Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa”

COM(2009) 591 final

2011/C 48/25

Raportor: dl Pedro NARRO

Coraportor: dl József KAPUVÁRI

La 28 octombrie 2009, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa”

COM(2009) 591 final.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 31 august 2010.

În cea de-a 465-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 septembrie 2010 (ședința din 15 septembrie 2010), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 121 de voturi pentru, 0 voturi împotrivă și 5 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Rapoartele și comunicările elaborate de Comisia Europeană în ultimii ani prezintă o analiză care arată fragilitatea și disfuncțiile lanțului de creare a valorii economice. Volatilitatea prețurilor, specula, vânzarea la prețuri inferioare costurilor, lipsa de transparență, generalizarea practicilor neloiale și anticoncurențiale sau disparitățile în ceea ce privește puterea de negociere a părților implicate constituie probleme care afectează viitorul întregului sector alimentar și pun în pericol supraviețuirea așa-numitului „model agricol european”.

1.2   În comunicarea sa intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa”, Comisia identifică, în mod adecvat, domeniile de acțiune prioritare. Cu toate acestea, CESE regretă ritmul lent în care se adoptă propunerile și invită Comisia să accelereze luarea de decizii într-un domeniu care necesită măsuri urgente, concrete și tangibile. În noua sa formă, Grupul la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare ar trebui să își reia activitatea cât mai curând posibil și să devină un pilon al noilor politici emergente în sectorul agroalimentar.

1.3   Succesul va depinde în mare parte de gradul de implicare a Comisiei Europene, a statelor membre și a tuturor actorilor din lanțul de creare a valorii economice. În acest sens, este indispensabil să se realizeze un efort coordonat și comun într-un domeniu în care diferențele dintre diversele piețe naționale și diversele produse sunt substanțiale. Uniunea Europeană trebuie să ghideze cu hotărâre eforturile în acest domeniu și să promoveze atât adaptarea instrumentelor disponibile, cât și noi măsuri care să înlesnească dezvoltarea mai echilibrată a lanțului și îmbunătățirea competitivității.

1.4   Examinarea inițiativelor lansate până în prezent în ceea ce privește lanțul de aprovizionare cu alimente demonstrează eficiența limitată a autoreglementării și a acordurilor voluntare. CESE sprijină dezvoltarea de mecanisme voluntare, însă constată că fără organisme de control și sancționare eficiente nu se va putea pune capăt încălcării sistematice a acestor mecanisme de către verigile mai puternice ale lanțului.

1.5   Schimbările de comportament ale actorilor economici ar trebui să fie însoțite de o reglementare a piețelor care să pună bazele unei noi orientări pentru sectorul agroalimentar. Pentru a se promova transparența sistemului, este necesar să se consolideze încheierea de contracte și să se studieze, pe sectoare, posibilitatea de a insera clauze obligatorii sau obligativitatea de a impune contracte scrise. Multe dintre obiectivele semnalate de Comisie în comunicarea sa vor putea fi realizate doar prin măsuri legislative proporționale și adecvate.

1.6   În materie de coduri ale bunelor practici, UE trebuie să se inspire din inițiative naționale și să elaboreze un mecanism eficient de control și sancționare, prin crearea unui mediator european. Pe lângă elementele pe care trebuie să le conțină codurile bunelor practici, este esențial să se asigure eficiența și un nivel ridicat de respectare a acestora.

1.7   Dreptul concurenței, național sau comunitar, trebuie adaptat în mod substanțial pentru a favoriza o organizare solidă a sectorului, pentru a garanta o funcționare flexibilă a lanțurilor de aprovizionare și pentru a le asigura securitate juridică operatorilor, în avantajul consumatorilor. Concluziile Grupului la nivel înalt pentru sectorul laptelui (1) și concluziile Președinției spaniole cu privire la Comunicarea privind lanțul aprovizionării cu alimente (2) coincid cu punctul de vedere adoptat de CESE în ceea ce privește flexibilizarea aplicării dreptului concurenței, având în vedere particularitățile sectorului agricol.

