5.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 212/11

A.

întrucât consecința negativă cea mai mare pentru UE generată de actuala criză financiară și economică va fi o creștere dramatică a șomajului, fapt care va afecta și mai grav grupurile sociale cele mai vulnerabile; întrucât nivelurile ridicate ale șomajului sunt asociate creșterii sărăciei și inegalităților în domeniul sănătății, a marginalizării, a criminalității, a nesiguranței și a neîncrederii;

B.

întrucât, indiferent de criza actuală, UE s-a confruntat deja cu dificultăți ca urmare a unei creșteri economice slabe, a unei situații demografice explozive și a dificultății de a trăi într-o economie mondială tot mai globalizată;

C.

întrucât în 2007, 15,2 % dintre cetățenii Uniunii cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani au abandonat școala;

D.

întrucât ocuparea unui loc de muncă nu garantează ieșirea din sărăcie pentru mulți oameni din UE, 8 % dintre persoanele cu loc de muncă aflându-se în prag de sărăcie în 2006;

E.

întrucât în 2006, 16 % dintre cetățenii europeni au fost amenințați de sărăcie; întrucât copiii, familiile mari, părinții singuri, șomerii, persoanele cu handicap, tinerii și persoanele în vârstă, minoritățile etnice și migranții sunt vulnerabili în mod deosebit;

F.

întrucât femeile sunt în continuare mai expuse la sărăcie decât bărbații din cauza unor factori care țin de dependența lor economică, de diferențele de salarizare dintre femei și bărbați care persistă pe piața muncii și de prezența mai mare a femeilor în locuri de muncă mai prost plătite; întrucât această situație crește riscul de a perpetua sărăcia la nivelul generațiilor viitoare;

G.

întrucât creșterile de preț din ultimii ani au afectat în mod considerabil bugetele gospodăriilor și au afectat în mod disproporționat grupurile sociale vulnerabile;

H.

întrucât numeroase studii (de exemplu Viitorul activității de cercetare a Fundației Russel Sage) au demonstrat că una din patru persoane care lucrează în cele mai dezvoltate economii s-ar putea afla în curând în situația de a fi plătită prost și s-ar putea regăsi într-un mai mare pericol de a deveni săracă; întrucât locurile de muncă cu remunerații mici par să fie în foarte mare măsură uniforme, deoarece adesea iau forma unei relații de muncă atipice, în care lucrătorii cu calificări reduse, cei cu fracțiune de normă, femeile, imigranții și lucrătorii tineri sunt cel mai expuși pericolului; întrucât tendința spre locuri de muncă cu remunerații mici tinde să fie transmisă din generație în generație și întrucât munca prost plătită limitează accesul la o bună educație, o bună asistență medicală și la alte condiții de viață fundamentale;

I.

întrucât articolul 2 din Tratatul CE prevede că egalitatea dintre bărbați și femei se numără printre principiile fundamentale ale Uniunii Europene;

J.

întrucât UE se confruntă cu o schimbare demografică ale cărei cele mai importante caracteristici sunt creșterea speranței de viață și scăderea ratei fertilității, deși câteva țări prezintă semne de inversare a acestei din urmă tendințe;

K.

întrucât se așteaptă ca schimbarea demografică să conducă la dublarea ratei dependenței persoanelor în vârstă până în 2050, având consecințe mai ales în ceea ce privește sănătatea fizică și mintală a populației;

L.

întrucât raportul demografic al Comisiei din 2008 intitulat: „Satisfacerea nevoilor sociale într-o societate în curs de îmbătrânire” (SEC(2008)2911), care recunoaște rolul esențial pe care îl joacă în societate îngrijitorii informali, îndeamnă Comisia să analizeze argumentele sociale puternice pentru includerea îngrijitorilor în formularea politicilor viitoare;

M.

întrucât efectele crizei financiare asupra economiei reale nu sunt pe deplin cunoscute, dar va fi imposibil să se realizeze obiectivul de a crea 5 milioane de locuri de muncă în UE între 2008 și 2009; întrucât o recesiune economică va conduce la șomaj mai mare și, cu siguranță, la mai multă sărăcie și va crea provocări pentru modelele sociale europene;

N.

întrucât criza financiare și economică cauzează accentuarea șomajului și a nesiguranței, ceea ce conduce la o presiune substanțială asupra coeziunii sociale în cadrul UE, precum și la tensiuni în numeroase state membre;

O.

întrucât UE și-a luat angajamentul pentru o dezvoltare durabilă din punctul de vedere al mediului și din punct de vedere social, și întrucât oportunitățile de creare de locuri de muncă care pot deriva din acest angajament ar trebui exploatate pe deplin;

P.

