4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/29

1.1

Potențialul femeilor care lucrează și/sau exercită o activitate antreprenorială în zonele agricole și rurale trebuie analizat, luat în considerare și valorificat în cadrul tuturor politicilor Uniunii Europene și nu trebuie să fie penalizat de vreuna dintre ele: aceasta este premisa necesară pentru ca femeile să poată fi actori ai dezvoltării și inovării, ajutând întregul sector să iasă din criză.

1.2

Egalitate de tratament, egalitate de șanse și acțiuni de promovare a condiției femeilor: aceste elemente trebuie asigurate în toate actele legislative și programele UE, integrând eficient chestiunile de egalitate de gen, simplificând procedurile de acces la resurse și verificând periodic rezultatele.

1.3

Femeile trebuie să se implice în planurile de dezvoltare a sectorului la nivel teritorial și regional: aceasta înseamnă să fie în măsură să participe, să-și exprime nevoile, experiențele și proiectele (consolidarea capacităților).

1.4

Interacțiunea dintre universități, centrele de cercetare și femeile interesate de participare trebuie să furnizeze analiza potențialului și a nevoilor, instrumentele tehnologice și de formare, astfel încât să sprijine dezvoltarea întreprinderilor conduse de femei și să amelioreze calitatea muncii și a vieții femeilor în agricultură.

1.5

TIC (1) sunt esențiale pentru dezvoltarea și îmbunătățirea activității femeilor în agricultură, cu condiția să fie eficiente, bine distribuite în teritoriu, accesibile și să nu coste mult (bandă largă). Astfel, pot fi create și locuri de muncă pentru tehnicienii TIC.

1.6

Constituirea unor rețele de femei, facilitată prin apelul la TIC eficiente, permite dezvoltarea contactelor, sprijină participarea și favorizează raporturile și schimburile de bune practici între femeile din UE și cele din țările candidate și terțe, cu beneficii pentru cooperarea internațională și pentru comerț.

1.7

Acțiunile de formare trebuie să se centreze pe nevoi și pe potențialul femeilor respective, acestora putându-li-se încredința forme inovatoare de diseminare a cunoștințelor (grupuri de discuție și de autoformare, spațiu în presă, activități de informare în instituțiile de învățământ etc.).

1.8

Pentru ca femeile să se poată organiza și să poată participa, dezvoltându-și potențialul, sunt necesare servicii eficiente, accesibile și flexibile, care să le permită să dispună de mai mult timp liber, prin reducerea celui dedicat activităților de îngrijire. Este vorba de sănătate, transporturi, creditare, distribuție, marketing, îngrijirea vârstnicilor și a copiilor, dar și de sectoarele de servicii sociale, care trebuie să asigure protecția femeilor ce nu beneficiază de aceste servicii. Și în acest caz, sunt create locuri de muncă în serviciile respective.

1.9

Toate statele membre ale UE ar trebui să promoveze recunoașterea juridică a soților colaboratori, astfel încât aceștia să beneficieze de securitate socială și asistență medicală. La nivelul UE, ar trebui să fie definit un cadru normativ pentru cotitularizare, eventual prin acordarea unui statut femeilor din mediul agrorural.

1.10

Femeile pot contribui la caracterul durabil al agriculturii și al teritoriului, dacă dispun de instrumentele cognitive și tehnologice necesare (tehnologii ecologice, gestionarea și utilizarea eficientă a resurselor, producerea de energie ecologică). Pentru înființarea acestui tip de întreprinderi, inovatoare și durabile, trebuie prevăzută o procedură accelerată, astfel încât să se asigure un acces simplificat la resurse (în special în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC).

1.11

Femeile pot reprezenta motorul relansării sectorului meșteșugăresc, al produselor tradiționale de calitate și al celor ecologice, inclusiv prin strângerea legăturilor dintre producătoare și consumatoare, fiind necesar ca aceste legături să fie analizate și valorificate (cum este cazul lanțurilor scurte de aprovizionare).

1.12

Reforma PAC și politicile de dezvoltare rurală trebuie să contribuie la promovarea muncii și a activității femeilor, în special prin intermediul programelor tematice destinate numai femeilor (al doilea pilon).