1.8   CESE constată, cu precădere în sectorul marii distribuții, o concentrare puternică a cererii, care intră în opoziție cu fragmentarea ofertei și condiționează funcționarea corectă a lanțului de creare a valorii economice. Dezvoltarea și accentuarea rolului organizațiilor interprofesionale pot contribui la atenuarea deficiențelor organizării sectorului de producție. Având în vedere această provocare, este necesară o reflecție aprofundată, nu în ceea ce privește amploarea organizațiilor de producători, ci modul în care acestea pot fi transformate în instrumente eficiente de comercializare în mâinile agricultorilor. Organizațiile de producători nu pot fi unicul instrument valid pentru îmbunătățirea organizării economice a ofertei agricole.

1.9   CESE invită Comisia Europeană nu numai să reflecteze asupra modului de a concentra oferta, ci și să acționeze cu hotărâre în sectorul cererii, controlând abuzurile de poziție dominantă și anumite practici neloiale și anticoncurențiale care, în mod frecvent, nu fac obiectul unui control eficient din partea autorităților naționale și comunitare.

1.10   Consumatorii europeni necesită prețuri și structuri de prețuri adecvate, previzibile și stabile. Măsurile propuse în comunicare ar putea fi și mai eficiente dacă ar fi amplu difuzate și dacă s-ar evita distorsionarea alegerii pe care o efectuează consumatorul. Observatoarele prețurilor ar constitui instrumente utile doar dacă, în loc să se limiteze la a constata nivelul prețurilor, ar putea reacționa rapid în situația unor posibile denaturări ale evoluției acestora.

2.   Rezumatul Comunicării Comisiei

2.1   Comisia Europeană recunoaște rolul deosebit de important pe care îl joacă lanțul de aprovizionare cu alimente – agricultori, industrie și distribuție – în economia europeană (3). Într-adevăr, supravegherea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente a devenit una dintre prioritățile politice ale agendei comunitare. Publicația Comisiei „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” este o consecință a acestei preocupări legitime a legiuitorului european, iar obiectivul pe care îl urmărește este acela de a prezenta măsuri concrete la nivel național și comunitar, care să contribuie la îmbunătățirea situației lanțului alimentar.

2.2   În textul comunicării se formulează o serie de propuneri concrete cu privire la fiecare dintre cele trei provocări cu care se confruntă lanțul de aprovizionare cu alimente care sunt abordate în acest document. Pentru a promova relații durabile, Comisia intenționează să lupte împotriva practicilor neloiale și să analizeze problemele legate de concurență. Chestiunea mereu prioritară a sporirii transparenței în cadrul acestui lanț este abordată prin intermediul luptei împotriva speculei și al instituirii instrumentului european de monitorizare a prețurilor produselor alimentare. În sfârșit, în ceea ce privește promovarea competitivității, Comisia este hotărâtă să revizuiască etichetarea și normele în materie de mediu, să limiteze practicile de aprovizionare teritorială și să consolideze puterea de negociere a agricultorilor, prin intermediul unor instrumente cum ar fi organizațiile de producători.

2.3   În noiembrie 2010, Comisia ar trebui să publice un raport de monitorizare cu privire la gradul de punere în aplicare a principalelor măsuri propuse, care va fi însoțit de o nouă comunicare cu privire la supravegherea pieței cu amănuntul. De asemenea, Comisia a hotărât să extindă mandatul și componența Grupului la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare și să îl transforme într-un adevărat forum de dezbatere cu privire la lanțul de aprovizionare cu alimente.

3.   Observații generale

3.1   În ultimii ani, prin această comunicare și prin alte inițiative, UE a demonstrat că situația lanțului de aprovizionare cu alimente a devenit una dintre chestiunile prioritare ale agendei sale politice. Volatilitatea prețurilor și dezechilibrul de forțe din interiorul acestui lanț au avut repercusiuni negative asupra consumatorilor și asupra sectorului de producție. În pofida multiplelor analize și propuneri formulate în ultimii ani, continuă să existe numeroase denaturări care pun puternic sub semnul întrebării durabilitatea dorită a modelului agricol european.