întrucât dialogul social poate fi important pentru a rezolva criza de încredere care este agravată de criza economică, multe persoane din societatea noastră temându-se de viitor; întrucât trebuie să se acorde prioritate și persoanelor care sunt deja excluse și a căror situație actuală se înrăutățește în contextul actualei crize;

Q.

întrucât măsurile instituționale cele mai intervenționiste ale UE, caracterizate printr-un anumit grad de redistribuire a veniturilor și noțiunea comună de „model social european” au un efect pozitiv asupra calității vieții active a milioane de bărbați și femei aflați în segmentul cel mai dezavantajat al piețelor muncii;

R.

întrucât respectarea cadrelor juridice și convenționale naționale, caracterizate prin echilibrarea dreptului muncii cu convențiile colective, care reglementează acele modele, constituie o condiție prealabilă pentru valori armonizate într-o diversitate de sisteme;

S.

întrucât, în cazul raporturilor de muncă atipice, normele și procedurile sunt definite de parteneri, iar convenția colectivă nu se mai aplică;

T.

întrucât agenda socială reînnoită ar trebui să se bazeze pe principiul că politicile sociale eficace și eficiente contribuie la creșterea economică și prosperitate, și întrucât aceasta poate, de asemenea, contribui la recâștigarea sprijinului în scădere al cetățenilor pentru UE;

U.

întrucât este regretabil faptul că agenda socială reînnoită nu abordează chestiunea siguranței juridice a serviciilor sociale de interes general;

V.

întrucât au fost exprimate preocupări serioase cu privire la rolul și vizibilitatea agendei sociale reînnoite, inclusiv cu privire la lipsa de claritate a obiectivului acesteia sau la modul în care va fi concretizată, precum și cu privire la importanța acordată metodei deschise de coordonare (MDC) în domeniul social;

W.

întrucât modelele sociale europene sunt o unitate de valori într-o diversitate de sisteme și sunt, în general, o competență a statelor membre, obiectivele Europei sociale, proclamate în tratat și în Carta drepturilor fundamentale din Tratatul de reformă, trebuie să fie subliniate ca scop general pentru UE, dacă se dorește să se răspundă așteptărilor și temerilor cetățenilor săi; întrucât în cursul mai multor reuniuni succesive ale Consiliului european de primăvară s-a reafirmat obiectivul de eradicare a sărăciei și a excluziunii sociale, precum și necesitatea de a consolida dimensiunea socială în Strategia de la Lisabona; întrucât eșecul și succesul politicilor naționale sociale și de ocupare a forței de muncă au un impact și asupra altor state membre și, astfel, dezbaterea privind reforma modelului social european trebuie plasată în centrul acestei interacțiuni între UE și statele membre;

X.

întrucât eșecul Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și locuri de muncă în ceea ce privește reducerea sărăciei, numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie fiind în prezent de 78 000 000 și inegalitatea în creștere trebuie să constituie o preocupare centrală; întrucât UE trebuie să facă progrese în ceea ce privește dezvoltarea și punerea în aplicare a obiectivelor naționale și comunitare privind reducerea sărăciei și a excluziunii sociale și în domeniile cheie în care există în prezent indicatori, dacă se dorește să se convingă oamenii că UE este menită să servească în primul rând oamenii și abia apoi întreprinderile și băncile;

Y.

întrucât, în numeroase cauze ale Curții de Justiție a Comunităților Europene, noțiunea de „dispoziții care sunt esențiale pentru protecția ordinii politice, sociale și economice” a fost utilizată fără a se clarifica în această privință cine decide care dispoziții sunt esențiale pentru protecția politicii publice generale într-un stat membru;

Z.

întrucât Curtea de Justiție susține că nu este de competența statelor membre să definească unilateral noțiunea de politică publică sau să impună unilateral toate dispozițiile obligatorii din dreptul lor al muncii prestatorilor de servicii stabiliți în alt stat membru și întrucât nu este clar cui îi revine această competență dacă nu statelor membre;

AA.

întrucât nu se face o distincție clară între subcontractarea exclusiv a muncii și traficul îndoielnic și prestarea de servicii care are la bază contracte legale cu lucrători independenți în adevăratul sens al cuvântului; întrucât ar trebui abordată diferența dintre practicile frauduloase și adevăratele raporturi civile și comerciale de afaceri,

1.

solicită Consiliului și Comisiei, având în vedere recesiunea economică, să reafirme importanța unei Europe sociale puternice, incluzând politici sociale și de ocupare a forței de muncă durabile, eficace și eficiente; invită Comisia să elaboreze o agendă de politică socială ambițioasă pentru perioada 2010-2015;

2.

