ca exemplu și ar avea impact asupra convențiilor de evitare a dublei impuneri cu țări terțe. Ca atare, informațiile din interiorul Europei ar putea furniza indicii pentru calcule comparative cu țările în curs de dezvoltare. Obiectivul ar fi să se atingă aceleași standarde la nivel mondial, țările în curs de dezvoltare aflându-se pe picior de egalitate la elaborarea acestora.

4.6.7.

CESE recomandă introducerea unor clauze de bună guvernanță fiscală în toate acordurile relevante dintre UE și țările sau regiunile terțe, în scopul promovării unei dezvoltări durabile.

4.6.8.

CESE recomandă să se verifice dacă este necesar ca acordurile de liber schimb noi sau revizuite dintre UE și țările în curs de dezvoltare să fie privite ca oportunitate de a analiza și convențiile fiscale bilaterale. O astfel de verificare ar trebui să includă o evaluare a impactului în ceea ce privește efectele politicilor fiscale internaționale ale statelor membre asupra obiectivelor politicii de dezvoltare. Acest aspect ar putea contribui, de asemenea, la punerea în aplicare a exigențelor din raportul Parlamentului European.

5.   Acțiuni ulterioare recomandate de CESE

5.1.

În conformitate cu pachetul de măsuri împotriva evitării obligațiilor fiscale și din motive de coerență a politicilor statelor membre și ale UE în favoarea dezvoltării, politicile fiscale internaționale și convențiile de evitare a dublei impuneri ale statelor membre trebuie să fie supuse unor evaluări periodice ale impactului (28). Pentru a îmbunătăți coordonarea politicii de dezvoltare a Uniunii Europene și a politicilor fiscale ale statelor membre, Comisia Europeană ar trebui să se asigure că statele membre care negociază o convenție de evitare a dublei impuneri cu o țară în curs de dezvoltare țin seama de politicile de dezvoltare corelate ale UE. În acest sens, Comitetul salută recomandarea Comisiei Europene privind punerea în aplicare a măsurilor de combatere a abuzurilor din tratatele fiscale (29). Având în vedere obiectivele de dezvoltare, ar trebui să se acorde o mai mare atenție nevoilor țărilor în curs de dezvoltare. Pe lângă aceasta, ar trebui extinse angajamentele UE în cadrul ONU (mai precis, la nivelul Comitetului pentru chestiuni fiscale) și consolidată dezvoltarea capacităților în cadrul unui for global, la care să participe pe picior de egalitate toate statele membre.

5.2.

Trebuie acordate perioade de tranziție pentru ca țările în curs de dezvoltare să poată fi incluse în măsurile care permit schimbul automat de informații, pe parcursul creării de capacități.

5.3.

Buna guvernanță în ceea ce privește fiscalitatea ar putea reprezenta un element component integrant al RSI, în contextul obligațiilor de raportare ale întreprinderilor.

5.4.

Întrucât se dorește ca investitorii privați să fie implicați mai îndeaproape în politica de dezvoltare europeană, chestiunile privind concesiile fiscale pentru implicarea în vederea dezvoltării devin mai relevante (30). Dat fiind că chestiunile fiscale sunt legate de obiectivele de dezvoltare durabilă, întreprinderile ar trebui să plătească impozite acolo unde este generat profitul prin producerea de valoare adăugată (31). Acest lucru ar trebui asigurat prin sprijinirea eforturilor sectorului privat.

5.5.

În plus, trebuie avut grijă, de asemenea, ca – prin acordarea de avantaje fiscale – să nu fie subminată implementarea obiectivelor de dezvoltare durabilă.

5.6.

CESE face referire la observațiile sale privind un registru public de proprietate efectivă asupra conturilor bancare, întreprinderilor, trusturilor și tranzacțiilor (32) și consideră că este importantă introducerea acestor măsuri la nivel mondial prin intermediul tratatelor internaționale în domeniul fiscal. În plus, ar trebui să se țină seama de măsurile menționate (în primul rând consolidarea capacităților), pentru a sprijini combaterea fluxurilor financiare ilicite provenite din țările în curs de dezvoltare. Deoarece există temeri că multe întreprinderi europene care își desfășoară activitatea în țările în curs de dezvoltare nu sunt acoperite de raportarea pentru fiecare țară în parte, Comitetul face trimitere la observațiile sale cu privire la această chestiune (33). CESE recomandă să se evalueze și alte norme relevante, în special cele care definesc domeniul de aplicare prin stabilirea unor praguri ale cifrei de afaceri anuale, prin prisma impactului lor asupra țărilor în curs de dezvoltare.

