31989L0618

19891127

Directiva Consiliului

din 27 noiembrie 1989

privind informarea populației asupra măsurilor de protecție a sănătății care trebuie aplicate și asupra procedurilor care se impun în caz de urgență radiologică

(89/618/Euratom)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 31,

având în vedere propunerea Comisiei, prezentată după consultarea cu un grup de persoane numite de Comitetul științific și tehnic dintre experții științifici ai statelor membre, în conformitate cu articolul respectiv,

având în vedere avizul Parlamentului European [1],

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social [2],

întrucât articolul 2 litera (b) din tratat stabilește că, în vederea protejării sănătății lucrătorilor și a populației, Comunitatea trebuie să stabilească standarde de siguranță uniforme;

întrucât, la 2 februarie 1959, Consiliul adoptă directive de stabilire a standardelor de bază pentru protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante [3], astfel cum au fost modificate ultima dată prin Directivele 80/836/Euratom [4] și 84/467/Euratom [5];

întrucât, în conformitate cu articolul 24 din Directiva 80/836/Euratom, toate statele membre trebuie să furnizeze lucrătorilor expuși la radiații informații adecvate cu privire la protecția împotriva radiațiilor;

întrucât, în conformitate cu articolul 45 alineatul (4) din directiva menționată, fiecare stat membru trebuie, în caz de accident, să prevadă nivelurile de intervenție și măsurile care trebuie adoptate de către autoritățile competente, precum și resursele necesare de personal și de echipament care să permită luarea de măsuri care să protejeze și să mențină sănătatea populației;

întrucât ar trebui adăugate, la nivel comunitar, elemente suplimentare față de informația adusă la cunoștința populației, în raport cu domeniile reglementate deja de articolul 6 alineatul (2) din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului [6] și de articolul 8 alineatul (1) din Directiva 82/501/CEE a Consiliului din 24 iunie 1982 privind riscurile de accident major în cazul anumitor activități industriale [7], astfel cum a fost modificată prin Directiva 88/610/CEE [8];

întrucât toate statele membre au semnat Convenția Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) privind notificarea rapidă a unui accident nuclear;

întrucât Decizia 87/600/Euratom a Consiliului din 14 decembrie 1987 privind procedura comunitară de schimb rapid de informații în caz de urgență radiologică [9] cere ca toate statele membre care decid să ia măsuri de urgență în vederea protejării populației, fie ca urmare a unor niveluri anormale de radioactivitate în mediu, fie ca urmare a unui accident care produce sau ar putea produce o eliberare importantă de material radioactiv, să notifice Comisiei și statelor membre care sunt sau ar putea fi afectate măsurile de protecție pe care le-au luat sau intenționează să le ia, precum și orice măsuri pe care le-au luat sau intenționează să le ia în vederea informării populației;

întrucât unele state membre au încheiat deja acorduri bilaterale privind informarea, coordonarea și asistența reciprocă în caz de accident nuclear;

întrucât, în cazul unui accident produs într-o instalație nucleară aflată pe teritoriul unui stat membru, populația afectată ar trebui încurajată să ia măsurile necesare pentru a putea mări eficiența acțiunilor de urgență întreprinse sau preconizate;

întrucât segmentele de populație care ar putea fi afectate de urgența radiologică ar trebui prin urmare să primească în avans informații adecvate și continue despre măsurile de protecție a sănătății preconizate care le privesc, precum și despre acțiunile pe care ar trebui să le întreprindă în caz de urgență radiologică; întrucât trebuie stabilite în acest scop, la nivel comunitar, principii comune și dispoziții speciale pentru informarea acestor segmente de populație;

întrucât ar trebui stabilite, de asemenea, principii comune și dispoziții speciale pentru informarea populației afectate efectiv de o urgență radiologică reală;

întrucât informațiile furnizate trebuie să ia în considerare și segmentele de populație care trăiesc în zona de frontieră;

întrucât, în caz de urgență radiologică, ar trebui făcute îndeosebi eforturi pentru întărirea măsurilor și a practicilor de informare a populației care sunt deja în vigoare la nivel național,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

TITLUL I

Obiective și definiții

Articolul 1

Prezenta directivă are ca scop definirea, la nivelul Comunității, a obiectivelor comune privind măsurile și procedurile de informare a populației, în vederea îmbunătățirii protecției operaționale a sănătății în caz de urgență radiologică.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, "urgență radiologică" înseamnă orice situație:

