28.7.2009

RO EN EN

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/63

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind „mutațiile industriale, dezvoltarea teritorială și responsabilitatea socială a întreprinderilor”

(2009/C 175/11)

La 17 ianuarie 2008, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Mutațiile industriale, dezvoltarea teritorială și responsabilitatea socială a întreprinderilor.

Comisia consultativă pentru mutații industriale, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 18 noiembrie 2008. Raportor: dl PEZZINI. Coraportor: dl GAY.

În cea de-a 449-a sesiune plenară, care a avut loc la 3 și 4 decembrie 2008 (ședința din 3 decembrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 168 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 3 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Comitetul consideră că, în contextul Strategiilor de la Lisabona și de la Göteborg, este esențială revigorarea sistemelor locale din teritoriu, văzute ca ansambluri organice de structuri, infrastructuri, actori publici și privați, care, în cadrul unei viziuni comune asupra dezvoltării, ancorate în teritoriu, au ca obiectiv combinarea unor niveluri avansate de bunăstare și de competitivitate cu responsabilități sociale și de mediu extinse. În esență, este vorba despre un proces de identificare, în fiecare punct din teritoriu, a rezultatului unei serii de interacțiuni.

1.2   CESE solicită cu fermitate o inițiativă comunitară privind dezvoltarea teritoriului responsabil din punct de vedere social (TRS) . TRS poate fi definit ca o alianță a obiectivelor democrației de proximitate cu acelea de responsabilizare a administrațiilor și a tuturor actorilor publici și privați, într-o logică a unei abordări strategice integrate de valorificare competitivă a specificului local.

1.3   Comitetul solicită ca inițiativa TRS să fie însoțită de lansarea unui Program european de acțiune care să vizeze:

—	promovarea includerii dimensiunii teritoriale în politicile comunitare, în special în contextul Strategiilor de la Lisabona și Göteborg;

—	susținerea integrării în politicile de la nivel național, regional și local, a priorităților definite în Agenda teritorială și în Carta de la Leipzig;

—	încurajarea și cofinanțarea exercițiilor comune de prospectivă regională, în vederea definirii unor viziuni comune asupra dezvoltării teritoriale responsabile din punct de vedere social;

—	constituirea unor rețele de excelență teritorială și a unor grupări europene de cooperare pe această temă.

1.4   CESE ar dori ca, în cursul derulării inițiativei comunitare TRS (1) și a Programului de acțiune aferent:

—	Comunitatea Europeană să reducă semnificativ sarcinile administrative și birocratice care revin actorilor economici și sociali din teritoriu, prin simplificarea conținutului și a procedurilor UE și prin aplicarea metodei deschise de coordonare;

—	statele membre să aplice dispozițiile comunitare în mod omogen, în vederea păstrării unicității pieței interne europene;

—	autoritățile regionale/locale să implice pe deplin actorii economici și sociali și să elaboreze strategii de compatibilizare între cooperare, inovare și concurență;

—	sectorul privat să dezvolte un dialog social constructiv, care să cuprindă societatea civilă și să se concretizeze în jurul unor viziuni comune ce anticipează mutațiile industriale.

1.5   CESE susține cu fermitate instituirea unei democrații de proximitate care să-i implice pe responsabilii politici, economici și sociali din teritoriu în acțiunile ce vizează îmbunătățirea calității vieții și încurajarea dezvoltării economice și sociale, competitive și durabile a teritoriilor Uniunii.

1.6   În opinia Comitetului, trebuie să se investească masiv în dezvoltarea unei culturi comune a inovării și participării, deoarece solicitările privind valorile democratice trebuie să vină din partea ansamblului comunității regionale interesate, ca și din partea unui număr mare de actori și instituții ce reprezintă interesele diferitelor sectoare de activitate. În acest context, o întreprindere trebuie percepută ca o comunitate generatoare de bogăție destinată creării unei societăți mai bune la nivel local.

1.7   În acest sens, Comitetul speră în concretizarea rapidă a declarațiilor Consiliului European din 13 și 14 martie 2008 privind importanța, pe de o parte, a rolului nivelului local și regional în creșterea economică și în crearea de locuri de muncă, precum și, pe de altă parte, a dezvoltării capacităților de guvernanță în teritoriu ale tuturor componentelor politice, economice și sociale, la nivel local și regional.

1.8   De altfel, Comitetul este convins că Europa trebuie să devină un pol al excelenței în materie de dezvoltare a TRS  (2), profitând de experiențele pozitive ale EMAS și ale responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI). Extinderea cadrului de referință la dimensiunea teritorială are ca obiectiv transformarea patrimoniului comun de responsabilitate într-un element constant al componentei antreprenoriale, aceasta trebuind să poată beneficia de sistemele de rețele și de clustere și să se implice complet în procesul macroeconomic de dezvoltare strategică teritorială.

1.9   Mai ales componenta microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și vasta și considerabila experiență a economiei sociale vor trebui, în opinia Comitetului, să poată beneficia de sprijin și de expertiză, ca și de un acces mai bun la credite și microcredite. Obiectivul constă într-o gestionare a întreprinderii care să respecte mediul, teritoriul și pe locuitorii acestuia.