5.7.

În cadrul noului Consens european privind dezvoltarea, UE și statele sale membre s-au angajat să coopereze cu țările partenere pentru extinderea impozitării progresive, luarea unor măsuri de combatere a corupției, pentru politici redistributive și pentru combaterea fluxurilor financiare ilicite (34). Chiar dacă – în țările în curs de dezvoltare – sunt generate resurse tehnice și umane pentru a participa plenar la convențiile internaționale, ar trebui să existe posibilitatea de a proceda la schimburi reciproce de informații care să permită realizarea prin consens a acestor obiective definite. Ar trebui ca angajamentul – asumat de Comisia (35) Europeană – de a promova forumurile regionale (36) în cadrul Comitetului ONU pentru chestiuni fiscale să fie recunoscut și intensificat. Trebuie să se vegheze la asigurarea, în aceste foruri, a unei participări intense a părților interesate și a unor proceduri de consultare solide. Organizațiile societății civile din țările în curs de dezvoltare îndeplinesc o funcție de control și sprijin, inclusiv în domeniul impozitării, și ar trebui, ca atare, să fie ajutate.

5.8.

Ar trebui luat în considerare mai atent regimul fiscal al țărilor în contextul cooperării pentru dezvoltare. Prin consolidarea capacităților, țările beneficiare ar putea să se ajute prin forțe proprii, să promoveze eficacitatea sistemelor fiscale și să consolideze legitimitatea statului. Experiențe încununate de mare succes au fost înregistrate mai ales în schimbul direct dintre administrațiile fiscale care au preocupări similare (învățare reciprocă) și în cooperarea dintre țări cu condiții similare de dezvoltare (de exemplu, cooperarea Sud-Sud). Apare astfel posibilitatea unor consultări reciproce, prilejuite de preocupări similare și care permit schimbul de bune practici, adaptate pe măsura capacităților.

5.9.

CESE subliniază importanța unei coerențe a politicilor de dezvoltare în domeniul fiscal, deoarece măsurile adoptate în cadrul UE au efecte internaționale asupra țărilor în curs de dezvoltare. Prin urmare, aceste efecte trebuie luate în considerare, iar țările în curs de dezvoltare respective trebuie implicate.

Bruxelles, 18 octombrie 2017.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS


(1)  Eurodad, The State of Finance for Developing countries, 2014; Braun și Fuentes, Double Taxation Treaties between Austria and developing countries, Viena, 2014; Farny et al. Tax Avoidance, Tax Evasion and Tax Havens, Viena, 2015.

(2)  Rezoluția Parlamentului European pe tema „Impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare”, P8_TA(2015)0265, punctul 14.

(3)  Development Finance International & Oxfam, „Financing the sustainable development goals”, 2015.

(4)  UA/ECA, „Illicit Financial Flows – Report of the High Level Panel on Illicit Financial Flows from Africa”, p. 23 și urm.

(5)  Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS): „Includerea serviciilor financiare în acordurile de liber schimb și de asociere ale UE: efecte asupra spălării banilor, evaziunii fiscale și evitării obligațiilor fiscale”, PE 579.326, p. 15.

(6)  FMI, „Spillovers in international corporate taxation”, 2014.

(7)  Owens și Lang, „The Role of Tax Treaties in Facilitating Development and Protecting the Tax Base”, în Bloomberg Daily Tax Report, 1 mai 2013.

(8)  Lennard (2009), „The UN Model Tax Convention as Compared with the OECD Model Tax Convention – Current Points of Difference and Recent Developments”, Asia-Pacific Tax Bulletin, vol. 49, nr. 08; V. Daurer și R. Krever (2012): „Choosing between the UN and OECD Tax Policy Models: an African Case Study”, EUI Working paper RSCAS 2012/60.