3.2   Alături de asigurarea unei aprovizionări adecvate cu alimente, calitatea este o chestiune de importanță strategică; de aceea, este indispensabil ca producțiilor care se află sub semnul calității să li se acorde o protecție adecvată. Un lanț de aprovizionare cu alimente care prezintă probleme în ceea ce privește eficiența poate reduce varietatea de produse pe piața unică, modelul agricol european fiind astfel supus riscului. Comisia a scos în evidență, în numeroase documente, contradicțiile ce caracterizează funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente din Uniunea Europeană, însă în comunicare nu se face nicio referire în acest sens.

3.3   Dezechilibrele ce caracterizează lanțul de aprovizionare cu alimente din Europa reprezintă, de asemenea, o amenințare gravă pentru interesele cetățenilor europeni. Diferențele dintre costurile materiei prime și prețurile bunurilor de consum au dat naștere unor structuri de prețuri nerealiste, care amenință perspectivele pe termen lung ale verigilor lanțului de creare a valorii economice și ale întregii ordini economice și sociale a UE. Sectorul vânzării cu amănuntul este foarte concentrat și bine organizat și menține prețurile la consum ale alimentelor sub o presiune constantă. Marile lanțuri de comerț alimentar își pot permite acest lucru, având în vedere că, grație anumitor practici comerciale pe care le aplică, marjele lor de profit provin nu numai de la consumatori, ci și de la furnizori, după cum a demonstrat explozia prețurilor la produsele agricole în 2007 și 2008. Politicile comerciale bazate pe tehnica „dublei marje de profit” cauzează probleme grave consumatorilor și furnizorilor.

3.4   Tensiunea tot mai mare ce caracterizează relațiile dintre actorii lanțului de aprovizionare cu alimente generează diferite dinamici economice, deosebit de negative în cazul unui sector agricol care suferă o criză fără precedent, în contextul unei crize economice generale profunde.

3.5   CESE și Comisia împărtășesc același punct de vedere în ceea ce privește domeniile de intervenție prioritare și necesitatea elaborării, de urgență, a unor noi măsuri și instrumente concrete care să îmbunătățească funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa. Sunt necesare schimbări substanțiale, care să permită o nouă orientare. CESE consideră că, pentru a se putea face față cu succes principalelor provocări cu care se confruntă sectorul agroalimentar, sunt necesare o mai mare diversificare productivă și reducerea costurilor prin intermediul sporirii dimensiunii exploatațiilor agricole și al îmbunătățirii strategiilor de comercializare.

3.6   CESE este de acord cu principalele concluzii ale Grupului la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare, care sunt în concordanță cu recentele lucrări elaborate de Comitet în ceea ce privește chestiunile agricole (4):

3.7   Succesul tuturor acestor inițiative va depinde în mare parte de gradul de implicare a Comisiei Europene, a statelor membre și a tuturor actorilor din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente. În acest sens, este indispensabil să se realizeze un efort coordonat la nivelul diverselor instituții și revizuirea aplicării dreptului concurenței. Majoritatea măsurilor propuse de Comisia Europeană au fost aplicate anterior la nivel național (5). Prin urmare, ar trebui să se analizeze diferitele perspective naționale adoptate pentru a se rezolva aceeași problematică și rezultatul final – adesea nesemnificativ – al multora dintre inițiativele puse în practică de statele membre; acest lucru este valabil, de exemplu, în cazul înființării unor observatoare ale prețurilor sau al elaborării unor coduri ale bunelor practici, care nu au fost capabile să limiteze abuzurile, având în vedere lipsa unor instrumente eficiente de control și de punere în aplicare.

3.8   Comunicarea abordează în mod general anumite aspecte ale lanțului de aprovizionare cu alimente care au fost analizate în amănunt la nivel național sau sectorial. Eforturile depuse de Franța pentru a reechilibra lanțul de aprovizionare cu alimente reprezintă un punct de referință pentru alte state membre. Legea franceză privind modernizarea agriculturii merge dincolo de propunerile formulate în comunicare, dat fiind că definește un cadru contractual obligatoriu în termeni de volume și prețuri, impune inserarea unor clauze obligatorii, extinde funcțiile organizațiilor interprofesionale și instituie un sistem de mediere și de sancțiuni pentru soluționarea eventualelor conflicte.