îndeamnă Comisia să prezinte un plan politic coerent privind munca decentă care să respecte Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

3.

subliniază importanța de a plasa în vârful agendei sociale crearea și promovarea locurilor de muncă, în aceste vremuri dificile; consideră că o mai mare flexibilitate la locul de muncă este acum mai importantă ca niciodată;

4.

invită Comisia să combine agenda socială reînnoită cu alte inițiative, ca Pactul european pentru egalitate de gen, Pactul european pentru tineret și Alianța europeană pentru familii, pentru a îmbunătății accesul grupurilor sociale dezavantajate la beneficiile sociale;

5.

este preocupat că măsurile propuse în Comunicarea Comisiei privind agenda socială reînnoită nu sunt suficient de coerente pentru a avea un impact asupra nivelurilor actuale ale sărăciei și excluziunii în cadrul UE și pentru a aborda provocările actuale cu care se confruntă coeziunea socială;

6.

regretă, în special, că Comunicarea Comisiei privind agenda socială reînnoită nu conține propuneri privind următoarele aspecte, care sunt esențiale pentru a obține un echilibru între libertățile economice și drepturile sociale:

7.

subliniază necesitatea de a dezvolta și mai mult standardele minime aplicabile în drepturile de angajare, este conștient că nici libertățile economice și normele privind concurența nu sunt mai importante decât drepturile sociale;

8.

observă că politica socială ar trebui să acopere acțiuni-cheie, cum ar fi un echilibru mai bun între drepturile sociale mai solide și libertățile pieței, lupta împotriva discriminării și promovarea egalității, modernizarea și reformarea modelelor sociale europene, consolidând totodată valorile acestora;

9.

constată că delimitarea dispozițiilor statelor membre care sunt esențiale pentru protecția ordinii politice, sociale și economice este o chestiune politică și ar trebui definită în cadrul unui proces legitimizat democratic; invită, prin urmare, Comisia să lanseze o dezbatere deschisă pentru a clarifica ce anume reprezintă aceste dispoziții generale de politică publică și să înainteze propuneri legislative, dacă este necesar;

10.

consideră că nu este momentul să fie reduse cheltuielile sociale, ci mai degrabă să fie consolidate reformele structurale; adaugă că UE ar trebui să sprijine infrastructurile modelelor sociale ale statelor membre, inclusiv serviciile sociale de interes general, prin reafirmarea importanței accesului universal, a calității și durabilității acestora;

11.

regretă faptul că, deși criza financiară demonstrează importanța acțiunii publice în menținerea activității economice și consolidarea coeziunii sociale, Comisia nu garantează viitorul și rolul crucial al serviciilor publice în Uniunea Europeană prin elaborarea unei propuneri de directivă-cadru privind serviciile de interes general;

12.

invită Comisia să prezinte o propunere legislativă care să vizeze garantarea siguranței juridice a serviciilor sociale de interes general;

13.

subliniază necesitatea de a găsi modalități pentru modernizarea și reformarea sistemelor naționale de asigurări sociale pentru eradicarea sărăciei, cu o perspectivă pe termen lung, în special în ceea ce privește venitul minim adecvat, pensiile și serviciile de asistență medicală; subliniază faptul că există potențial pentru sporirea durabilității financiare a salariului minim și a sistemelor de pensii, precum și a calității și eficienței serviciilor de asistență medicală prin îmbunătățirea organizării acestora și a accesului la acestea, precum și creșterea parteneriatului dintre sectorul public și sectorul privat, respectând principiile subsidiarității și susținând eforturile sporite de instituire a unor sisteme de impozitare progresivă care să reducă inegalitățile;

14.

constată că unele state membre au introdus conceptul de salariu minim; sugerează faptul că și celelalte state membre ar putea beneficia din analiza experienței acestora; invită statele membre să protejeze precondițiile referitoare la participarea socială și economică a tuturor și, mai ales, să ofere reglementări privind aspectele de tipul salariului minim sau alte aranjamente legale obligatorii sau acorduri colective, în conformitate cu tradițiile naționale care permit lucrătorilor cu normă întreagă să aibă un venit din care să trăiască decent;

15.

invită Comisia și statele membre să se asigure că toți cetățenii beneficiază de accesul la servicii bancare de bază;

16.

susține că activitatea sportivă și cultura reprezintă instrumente esențiale ale incluziunii sociale și că acestea contribuie la dezvoltarea personală, la promovarea laturilor pozitive ale societății și la cultivarea talentelor;

17.

solicită Comisiei să integreze cu promptitudine probleme ecologice și sanitare în toate politicile UE pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății și a mediului, în conformitate cu dispozițiile tratatului CE;

18.

