15.2.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 48/77

1.1

Criza recentă – financiară, într-o primă etapă, și economică, ulterior – va avea efecte de lungă durată în domeniul social, chiar dacă măsura în care afectează statele membre diferă mult de la un stat la altul; aceste efecte se traduc printr-o creștere a șomajului, a nesiguranței, a excluziunii și a sărăciei, ce afectează deja în prezent un cetățean european din șase.

1.2

Aproape 80 de milioane de persoane, adică 16 % din populația Uniunii Europene, trăiesc sub pragul riscului de sărăcie și se confruntă cu mari dificultăți în obținerea unui loc de muncă, a unei locuințe sau a unor alocații și în ceea ce privește accesul la serviciile de bază, mai ales în domeniul îngrijirilor medicale și al serviciilor sociale. Grupurile defavorizate (persoanele cu handicap, imigranții) sunt și vor fi afectate drastic, mai ales în contextul repunerii în discuție a progreselor înregistrate în cursul ultimelor două decenii în ceea ce privește integrarea socială și munca.

1.3

Recrudescența violenței, problemele de la periferiile orașelor, creșterea actelor de delincvență și a actelor antisociale, precum și o anumită pierdere a spiritului de solidaritate, reprezintă indicii suplimentare ale transformării crizei financiare și economice într-o criză socială.

1.4

Redresarea economică firavă nu este suficientă pentru a combate această criză socială. Mai grav, având în vedere experiențele crizelor anterioare (1993-1996 și 2002-2004), este probabil să se facă simțite consecințele din plan social încă mult timp după redresarea economică.

1.5

Creșterea nivelului sărăciei și al excluziunii sociale vor determina o cerere din ce în ce mai mare de servicii sociale, în special în domeniile sănătății, locuinței, educației, energiei, transportului și mijloacelor de comunicare.

2.1

Această criză a confirmat faptul că existența serviciilor de interes general moderne și eficiente reprezintă un factor economic stabilizator, având în vedere că există peste 500 000 de întreprinderi (publice, private și mixte) care oferă servicii de interes general, reprezentând 64 de milioane de angajați (peste 30 % din numărul locurilor de muncă în UE) și peste 26 % din PIB-ul Uniunii [Studiul „Mapping of the public services” („Întocmirea unei hărți a serviciilor publice”), publicat de Centrul European al Întreprinderilor cu Participare Publică (CEEP), în mai 2010].

2.2

Serviciile de interes general (SIG-uri) joacă totodată rolul unui amortizor al celor mai grave consecințe, în plan social și teritorial, dar și în planul mediului, întrucât urmăresc obiective legate de garantarea accesului la bunuri și servicii de bază și la drepturi fundamentale al fiecărui cetățean. Acestea constituie un element-cheie al promovării coeziunii economice, sociale și teritoriale și al dezvoltării durabile.

2.3

De-a lungul istoriei, în cadrul construcției europene și în numele interesului comun sau general, statele membre au formulat anumite reglementări ale serviciilor de interes general, foarte diferite din punctul de vedere al formei și al modului de organizare, care au venit în completarea dreptului concurenței al UE și a normelor pieței; aceste reglementări pot fi redefinite sau revizuite periodic, în special în cadrul Tratatului de la Lisabona.

2.4

În concordanță cu rolul lor de pilon al modelului social european și al unei economii de piață sociale, va trebui ca, interacționând cu progresul economic și social și integrându-l, serviciile de interes general:

2.5

Criza a evidențiat incapacitatea mecanismelor pieței de a garanta prin ele însele accesul universal al tuturor cetățenilor la aceste drepturi, astfel încât, în prezent, nu numai că intervenția publică este acceptată de toți, ci este recomandată la nivel internațional.

3.1

În urma crizei financiare și economice, anumitor state membre le este tot mai greu să își echilibreze bugetele, ceea ce ar putea pune sub semnul întrebării capacitatea acestora de a-și îndeplini misiunile de interes general.

3.2

Astfel, bugetele alocate de statele membre serviciilor de interes general sunt supuse unei presiuni puternice, deși capacitatea de a satisface cererea tot mai mare de servicii de interes general diferă mult de la un stat membru la altul.