3.9   La nivel sectorial, Comisia a recunoscut că sectorul laptelui reprezintă „un caz care necesită măsuri urgente”. Din acest motiv, reflecțiile Grupului la nivel înalt pentru sectorul laptelui, creat în octombrie 2009, au depășit conținutul comunicării și s-au concentrat asupra fixării unui cadru contractual tip, asupra posibilităților de dezvoltare a organizațiilor interprofesionale și de producători și asupra implementării pieței bursiere a contractelor la termen (futures) în sectorul laptelui. În contextul unei asemenea multitudini de inițiative comunitare, naționale și sectoriale, CESE, conștient de complexitatea și amploarea acestor chestiuni, subliniază necesitatea creării unui cadru comunitar de bază solid, promovează schimbul de experiență și solicită o mai mare coordonare a autorităților competente.

3.10   CESE a semnalat în numeroase rânduri necesitatea adaptării legislației la situația actuală a lanțului de aprovizionare cu alimente. Schimbările profunde care trebuie aduse legislației naționale și comunitare trebuie să fie însoțite de crearea unui nou cadru al relațiilor în interiorul acestui lanț, care să favorizeze cooperarea, transparența și o repartizarea echitabilă a beneficiilor de-a lungul întregului lanț de creare a valorii economice. În același timp cu autoreglementarea sectorului, trebuie promovată și introducerea de instrumente cu caracter obligatoriu. Punerea în aplicare efectivă a sistemului implică urmărirea în mod hotărât a obiectivului transparenței, prin mecanisme de control care să garanteze respectarea eventualelor acorduri voluntare încheiate între diversele verigi ale lanțului.

3.11   Prin intermediul textului comunicării și al documentelor de lucru care o însoțesc, Comisia prezintă o analiză adecvată a volatilității prețurilor. Cu toate acestea, ar fi necesar să se analizeze în mod critic impactul ultimelor modificări ale PAC, menționate în evaluarea „stării de sănătate” a PAC, asupra echilibrului lanțului de aprovizionare cu alimente. Suprimarea instrumentelor de reglementare a piețelor agricole (cote, intervenție, depozitare) a avut un impact negativ asupra volatilității prețurilor și asupra gestionării pieței, impact de care ar trebui să se țină seama în cadrul analizei realizate de executivul Comunității.

4.   Observații specifice

4.1   Promovarea unor relații de piață durabile

4.1.1   În analiza sa, Comisia constată asimetria existentă între diversele verigi ale lanțului. Aceste dezechilibre se traduc prin practici comerciale neloiale și practici contrare concurenței. În cazul produselor perisabile, care se caracterizează printr-o marjă mai mică de negociere, dezechilibrele se multiplică. CESE sprijină abordarea exprimată în comunicare, care prevede consolidarea practicilor contractuale prin intermediul unor norme comune, definite la nivel european. Cu toate că elaborarea contractelor se poate realiza în mod voluntar, ar fi necesar să se analizeze anumite cazuri în care ar fi oportun să se introducă obligația juridică de a prezenta un contract și anumite clauze contractuale specifice.

4.1.2   În orice caz, Comisia ar trebui să ia măsuri astfel încât tranzacțiile comerciale cu produse agricole să nu poată avea loc în absența unor documente care dovedesc realizarea operațiunii. Astfel, s-ar elimina practici răspândite și dăunătoare cum ar fi „prețurile deschise”, în cazul cărora prețul de achiziție la producător se stabilește ulterior, în funcție de prețul de vânzare obținut de intermediar. Pe lângă prevederile contractuale, CESE consideră necesară crearea unui cod al bunelor practici (6) și a unui comitet de monitorizare care să verifice respectarea acestuia. Codul bunelor practici comerciale ar trebui să garanteze calitatea negocierii dintre toate verigile lanțului de creare a valorii economice, în beneficiul consumatorului. Legiuitorul european ar trebui să pună capăt vânzărilor în pierdere ca strategie comună utilizată pentru a-i atrage pe consumatori și ar trebui să analizeze impactul dezvoltării tot mai mari a mărcilor distribuitorilor asupra concurenței, asupra alegerii efectuate de consumatori și asupra promovării produselor europene de calitate.

