Acțiune introdusă la 4 februarie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda

(Cauza C-50/09)

(2009/C 82/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. Oliver, C. Clyne, J.-B. Laignelot, agenți)

Pârâtă: Irlanda

Concluziile reclamantei

Constatarea faptului că,

Motivele și principalele argumente

Netranspunerea articolului 3 din directivă

Comisia susține că articolul 173 din Planning and Development Regulations 2000, care prevede că autoritățile de planificare trebuie să țină seama de declarația de impact asupra mediului și de informațiile care provin de la persoanele consultate, se raportează la obligația, stabilită prin articolul 8 din directivă, de a lua în considerare informațiile culese în conformitate cu articolele 5, 6 și 7 din directivă. Potrivit Comisiei, articolul 173 nu corespunde obligației mai generale, prevăzută la articolul 3 din directivă, de a asigura că, prin intermediul unei evaluări a impactului asupra mediului, să fie identificate, descrise și stabilite toate aspectele menționate în această dispoziție.

În ceea ce privește articolele 94, 108 și 111 și anexa 6 la Planning and Development Regulations 2001, Comisia prezintă următoarele observații. Articolul 94 coroborat cu anexa 6.2(b) stabilește care sunt informațiile care trebuie să fie conținute într-o declarație de impact asupra mediului. Este vorba despre o trimitere la informațiile pe care inițiatorul proiectului trebuie să le furnizeze potrivit articolului 5 din directivă; acestea trebuie, prin urmare, distinse de evaluarea impactului asupra mediului, care reprezintă procesul global de evaluare. Articolele 108 și 111 prevăd că autoritățile de planificare trebuie să evalueze caracterul adecvat al unei declarații de impact asupra mediului. Comisia consideră că aceste dispoziții se raportează la articolul 5 din directivă, însă nu pot înlocui transpunerea articolului 3 din aceasta. Informațiile care trebuie prezentate de inițiatorul proiectului reprezintă numai o parte dintr-o evaluare a impactului asupra mediului, iar prevederile referitoare la aceste informații nu înlocuiesc obligația prevăzută la articolul 3.

Neasigurarea unei coordonări adecvate între autorități

Deși Comisia nu are, în principiu, obiecții cu privire la posibilitatea ca procesul de decizie să cuprindă mai multe etape sau ca responsabilitatea pentru adoptarea deciziilor în legătură cu un proiect să fie împărțită între mai multe organe de decizie, aceasta are rezerve în ceea ce privește modul exact în care sunt stabilite obligațiile diferitelor organe de decizie. În opinia Comisiei, legislația irlandeză nu prevede nicio obligație a organelor de decizie de a se coordona reciproc în mod eficient și este, prin urmare, contrară articolelor 2, 3 și 4 din directivă.

Neaplicarea directivei în cazul lucrărilor de demolare

Comisia consideră că, în cazul în care sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de directivă, trebuie efectuată o evaluare a impactului asupra mediului pentru lucrările de demolare. Irlanda a urmărit să excludă aproape toate lucrările de demolare prin Planning and Development Regulations 2001 (anexa 2, partea I, clasa 50). Potrivit Comisiei, acest fapt este în mod evident contrar directivei.

(1)  JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174.