31970L0524

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 23 noiembrie 1970

privind aditivii din hrana animalelor

(70/524/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolele 43 și 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

întrucât producția animalieră ocupă un loc foarte important în agricultura Comunității Economice Europene; întrucât rezultatele satisfăcătoare depind de o utilizare masivă a unor furaje adecvate, de bună calitate;

întrucât existența normelor privind furajele este esențială pentru o creștere a productivității în agricultură;

întrucât hrănirea animalelor implică tot mai mult folosirea aditivilor;

întrucât dispozițiile adoptate de statele membre, sub forma unor acte cu putere de lege sau acte administrative privind aditivii din hrana animalelor, dacă există, diferă în principiile lor de bază; întrucât, prin urmare, aceste dispoziții afectează în mod direct realizarea și funcționarea pieței comune și, din acest motiv, trebuie armonizate;

întrucât, în mod curent, termenul „aditivi” desemnează substanțele care îmbunătățesc atât furajele în care sunt încorporați, cât și nivelul producției animaliere; întrucât, din acest motiv, antibioticele trebuie considerate și ele aditivi, deoarece, dacă sunt utilizate în cantități mici, au un efect fiziologic nutritiv, deși atunci când sunt utilizate în cantități mari au efect medicinal;

întrucât aceste substanțe nu trebuie utilizate în hrana animalelor cu scopul principal de a diagnostica, trata sau preveni maladiile; întrucât ele trebuie, totuși, să fie autorizate pentru un singur scop: acela de a îmbunătăți furajele prin prevenirea deficiențelor nutriționale;

întrucât, în plus, anumite substanțe pur medicinale cum sunt coccidiostaticele ar trebui, într-o primă fază, să fie considerate aditivi în raport cu furajele deoarece mai multe state membre le-au folosit în profilaxia colectivă, în principal în fermele de păsări; întrucât, totuși, acestea vor fi analizate în continuare dacă se elaborează o directivă privind furajele medicinale;

întrucât la baza normelor din acest domeniu trebuie să stea principiul în conformitate cu care doar aditivii enumerați în prezenta directivă pot fi conținuți în furaje și doar cu condiția de a respecta cerințele stabilite în continuare, și acești aditivi nu pot, în afara excepțiilor prevăzute, să fie utilizați altfel în cadrul hrănirii animalelor;

întrucât este necesar, la momentul autorizării aditivilor, să se garanteze că aceștia au un efect favorabil asupra caracteristicilor furajelor în care sunt adăugați sau asupra producției animaliere; întrucât aceștia nu trebuie să pericliteze nici sănătatea animală, nici pe cea umană și nici nu trebuie să dăuneze consumatorului produselor animale; întrucât, sub rezerva excepțiilor prevăzute, se recomandă să se examineze dacă asemenea aditivi nu sunt cumva folosiți în prezent pentru tratarea sau prevenirea unor boli sau dacă există încă motive serioase pentru a limita folosirea lor la scopurile medicale sau veterinare;

întrucât, dată fiind situația specială a anumitor state membre și, în special, din cauza sistemelor diferite de hrănire a animalelor, este necesar în anumite cazuri să se permită derogări de la principiile menționate anterior, într-o măsură acceptabilă din punctul de vedere al sănătății animale și umane;

întrucât statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă competența de a suspenda utilizarea anumitor aditivi sau de a micșora nivelul maxim al acestora dacă sunt amenințate sănătatea animală sau umană; întrucât, cu toate acestea, statele membre nu trebuie să facă uz de această competență pentru a împiedica libera circulație a diverselor produse;

întrucât ar trebui prevăzut ca furajele care conțin aditivi să poarte etichete speciale, astfel încât utilizatorul să cunoască natura aditivului și să fie protejat împotriva fraudei; întrucât această prevedere are drept obiect predilect furajele suplimentare ce conțin anumiți aditivi concentrați;