1.10   În opinia CESE, inițiativa comunitară TRS și Planul de acțiune aferent ar trebui să promoveze un dialog social structurat în teritoriu și să încurajeze totodată înfrățirile între instituții locale, în special la nivel transfrontalier. Prin parteneriate mai puternice se urmărește obținerea unei capacități administrative consolidate la nivel global, expertiză și performanță din partea autorităților locale și regionale aflate la niveluri diferite de competență și, adesea, pe poziții concurente.

1.11   În sfârșit, Comitetul subliniază necesitatea asigurării de către sistemele de guvernanță pe mai multe niveluri a unei coordonări avansate, pentru a nu despărți la nivel local ceea ce piața internă a reușit să aducă împreună și pentru a evita fragmentarea și discriminarea teritoriale, care ar afecta și mai mult poziția economiei europene pe piețele mondiale.

2.   Introducere

2.1   Cu ocazia conferinței privind dialogul teritorial, organizată de Președinția Consiliului UE la 4 martie 2008, rolul comunităților locale și regionale în realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona revizuite a fost evidențiat ca prioritar în cadrul politicii de coeziune.

2.2   Prin prezentul aviz, Comitetul urmărește să identifice relațiile dintre teritorii și actorii politici, economici și sociali, din perspectiva punerii în aplicare a Strategiei de la Lisabona și a dezvoltării unei economii competitive a cunoașterii, atât pe piața internă, cât și la nivel mondial.

2.3   Punctul de plecare îl reprezintă îmbunătățirea viziunilor ce anticipează schimbările economice, sociale și de mediu și a organizării celor care contribuie la crearea unui teritoriu responsabil din punct de vedere social (TRS)  (3), precum și identificarea responsabilității întreprinderilor, a administrațiilor, a partenerilor sociali și a tuturor celor care contribuie la punerea în valoare a competitivității locale și regionale, în vederea instituirii unui model social european dinamic, solidar și coerent (4).

În funcție de structura sa, economia teritorială poate fi mai mult sau mai puțin expusă concurenței economice internaționale. De altfel, indicatorul PIB (sau cel al valorii sale adăugate) nu mai reflectă nivelul de bogăție a unei regiuni, aceasta din două motive. În acest context, Comitetul salută recenta publicare, de către Comisie, a „Cărții verzi privind coeziunea teritorială – Transformarea diversității teritoriale într-un avantaj” (5), care va face obiectul altui aviz.

2.4.1   Primul motiv constă în faptul că veniturile distribuite ale muncii și capitalului, precum și taxele plătite de forțele de producție de pe piață, nu revin în întregime regiunii în care sunt produse, întâlnindu-se fenomenul de „export” al unora dintre resurse.

2.4.2   Al doilea motiv, mai important, este acela că regiunile depind de alte resurse decât cele reprezentate de forțele de producție (plata salariilor din serviciile publice, pensii, rente, încasări din turism, venituri ale persoanelor care lucrează în altă parte, beneficii sociale altele decât pensiile etc.).

Gama de instrumente de gestionare pe care organismele guvernamentale și întreprinderile le pot utiliza în vederea sprijinirii politicilor și programelor de dezvoltare durabilă este din ce în ce mai extinsă și mai bine adaptată la noile circumstanțe și se bazează pe:

2.5.1   Reglementări

—	directivele și regulamentele din sectorul mediului;

—	sistemele de management al mediului;

—	certificările ISO 14000 și liniile directoare ISO 26000;

—	BS OHSAS 18001/2007 – standarde de securitate la locul de muncă;

—	regulamentul EMAS;

—	auditul social (SA8000);

—	achizițiile (publice) ecologice;

—	analizele ciclului de viață a produselor;

—	politicile integrate ale produsului.

2.5.2   Structuri

—	clusterele (grupările), regiunile industriale, polii de competitivitate și de excelență și parcurile tehnologice;

—	planurile de acțiune Agenda Locală 21;

—	observatoare regionale/locale care se concentrează pe impactul teritorial al dezvoltării;

—	asociații locale ale întreprinzătorilor;

—	sprijinul acordat guvernanței de la nivel local și regional prin intermediul Fondului Social European;

—	Grupările europene de cooperare teritorială (GECT) – instrumente noi, prevăzute de Regulamentul CE nr. 1082/2006, din 5 iulie 2006 (6);

—	platformele de analiză și de prospectivă (foresight);

—	parteneriatul public-privat (PPP).

2.5.3   Acorduri

—	inițiativele de flexicuritate (7);

—	responsabilitatea socială a întreprinderilor – RSI;

—	dialogul social teritorial structurat;

—	bilanțul/contabilitatea de mediu;

—	rapoartele privind durabilitatea;

—	instrumentele de planificare și de programare teritorială;

—	bilanțurile teritoriale de mediu;

—	acordurile socio-economice teritoriale (pacte teritoriale, acorduri de program etc.);

—	zonele economice speciale, în limitele admise de politica de concurență (8).