împărtășește hotărârea Comisiei de a extinde agenda socială la noi domenii; deplânge faptul că, mult prea frecvent, situația mediului nu este analizată decât din punctul de vedere al schimbărilor climatice; salută declarațiile reiterate ale Comisiei în favoarea unei economii durabile cu un volum redus al emisiilor de CO2, dar regretă faptul că propunerea Comisiei nu cuprinde nicio măsură concretă care să ia în considerare consecințele sociale și sanitare ale crizei ecologice și climatice;

19.

subliniază că pauperitatea extremă și excluderea socială ce decurge din aceasta nu pot fi înțelese exclusiv în termeni economici, pe bază de cifre, ci și în contextul drepturilor omului și al celor cetățenești; recunoaște că principiul liberei circulații a capitalurilor și bunurilor nu poate, prin el însăși, eradica sărăcia sau sărăcia cronică, în special sărăcia persistentă, și că pauperitatea extremă îi lipsește de oportunități pe cei pe care îi afectează, împiedicându-i să participe pe deplin la viața comunității, dat fiind că aceștia devin indiferenți la ceea ce îi înconjoară;

20.

salută propunerile incluse în pachetul Comisiei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată lansat la sfârșitul lui 2008; încurajează Comisia să facă recomandări statelor membre care au rămas clar în urmă în ceea ce privește obiectivele Consiliului european de la Barcelona din 2002 în privința prestării serviciilor de îngrijire a copilului pentru 2010; invită Comisia să încurajeze în continuare deschiderea angajatorilor privind aranjamentele de lucru flexibile, optimizând utilizarea și cunoștințele despre TIC și noile forme de organizare a muncii, promovând astfel flexibilitatea orarelor de muncă și compatibilitatea cu orarele întreprinderilor, administrației și școlilor;

21.

invită Comisia să facă o propunere privind o mai bună reconciliere între viața privată și de familie și cea profesională, optimizând utilizarea și cunoștințele despre TIC și noile forme de organizare a muncii, ținând seama de necesitățile și bunăstarea copiilor, promovând totodată o mai bună protecție a contractelor de muncă, care să confirme dreptul părinților și al îngrijitorilor la programe flexibile de muncă în funcție de necesitățile lor, acordând în egală măsură o atenție deosebită accesului celor cu venituri mici și care se află în relații de muncă precare sau de calitate scăzută;

22.

deplânge neputința politicilor statelor membre și ale UE în fața sărăciei din ce în ce mai mari și mai ales în fața sărăciei în rândul copiilor;

23.

încurajează statele membre să asigure scheme de venituri minime garantate pentru incluziunea socială, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității;

24.

sugerează că noile provocări demografice pot fi soluționate prin abordarea situației femeilor care trăiesc în sărăcie, în condiții de acces inechitabil și necorespunzător la nutriție, locuințe, educație, remunerație și care nu beneficiază de posibilitatea reconcilierii vieții profesionale cu cea privată;

25.

solicită prevenirea și combaterea mai eficace a abandonului școlar, sub motto-ul „școala răsplătește”; solicită sisteme de educație organizate în mod eficient și programe școlare adaptate la piața locurilor de muncă de mâine și care să țină seama de nevoile societății și de dezvoltările tehnologice; solicită o mai mare promovare și sprijinire a conceptului de școli ale celei de-a doua șanse și sisteme de învățământ informal și non-formal, care s-au dovedit că se bucură de o mai mare participare a tinerilor și adulților decât mediile școlare tradiționale, contribuind astfel la scăderea ratei de abandon școlar în Uniunea Europeană; în acest sens, solicită mult așteptata eliminare a tuturor inegalităților în materie de șanse din sistemele educaționale din UE, în special eliminarea educației de nivel scăzut și segregate care are efecte negative ireversibile asupra grupurilor marginalizate, în special asupra rromilor;

26.

insistă asupra nevoii de acțiuni mai eficace privind educația și formarea continuă, cu scopul de a echipa mai bine cetățenii, în special cei mai puțin calificați, pentru a (re)intra pe piața muncii fără opreliști și fără discriminare și pentru a contribui la inovarea socială; sugerează acordarea unei atenții deosebite competențelor antreprenoriale, în principal spiritului întreprinzător al femeilor și al tinerilor, competențelor de TIC și comunicare, precum și competențelor financiare și lingvistice;

27.

evidențiază necesitatea perfecționării învățământului în UE și a dinamizării procesului de compatibilitate și comparabilitate a sistemelor educaționale din statele membre în vederea facilitării recunoașterii reciproce a calificărilor și standardelor profesionale;

28.

consideră că politicile de incluziune socială activă trebuie să aibă un impact decisiv asupra eradicării sărăciei și excluziunii sociale, atât pentru cei care au un loc de muncă remunerat („lucrătorii săraci”), cât și pentru cei care nu au un loc de muncă remunerat;

29.

