Recurs introdus la 23 septembrie 2011 de Otis Luxembourg Sàrl, fostă General Technic-Otis Sàrl, Otis SA, Otis BV, Otis Elevator Company, Otis GmbH & Co. OHG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauza T-141/07, Otis Luxembourg Sàrl, anciennement General Technic-Otis Sàrl, Otis SA, Otis BV, Otis Elevator Company, Otis GmbH & Co. OHG/Comisia Europeană

(Cauza C-494/11 P)

2011/C 347/27

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Otis Luxembourg Sàrl, fostă General Technic-Otis Sàrl, Otis SA, Otis BV, Otis Elevator Company, Otis GmbH & Co. OHG (reprezentanți: A. Winckler, avocat, J. Temple Lang, solicitor, C.J. Cook, advocate, D. Gerard, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, recurenta contestă concluziile Tribunalului potrivit cărora Comisia a reținut în mod întemeiat că Otis SA răspunde pentru încălcările comise de GTO în Luxemburg. Acest motiv este împărțit în patru aspecte. Prin primul aspect se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de fond în măsura în care acesta ar fi încălcat criteriul stabilit în Hotărârea Curții din 10 septembrie 2009, Akzo Nobel și alții/Comisia (C-97/08 P, Rep., p. I-8237) și noțiunea de întreprindere unică. Prin intermediul celui de al doilea aspect se susține că Tribunalul și-a depășit competențele prin faptul că s-a întemeiat pe elemente de fapt pe care Comisia nu le reținuse în decizia atacată și nu figurau în dosarul său. Prin intermediul celui de al treilea aspect se susține că Tribunalul ar fi caracterizat într-un mod inexact natura și conținutul legăturilor juridice între GTO și Otis SA și ar fi denaturat situația de fapt. Prin intermediul celui de al patrulea aspect se afirmă că Tribunalul nu și-a motivat în mod corespunzător respingerea motivului întemeiat pe încălcarea de către Comisie a obligației sale de egalitate de tratament a societăților mamă ale GTO și MEE.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele critică Tribunalul pentru faptul că ar fi comis erori de drept prin confirmarea stabilirii cuantumului de bază a amenzii aplicate pentru încălcarea comisă în Republica Federală Germania. Acest motiv este împărțit în două aspecte. Prin primul aspect se susține că Tribunalul ar fi efectuat o interpretare greșită a Orientărilor din 1998 privind calculul amenzilor considerând că Comisia nu era obligată să țină seama de mărimea pieței afectate pentru stabilirea cuantumului de bază a amenzii. Prin cel de al doilea aspect se afirmă că Tribunalul nu și-a motivat în mod corespunzător constatările referitoare la determinarea mărimii piețelor afectate și împărțirea participanților în categorii.

Prin intermediul celui de al treilea motiv recurentele afirmpă că Tribunalul a comis erori de drept și și-a depășit competențele prin faptul că a refuzat să acorde societății Otis beneficiul „imunității parțiale” în temeiul punctului 23 litera (b) ultimul alineat din Comunicarea din 2002 privind cooperarea. Acest motiv este împărțit în două aspecte. Prin primul aspect se susține că Tribunalul nu a aplicat criteriile juste de acordare a „imunității parțiale”, și-a depășit competențele prin faptul că a înlocuit aprecierea Comisiei cu propria apreciere a probelor depuse de Otis și a încălcat normele în vigoare referitoare la probă. Prin cel de al doilea aspect se susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat obligația de motivare ce revine Comisiei.