2.6   CESE consideră că sunt indispensabile o mai mare consolidare și integrare, precum și coordonarea aplicării acestor instrumente legislative, de reglementare și voluntare, în vederea coordonării diferitelor obiective și niveluri de participare și a obținerii de rezultate eficace și eficiente, prin eforturi comune.

2.7   Luând în considerare Carta de la Leipzig (9) și Agenda Teritorială a UE din 2007, asupra căreia Comitetul a avut ocazia să se pronunțe (10), se poate afirma despre coeziunea teritorială că a câștigat treptat în importanță, obiectivele fiind reprezentate de:

—	o mai mare implicare a actorilor reprezentativi ai comunităților locale;

—	asocierea dezvoltării echilibrate și durabile necesității creșterii nivelului de competitivitate a Europei, prin investiții în sectoarele cu cel mai ridicat potențial de creștere;

—	realizarea de sinergii și de complementarități între politicile comunitare;

—	elaborarea unor mecanisme mai bune de guvernanță (11).

2.8   Agenda Teritorială constituie un cadru strategic de orientare a politicilor de dezvoltare teritorială, prin punerea în aplicare a Strategiilor de la Lisabona și de la Göteborg.

2.9   În avizul său privind guvernanța teritorială a mutațiilor industriale (12), Comitetul a subliniat faptul că „punerea în valoare a identității teritoriale are la bază un amestec de participare, recunoaștere și empatie față de un ansamblu de valori comune, în contextul unei viziuni de perspectivă împărtășite”. CESE a insistat și asupra unei abordări teritoriale integrate (ATI) și a unei strategii de guvernanță, în vederea dezvoltării unui teritoriu responsabil din punct de vedere social (TRS). În opinia Comitetului, o astfel de strategie ar trebui să acționeze în special prin intermediul următoarelor măsuri:

—	o îmbunătățire constantă a calității și a capacităților cognitive și inovatoare, ca și a competențelor sistemului de producție teritorial;

—	crearea de structuri teritoriale în rețea pentru sectorul public și privat;

—	niveluri ridicate de durabilitate ecologică și socială a dezvoltării;

—	circuite eficiente și bine implantate de creare, răspândire și circulație a cunoașterii, a informației, precum și a formării continue;

—	elaborarea unor „bilanțuri sociale teritoriale”;

—	analize comparative ale sistemelor locale și regionale durabile, efectuate chiar de către actorii sociali.

Pe lângă un grad ridicat de coordonare, în vederea asigurării de sinergii și a evitării suprapunerilor și nepotrivirilor, aceste inițiative reclamă, din partea autorităților locale, regionale, naționale și europene:

—	structuri educaționale și de formare avansate, concepute pentru a furniza răspunsuri funcționale la solicitările evoluțiilor economice, bazate pe cunoaștere și pe competitivitate;

—	acțiuni de consolidare a capacităților instituțiilor și asociațiilor, ca și inițiative de dialog social;

—	o politică teritorială integrată, care să poată pune în valoare potențialul local de dezvoltare, consolidând aptitudinile de adaptare la inovație și de anticipare;

—	un dialog social consolidat la nivel regional și local (13), ca instrument-cheie de maximizare a beneficiilor pe care le poate aduce viziunea prospectivă asupra mutațiilor industriale și de piață, ca și asupra tendințelor în educație și în formarea resurselor umane;

—	promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor, cu adoptarea voluntară a RSI de către întreprinderi, ca o contribuție a acestora la dezvoltarea durabilă;

—	îmbunătățirea sistemului de guvernanță integrată pe mai multe niveluri a „teritoriului responsabil din punct de vedere social” (14), definit ca teritoriu ce reușește să combine un nivel corespunzător de bunăstare cu obligațiile ce țin de responsabilitatea socială.

2.10.1   În cadrul acestui proces sunt de asemenea îmbunătățite competențele și aptitudinile factorilor politici/administrativi de decizie, în vederea asigurării condițiilor de siguranță necesare atragerii de investiții durabile în teritoriu și pentru stimularea creării de microîntreprinderi și întreprinderi mici, într-un context de dezvoltare permanentă.

Comitetul a acordat o mare importanță procesului care permite, în final, unui teritoriu să se definească drept teritoriu responsabil din punct de vedere social (TRS)  (15).

2.11.1   Se poate vorbi despre aceasta în cazul în care teritoriul reușește să integreze – într-o logică a democrației participative – aspectele sociale și de mediu în deciziile economice, modelele și principiile de relansare a competitivității, bunele practici și dialogul continuu între părțile interesate, în vederea sporirii inovării și competitivității.

3.   Democrația „de proximitate”, pentru o evoluție competitivă și durabilă

3.1   În vederea îmbunătățirii calității vieții și a unei creșteri economice și sociale competitive și durabile în teritoriile UE, CESE consideră că se impune instituirea unei democrații de proximitate care să-i poată atrage pe responsabilii politici, economici și sociali din teritoriu. Această democrație trebuie edificată prin cooperarea dintre diverșii actori publici și privați, luându-se în considerare atât punctele forte și elementele vulnerabile ale teritoriilor UE, cât și perspectivele de creștere economică și de ocupare a forței de muncă.