subliniază necesitatea promovării cooperării dintre universități și mediul de afaceri, deoarece este important ca acești parteneri să coopereze și să își acorde sprijin reciproc în beneficiul propriilor organizații, al personalului și al studenților lor; consideră că ar trebui creată o punte între programa universitară și întreprinderi, iar domeniul afacerilor ar trebui să aibă posibilitatea printre altele de a completa programele de studii, de a oferi stagii, de a organiza zile ale porților deschise etc.;

30.

atrage atenția asupra necesității unei abordări mai echilibrate între flexibilitate, securitate și nevoia de a asigura salarii decente, cu scopul de a integra tinerii și persoanele în vârstă, femeile, șomerii pe termen lung și persoanele dezavantajate pe piața muncii; sugerează ca statele membre să ia în considerare rezoluția Parlamentului din 29 noiembrie 2007 privind principiile comune ale flexisecurității atunci când aplică strategiile naționale de flexisecuritatea;

31.

consideră că participarea lucrătorilor la procesul decizional din cadrul companiilor care le afectează viața profesională și personală este de o importanță deosebită, în special în contextul crizei financiare și economice care determină deseori concedieri și restructurări; salută recenta revizuire (15) a Directivei 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (16) ; își reiterează solicitarea de a se consolida în continuare funcționarea comitetelor europene de întreprindere în conformitate cu rezoluția sa din 4 septembrie 2001 privind aplicarea Directive 94/45/CE (17);

32.

subliniază faptul că politicile sociale și de ocupare a forței de muncă ar trebui să fie activate rapid ca reacție la criza economică actuală și ar trebui să ofere oportunități de angajare și educare, precum și să reducă pierderile de venituri; consideră că aceste politici ar trebui să motiveze în mod activ populația să caute oportunități de angajare sau să înceapă propria activitate antreprenorială; în acest scop consideră că statele membre ar trebui să faciliteze mijloace accesibile de finanțare, cum ar fi garanții pentru credite, rate reduse ale dobânzii sau capitalizarea alocațiilor de șomaj, reducând în același timp pierderile de venit și oferind oportunități pentru educație care ar ajuta șomerii să găsească un loc de muncă; reamintește abordarea holistică a Comisiei față de integrarea activă care include sprijin financiar adecvat, accesul la piețe integratoare ale muncii și servicii sociale de înaltă calitate;

33.

invită Comisia să ia inițiative care să conducă la o distincție clară între angajatori, liberii-profesioniști autentici și micii întreprinzători, pe de o parte, și angajați, pe de altă parte;

34.

apreciază ca deosebit de importantă sprijinirea femeilor care vor să devină mame, atât prin alocații corespunzătoare pe perioada creșterii copilului, cât și prin crearea unui cadru favorabil pentru reintegrarea pe piața muncii, o atenție sporită cuvenindu-se mamelor care își cresc singure copiii, datorită vulnerabilității acestora;

35.

subliniază că economia socială, ca o altă formă de antreprenoriat, are un rol fundamental în contribuția la durabilitatea economiei europene, combinând profitabilitatea cu solidaritatea; adaugă că întreprinderile economiei sociale au nevoie de un cadru legal sigur; subliniază contribuția foarte importantă a muncii voluntare în domeniul social, mai ales în combaterea sărăciei și excluderii sociale și în sprijinul grupurilor mai dezavantajate din societate;

36.

subliniază faptul că nu toți oamenii sunt capabili să muncească și că în prezent nici nu sunt locuri de muncă suficiente pentru toți și afirmă importanța punerii în aplicare a Recomandării 92/441/CEE, susținută de reuniunea Consiliului din 11 și 12 decembrie 2008, privind asigurarea de „resurse suficiente și de asistență socială pentru un mod de viață compatibil cu demnitatea umană” prin extinderea sistemelor de venituri minime în toate statele membre și creșterea nivelurilor pentru a asigura accesul și adecvarea;

37.

consideră că dezvoltarea microcreditului poate juca un rol important în sprijinirea șomerilor (pe termen lung) la demararea unei activități economice independente; subliniază faptul că microcreditul a ajutat deja în multe astfel de situații la reintegrarea în viața profesională, fiind compatibil cu Strategia de la Lisabona; solicită Comisiei să impulsioneze generarea și accesul la informațiile legate de posibilitățile și disponibilitatea micro-creditelor și să se concentreze în mod activ asupra acelor grupuri din societate care ar putea beneficia cel mai mult și care au cea mai mare nevoie de aceste micro-credite;

38.

solicită promovarea unei legături mai puternice între implementarea flexisecurității și îmbunătățirea dialogului social, respectând obiceiurile și practicile naționale;

39.