1.13

Statele membre, regiunile, administrațiile locale și partenerii sociali sunt responsabili în mod solidar pentru promovarea potențialului femeilor din mediul agricol și rural, prin garantarea unui cadru legal și a instituirii unui cadru juridic adecvat care să asigure aplicarea principiului egalității și reprezentării de gen și în propriile structuri interne. Exemplele pozitive din unele state membre ar trebui să servească drept stimulent pentru reprezentarea adecvată a femeilor în toate organismele politice, economice și sociale din sectorul agricol – așa cum a cerut și Parlamentul European.

2.1

Potențialul reprezentat de femei în agricultură și în zonele rurale este subevaluat: raportul PAC pe 2010 (2) cuprinde referințe despre femei doar în statisticile Eurostat, în timp ce raportul 2010 privind dezvoltarea durabilă evocă în treacăt diferența dintre bărbați și femei în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă (76 % în cazul bărbaților și 62 % în cel al femeilor) (3). Și interesanta decizie a Consiliului din 20 februarie 2006 referitoare la orientările strategice ale Comunității privind dezvoltarea rurală (4) menționează femeile doar din perspectiva necesității de a le facilita accesul la locuri de muncă.

2.2

Pe de altă parte, în rezoluția sa din 2001 privind rolul femeilor în agricultură și în zonele rurale  (5), Parlamentul European enumeră cu precizie principalele obstacole cu care se confruntă femeile și indică unele piste strategice pentru a le sprijini în propria realitate socială și economică. Comitetul Economic și Social European (CESE) se regăsește în analiza PE și împărtășește concluziile acesteia, amintind totodată o serie de avize proprii (6).

2.3

CESE apreciază propunerea Comisiei referitoare la regulamentul de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile structurale, documentele de lucru (7) însoțitoare și comunicarea privind Parteneriatul european de inovare în agricultură (8), aceste texte cuprinzând elemente interesante, care oferă motive de optimism în legătură cu atenția specială pe care instituțiile trebuie să o acorde problematicii privind egalitatea de gen. Ca atare, Comitetul speră în elaborarea unor decizii adecvate de către Consiliu.

2.4

CESE salută în mod explicit activitatea organizațiilor de femei din zonele rurale și a rețelelor similare într-o serie de state membre. Unele organizații sunt independente, iar altele sunt integrate în organizațiile agricultorilor. Există, de asemenea, și unele organizații ale tinerilor din zonele rurale, care dau dovadă de un angajament considerabil în ceea ce privește egalitatea de gen. Astfel, multe femei dobândesc calificări și sunt motivate să se implice în activități antreprenoriale, sociale, profesionale și politice. Aceste organizații au avut și o contribuție importantă la progresele obținute deja, de exemplu la asigurarea securității sociale a familiilor de agricultori. În unele organizații de agriculturi – care în mod tradițional erau dominate de bărbați până în prezent – femeile sunt active și au un rol important (9). Astfel de exemple ar trebui să servească drept model în statele membre.

2.5

Avizul de față își propune să identifice, în paralel cu documentele citate, unele criterii și măsuri care să le ajute pe femei să-și elibereze potențialul de lucrătoare și întreprinzătoare, prin asumarea unui rol inovator în dezvoltarea durabilă și în crearea unor locuri de muncă de calitate. Îmbunătățirea identificării potențialului, a nevoilor de ocupare a forței de muncă și de asumare a spiritului întreprinzător al femeilor în agricultură și în zonele rurale poate favoriza și optimiza producția, conferindu-i o perspectivă strategică, diversificând-o și sporind coerența dintre PAC și politicile de dezvoltare rurală și de coeziune teritorială.

3.1

Reformele succesive ale PAC au estompat limitele conceptuale între economie agricolă, economie rurală și gestionarea/valorificarea teritoriului. Urmarea a fost că analiza problemelor cu care se confruntă femeile s-a înscris într-un context mai larg (10), ceea ce determină însă necesitatea de a dispune de date precise, dezagregate și calitative, sprijinind efortul depus deja de Eurostat. Rezoluția PE din 2011 afirmă că există 26,7 milioane de persoane care lucrează în mod regulat în agricultură, dintre care 42 % (adică 11,2 milioane) sunt femei, cuprinzând aici toate activitățile agricole și rurale în cadrul cărora aceste persoane desfășoară o anumită muncă (care nu este însă nici activitatea lor unică, nici activitatea lor principală). Eurostat însă măsoară ocuparea forței de muncă în agricultură pe baza UMA (numărul de unități de muncă pe an – Annual Working Units), ceea ce reduce numărul total al bărbaților și femeilor care lucrează – indiferent de statutul lor – în sectorul agricol la 11,1 milioane în 2010 (pentru activitatea agricolă și forestieră, vânătoare și pescuit) și, implicit, numărul femeilor la aproximativ 4,7 milioane (11).