3.2   În calitate de pilon fundamental al guvernanței europene, democrația de proximitate îmbracă forme și proceduri care variază mult de la țară la țară, dar care ar trebui să se bazeze pe următoarele elemente fundamentale:

—

un proces de coordonare a actorilor implicați, a grupurilor sociale și a instituțiilor care să permită realizarea obiectivelor stabilite într-un cadru de dialog structurat și de responsabilități individuale și comune ale partenerilor sociali și, în special, cu organizațiile reprezentative ale lucrătorilor și cu asociațiile întreprinderilor;

—	aplicarea principiilor subsidiarității, coeziunii teritoriale și democrației participative, așa cum prevede Tratatul de la Lisabona;

—

o structură bine articulată a guvernanței pe mai multe niveluri, care să permită, pe de o parte, concilierea nivelurilor decizionale apropiate de cetățean, ca și exercitarea răspunderilor politice, economice, sociale și de mediu mai reprezentative pentru competențele și identitățile teritoriale, respectând coerența în plan național și comunitar, printr-o abordare deschisă, coordonată și de cooperare, și din perspectiva unui obiectiv de interacțiune sinergică a diferitelor niveluri;

—	crearea unei comunități teritoriale care învață (learning community), pe baza capacității de autoevaluare și de ajustare continuă a obiectivelor și strategiilor de dezvoltare locală și a consolidării unei culturi a inovării general răspândite la toate nivelurile;

—

elaborarea unei viziuni anticipative, comune și împărtășite asupra relațiilor dintre economie și societatea locală, în vederea: — identificării „resurselor specifice” din teritoriu; — evaluării provocărilor și riscurilor pe care le prezintă concurența cu alte teritorii; — identificării oportunităților de intrare pe piețele naționale și internaționale; — identificării metodelor și mijloacelor ce ar permite rezolvarea problemelor specifice din teritoriu, pe baza capacităților profesionale locale; — elaborării de decizii ce își propun promovarea unor inițiative economice competitive;

—

încurajarea instituirii și punerii în valoare a unor consilii economice și sociale teritoriale sau a unor instrumente similare (16) – acestea activând deja în unele state membre – care să-i reprezinte pe partenerii instituționali în procesul de decizie și de intervenție la nivel teritorial, cu drept de inițiativă și de supraveghere a acțiunilor întreprinse;

—

adoptarea unor instrumente avansate de gestionare teritorială participativă, cum ar fi e-government, analizele SWOT (17), exercițiile participative de prognoză (18), generalizarea mecanismelor EMAS (19) care se aplică în sectoarele public și privat, adoptarea unor norme în domeniul responsabilității sociale a întreprinderilor, tehnici de standardizare a performanțelor, un tablou de bord pentru coordonare deschisă, sisteme de rețele departamentale și interdepartamentale (20), sisteme de învățare pe internet;

—	rolul activ al Camerelor de comerț, industrie, meșteșuguri și agricultură, al federațiilor profesionale și al asociațiilor de consumatori;

—	încurajarea excelenței în pregătirea universitară și optimizarea raporturilor dintre întreprinderi și mediul academic.

3.3   Dezvoltarea teritorială presupune o deplină implementare a democrației de proximitate, dar și o guvernanță locală structurată, astfel încât să gestioneze dezvoltarea (21).

3.4   O bună guvernanță teritorială trebuie mai întâi să se implice în încurajarea și dezvoltarea tuturor formelor de cooperare și a oricărui proces de parteneriat care se poate dovedi benefic pentru ambele părți, atât la nivelul relațiilor dintre întreprinderi, cât și la cel al întreprinderilor și al altor actori colectivi.

3.5   Guvernanța democratică teritorială reprezintă un proces decizional incluziv descentralizat, care trebuie să se bazeze, în opinia CESE, pe principiile transparenței și responsabilității, ca și pe o abordare participativă, orientată către analiza, elaborarea, aplicarea și gestionarea unei viziuni strategice comune de dezvoltare pe termen mediu și lung.

3.6   În opinia Comitetului, într-un sistem de parteneriat pe mai multe niveluri este indispensabilă combinarea optimă a proceselor ascendente (bottom-up) și descendente (top-down), o echilibrare a celor două procese fiind, într-adevăr, o condiție indispensabilă a succesului.

3.7   Comitetul consideră că trebuie să se investească masiv în dezvoltarea unei culturi a inovării și participării, deoarece solicitările privind valorile democratice trebuie să vină din partea ansamblului comunității interesate, ca și din partea unui număr mare de actori și instituții ce reprezintă interesele diferitelor sectoare ale teritoriului respectiv.

Comitetul este convins că punerea în valoare a teritoriilor din UE presupune optimizarea potențialului specific al acestora, datorită unor strategii eficiente și durabile de dezvoltare, bazate pe conceptul de „teritoriu responsabil din punct de vedere social”.