întrucât normele comunitare nu trebuie să se aplice furajelor destinate exportului în țări terțe, deoarece aceste țări aplică, în general, norme diferite;

întrucât, pentru a garanta în momentul comercializării respectarea cerințelor stabilite cu privire la aditivi, statele membre trebuie să prevadă măsuri de control adecvate;

întrucât furajele care respectă aceste cerințe trebuie să fie supuse doar restricțiilor de comercializare prevăzute în prezenta directivă;

întrucât, pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei directive trebuie aplicată o procedură care să stabilească o cooperare strânsă între statele membre și Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru hrana animalelor,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică aditivilor din hrana animalelor.

Articolul 2

În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:

Articolul 3

(1)   Statele membre prevăd, în ceea ce privește hrana animalelor, că doar aditivii enumerați în anexa I pot fi încorporați în furaje și doar cu respectarea cerințelor prevăzute în anexa respectivă.

(2)   Conținuturile maxime și minime enumerate în anexa I se referă la furajele complete.

(3)   Amestecarea aditivilor menționați în prezenta directivă poate fi permisă în furaje doar dacă, în funcție de efectele scontate, există compatibilitate fizică și chimică între componentele amestecului.

(4)   Un antibiotic (anexa I partea A și anexa II partea A) poate fi amestecat cu nu mai mult de un alt antibiotic, cu excepția cazurilor în care amestecul care se dorește a fi preparat este deja prevăzut în anexele menționate. Componentele pot să nu aparțină aceleiași grupe chimice. Nivelul maxim autorizat pentru fiecare componentă este cel stabilit în prezenta directivă, redus la un nivel proporțional cu ponderea sa în amestec.

(5)   Coccidiostaticele și alte substanțe medicinale (anexa I partea D și anexa II partea B) se pot amesteca doar dacă amestecul este deja prevăzut în anexele menționate.

(6)   În scopuri științifice sau experimentale, statele membre pot prevedea derogări de la dispozițiile alineatului (1), (3), (4) sau (5), cu condiția să existe o supraveghere oficială adecvată.

(7)   După notificarea prezentei directive, prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot crește, pe o perioadă de cinci ani și pe propriul teritoriu, nivelul maxim autorizat pentru antibiotice (anexa I partea A), cu excepția substanțelor E 709, E 711 și E 712, după cum urmează:

Articolul 4

(1)   Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1), statele membre pot autoriza folosirea următoarelor pe teritoriul lor:

(2)   Statele membre informează celelalte state membre și Comisia în termen de două luni cu privire la toate măsurile luate în conformitate cu alineatul (1) și furnizează documentele pe care le consideră necesare pentru justificarea autorizației.

Articolul 5

Într-un termen rezonabil de la autorizarea unui aditiv de către un stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a), Comisia analizează dacă, în conformitate cu articolul 6, aditivul poate fi inclus în anexa I sau dacă trebuie retrasă autorizația. Comisia face propuneri adecvate Consiliului, care hotărăște în conformitate cu articolul 6.

Articolul 6

(1)   Consiliul, la propunerea Comisiei și în funcție de progresul științific și tehnic:

(2)   Când modifică anexa I, Consiliul aplică următoarele principii:

Articolul 7

(1)   Dacă utilizarea în furaje a unuia din aditivii enumerați în anexa I sau nivelul maxim stabilit pentru un astfel de aditiv poate pune în pericol sănătatea umană sau animală, un stat membru poate suspenda, pe o perioadă de maximum patru luni, autorizația de folosire a aditivului respectiv sau poate reduce nivelul maxim admis. Statul în cauză informează imediat Comisia, care consultă statele membre în cadrul Comitetului permanent pentru hrana animalelor, instituit prin Decizia Consiliului din 20 iulie 1970 (2).

(2)   Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, decide imediat dacă anexa I trebuie modificată și, dacă da, adoptă modificările necesare prin intermediul unei directive. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate, de asemenea, dacă este necesar, să prelungească perioada stabilită la alineatul (1) cu cel mult un an.