1. care urmează:

(a) unui accident pe teritoriul unui stat membru, care implică instalații sau activități prevăzute la punctul 2, care antrenează sau ar putea antrena o eliberare semnificativă de material radioactiv sau

(b) detectării, pe sau în afara teritoriului propriu, de niveluri anormale de radioactivitate care ar putea afecta sănătatea populației de pe teritoriul statului membru respectiv sau

(c) altor accidente decât cele menționate la litera (a), care implică instalații sau activități menționate la punctul 2, care produc sau ar putea produce o eliberare semnificativă de material radioactiv sau

(d) altor accidente care determină sau ar putea determina o eliberare semnificativă de material radioactiv;

2. care poate fi atribuită instalațiilor sau activităților menționate la punctul 1 literele (a) și (c), adică:

(a) orice reactor nuclear, indiferent de locul în care este amplasat;

(b) orice altă instalație din ciclul de combustibil nuclear;

(c) orice instalație de tratare a deșeurilor radioactive;

(d) transportul și depozitarea de combustibili nucleari sau de reziduuri radioactive;

(e) producerea, utilizarea, depozitarea, evacuarea și transportul radioizotopilor în scopuri agricole, industriale, medicale sau în scopuri științifice și de cercetare asemănătoare și

(f) utilizarea radioizotopilor pentru generarea de energie în vehiculele spațiale.

Articolul 3

În sensul aplicării prezentei directive, expresiile "eliberare semnificativă de material radioactiv" și "niveluri anormale de radioactivitate care ar putea afecta sănătatea publică" reprezintă situații care pot duce la expunerea populației la doze care să depășească dozele limită stabilite de directivele privind standardele de siguranță comunitare de bază pentru protecția radiologică [10].

Articolul 4

În sensul prezentei directive, se definesc următoarele expresii:

(a) populație care poate fi afectată în caz de urgență radiologică:

orice parte a populației pentru care statele membre au stabilit planuri de intervenție în caz de urgență radiologică;

(b) populația afectată efectiv în caz de urgență radiologică:

orice parte a populației pentru care se iau măsuri de protecție specifice în momentul apariției unei urgențe radiologice.

TITLUL II

Informarea prealabilă

Articolul 5

(1) Statele membre trebuie să asigure că populația care poate fi afectată în caz de urgență radiologică să fie informată despre măsurile de protecție a sănătății aplicabile, precum și despre acțiunile pe care trebuie să le întreprindă în cazul unei astfel de urgențe.

(2) Informațiile furnizate trebuie să includă cel puțin elementele stabilite la anexa I.

(3) Aceste informații trebuie comunicate populației menționate la alineatul (1) fără a fi necesară o solicitare în acest sens.

(4) Statele membre trebuie să actualizeze și să difuzeze informațiile periodic, precum și ori de câte ori dispozițiile pe care le adoptă se modifică semnificativ. Informațiile trebuie să se afle permanent la dispoziția publicului.

TITLUL III

Informarea în caz de urgență radiologică

Articolul 6

(1) În cazul unei urgențe radiologice, statele membre asigură informarea fără întârziere a populației afectate asupra detaliilor urgenței, asupra măsurilor care trebuie luate și, după caz, asupra măsurilor de protecție a sănătății care i se aplică.

(2) Informațiile furnizate trebuie să acopere punctele enumerate la anexa II care prezintă relevanță pentru tipul de urgență radiologică.

TITLUL IV

Informarea persoanelor care ar putea fi implicate în organizarea asistenței de urgență în caz de urgență radiologică

Articolul 7

(1) Statele membre trebuie să asigure că orice persoană care nu face parte din personalul instalațiilor și/sau nu desfășoară activitățile definite la articolul 2 alineatul (2), dar care ar putea fi implicată în organizarea asistenței de urgență în caz de urgență radiologică, să primească periodic informații actualizate cu privire la riscurile pe care intervenția ar putea s-o prezinte pentru sănătatea proprie, precum și privind măsurile de precauție pe care trebuie să le ia în caz de urgență radiologică; această informație trebuie să ia în considerare întreaga gamă de urgențe radiologice potențiale.

(2) Imediat ce apare o urgență radiologică, această informație trebuie completată în mod corespunzător, ținând seama de împrejurările specifice.