3.2

Această referință la metodologia statistică arată că problema se pune nu prin prisma cantității, ci din perspectiva strategică a sectorului agrorural în interacțiunea sa cu zonele urbane și periurbane și cu dezvoltarea durabilă a acestora din punct de vedere ecologic și social. Ca urmare, situația femeilor în agricultură și în zonele rurale va fi analizată prin prisma a două aspecte: nivelul ridicat al normelor de producție din agricultura europeană și potențialul reprezentat de femei și care poate fi eliberat degajând doar resurse limitate, dar utilizate eficient și precis. Trebuie reținut că ne aflăm încă într-o perioadă de criză profundă care generează dificultăți – dar și oportunități – pentru femeile care trăiesc și lucrează în zonele agricole și rurale.

4.1

Date recente privind situația agrorurală arată că, după o scădere a producției și a ocupării forței de muncă determinată de reducerea consumului și a exporturilor, sectorul începe să se redreseze și înregistrează o creștere a veniturilor. În special piața internă pare să se orienteze spre criterii de calitate și durabilitate. De exemplu, tot mai des consumatorii preferă să cumpere produse locale (distribuirea produselor „cu zero kilometri” sau lanț de producție scurt (12)) și/sau biologice.

4.2

În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, în anii 2007 și 2008 au dispărut cca 900 000 de locuri de muncă în agricultură, în timp ce pentru anii 2008 și 2009 pierderea a fost de 200 000 de UMA (13). Tendința negativă a ocupării forței de muncă ar putea să se stabilizeze deci la valori care reflectă o diminuare naturală a forței de muncă, determinată de raționalizarea întreprinderilor, cu reducerea mâinii de lucru necalificate și creșterea numărului persoanelor cu calificare superioară.

4.3

În ciuda acestor motive de optimism, nu am ieșit cu adevărat din criză, nici nu s-a îmbunătățit condiția femeii: în majoritatea unităților de producție agricolă, mâna de lucru feminină este utilizată în mod informal, acesta fiind un mare dezavantaj atât în ceea ce privește locurile de muncă cu normă întreagă (26 % în cazul femeilor, față de 52 % în cazul bărbaților), cât și cele cu fracțiune de normă (9,7 % în cazul bărbaților, față de 11,8 % în cazul femeilor) (14). Pe lângă aceste date, mai există sectorul muncii sezoniere (care reprezintă un procent enorm de lucrători, în raport cu procentul redus de angajați pe perioadă nedeterminată), al muncii informale și al celei ilegale, adică o realitate invizibilă de amploare ce reprezintă o problematică necuantificată, față de care trebuie luate măsuri în sensul încurajării trecerii de la munca la negru la munca cu forme legale și, în măsura posibilului, a stabilizării muncii depuse de femei.

4.3.1

Foarte preocupantă este situația imigrantelor (atât comunitare, cât și extracomunitare), cărora le sunt negate cele mai elementare drepturi, începând cu plata salariilor, care se face adesea cu întârziere și cu reduceri nejustificate și nejustificabile. Această situație s-a înrăutățit de la începutul crizei și nu poate fi pusă pe seama dificultăților în acordarea creditelor către micile întreprinderi agricole și de procesare; sunt multe cazuri de lucrătoare nevoite să se întoarcă în țara de origine fără să fi fost plătite sau care au ajuns la mâna exploatatorilor, a infractorilor și a traficanților de mână de lucru, împotriva cărora – din păcate – nu poate fi începută urmărirea penală în anumite state membre ale UE.