3.8.1   În acest sens, Comitetul își reafirmă poziția exprimată într-un aviz recent pe această temă (22).

4.   Angajamentul, la nivel comunitar, de creare a unui „teritoriu responsabil din punct de vedere social”

CESE solicită cu fermitate o inițiativă comunitară privind dezvoltarea teritoriului responsabil din punct de vedere social (TRS) , care să reunească obiectivele ce constau în democrația de proximitate, consolidarea unei culturi participative și inovatoare larg răspândite, guvernanța teritorială eficientă și în concordanță cu cadrul național și comunitar al Agendei de la Lisabona, precum și parteneriatul multiplu și multisectorial, capabil să sporească atractivitatea și competitivitatea propriului teritoriu pe piața globală, prin anticiparea mutațiilor industriale și valorificarea capitalului social local.

4.1.1   Inițiativei TRS îi revine, în primul rând, sarcina de a asigura coordonarea și coerența acțiunilor de la diferite niveluri: comunitar, național, regional și local.

4.2   În opinia Comitetului, inițiativa TRS ar trebui însoțită de lansarea unui veritabil Program european de acțiune care să vizeze:

—	promovarea includerii dimensiunii teritoriale în politicile comunitare;

—	susținerea integrării priorităților definite în Agenda teritorială și în Carta de la Leipzig;

—	încurajarea și cofinanțarea recursului la exerciții comune de prospectivă teritorială;

—	introducerea treptată a metodei deschise de coordonare și susținerea elaborării de instrumente pentru democrația de proximitate;

—	monitorizarea unitară și coordonarea utilizării coerente a diverselor instrumente comunitare de cooperare în teritoriu, în special a GECT (23);

—	crearea, pe lângă Comisie, a unei unități de coordonare a serviciilor din domeniul dezvoltării regionale, care să aibă drept sarcină elaborarea și punerea în practică a unei strategii de informare și comunicare privind TRS;

—	intensificarea utilizării instrumentelor de evaluare a impactului în teritoriu, înainte și după adoptarea de măsuri privind teritoriul respectiv, în special în cazul IMM-urilor;

—	cofinanțarea unor acțiuni de formare și de consolidare a capacităților actorilor publici și privați din teritoriu, în vederea dezvoltării acțiunilor TRS;

—	promovarea unui dialog social structurat privind teritoriul și a unei „mărci de calitate TRS 21”;

—	promovarea și sprijinirea constituirii și dezvoltării unor Euroregiuni (24);

—	susținerea creării de departamente (și „metadepartamente” (25)), precum și de rețele de departamente, în vederea punerii în valoare a întreprinderilor mici și mijlocii pe piața europeană și pe piața mondială.

4.3   În opinia CESE, angajamentul european în favoarea unei inițiative TRS (însoțită de programul de acțiune) trebuie să aducă laolaltă și să coordoneze instrumentele voluntare și de reglementare menționate la punctul 2.7, în cadrul unui sistem coerent, în care responsabilitatea întreprinderilor din toate sectoarele (inclusiv cel financiar și componenta publică locală) este esențială pentru atingerea obiectivelor strategiei locale de creștere economică și de ocupare a forței de muncă, în contextul strategiilor naționale și comunitare.

După părerea Comitetului, RSI  (26) ar trebui plasată în acest context, în calitate de componentă voluntară facilitată și încurajată în cadrul coordonării deschise, în special în cazul microîntreprinderilor și întreprinderilor mici, care constituie baza dezvoltării locale, prin cadrul participativ și viziunea comună.

4.4.1   Inițiativa TRS trebuie să poată dezvolta valorile etice și individuale ale unei culturi participative pro-inovație în jurul unei identități comune, care să nu constituie proprietatea exclusivă a întreprinzătorului, ci să fie prezentă și activă în toate componentele publice și private ale sistemului teritorial și ale rețelelor și clusterelor departamentelor regionale și interregionale de referință.

4.5   Comunitatea teritorială care învață trebuie să poată beneficia de structuri și de infrastructuri telematice interactive și interoperative, plecând de la e-government și de la platforma IDABC (27), care își propune să furnizeze administrațiilor publice, întreprinderilor și cetățenilor servicii administrative paneuropene on-line, în scopul îmbunătățirii eficienței administrațiilor publice europene și a colaborării dintre acestea, pe de o parte și cu societatea civilă organizată, pe de altă parte.

Comitetul este convins că Europa trebuie să devină un pol al excelenței în materie de dezvoltare a TRS, profitând și de experiențele pozitive ale EMAS și RSI, dar cu extinderea cadrului de referință la dimensiunea regională.

4.6.1   Pentru ca procesul de dezvoltare strategică teritorială să se dovedească eficient, el nu trebuie să ia în calcul factorii politici de reînnoire electorală a autorităților locale și regionale, ci să intre în interacțiune cu toate componentele politice din teritoriu aflate la guvernare și în opoziție și să creeze un patrimoniu de continuitate a responsabilității comune a alegătorului și/sau a alesului.

