This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62015CN0491
Case C-491/15 P: Appeal brought on 18 September 2015 by Rainer Typke against the judgment of the General Court (Third Chamber) delivered on 2 July 2015 in Case T-214/13: Rainer Typke v European Commission
Cauza C-491/15 P: Recurs introdus la 18 septembrie 2015 de Rainer Typke împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 2 iulie 2015 în cauza T-214/13, Rainer Typke/Comisia Europeană
Cauza C-491/15 P: Recurs introdus la 18 septembrie 2015 de Rainer Typke împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 2 iulie 2015 în cauza T-214/13, Rainer Typke/Comisia Europeană
JO C 27, 25.1.2016, p. 2–3
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
25.1.2016 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 27/2 |
Recurs introdus la 18 septembrie 2015 de Rainer Typke împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 2 iulie 2015 în cauza T-214/13, Rainer Typke/Comisia Europeană
(Cauza C-491/15 P)
(2016/C 027/03)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurent: Rainer Typke (reprezentant: C. Cortese, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentului
|
— |
anularea punctelor 2 și 3 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului din 2 iulie 2015 în cauza T-214/13, Typke/Comisia Europeană; |
|
— |
anularea deciziei adoptate de secretarul general al Comisiei Europene în procedura Gestdem 2012/3258; |
|
— |
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent în primă instanță și în recurs. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurentul invocă un motiv unic, împărțit în două aspecte.
În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de interpretare a Regulamentului nr. 1049/2001 și în special a articolului 3 litera (a) și a articolului 4 alineatul (6) întrucât a plecat de la principiul potrivit căruia aplicarea articolelor pertinente unor baze de date relaționale normalizate impune o distincție între accesul parțial la documentele stocate într-o bază de date relațională și simplul acces la informațiile conținute în bază. Această din urmă formă de acces nu ar fi acoperită de dispozițiile regulamentului privind accesul, iar acest lucru se pretinde că ar echivala cu crearea unui noi document. Tribunalul a săvârșit în special o eroare prin faptul că a concluzionat în esență că Regulamentul nr. 1049/2001 ar exclude din domeniul său de aplicare o cerere de acces la o bază de date relațională întrucât impune formularea unei cereri SQL care nu a fost utilizată anterior de instituția sesizată „pe un temei mai mult sau mai puțin legal pentru baza de date în cauză” și „anteprogramată” în măsura în care se pretinde că acest lucru nu ar implica o căutare efectuată prin utilizarea instrumentelor de căutare disponibile pentru baza de date în discuție și ar implica, așadar, crearea unui nou document.
În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a declarat că cererea reclamantului nu făcea referire la un document existent și nu intra în orice caz în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1049/2001, pe baza următoarelor prezumții eronate:
|
— |
nu ar fi posibil pentru instituția sesizată să răspundă pozitiv la cererea de acces întrucât documentele existente nu ar fi apte să răspundă la cerere (hotărârea din primă instanță, punctul 73) sau întrucât accesul la aceste documente se pretinde că nu a fost solicitat de reclamant (hotărârea din primă instanță, punctul 67) |
|
— |
cererea reclamantului ar fi formulată potrivit unei scheme neprevăzute de baza de date pertinentă, în special din cauza operațiunilor de prelucrare a datelor pe care acest lucru le-ar impune (hotărârea din primă instanță, punctele 58, 66, 68, 62 și 63) |
|
— |
acest lucru ar presupune crearea unui nou document care să conțină informații într-un nou format și potrivit unor criterii de selecție specificate de reclamant (hotărârea din primă instanță, punctele 61 și 67). |
Prin faptul că a făcut toate declarațiile criticate în cadrul prezentului paragraf, Tribunalul a denaturat sensul clar al probelor prezentate și aflate la dispoziția sa. Acest lucru este valabil și pentru declarația Tribunalului potrivit căreia o prezumție de legalitate s-ar aplica în prezenta cauză în ceea ce privește declarația instituției sesizate că documentele la care se solicită accesul nu există (hotărârea din primă instanță, punctul 66).