4.3.2

Date fiind dispersia în teritoriu a întreprinderilor agricole și dimensiunea redusă a multora dintre ele, controalele privind corectitudinea relațiilor de muncă se dovedesc dificil de realizat. Cu toate acestea, gestionarea atentă de către administrațiile locale, împreună cu partenerii sociali și organizațiile societății civile, poate reprezenta punctul de plecare pentru combaterea neregularităților și a criminalității, garantându-le tuturor drepturile și securitatea.

5.1

Dimensiunea calitativă a producției agricole este un aspect important al muncii femeilor, ca producătoare, soții colaboratoare, consumatoare sau ca transmițătoare de tradiții, forme de creativitate și comportamente autentice. Pentru a valorifica această realitate, sunt necesare alegeri concertate la nivel teritorial.

5.2

Dezvoltarea și aplicarea tehnicilor avansate de producție, cercetarea, îndrumarea profesională și formarea trebuie să se sprijine pe interacțiunea centrelor de cercetare și a universităților cu zonele agrorurale, prin integrarea în propriile studii a nevoilor femeilor și a analizei potențialului acestora.

5.3

Se consideră adesea că orice problemă de îmbunătățire calitativă și de promovare a competitivității poate fi rezolvată printr-un anume tip de formare. Aceasta poate duce la proliferarea cantitativă, și nu calitativă și punctuală a ofertei de formare, care deseori nu răspunde în mod adecvat nici nevoilor concrete ale economiei și operatorilor sociali implicați, nici strategiilor participative de dezvoltare durabilă derulate. Pentru a crește, sectorul agrorural are nevoie de lucrătoare și întreprinzătoare pregătite, însă doar formarea nu este suficientă pentru îmbunătățirea imediată a muncii, activității și vieții, dacă lipsesc structurile și serviciile și dacă nu sunt create locuri de muncă durabile și de calitate.

6.1

Orice măsură de formare, de furnizare de servicii sau de raționalizare trebuie să plece de la analiza condițiilor concrete și a posibilităților femeilor ce trăiesc și muncesc în mediul agrorural. Aceasta implică analiza atentă a teritoriului, a posibilităților și așteptărilor persoanelor, care trebuie realizată cu participarea activă a femeilor implicate. Participarea este o dinamică ce responsabilizează autoritățile naționale, regionale și locale, dar și organizațiile socioprofesionale. Posibilitățile globale ale unui teritoriu pot fi sporite prin eliberarea potențialului femeilor care locuiesc aici. Prin programe orientate și eficiente de dezvoltare a inovării, a spiritului întreprinzător și a muncii pentru femei pot fi create locuri de muncă (în special pentru tineri), urmarea fiind încetinirea și, adesea, chiar inversarea tendinței de depopulare a regiunilor rurale.

6.1.1

Universitățile și nivelul regional trebuie să interacționeze în evaluarea acestor posibilități. Centrele de cercetare trebuie să fie implicate în proiectarea și evaluarea planurilor de dezvoltare. Aceasta impune garantarea unor legături eficiente, prin utilizarea unor TIC de vârf și accesibile în contactele dintre universități și femei, pentru a realiza cercetări acurate și a le verifica pe teren (15).

6.1.2

Planurile de dezvoltare teritorială ar trebui să prevadă acțiuni specifice de formare, destinate femeilor angajate, soțiilor colaboratoare și femeilor întreprinzătoare, valorificându-le capacitatea de adaptare, de inovare și de transmitere a expertizei și experienței. Femeile care au beneficiat de instruire ar trebui încurajate să o transmită celorlalte femei prin intermediul unor instrumente formale (cooperative, structuri de participare la deciziile luate de autoritățile locale, grupuri de acțiune în cadrul dezvoltării rurale etc.) și informale (grupuri de discuții și de autoformare, intervenții în instituțiile de învățământ, transmisii radio și TV, rubrici în ziare, întreprinderi sociale etc.). În afară de resursele financiare, stimulentele necesare sunt reprezentate de disponibilizarea de timp liber pentru femei, datorită prezenței în teritoriu a unor servicii și dotări eficiente (concedii retribuite, structuri de îngrijire a copiilor, transport performant și gratuit (16), înlocuirea temporară pentru activități de îngrijire, creșe în mediul rural etc.).

