11.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 261/14

1)

Articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 2027/97 al Consiliului din 9 octombrie 1997 privind răspunderea operatorilor de transport aerian în caz de accidente (1), articolul 3 literele (c) și (g) din Regulamentul (CE) nr. 785/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind cerinţele de asigurare a operatorilor de transport aerian și a operatorilor de aeronave (2), precum și articolul 1 alineatul (1) din Convenția pentru unificarea anumitor norme privind transportul aerian internațional (3) semnată la Montreal la 28 mai 1999 trebuie interpretate în sensul că cererea de despăgubiri a persoanei care a suferit un prejudiciu,

trebuie examinată exclusiv în temeiul articolului 17 din Convenția pentru unificarea anumitor norme privind transportul aerian internațional, semnată la Montreal la 28 mai 1999, și că legea naţională nu este aplicabilă?

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ:

2)

Articolul 33 din Convenția pentru unificarea anumitor norme privind transportul aerian internațional, semnată la Montreal la 28 mai 1999, și articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (4) trebuie interpretate în sensul că competența de a examina și de a se pronunța asupra cererii de despăgubiri menționate în cadrul primei întrebări trebuie apreciată exclusiv în temeiul articolului 33 din Convenția pentru unificarea anumitor norme privind transportul aerian internațional, semnată la Montreal la 28 mai 1999?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

3)

Articolul 29 din Convenția pentru unificarea anumitor norme privind transportul aerian internațional, semnată la Montreal la 28 mai 1999, și articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (5) trebuie interpretate în sensul că se opun normelor naționale care prevăd posibilitatea ca persoana care a suferit un prejudiciu menționată în cadrul primei întrebări să introducă o acțiune directă împotriva asigurătorului de răspundere civilă al autorului faptei prejudiciabile?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

4)

Articolul 7 alineatul (1) litera (f) din A doua Directivă a Consiliului din 22 iunie 1988 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea generală directă, de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de a presta servicii și de modificare a Directivei 73/239/CEE (6) și articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale trebuie interpretate în sensul că condițiile pe care trebuie să le îndeplinească acțiunea directă introdusă de persoana care a suferit un prejudiciu menționată în cadrul primei întrebări împotriva societății de asigurări de răspundere civilă a autorului faptei prejudiciabile trebuie evaluate în temeiul legislației unui stat terț în cazul în care