TITLUL V

Procedurile de punere în aplicare

Articolul 8

Informațiile menționate la articolele 5, 6 și 7 trebuie să menționeze, de asemenea, autoritățile responsabile pentru aplicarea măsurilor menționate de articolele respective.

Articolul 9

Procedurile pentru circularea informației menționată la articolele 5, 6 și 7 și persoanele cărora le este adresată (persoane fizice și juridice) sunt stabilite de fiecare stat membru.

Articolul 10

(1) Informațiile menționate la articolul 5 trebuie transmise Comisiei, la cererea acesteia, fără a aduce atingere drepturilor statelor membre de a notifica această informație altor state.

(2) Informațiile difuzate de un stat membru în conformitate cu articolul 6 trebuie notificate Comisiei și acelor state membre care sunt sau ar putea fi afectate.

(3) În ceea ce privește informațiile menționate la articolele 7, datele relevante în caz de urgență radiologică trebuie notificate Comisiei, la cererea acesteia, în cel mai scurt timp și în măsura în care este posibil.

TITLUL VI

Dispoziții finale

Articolul 11

Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica sau de a adopta măsuri de informare în plus față de cele cerute de prezenta directivă.

Articolul 12

Statele membre trebuie să adopte măsurile necesare, în conformitate cu prezenta directivă, în termen de cel mult 24 luni de la data adoptării acesteia. Statele membre informează Comisia în această privință și cu privire la eventualele modificări ale directivei.

Articolul 13

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 noiembrie 1989.

Pentru Consiliu

Președintele

R. Dumas

[1] JO C 158, 26.6.1989, p. 403.

[2] JO C 337, 31.12.1988, p. 67.

[3] JO 11, 20.2.1959, p. 221/59.

[4] JO L 246, 17.9.1980, p. 1.

[5] JO L 265, 5.10.1984, p. 4.

[6] JO L 175, 5.7.1985, p. 40.

[7] JO L 230, 5.8.1982, p. 1.

[8] JO L 336, 7.12.1988, p. 14.

[9] JO L 371, 30.12.1987, p. 76.

[10] A se vedea mai ales articolul 12 din Directiva 80/836/Euratom.

--------------------------------------------------

19891127

ANEXA I

Informarea prealabilă menționată la articolul 5

1. Noțiuni de bază privind radioactivitata și efectele acesteia asupra ființelor umane și asupra mediului.

2. Diferitele tipuri de urgență radiologică reglementate, precum și consecințele acestora pentru populație și mediu.

3. Măsurile de urgență preconizate pentru alertarea, protecția și asistența acordată populației în caz de urgență radiologică.

4. Informații relevante privind acțiunile care trebuie întreprinse de către populație în caz de urgență radiologică.

--------------------------------------------------

19891127

ANEXA II

Informații în caz de urgență radiologică menționate la articolul 6

1. Pe baza planurilor de intervenție întocmite în prealabil de statele membre, populația afectată efectiv în caz de urgență radiologică trebuie să primească rapid și în mod periodic:

(a) informații asupra tipului de urgență care a apărut și, dacă este posibil, a caracteristicilor sale (de exemplu, originea, extinderea și evoluția sa probabilă);

(b) instrucțiuni privind protecția care, în funcție de tipul urgenței:

- pot include următoarele: restricții privind consumul alimentelor care pot fi contaminate, reguli simple privind igiena și decontaminarea, recomandarea de a rămâne în interior, distribuirea și folosirea de substanțe protectoare, măsuri de evacuare;

- pot fi însoțite, acolo unde este necesar, de avertizări speciale pentru anumite grupuri ale populației;

(c) anunțuri care să recomande cooperarea conform instrucțiunilor sau cererilor venite din partea autorităților competente.

2. Dacă urgența este precedată de o fază de prealarmare, populația care poate fi afectată în caz de urgență radiologică ar trebui să primească deja informații și instrucțiuni în faza respectivă, ca de exemplu:

- invitația de a urmări emisiunile de radio sau televiziune, adresată populației implicate;

- instrucțiuni pregătitoare adresate instituțiilor cu responsabilități colective speciale;

- recomandări adresate grupurilor profesionale afectate în mod deosebit.

3. În funcție de timpul disponibil, informațiile și instrucțiunile trebuie completate cu o reluare a noțiunilor de bază cu privire la radioactivitate și efectele acesteia asupra ființelor umane și asupra mediului.

--------------------------------------------------