6.2

Acoperirea internet eficientă, rapidă (bandă largă) și la costuri reduse reprezintă o condiție prealabilă, dat fiind că mai puțin de 60 % din locuințele unor state membre ale UE sunt conectate la rețea. Utilizarea mai amplă a TIC poate facilita și formarea la distanță sau comunicarea dintre regiuni depărtate ale unui teritoriu, reprezentând un stimul de comunicare cu femeile din sectoarele agrorurale din alte țări și trezind interesul și pentru învățarea limbilor străine și schimbul de experiență.

6.2.1

De asemenea, TIC favorizează apariția de rețele constituite din întreprinzătoare, soții colaboratoare și salariate care, stimulate fiind de prezența femeilor emigrante din spațiul extracomunitar, comunică și interacționează și cu femei din țări candidate și terțe. Astfel se poate naște un schimb fructuos de experiențe, o cooperare mai bună pentru dezvoltare și chiar o mai mare integrare comercială, precum și o contribuție la rezolvarea problemei alimentare la nivel mondial.

6.3

Sănătatea femeilor din mediul agrorural reprezintă o prioritate. Existența unor servicii medicale eficiente – sprijinite și de structuri de telemedicină și telediagnosticare – și a unui echipament medical de înaltă calitate trebuie să asigure monitorizarea condițiilor de sănătate, a securității și a bolilor profesionale la locul de muncă, iar aceasta poate de asemenea contribui la crearea unor locuri de muncă pentru personalul specializat. Aceste servicii (legate în special de igiena reproductivă și de prevenția bolilor ginecologice) ar trebui să fie gratuite. În orice caz, costurile ar trebui să fie adaptate în funcție de venituri și de cheltuielile familiale. Un aspect fundamental îl reprezintă mulțimea femeilor vârstnice: în unele țări caracterizate de trăsături rurale puternice, speranța de viață a femeilor este cu mult mai ridicată decât cea a bărbaților, urmarea fiind o reprezentare majoritară a femeilor în grupa de vârstă de peste 60 de ani (17). Pentru aceste femei, este indispensabilă prezența unor servicii medicale, de asistență și de sprijinire, inclusiv pentru a nu le constrânge pe femeile mai tinere să-și asume sarcini familiale suplimentare.

6.4

Condiția soțiilor colaboratoare este abordată în continuare în mod foarte diferit de la o țară la alta. Oficial, ele nu sunt recunoscute ca lucrătoare (în ciuda faptului că lucrează foarte mult în acest sector) și sunt în continuare private, în anumite state membre, de orice fel de asistență medicală sau pensie (cu excepția asigurării universale, acolo unde este prevăzută de sistemul de protecție socială). Sunt necesare instrumente prin care să li se asigure acestor femei o acoperire, de exemplu prin intermediul fondurilor de pensii specifice, promovate de partenerii sociali sau de către autoritățile teritoriale. Ar trebui să fie definit și un cadru normativ pentru cotitularizare, eventual prin acordarea la nivel european a unui statut femeilor din mediul agrorural.

6.5

Utilizarea rațională a energiei și eliminarea deșeurilor sunt domenii în care femeile sunt protagoniste ca agenți de gestionare a resurselor din gospodării. Colectarea diferențiată a deșeurilor și crearea de structuri adecvate de compostare și transformare (biomasă) pot fi integrate de asemenea cu obiectivele de economisire a energiei și cu ciclurile virtuoase de producție agricolă și biologică, autosuficiente în fapt pe plan energetic. Accesul la noile tehnologii ecologice utilizate pentru producția și folosirea eficientă a resurselor ar trebui înlesnit și ar trebui să beneficieze de stimulente specifice destinate întreprinderilor și activităților gestionate de femei.

6.6

În multe țări, inițiativele unor grupuri de femei au făcut posibile experiențe constructive de agroturism, în special de tip cooperativ, cu rezultate optime de gestionare. Dat fiind interesul crescând pentru acest tip de turism, s-ar cuveni ca aceste activități să fie puse în rețea și să fie diseminate cele mai bune practici.

6.7

Pentru a contribui la dezvoltarea durabilă și la activitatea femeilor (care se desfășoară adesea pe parcele de dimensiuni reduse), distribuția trebuie să fie de înaltă calitate, funcțională și flexibilă: prin cooperative locale de distribuție, funcționând cu cheltuieli reduse, ar putea fi favorizată vânzarea produselor specifice de calitate la prețuri mai accesibile. Utile s-au dovedit și evenimentele speciale menite să promoveze astfel de produse.