Componenta microîntreprinderilor și întreprinderilor mici va trebui să poată beneficia de sprijin și de expertiză, în vederea favorizării unei gestionări a întreprinderii care să respecte mediul, teritoriul și capitalul social al acestuia, prin limbaj și proceduri simple și printr-un acces mai bun la credite și microcredite.

4.7.1   De altfel, întreprinderile active în cadrul economiei sociale sunt chemate să contribuie la dezvoltarea teritoriului responsabil din punct de vedere social, deoarece acestea sprijină coeziunea socială și durabilitatea, distribuie beneficiile între membrii lor și aplică o gestionare participativă și democratică.

4.8   Sistemul educativ, universitar și al cercetării locale ar trebui să intre în rețele europene de excelență și de competență regionale și interregionale – așa cum se prevede și în programul „Capacități” al PC7 pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative, precum și în programul „Educație și formare profesională 2010” – pentru a putea furniza sistemului local capacitățile adecvate și calificările pe care le pretinde o strategie de dezvoltare teritorială încununată de succes, acestea fiind elemente greu de găsit de către întreprinderile mici.

4.9   În opinia CESE, inițiativa comunitară TRS ar trebui, în plus, să promoveze un dialog social structurat în teritoriu, precum și acțiuni de înfrățire instituțională la nivel local, pentru promovarea unor parteneriate mai puternice între autoritățile locale și regionale în vederea creării de capacități (capacity building) și reducerea diferențelor de performanță, ca și prin lansarea unei noi Carte TRS 21, ca instrument de sporire a armonizării și eficacității TRS.

4.10   În cele din urmă, CESE solicită ca inițiativa comunitară TRS să cuprindă o acțiune de evaluare, standardizare a performanțelor și control, pe lângă crearea unei bănci de date privind venitul pe cap de locuitor la nivel teritorial, și elaborarea unui raport bienal către Parlamentul European, Consiliu și Comitet.

5.   Angajamentul autorităților publice naționale

5.1   Statele membre trebuie să aplice în mod omogen dispozițiile, astfel încât să păstreze unicitatea pieței interne europene, utilizând mecanisme de susținere și de descurajare. Printre altele, autoritățile publice naționale ar trebui:

—	să intervină hotărât în vederea eliminării constrângerilor birocratice inutile și simplificării structurilor și mecanismelor de procedură, astfel încât să se creeze resurse destinate ocupării forței de muncă și dezvoltării durabile și competitive;

—	să definească în mod participativ și consensual, prin aportul direct al partenerilor sociali și al reprezentanților societății civile organizate, un cadru strategic general de referință pentru dezvoltarea la nivel național a politicilor privind teritoriul responsabil din punct de vedere social;

—	să consolideze cadrele de coordonare și de descentralizare ale sectorului public care să identifice rolurile și responsabilitățile în materie de guvernanță, la nivel central, regional și local;

—	să definească linii ale politicii de descentralizare fiscală care să cuprindă modalitățile de transfer între diferitele niveluri de guvernanță, după cum a propus deja Comitetul (28);

—	să îmbunătățească și să consolideze acțiunile organismelor de gestionare și coordonare a procesului de descentralizare și de guvernanță, la nivel local;

—	să stabilească linii bugetare pentru dezvoltarea de resurse umane adecvate și pentru cofinanțarea programelor de formare, a creării de rețele și a suporturilor telematice interoperabile, la scară națională și europeană;

—

să asigure coerența în aplicarea la nivel național a instrumentelor Interreg IV și a Regulamentului GECT, ca organism cu caracter transfrontalier, permițând participarea statelor, alături de autoritățile locale și regionale, la astfel de entități de cooperare teritorială, dotate cu personalitate juridică de drept comunitar;

—	să dezvolte un nou parteneriat între zonele rurale și cele urbane, sprijinind abordări integrate la scară regională și promovând accesul egal la infrastructuri și cunoștințe;

—	să promoveze clustere regionale transnaționale competitive și inovatoare, consolidarea rețelelor tehnologice transeuropene, gestionarea transeuropeană a riscurilor, consolidarea dezvoltării urbane policentrice, precum și dezvoltarea structurilor ecologice și a resurselor culturale;

—

să asigure coerență și coordonare în dimensiunea teritorială a politicilor sectoriale, evitând acele măsuri sectoriale conflictuale care generează deficiențe și se dovedesc total ineficiente și contraproductive în teritoriu; să dezvolte instrumente de evaluare a impactului în teritoriu (Territorial Impact Assessment – TIA ), cu utilizarea adecvată a evaluării impactului de mediu (Environmental Impact Assessment – EIA  (29)) și a evaluării strategice de mediu (Strategic Environmental Assessment – SEA  (30)).