4.1.3   Există diferențe mari în ceea ce privește punerea în aplicare a normelor în materie de concurență la nivel național. Aceleiași inițiative întreprinse de o organizație interprofesională i se acordă un tratament diferențiat în funcție de autoritatea națională de concurență care examinează chestiunea într-un stat anume. În numeroase țări, se tinde să se penalizeze orice inițiativă a sectorului de producție menită să îmbunătățească gestionarea ofertei. Această situație nu este nouă: în pofida eforturilor de a consolida colaborarea cu Rețeaua Europeană de Concurență, nu s-a putut realiza o coordonare eficientă a acțiunilor întreprinse de autoritățile de concurență.

4.1.4   CESE pledează în favoarea unui nou model al relațiilor dintre consumator și producător, care să privilegieze piețele locale (cu posibilitatea de a introduce cote minime obligatorii) și care să urmărească eliminarea intermediarilor prin intermediul circuitelor scurte de transport sau al produselor „cu 0 kilometri”. Comisia Europeană trebuie să încurajeze producătorii să ia inițiative pentru a se apropia de dorințele consumatorilor, propunându-și să creeze o mai mare valoare adăugată pentru producțiile lor și menținând componenta culturală și de identitate regională a produselor lor alimentare.

4.1.5   Revizuirea Directivei privind întârzierea efectuării plăților a deschis la nivel european o dezbatere interesantă în ceea ce privește oportunitatea reducerii perioadei de plată în cazul produselor agroalimentare. În cazul produselor perisabile, ar fi util să se stabilească o limită de 30 de zile de la predarea mărfii către client, și nu de la emiterea facturii. Pe lângă un control sporit al întârzierilor, trebuie să se includă o definiție clară a practicilor și clauzelor abuzive, precum și instrumente eficiente pentru eliminarea acestora din relațiile comerciale.

4.2   Transparența lanțului de aprovizionare cu alimente

4.2.1   În opinia CESE, transparența prețurilor reprezintă o necesitate majoră (7). Crearea unui nou instrument comunitar de supraveghere a prețului alimentelor trebuie să fie însoțită de noi competențe în materie de control și sancționare. CESE consideră că trebuie să se treacă de la supraveghere la acțiune, astfel încât organismele competente să poată reacționa cu rapiditate și eficiență la denaturările evoluției prețurilor.

4.2.2   CESE nu este de acord cu ideea că, dacă s-ar pune la dispoziție mai multe comparații între prețurile la consumator, acest element ar fi suficient pentru a conferi mai multă transparență lanțului de aprovizionare cu alimente. O mai mare transparență și previzibilitate a prețurilor constituie doar unul dintre numeroșii factori care influențează tendințele și procesele de formare a prețurilor.

4.2.3   În absența unei uniformizări a bazelor de referință pentru transmiterea prețurilor, eforturile lăudabile ale Comisiei de a armoniza și coordona diversele instrumente naționale de monitorizare a prețurilor sunt sortite eșecului. Se utilizează aceeași bază de referință atunci când se colectează datele? Există orientări comune pentru înființarea și funcționarea observatoarelor prețurilor? UE dispune de organisme care să fie capabile să intervină atunci când se constată necorelări, anomalii sau fluctuații nejustificate ale prețurilor? Adesea, datele pe care statele membre le comunică Comisiei Europene nu corespund acelorași criterii. De exemplu, în cazul citricelor, s-a constatat că datele publicate de Comisie sub titlul de prețuri la producător corespund, de fapt, prețurilor la ieșirea din depozit și nu includ, prin urmare, costurile de comercializare. Această diferență la nivel de date poate oferi o imagine denaturată a realității, care îngreunează realizarea obiectivului de transparență.