3.3

Aceste constrângeri bugetare prezintă riscul de a duce la restrângerea prestațiilor de asigurări sociale și a beneficiilor sociale, a sistemelor de protecție socială și a subvențiilor, fapt care ar avea consecințe grave pentru persoanele cele mai vulnerabile, în detrimentul progreselor realizate până în prezent pentru reducerea sărăciei și a inegalităților și pentru îmbunătățirea coeziunii sociale.

3.4

Pare a fi indispensabilă adoptarea de către Comisie a unei poziții cu privire la nevoile de finanțare, nu numai în cadrul unei abordări pe termen scurt, care să se concentreze exclusiv asupra concurenței (ajutoarele de stat), ci și din preocuparea de a asigura viabilitatea din punct de vedere financiar a serviciilor de interes general și îndeplinirea misiunilor acestora, conform prevederilor Tratatului de la Lisabona.

3.5

Prin urmare, este important ca statele membre să își reajusteze bugetele, cu sprijinul Uniunii Europene, pentru a-și păstra sau a-și extinde serviciile de interes general, astfel încât să răspundă în mod eficient provocărilor ridicate de criza socială.

3.6

CESE apreciază susținerea de către Comisie a mecanismelor de formare ale statelor membre, printr-o simplificare a normelor de cofinanțare din Fondul Social European. În plus, pentru îmbunătățirea dimensiunii sociale a economiilor statelor membre, în vederea reducerii inegalităților sociale și a stabilizării economiilor respective, ar trebui folosit Fondul de coeziune socială.

4.1

În temeiul principiului subsidiarității și după cum stipulează ferm Tratatul de la Lisabona, trebuie să rămână la latitudinea fiecărui stat membru definirea, organizarea și finanțarea serviciilor care răspund unui interes general și unor necesități fundamentale, pornind de la o acțiune socială și civică și în funcție de aceasta.

4.2

Toate serviciile de interes general, economice sau neeconomice, participă, prin natura și misiunea lor, la punerea în aplicare a obiectivelor Uniunii Europene, în special la sporirea constantă a bunăstării cetățenilor săi, la garantarea drepturilor acestora, precum și a condițiilor de exercitare a drepturilor respective.

4.3

Prin urmare, Uniunea, care are responsabilități legate de realizarea acestor obiective, are și responsabilități în privința instrumentelor de îndeplinire a acestora.

4.4

Uniunea trebuie deci să vegheze și să contribuie, respectând principiile subsidiarității și proporționalității și în cadrul unei competențe partajate cu statele membre, la existența unor SIG-uri eficiente, accesibile, la prețuri rezonabile și de bună calitate pentru toți.

4.5

Faptul că statele au, în principiu, competența de a defini SIG-urile nu aduce atingere competențelor UE de a defini, la nivelul său, SIEG-urile, din moment ce acest lucru pare a fi necesar pentru punerea în practică a obiectivelor Uniunii.

4.6

Astfel, în diferite avize, CESE a pledat pentru ca, indiferent de statutul operatorilor, instituțiile UE să recunoască existența și necesitatea serviciilor de interes general ale UE în domeniile în care acțiunea UE este mai eficientă decât acțiunea individuală a fiecăruia dintre statele membre pentru a răspunde la obiectivele sale. În acest cadru. CESE a propus efectuarea unor studii despre fezabilitatea unui SIG european al energiei.

5.1

Chiar dacă se presupune că accesul la serviciile de interes economic general este garantat în parte de forțele pieței și de libera concurență, articolul 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene impune Uniunii și statelor sale membre să asigure, fiecare în limitele competențelor sale, funcționarea acestor servicii în conformitate cu misiunile lor.

5.2

Astfel, pentru ca simpla aplicare a normelor pieței să nu determine operatorii să se preocupe în exclusivitate de serviciile rentabile, în detrimentul serviciilor puțin profitabile, de teritoriile dens populate, în detrimentul zonelor izolate sau aflate în dificultate, de consumatorii cei mai solvabili, în detrimentul tratamentului egal, liberalizarea industriilor de rețea (telecomunicații, energie, transporturi, servicii poștale) a generat la nivelul UE două concepte noi: conceptul de obligații de serviciu public și cel de serviciu universal.