5.2   Autoritățile publice regionale ar trebui:

—	să atragă în amonte, în procesul de elaborare a proiectelor strategice de dezvoltare teritorială, forțele economice și sociale;

—	să înființeze sisteme educaționale, universități și școli de excelență, care sunt indispensabile pentru dezvoltarea economică și socială a TRS;

—	să introducă tot mai mult criteriile raportului calitate-preț, cele de calitate și de dezvoltare durabilă în alegerile privitoare la investițiile publice și în gestionarea serviciilor de interes general (SIG);

—	să efectueze evaluări periodice ale planurilor de investiții publice;

—	să se asigure, înainte de lansarea proiectelor de investiții publice, că planul de finanțare este garantat în totalitate, atât sub raportul sumelor, cât și al termenelor-limită;

—	să asigure utilizarea efectivă, în termenele prevăzute, a ajutoarelor externe pentru finanțarea proiectelor de investiții publice;

—	să asigure, de asemenea, existența în teritoriu a unei baze active de IMM-uri, care reprezintă acel tip de întreprindere ce garantează conectarea zonelor urbane, periurbane și rurale, și să mențină în acestea din urmă locurile de muncă, veniturile, numărul populației și resursele fiscale;

—	să încurajeze reinvestirea capitalului și a profitului la nivel local, în vederea instituirii unor granturi pentru proiecte și a achiziționării de întreprinderi locale și de instrumente financiare regionale de dezvoltare de capital și de capital de risc, fără a aduce atingere pieței unice;

—	să nu îndepărteze prea mult venitul provenit din impozitele întreprinderilor din zona geografică de origine (prin transferarea la niveluri suprateritoriale), astfel încât să nu fie afectate necesitățile de redistribuire ale sistemului de solidaritate fiscală;

—	să-i instruiască pe reprezentanții politici locali cu privire la mecanismele actuale de planificare teritorială, orientate către serviciile de interes general și către infrastructurile de susținere economică, în vederea unei gestionări moderne a dezvoltării durabile a întreprinderilor.

5.3   Schimbul de bune practici și rețelele interregionale ar trebui să facă obiectul unor acțiuni prioritare din partea autorităților regionale/locale, alături de implementarea unor mecanisme de prospectivă corespunzătoare, în vederea definirii unei viziuni comune și solidare.

6.   Angajamentul întreprinderilor: către o întreprindere responsabilă în raport cu teritoriul

6.1   În opinia CESE, întreprinderile ar trebui (evitând, însă, să creeze sarcini birocratice și procedurale suplimentare) să contribuie la relansarea sistemului din teritoriu, al cărui motor și parte integrantă sunt, și deci:

—	să prezinte rapoarte privind bunele sale practici sociale, de mediu și teritoriale (sau societale), și să elaboreze instrumente capabile să identifice nivelul de responsabilitate socială a întreprinderii;

—	să sprijine resursele umane aflate în interiorul și în exteriorul întreprinderii, creând locuri de muncă și pregătind personalul sau viitorii angajați;

—	să comunice cu salariații proprii, informându-i în mod corespunzător în legătură cu strategia și proiectele întreprinderii, în special în materie de locuri de muncă și de pregătire profesională;

—	să coopereze cu mediul economic local, în vederea creării în teritoriu a unui potențial de creștere durabilă, bazat pe relații comerciale sănătoase între întreprinderi, fondate pe încredere;

—	să garanteze, în măsura posibilului, transferul de tehnologie către întreprinderile locale, în special către IMM-uri, în vederea revitalizării teritoriului sub aspectul progresului tehnologic și calificării de înalt nivel a personalului;

—	să se angajeze în mod proactiv în activitățile de dezvoltare științifică și tehnologică a teritoriului, pentru a introduce aici cunoștințe și competențe, în cooperare cu institutele de cercetare și universitățile și cu alte întreprinderi și organisme profesionale locale;

—	să încurajeze furnizorii și subcontractanții să adopte aceleași principii de cooperare cu autoritățile locale și să respecte aceleași reguli de gestionare socială, de mediu și teritorială în întreprinderile lor;

—

să instituie (mai ales în cazul întreprinderilor de mari dimensiuni) relații cu părțile interesate (autoritățile locale și cetățenii), în vederea dezbaterii și înregistrării de progrese în găsirea de soluții la provocările și problemele întreprinderilor, atât sub aspect tehnologic, cât și comercial și social.

7.   Reușite la fața locului: exemple de urmat

7.1   În vederea confruntării cu provocarea dezvoltării responsabile din punct de vedere social a regiunilor UE, ca și pentru amplificarea percepției pozitive asupra dimensiunii teritoriale a politicilor comunitare, au fost lansate diverse inițiative și politici europene. Mai multe exemple de astfel de inițiative pot fi găsite pe site-ul CCMI (http://www.eesc.europa.eu/sections/ccmi/index_fr.asp), care conține și informații privind audierea organizată la 25 septembrie 2008, la Lille, în pregătirea prezentului aviz (cf. rubrica referitoare la acesta).

---

(1)  Cf. punctul 1.2.

(2)  Ibidem.

(3)  Cf. punctul 1.2.