4.2.4   Măsurile propuse în comunicare vor funcționa doar dacă vor fi difuzate în mod adecvat. Această condiție este esențială, având în vedere necesitatea de a le oferi informații precise consumatorilor. În prezent, având în vedere concentrarea tot mai mare a industriei agroalimentare și a sectorului distribuției, și reputația mărcilor este mai vulnerabilă, cu toate riscurile pe care acest lucru le implică pentru întreprinderi.

4.3   Îmbunătățirea competitivității și a integrării în interiorul lanțului de aprovizionare cu alimente

4.3.1   Comisia desfășoară lucrări foarte importante în vederea creării unei piețe unice a produselor alimentare. Cu toate acestea, marile diferențe de preț înregistrate între țări sunt legate în mod direct de nivelurile diferite de putere de cumpărare. Nu numai că noile state membre (UE-12) nu se aliniază la nivelul celorlalte țări, ci diferențele devin din ce în ce mai mari. Din acest motiv, este necesar ca Comisia Europeană să sprijine noile state, în vederea reducerii acestor diferențe și a optimizării funcționării pieței unice. Dacă această tendință nu se inversează, produsele care provin din UE-15 vor pierde treptat cote de piață în noile state membre.

4.3.2   Lanțul de aprovizionare cu alimente se caracterizează printr-o mare fragmentare a sectorului de producție și printr-o concentrare puternică a sectorului comerțului cu amănuntul, fapt care duce la dezechilibre grave în relațiile dintre acestea. CESE consideră că multe dintre problemele care pun în pericol buna funcționare a lanțului de aprovizionare cu alimente sunt consecința dezvoltării mai rapide, constante și concentrate a întreprinderilor care se află la sfârșitul lanțului. Comisia Europeană, conștientă de această problematică, dorește să dezvolte organizațiile de producători (inspirându-se din organizarea comună a pieței în sectorul fructelor și legumelor), în scopul de a reduce fragmentarea ofertei. Cu toate acestea, CESE subliniază că important este nu să se creeze mai multe organizații de producători, de dimensiuni mai mari, ci să se îmbunătățească gestionarea acestora și capacitatea lor de comercializare, astfel încât ele să devină un instrument util pentru agricultori. CESE solicită Comisiei Europene să introducă noi măsuri de combatere a crizei și de stabilizare, cum ar fi de exemplu un instrument de garantare a veniturilor. Experiențele pozitive ale Canadei și ale SUA în acest domeniu pledează în favoarea aplicării, la nivel european, a unei măsuri a cărei legitimitate a fost confirmată de OMC.

4.3.3   Organizațiile interprofesionale trebuie consolidate și trebuie să devină mai dinamice, prin intermediul unui cadru comun de acțiune. Este necesară o legislație europeană care să armonizeze și să dezvolte organizațiile interprofesionale conform acelorași reguli în fiecare stat membru, astfel încât acestea să nu constituie doar mese rotunde sectoriale însărcinate cu promovarea cu caracter general. Este indispensabil să se elimine obstacolele normative care subminează securitatea juridică a acestor organizații în realizarea sarcinii lor de stabilizare a piețelor, acordându-li-se mai multe prerogative în momentul adoptării de acorduri intersectoriale, astfel încât să nu fie supuse deciziilor arbitrare ale autorităților naționale de concurență.

(1)  Concluziile Grupului la nivel înalt pentru sectorul laptelui, adoptate la 15 iunie 2010.

(2)  Concluziile Președinției, adoptate cu majoritate de voturi în cadrul Consiliului miniștrilor agriculturii din 29 martie 2010.

(3)  Sectorul agroalimentar ocupă 7 % din forța de muncă în UE și reprezintă 5 % din valoarea sa adăugată.

(4)  Reforma PAC în 2013, JO C 354, 28.12.2010, p. 35.

(5)  În acest sens, Spania a fost pionieră, prin înființarea observatorului prețurilor produselor alimentare. Franța și-a aprofundat reflecția cu privire la contractele obligatorii, iar Regatul Unit a optat pentru un mediator, cu scopul de a controla respectarea codurilor bunelor practici.

(6)  J.O. C 175, 28.7.2009.

(7)  JO C 128, 18.5.2010, p. 111.