6.8

Este importantă valorificarea produselor artizanale și specifice care se pierd treptat. Anumite acțiuni specifice de informare și de marketing pot contribui la menținerea sau crearea unor activități sau locuri de muncă, contracarând astfel exodul rural și scăderea calității induse de importurile în masă. Prin urmare, este indispensabil să se asigure o interacțiune eficientă între servicii, tehnologii și mijloace de transport adaptate, care să lege zonele rurale și agricole de piețele urbane (18).

6.9

Este necesar să se îmbunătățească accesul la credit, astfel încât să fie create întreprinderi și cooperative agricole și artizanale, prin responsabilizarea băncilor tradiționale (în special casele agricole și casele locale de economii), dar și prin promovarea programelor de microcreditare care se adresează în primul rând femeilor.

7.1

În așteptarea aprobării propunerii de regulament referitor la dispozițiile comune privind fondurile structurale (19), reamintim că regulamentul FEADR subliniază necesitatea utilizării fondului pentru promovarea egalității de șanse între bărbați și femei și prevede informarea și participarea organismelor însărcinate cu realizarea acestui obiectiv (20). Noul regulament comun ar putea fi consolidat prin introducerea unei proceduri accelerate (fast track) pentru femeile care înființează întreprinderi agrorurale sau artizanale inovatoare și durabile. Aceasta ar conferi mai multă greutate și o mai mare capacitate de inițiativă organizațiilor societății care sunt implicate în parteneriatul menționat la articolul 6 al textului legislativ citat.

7.2

În ceea ce privește propunerea de regulament comun privind fondurile, care a făcut deja obiectul unui aviz al CESE (21), Comitetul își exprimă adânca preocupare pentru efectele pe care condiționalitățile macroeconomice (art. 21) le-ar putea avea asupra proiectelor destinate dezvoltării inițiativelor în favoarea femeilor. CESE cere ca, prin elaborarea unor dispoziții legale specifice, să se evite ca indivizii sociali mai vulnerabili, cum sunt și femeile, să fie lovite direct sau indirect.

7.3

CESE cere ca, pe lângă angajamentul deja exprimat în propunerile menționate, Comisia să fie mai rapidă în decelarea schimbărilor și exigențelor femeilor, evitând mai ales să lipsească de flexibilitate conținuturile și metodologia programelor de promovare a condiției femeilor în mediul agrorural.

7.4

O participare mai mare și mai eficientă a femeilor la dezvoltarea agrorurală ar trebui integrată sistematic în programele europene de cercetare și de dezvoltare, în programele de formare (între altele, Fondul social european) și de mobilitate a lucrătorilor, precum și, desigur, în momentul punerii în aplicare a politicii de coeziune economică, socială și teritorială.

7.5

Normele, programele și proiectele de punere în aplicare a celui de-al doilea pilon ar trebui să facă obiectul unei verificări periodice, în cadrul procedurilor de monitorizare a PAC, pentru a asigura eficiența acestora în punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și utilizarea adecvată a resurselor disponibile.

7.6

De asemenea, trebuie prevăzute subprograme tematice pentru femei în cadrul politicilor de dezvoltare rurală și trebuie fructificate și diseminate corespunzător experiențele programului Leader.

7.7

Pentru a elabora programe care au ca prioritate eliberarea potențialului reprezentat de femei, este necesar ca teritoriul – în accepția sa fizică, administrativă și sociologică – să fie principalul protagonist al unei dinamici participative. Organizațiile partenerilor sociali și ai societății civile vor trebui să fie direct coresponsabile pentru alegerile făcute și pentru aplicarea lor. Pentru a realiza aceasta, trebuie să-și probeze de asemenea capacitatea de a reprezenta concret și eficient nevoile femeilor și să știe să le integreze la toate nivelurile organizațiilor, luând în considerare și consolidarea capacităților acestora.

7.7.1

CESE invită toate organizațiile pe care le reprezintă să acorde o atenție specială femeilor ce lucrează și locuiesc în zonele agricole și rurale și să acționeze în cadrul structurilor orizontale și verticale de parteneriat în favoarea nevoilor și aspirațiilor acestora, integrându-le în mod sistematic în acest cadru.