Articolul 8

Statele membre prevăd că furajele suplimentare, diluate în conformitate cu specificațiile, nu pot să conțină niveluri ale aditivilor enumerați în prezenta directivă care să le depășească pe cele stabilite pentru furajele complete.

Articolul 9

(1)   Statele membre prevăd că nivelul de antibiotice (anexa 1 partea A), antioxidanți (anexa 1 partea B), coccidiostatice și alte substanțe medicinale (anexa 1 partea D), vitaminele D (anexa 1 partea H punctul 1) și oligoelementele (anexa 1 partea I) în furajele suplimentare și preamestecuri poate depăși nivelurile maxime stabilite pentru furajele complete numai în cazul:

(2)   În conformitate cu alineatul (1) litera (b) sau (c) se pot acorda autorizații numai dacă furajele au caracteristici de conținut (în ce privește, de exemplu, proteinele sau mineralele) care în practică garantează respectarea nivelului de aditivi stabilit pentru furajele complete și faptul că furajul nu este folosit pentru alte specii de animale decât cele pentru care a fost destinat. Autorizațiile pentru astfel de furaje sunt stabilite prin consultări prealabile între statele membre și Comisie, în cadrul Comitetului permanent pentru hrana animalelor.

Articolul 10

(1)   Statele membre prevăd că furajele care conțin oricare dintre substanțele enumerate în continuare trebuie introduse pe piață doar dacă pe ambalaj se menționează substanța, fie direct, fie prin intermediul unei etichete ce oferă următoarele informații:

Pentru substanțele menționate anterior se folosesc denumirile curente.

(2)   În cazul produselor în vrac, informațiile menționate la alineatul (1) sunt indicate pe un document atașat produselor.

(3)   Prezența oligoelementelor și a vitaminelor altele decât A, D și E, a provitaminelor și a altor substanțe active similare trebuie indicată, dacă dozarea acestor substanțe se poate face printr-o metodă oficială de analiză. În aceste cazuri se indică următoarele detalii:

(4)   Se interzice orice denumire a aditivilor alta decât cea prevăzută în prezenta directivă.

Articolul 11

(1)   Statele membre prevăd că furajele suplimentare care conțin aditivi peste nivelurile maxim admise pentru furajele complete trebuie introduse pe piață numai în ambalaje prevăzute cu:

Aceste detalii trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile anexei I. Prezenta prevedere nu se aplică materialelor livrate producătorilor de furaje combinate sau furnizorilor acestora.

(2)   Declarația menționată la alineatul (1) litera (b) trebuie formulată în așa fel încât, dacă este corect aplicată, proporția de aditivi să nu depășească nivelul maxim stabilit pentru furajele complete.

Articolul 12

Dacă furajele sunt comercializate în alte state membre, indicațiile menționate la articolele 10 și 11 trebuie redactate în cel puțin una din limbile oficiale ale țării de destinație.

Articolul 13

Statele membre se asigură că furajele care sunt în conformitate cu dispozițiile prezentei directive în ceea ce privește prezența sau absența aditivilor și în ceea ce privește marcarea, nu sunt supuse nici unei restricții de comercializare alta decât cele prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 14

Statele membre se asigură că produsele animaliere nu intră sub incidența nici unei restricții de comercializare din cauza aplicării prezentei directive.

Articolul 15

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că furajele comercializate sunt controlate oficial, cel puțin prin sondaj, pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 16

Prezenta directivă nu se aplică furajelor pentru care există cel puțin o indicație care atestă faptul că sunt destinate exportului în țări terțe.

Articolul 17

În termen de doi ani de la notificarea prezentei directive, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 18

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 135, 14.12.1968, p. 20.

(2)  JO L 170, 3.8.1970, p. 1.

ANEXA I

A se vedea Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului, JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

ANEXA II

A se vedea Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului, JO L 268, 18.10.2003, p. 29.