insistă asupra îndepărtării obstacolelor birocratice pentru întreprinderile mici și mijlocii; solicită să se aplice în continuare principiile propuse în Comunicarea Comisiei intitulată „Un Small Business Act pentru Europa”;

40.

recunoaște că politica de salarizare este de competența statelor membre, dar sugerează partenerilor sociali de la nivel național să ia în discuție noi metodologii pentru politicile de salarizare care ar putea stopa proporția curentă în scădere între salarii și profituri și include o participare mai mare a angajaților la veniturile companiei prin utilizarea de scheme care reduc impactul inflației; consideră că astfel de scheme ar putea permite canalizarea veniturilor suplimentare ale angajaților spre fonduri speciale de capitalizare create de companii; solicită o dezbatere privind modurile de încurajare a companiilor în vederea angajării lor în acele metodologii, și solicită, de asemenea, o dezbatere privind cadrul legal care reglementează accesul angajaților la acele fonduri treptat în timp; sugerează partenerilor sociali importanța unui angajament reînnoit față de „salarii care să asigure un trai decent” prin care să se garanteze salarii minime mult peste nivelul adecvat al veniturilor, pentru a permite ieșirea din situația de sărăcie și obținerea unor beneficii prin muncă;

41.

insistă că sprijinirea nediscriminării și a egalității de șanse se bazează atât pe un temei juridic solid, cât și pe o varietate de instrumente politice, precum și că nediscriminarea și egalitatea de șanse trebuie să fie incluse în toate aspectele agendei sociale reînnoite;

42.

solicită Comisiei să realizeze studii asupra impactului mobilității inteligenței pe termen mediu și lung și să utilizeze rezultatele ca punct de plecare pentru măsuri de atenuare a efectelor negative;

43.

atrage atenția asupra impactului negativ (un posibil exod al creierelor) pe care imigrația îl poate avea asupra procesului de dezvoltare în țările de origine, inclusiv la nivelul structurilor familiale, a sănătății, educației și cercetării; reamintește, pe de altă parte, efectele crizei economice în ceea ce privește dezechilibrele pe piețele de angajare din țările gazdă;

44.

subliniază importanța unor recrutări etice din țări terțe, în special în ceea ce privește cadrele medicale, și solicită statelor membre care nu au făcut încă acest lucru, să elaboreze un ghid practic pentru recrutările internaționale;

45.

subliniază faptul că impactul pe termen lung al imigrației asupra schimbării demografice este incert, având în vedere faptul că acesta depinde de volatilitatea fluxurilor de migrare, reîntregirea familiilor și ratele fertilității;

46.

consideră că imigranții pot, atunci când sunt angajați legal, să contribuie la dezvoltarea durabilă a sistemelor de asigurări sociale și, de asemenea, să își asigure pensia și drepturile sociale personale;

47.

subliniază faptul că o politică de imigrație de succes bazată pe drepturile omului ar trebui să promoveze o strategie coerentă și eficientă pentru integrarea persoanelor care migrează având la bază egalitatea de șanse, plecând de la garantarea drepturilor lor fundamentale și asigurarea unui echilibru între drepturi și obligații;

48.

salută propunerea Comisiei de a impune sancțiuni angajatorilor care angajează resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală; subliniază că este important să se combată exploatarea resortisanților din țări terțe cu ședere ilegală, cu respectarea simultană a drepturilor celor aflați în situații vulnerabile; în acest context, invită Comisia să promoveze oportunități pentru angajarea legală a resortisanților din țări terțe cu ședere legală;

49.

salută propunerea de directivă privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (COM(2008) 0414); cu toate acestea, atrage atenția asupra faptului că, la rândul ei, directiva în cauză nu trebuie să conducă la discriminări mai mari între cetățenii Uniunii în funcție de situația lor economică;

50.

consideră că instituțiile UE și statele membre trebuie să acorde prioritate consolidării aplicării și controlului aplicării dispozițiilor existente în materie de dreptul muncii din cadrul legislației naționale și comunitare și în temeiul convențiilor OIM;

51.

subliniază necesitatea de a consolida în continuare legislația antidiscriminare în întreaga UE; invită Comisia să stimuleze schimburile de bune practici dintre statele membre în ceea ce privește promovarea integrării cu succes a migranților; constată că, în special în momente dificile din punct de vedere economic, cei mai vulnerabili membri ai societății, printre care se numără, adesea, și migranții, sunt afectați în cea mai mare măsură;

52.

consideră că în relațiile sale externe, UE ar putea avea un rol mai proactiv în promovarea standardelor sociale și de mediu principale; este convins că trebuie să se facă eforturi suplimentare în privința mecanismelor referitoare la prevenirea, supravegherea și sancțiunea încălcărilor;

53.