(4)  „Modelul social european trebuie să fie asociat cu ideea unei zone de bunăstare democratică, ce respectă mediul, este competitivă, solidară și în măsură să asigure integrarea socială a tuturor cetățenilor europeni.” (Avizul CESE intitulat „Coeziunea socială: concretizarea unui model social european”, JO C 309, 16.12.2006, p. 119).

(5)  COM(2008) 616 final.

(6)  Lista statelor membre care și-au adaptat legislația pentru a permite instituirea de GECT este disponibilă pe site-ul Comitetului Regiunilor (la rubrica „Activități/Manifestări”).

(7)  Pentru identificarea și valorificarea, cu sprijinul actorilor sociali, a noilor resurse ocupaționale.

(8)  Cf. Jurnalul Oficial al UE nr. 145, seria L, din 4 iunie 2008, Regulamentul (CE) nr. 450/2008, din 23 aprilie 2008.

(9)  A se vedea Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile, din 25 mai 2007.

(10)  A se vedea Avizul privind agenda teritorială, JO C 168, 20.7.2007, p. 16-21.

(11)  A se vedea avizul intitulat „Guvernanța teritorială a mutațiilor industriale: rolul partenerilor sociali și contribuția programului-cadru pentru inovație și competitivitate”, JO C 318, 23.12.2006, p. 12-19

(12)  A se vedea nota de subsol precedentă.

(13)  A se vedea avizul pe tema „Restructurare și ocuparea forței de muncă – anticiparea și însoțirea proceselor de restructurare, în vederea creșterii ocupării forței de muncă: rolul Uniunii Europene”, COM(2005) 120 final, JO C 65, 17.3.2006, p. 58-62.

(14)  A se vedea avizul intitulat „O strategie tematică privind mediul urban”, COM(2005) 718 final – SEC(2006) 16, JO C 318, 23.12.2006, p. 86-92.

(15)  A se vedea noua strategie a Consiliului 10117/06 din 9.6.2006, punctele 29 și 30. Cf., de asemenea, punctul 1.2 al avizului de față.

(16)  A se vedea, de exemplu, Comisiile regionale de dialog social din Polonia.

(17)  SWOT = analiza punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităților și amenințărilor (Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats analysis).

(18)  „Foresight is a systematic, participatory, future-intelligence-gathering and medium-to-long-term vision-building process” (Prospectiva reprezintă un proces sistematic și participativ de colectare a datelor privind viitorul și de elaborare a unei viziuni pe termen mediu și lung).

(19)  EMAS = Sistemul de management de mediu și audit (Eco-Management and Audit Scheme).

(20)  A se vedea avizul pe tema „Regiunile industriale europene pe drumul către noile rețele ale cunoașterii”, JO C 255, 14.10.2005, p. 1-13.

(21)  Perspective teritoriale ale OCDE – ediția 2001.

(22)  A se vedea avizul intitulat „Guvernanța teritorială a mutațiilor industriale: rolul partenerilor sociali și contribuția programului-cadru pentru inovație și competitivitate” (idem nota de subsol 11).

(23)  GECT: un instrument de cooperare la nivel comunitar ce permite unor grupuri care conlucrează la punerea în aplicare a unor proiecte de cooperare teritorială cofinanțate de Comunitate sau să întreprindă acțiuni de cooperare teritorială la inițiativa statelor membre – Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 (JO L 210, 31.7.2006).

(24)  Euroregiuni: structuri de cooperare transnațională între două sau mai multe teritorii situate în diferite țări din Uniunea Europeană și/sau din vecinătate, în vederea promovării unor interese comune ce depășesc granițele și în vederea asigurării binelui comun al popoarelor vecine.

(25)  A se vedea Avizul CESE, pe tema „Regiunile industriale europene și noile rețele ale cunoașterii”, JO C 255, 14.10.2005.

(26)  A se vedea avizul privind „Parteneriatul pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă: transformarea Europei într-un pol al excelenței în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor”, COM(2006) 136 final, JO C 325, 30.12.2006, p. 53-60, și cel privind „Cartea verde – promovarea unui cadru european de responsabilitate socială a întreprinderilor”, COM(2001) 366 final, JO C 125, 27.5.2002, p. 44-55.

(27)  IDABC = Interoperable Delivery of Pan-European e-Government Services to Public Administrations, Business and Citizens (Furnizare interoperabilă de servicii pan-europene de guvernare electronică administrațiilor publice, întreprinderilor și cetățenilor); a se vedea avizul Comitetului publicat în JO C 80, 30.3.2004, p. 83.

(28)  Avizul privind „Impactul teritorialității legislațiilor fiscale asupra mutațiilor industriale”, JO C 120, 16.5.2008, p. 51-57.

(29)  Directiva 85/337/CEE, modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului, din 3 martie 1997 și prin Directiva 2003/35/CE, din 26.5.2003.

(30)  Directiva SEA 2001/42/CE. Obiectivul directivei SEA este identificarea și evaluarea efectelor asupra mediului – în special sub aspect teritorial – ale anumitor proiecte și programe, în cursul pregătirii și înaintea adoptării acestora.

---

---

---