5.3

Aceste două concepte sunt complementare, în măsura în care scopul lor este acela de a furniza o serie de garanții utilizatorilor de servicii: o serie mai largă sau mai restrânsă de servicii care trebuie furnizate pe întreg teritoriul UE, conform unor standarde de calitate și la prețuri rezonabile, în sectoarele care au fost definite ca aparținând unui serviciu universal (telecomunicații, poștă, electricitate); aspecte specifice, care pot fi garantate de Uniune sau de statele membre și care pot privi nu numai serviciile adresate utilizatorilor (inclusiv în ceea ce privește protecția consumatorilor), ci și chestiuni legate de securitate, inclusiv de securitatea aprovizionării, de independența Uniunii, de programarea investițiilor pe termen lung, de protecția mediului etc., pentru obligațiile de serviciu public. În cele două cazuri, există posibilitatea unei derogări de la normele în materie de concurență, în cazul în care aplicarea acestora este în detrimentul prestării serviciilor sus-menționate.

5.4

Acest concept de acces universal la prețuri rezonabile ar trebui să formeze o „bază” de norme comune tuturor serviciilor de interes general din UE, care să constituie un minimum de obligații de respectat de statele membre și autoritățile locale; acestea nu trebuie să își restrângă misiunile de interes general din acest motiv, ci, dimpotrivă, trebuie să le extindă, acordând totodată prioritate finanțării acestora.

5.5

Prin urmare, conceptul de acces universal nu exclude posibilitatea ca fiecare stat membru să garanteze, dincolo de standardele minime, furnizarea altor componente ale unui serviciu de interes general, în special în ceea ce privește obligațiile de serviciu public.

6.1

Prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea a inițiat un proces privind drepturile fundamentale și garantarea exercitării acestora, care ar trebui să constituie o bază de principii comune ale unei reglementări cu caracter mai social a acestor drepturi, prin intermediul punerii în aplicare concrete a tuturor drepturilor (și nu numai a accesului la serviciile de interes economic general), garantate fiecărui cetățean european de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

6.2

Prin urmare, dreptul de acces universal la SIG ar trebui să nu se limiteze la serviciile furnizate de industriile de rețea, ci să acopere toate cele necesare pentru un trai decent, pentru a întreține relații sociale și pentru garantarea drepturilor fundamentale.

6.3

Așadar, este necesar să se examineze, pe de o parte, dacă, în contextul crizei actuale și sub aspectul durabilității, dispozițiile aflate în vigoare în prezent (în domeniile telecomunicațiilor, serviciilor poștale, electricității) sunt suficiente pentru a se evita deteriorarea calității serviciilor oferite și evoluția fenomenelor legate de excluziune, de fracturi sociale și de sărăcie și, pe de altă parte, dacă aceste noi domenii nu ar trebui acoperite de „un nivel ridicat al calității, siguranței și accesibilității, egalitatea de tratament și promovarea accesului universal și a drepturilor utilizatorilor”, definite ca fiind principii ale UE în Protocolul nr. 26, anexat la Tratatul de la Lisabona.

6.4

Este incontestabil că cetățenii aspiră la o mai mare siguranță a parcursului profesional și la o securitate sporită în raport cu riscul șomajului și al sărăciei, la mai multă egalitate în ceea ce privește accesul la învățarea de-a lungul vieții, la servicii sociale și la o protecție sporită a marilor echilibre ecologice pentru generațiile actuale și viitoare.

6.5

În consecință, ar fi posibil de imaginat un drept universal, referitor la accesul:

6.6

Criza persistentă, precum și căutarea unor mijloace mai eficiente pentru soluționarea acesteia, în paralel cu punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona (articolul 14 din TFUE, Carta Drepturilor Fundamentale, Protocolul nr. 26) trebuie să determine instituțiile UE să reexamineze, să evalueze și să actualizeze locul și rolul SIG în acest context.

6.7

CESE propune lansarea unui proces de reflecție, la care să participe toate părțile interesate și societatea civilă, privind potențiala utilitate a noilor „obligații de serviciu public”, chiar a noilor servicii de interes general, pentru a face față crizei și pentru a coordona și asigura sinergia celor trei dimensiuni ale coeziunii, dimensiunea economică, cea socială și cea teritorială, care au fost insuficient coordonate până în prezent, și pentru a propune măsuri care să permită o dezvoltare echilibrată.

6.8

În această ordine de idei, CESE pledează pentru un raport privind „promovarea accesului general la drepturile fundamentale și la SIG” și pentru o definire a noilor obiective care pot fi stabilite pentru aceste servicii în cadrul Anului de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, 2010 și, în general, în cadrul Strategiei Europa 2020, precum și pentru promovarea dezvoltării durabile și a unei economii ecologice.