consideră că UE ar putea să depună eforturi mai mari de influențare a agendei internaționale în privința agendei pentru muncă decentă și să promoveze activ respectarea convențiilor OIM, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și că aceasta ar putea contribui la pacea mondială și, de asemenea, la protejarea intereselor și valorilor UE;

54.

subliniază că evoluția cadrului juridic comunitar, fie prin legislație primară, fie prin legislație secundară, nu ar trebui să contravină în vreun fel obligațiilor internaționale din convențiile OIM;

55.

observă că UE ar trebui să aibă ca scop un proces de globalizare mai inclusiv din punct de vedere social și durabil din punct de vedere economic și al protecției mediului; remarcă faptul că modul în care corporațiile își desfășoară activitatea nu are doar un puternic impact economic, ci și un impact semnificativ în plan social, atât în UE, cât și în țări terțe, în special în țările în curs de dezvoltare; prin urmare, îndeamnă Comisia să promoveze activ conceptul de responsabilitate socială a întreprinderilor, fie prin promovarea unor dispoziții neobligatorii, fie prin propuneri legislative, dacă este cazul;

56.

sugerează consolidarea potențialului fondurilor structurale prin simplificare, flexibilitate și îmbunătățirea procedurilor, și a dimensiunii de integrare socială, cu scopul de a ajuta statele membre să își optimizeze rezultatele politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă; invită statele membre și regiunile să implice pe deplin partenerii în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul general privind fondurile structurale (18); recomandă insistent ca Fondul Social European (FSE) să devină accesibil partenerilor pentru consolidarea capacităților;

57.

subliniază că agenda socială reînnoită trebuie să cuprindă un angajament clar că fondurile structurale și de coeziune ale UE vor contribui la atingerea obiectivelor agendei sociale; prin urmare, solicită statelor membre să utilizeze FSE și toate celelalte fonduri structurale nu doar pentru a îmbunătăți angajabilitatea populației, ci și infrastructura socială;

58.

recunoaște că fondurile structurale sunt în continuare în mare măsură principalul instrument de finanțare pentru îndeplinirea obiectivelor sociale; solicită Comisiei și statelor membre să promoveze sinergii cu alte programe și să sprijine coerența în cadrul programelor-cadru multianuale, cum ar fi Daphne, Progress, Programul de sănătate publică și programul „Europa pentru cetățeni”;

59.

solicită acordarea unei atenții speciale regiunilor celor mai afectate de globalizare, precum și regiunilor din noile state membre care se află în procesul de convergență socială;

60.

sugerează că programul Progress ar putea contribui la o evaluare mai bună a modernizării modelelor sociale europene prin evaluarea proiectelor pilot;

61.

consideră că, drept urmare a liberei circulații a persoanelor în piața internă, cu noi probleme apar în anumite părți ale UE, și în special în orașele mari, în legătură cu asigurarea protecției sociale de urgență a persoanelor care nu se pot întreține singure, ceea ce impune o presiune suplimentară asupra serviciilor (caritabile) private și publice care furnizează asistență de urgență, de exemplu persoanelor fără adăpost sau grupurilor marginalizate din societate;

62.

subliniază faptul că flexibilitatea și acceptarea schimbării de către cetățeni poate crește prin mai multă încredere reciprocă, care poate fi îmbunătățită printr-un dialog social mai eficace și mai transparent, precum și prin asigurarea unei democrații participative mai eficiente în conceperea și aplicarea politicilor;

63.

consideră că este deosebit de important pentru dialogul social să fie promovate politici privind sănătatea și siguranța la locul de muncă și, în general, îmbunătățiri ale calității vieții la locul de muncă; invită Comisia să inițieze o dezbatere privind modul în care lucrătorii care nu sunt angajați cu normă completă (precum lucrători temporari, lucrători cu fracțiune de normă, lucrători cu contracte pe durată determinată) pot fi implicate în dialogul social;

64.

având în vedere că rezultatele negocierilor partenerilor sociali europeni sunt puțin cunoscute și dezvăluite, solicită promovarea conștientizării rezultatelor dialogului social, pentru a îmbunătăți impactul acestuia și pentru a promova dezvoltarea sa;

65.

consideră că, prin promovarea dialogului social, ar trebui să fie încurajată în continuare o cultură de cooperare, care a început să înlocuiască cultura de conflict pe piața muncii;

66.

consideră că organizațiile societății civile și persoanele care se confruntă cu sărăcia sau excluziunea socială trebuie să fie implicate într-o mai mare măsură în dezbaterile privind modelul economic și social, în condiții de egalitate;

67.

observă faptul că partenerii sociali ar trebui să facă eforturi pentru a lucra cu planuri multianuale, cu calendare specifice și termene limită, cu scopul de a avea o strategie durabilă pe termen lung;

