Controalele la frontieră

Articolul 77 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede ca Uniunea Europeană (UE) să dezvolte o politică privind controlul la frontieră al persoanelor și supravegherea eficace a frontierelor externe, absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne și introducerea treptată a unui sistem integrat de administrare a frontierelor externe.

25 de state membre ale UE sunt membre ale spațiului Schengen, fără frontiere interne. Această zonă cuprinde, de asemenea, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția. Nu există controale la frontierele interne dintre aceste țări.

Împreună, aceste țări urmăresc să îmbunătățească securitatea prin aplicarea unor controale eficace la frontierele lor externe, permițând în același timp persoanelor cu drept de intrare în UE să treacă fără probleme frontiera.

Cipru este un stat Schengen, ceea ce înseamnă că țara participă la cooperarea mai strânsă în cadrul Schengen. Cu toate acestea, controalele la frontierele cu Cipru nu au fost încă eliminate, întrucât integrarea sa deplină în spațiul Schengen este în curs de desfășurare.

Irlanda este scutită de la aplicarea normelor Schengen. În temeiul Protocolului Schengen, aceasta a optat pentru neparticipare și își menține propriile politici în materie de frontiere și vize. Cu toate acestea, Irlanda a ales să participe la anumite domenii ale Schengen, cum ar fi Sistemul de Informații Schengen (SIS) și cooperarea judiciară și polițienească. Gestionarea europeană integrată a frontierelor se bazează pe Regulamentul (UE) 2019/1896 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european. Statele membre au adoptat strategii naționale pentru a pune în practică acest concept. Un obiectiv-cheie este de a sprijini statele membre în efectuarea de controale eficiente la frontierele externe ale UE.

Normele privind trecerea frontierelor UE – atât a celor interne, cât și a celor externe – sunt stabilite în Codul frontierelor Schengen [Regulamentul (UE) 2016/399], care definește și termenii principali legați de acest subiect, inclusiv „controlul la frontiere”, „verificările la frontiere” și „supravegherea frontierelor”.

La trecerea frontierelor externe, resortisanții țărilor din afara UE fac obiectul unor verificări amănunțite în conformitate cu condițiile de intrare în țară, inclusiv prin consultarea sistematică a bazelor de date relevante, precum SIS, și prin verificarea Sistemului de informații privind vizele, dacă persoana în cauză este supusă obligației de a deține viză. Resortisanții UE sunt, de asemenea, verificați în SIS, din motive de securitate. În temeiul Regulamentului (UE) 2017/2226 privind frontierele inteligente a fost introdus un sistem electronic automat centralizat de intrare/ieșire (EES) pentru resortisanții țărilor din afara UE care trec frontierele externe ale UE pentru o ședere pe termen scurt. Atunci când va deveni operațional, EES va înregistra și va stoca numele persoanei, tipul documentului de călătorie, datele biometrice (amprente și imagini faciale captate) și data și locul de intrare și de ieșire, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a protecției datelor. De asemenea, sistemul va înregistra refuzurile de intrare și va genera alerte către statele Schengen atunci când șederea autorizată a expirat.

UE a creat un sistem de TI automatizat numit Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS), menit să identifice riscurile de securitate sau de migrație ilegală și riscurile epidemiologice ridicate pe care le reprezintă vizitatorii scutiți de vize care urmează să sosească în statele Schengen pentru șederi pe termen scurt, anterior călătoriei. Totodată, ETIAS va facilita traversarea frontierelor pentru marea majoritate a călătorilor care nu prezintă astfel de riscuri. În momentul intrării în vigoare a ETIAS, vor fi eligibili să solicite o autorizație de călătorie resortisanții a peste 60 de țări.

Cooperarea operațională dintre statele membre pentru asigurarea gestionării integrate a frontierelor UE are loc în cadrul poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european, care cuprinde Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) și autoritățile naționale de frontieră.

O viză Schengen este un permis de intrare pentru resortisanții țărilor din afara UE în vederea intrării și șederii în spațiul Schengen pentru vizite de scurtă durată de până la 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

Politica UE privind frontierele face parte din cadrul de reglementare Schengen și se aplică unui număr de 26 de state membre și de patru țări asociate spațiului Schengen (Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția) în conformitate cu Protocolul 19. După cum s-a menționat anterior, Irlanda are o clauză de neparticipare în temeiul Protocolului Schengen și își menține propriile politici în materie de vize și frontiere.