1)

Sunt conforme cu dispozițiile relevante [în ceea ce privește deducerea TVA-ului] din Directiva 2006/112 (1) și cu principiul neutralității fiscale o interpretare și o practică naționale potrivit cărora autoritatea fiscală neagă dreptul [de deducere a TVA-ului] pentru o operațiune economică realizată între părți întrucât consideră frauduloasă forma raportului juridic dintre acestea (contract de antrepriză de lucrări), întrucât implică un drept de deducere și, prin urmare, o califică, în conformitate cu articolul 1 alineatul 7 [din Codul de procedură fiscală] ca fiind o activitate (activitate de agent) care nu dă naștere unui drept de deducere, reținând că comportamentul părților are drept scop o evaziune fiscală, având în vedere că activitatea desfășurată de destinatarul facturii nu trebuia să ia în mod necesar [această formă de activitate comercială], întrucât ar fi putut-o realiza și în calitate de agent. În acest context, ca cerinţă pentru aplicarea [deducerii TVA-ului], persoanele impozabile au obligația fiscală de a alege ca formă de activitate economică pe aceea care le impune o sarcină fiscală mai mare, sau constituie o practică abuzivă faptul de a alege, în exercitarea libertății contractuale de care beneficiază și în alte scopuri decât cele de drept fiscal, o formă contractuală a activităţii economice desfășurate între acestea care are și un efect pe care nu îl urmăresc și care constă în dreptul de a deduce taxa respectivă?

2)

Sunt conforme cu dispoziţiile relevante [în materia deducerii TVA-ului] din Directiva 2006/112 şi cu principiul neutralităţii fiscale o interpretare și o practică națională conform cărora, presupunând că persoana impozabilă care dorește să exercite dreptul [de deducere a TVA-ului] îndeplinește condițiile de fond și de formă [pentru deducerea menționată] și că a luat măsurile necesare anterior încheierii contractului, autoritatea fiscală refuză dreptul de deducere a TVA-ului, întrucât consideră că crearea unui lanț nu este necesară din punct de vedere economic și, în consecinţă, constituie o practică abuzivă, întrucât subcontractantul, deși este în măsură să realizeze prestarea de servicii, o încredințează altor subcontractanți din motive care nu sunt legate de faptul generator și întrucât persoana impozabilă care dorește să își exercite dreptul [la deducerea TVA-ului] știa, la momentul acceptării comenzii, că subcontractantul său, în absenţa unor resurse personale și materiale, va efectua prestaţia recurgând la propriii subcontractanți? Faptul că persoana impozabilă sau subcontractantul său au inclus în lanţ un subcontractant cu care are o relație directă sau o legătură personală sau organizațională (cunoștințe personale, relație de rudenie sau același proprietar) afectează răspunsul?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, este îndeplinită condiția privind stabilirea situației de fapt pe baza unor fapte obiective atunci când, în cadrul unei proceduri în care autoritatea fiscală consideră că raportul economic dintre persoana impozabilă care urmărește să exercite dreptul [de deducere a TVA-ului] și subcontractantul său este nerezonabil și nejustificat, întemeiază acest fapt numai pe mărturia unora dintre angajaţii subcontractantului, fără a stabili pe baza unor fapte obiective caracteristicile activității economice care constituie obiectul contractului, împrejurările sale specifice și contextul economic în cauză, și fără a-i asculta pe directorii persoanei impozabile și ai întreprinderilor subcontractante care fac parte din lanț, care au puteri de decizie și, în acest caz, este relevant dacă persoana impozabilă sau membrii lanțului au capacitatea de a realiza prestațiile şi este necesar să intervină un expert în această privință?

4)

Sunt conforme cu dispoziţiile Directivei 2006/112 şi cu principiul efectivității o interpretare și o practică naționale potrivit cărora, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă [pentru deducerea TVA-ului] și au fost luate măsurile care pot fi pretinse [în mod rezonabil], autoritatea fiscală, pe baza unor împrejurări care, potrivit hotărârilor Curții, nu justifică [să se refuze deducerea TVA-ului] și nu sunt obiective, consideră ca fiind dovedită frauda fiscală și refuză dreptul [de a deduce TVA-ul] numai pentru că aceste împrejurări apar în ansamblu la un număr suficient de mare dintre membrii investigaţi ai lanțului identificat?