68.

solicită o largă dezbatere între părțile interesate de la nivel european, autoritățile publice naționale, angajatori și angajați și organizații societății civile despre agenda socială pentru perioada de după 2010;

69.

observă că statele membre ar trebui să sprijine obiective și indicatori sociali noi, măsurabili, obligatorii și cantitativi pentru Strategia de la Lisabona post-2010, inclusiv angajamente pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, precum și pentru elaborarea unui nou pact de progres social care să stabilească obiectivele și structura unei noi UE sociale, durabile și juste în ansamblul ei, pact care ar trebui să se bazeze pe MDC socială ca pilon principal și să o consolideze;

70.

observă că, în UE, companiile joacă un rol important nu doar din punct de vedere economic, ci și din punct de vedere social; atrage, astfel, atenția asupra promovării responsabilității sociale corporatiste și asupra necesității de a face progrese urgente în ceea ce privește munca de înaltă calitate, inclusiv salarii care să asigure un trai decent, pentru a consolida modelul social și a preveni decăderea socială;

71.

este în favoarea unui dialog eficace între Parlament și organizațiile societății civile; consideră că un astfel de dialog este necesar și în statele membre la nivel central, regional și local;

72.

remarcă faptul că Anul european al voluntariatului ar constitui o oportunitate ideală pentru crearea unei legături între UE și societatea civilă; invită Comisia să pregătească terenul pentru ca 2011 să fie declarat Anul european al voluntariatului, prezentând o propunere legislativă adecvată în acest sens cât mai curând posibil;

73.

consideră că organizațiile societății civile ar trebui să fie implicate de la începutul proceselor decizionale și că informația ar trebui să fie accesibilă în mod public, opiniile ar trebui să fie reciproce, iar limitele pentru schimbare ar trebui să fie clare pentru participanți;

74.

subliniază importanța și valoarea procesului de consultare ca instrument eficient de a le da putere cetățenilor, permițându-le să participe direct la procesul politic de la nivel european; invită Comisia să ia măsuri suplimentare pentru a face cunoscute viitoarele consultări la nivelul UE prin mass-media și alte forumuri naționale, regionale și locale adecvate;

75.

sugerează că este extrem de urgent ca instituțiile europene, partenerii sociali la nivel național și organizațiile societății civile să adopte un „pact social” care să includă acțiuni sociale cu obiective și indicatori realiști și obligatorii;

76.

constată că participarea civică începe din copilărie și solicită promovarea și sprijinirea structurilor și inițiativelor de participare pentru copii și tineri la nivel local, regional și național;

77.

subliniază nevoia de a face progrese și de finaliza regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială și directiva privind transferabilitatea drepturilor de pensie, precum și propunerea de directivă privind aplicarea principiului egalității de tratament indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

78.

solicită îmbunătățirea procesului legislativ la nivelul UE, precizând motivele pentru care e nevoie de acțiuni la acest nivel, asigurând calitatea conținutului și furnizând o evaluare de impact solidă și independentă, care să analizeze efectele sociale, de mediu și economice; solicită în special aplicarea eficientă a Acordului interinstituțional din 2003 privind o mai bună legiferare (19);

79.

subliniază faptul că cooperarea eficace între statele membre și monitorizarea eficace a transpunerii legislației UE ar trebui să fie o prioritate;

80.

consideră că un proces legislativ mai bun la nivelul UE ar trebui să promoveze activ implicarea organizațiilor societății civile și să vizeze preocupările cetățenilor, aducându-i mai aproape de UE;

81.

consideră că ar trebui să existe o mai bună legătură la nivelul UE între politicile economice, de mediu și sociale, reafirmându-se obiectivele inițiale ale Strategiei de la Lisabona și necesitatea de a asigura o contribuție activă a politicilor economice și de ocupare a forței de muncă la eradicarea sărăciei și a excluziunii sociale;

82.

subliniază necesitatea de a adopta o cartă a drepturilor sociale fundamentale care să aibă caracter obligatoriu din punct de vedere juridic;

83.

observă că Tratatul de la Lisabona stabilește faptul că aspectele relevante ale politicii sociale ar trebui luate în calcul la definirea și implementarea politicilor UE;

84.

consideră că Strategia de la Lisabona post-2010 ar trebui să includă o MDC consolidată și invită Comisia să încurajeze în continuare statele membre să definească obiective naționale cuantificate, în special pentru reducerea sărăciei și integrarea socială, bazate mai ales pe indicatori cantitativi măsurabili;

85.

invită Consiliul și Comisia să deschidă oportunitățile pentru o implicare reală a Parlamentului în Strategia de la Lisabona post-2010;

86.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.