(9)  Mc Gauran, „Should the Netherlands Sign Tax Treaties with Developing Countries”, 2013.

(10)  Cf. nota de subsol 1 (Braun și Fuentes).

(11)  Unctad, „World Investment Report 2015”, p. 200.

(12)  COM(2016) 740 final; cf. și Avizul CESE pe tema „Un nou consens european privind dezvoltarea”, JO C 246, 28.7.2017, p. 71.

(13)  C(2016) 271 final, C(2016) 24 final; Comisia Europeană, „Collect More – Spend Better”, 2015.

(14)  Comunicatul de presă al organizației Christian Aid din 19.7.2013, „OECD Action Plan on tax dodging is step forward but fails developing countries”; comunicatul de presă Oxfam din 13.11.2014, „Oxfam reaction to OECD’s roadmap to include developing countries in international tax reform”.

(15)  Cf. Avizul CESE pe tema „Un nou consens european privind dezvoltarea”, JO C 246, 28.7.2017, p. 71, punctul 13.

(16)  E. Crivelli, R. De Mooij, M. Keen, „Base Erosion, Profit Shifting and Developing Countries”, document de lucru al FMI WP/15/118.

(17)  COM(2016) 25 final – 2016/010 (CNS), COM(2016) 26 final – 2016/011 (CNS), cf. Avizul CESE privind pachetul de măsuri împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, JO C 264, 20.7.2016, p. 93.

(18)  Cf. Avizul CESE privind transparența fiscală, JO C 487, 28.12.2016, p. 62.

(19)  Cf. Avizul CESE pe tema „Plan de acțiune privind edificarea unei Uniuni a piețelor de capital”, JO C 133, 14.4.2016, p. 17.

(20)  Cf. Avizul CESE privind pachetul de măsuri împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, JO C 264, 20.7.2016, p. 93.

(21)  Disponibilă la adresa: https://ec.europa.eu/taxation_customs/tax-common-eu-list_en (ultima accesare la 29.8.2017).

(22)  De exemplu, Tax Justice Network, Verdict on Finance Ministers’ blacklist: ‘whitewashing tax havens’, 23.2.2017.

(23)  Cf. nota de subsol 2, punctul 10.

(24)  Cf. Avizul CESE privind pachetul de măsuri împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, JO C 264, 20.7.2016, p. 93.

(25)  Document de dezbatere al Comisiei Europene privind „Platforma pentru bună guvernanță fiscală”: Toolbox spill-over effects of EU tax policies on developing countries, iunie 2017, Platform/26/2017/EN.

(26)  COM(2016) 450 final – 2016/0208 (COD), cf. Avizul CESE pe tema Directivei privind combaterea spălării banilor, JO C 34, 2.2.2017, p. 121.

(27)  JO C 434, 15.12.2017, p. 58.

(28)  Cf. nota de subsol 2, punctul 15.

(29)  Cf. Avizul CESE privind pachetul de măsuri împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, JO C 264, 20.7.2016, p. 93.

(30)  Cf. Avizul CESE pe tema „Instituirea Garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD”, JO C 173, 31.5.2017, p. 62.

(31)  Cf. nota de subsol 2, considerentul A și punctul 6.

(32)  Cf. mai ales punctul 1.5 din Avizul CESE pe tema Directivei privind combaterea spălării banilor, JO C 34, 2.2.2017, p. 121.

(33)  Cf. mai ales punctul 1.11 din Avizul CESE privind transparența fiscală, JO C 487, 28.12.2016, p. 62.

(34)  Cf. COM(2016) 740 final; cf. și Avizul CESE pe tema „Un nou consens european privind dezvoltarea”, JO C 246, 28.7.2017, p. 71.

(35)  Cf. documentul Comisiei Europene „Collect More – Spend Better”, 2015.

(36)  Exemple în acest sens sunt Forumul african de administrare fiscală (ATAF), Centrul interamerican al administrațiilor fiscale (CIAT) și Forumul mondial privind transparența și schimburile de informații în scopuri fiscale (Credaf).


Top