Regimul de trecere a frontierelor UE

ASPECTE-CHEIE

Codul stabilește normele care reglementează:

• verificările persoanelor la frontierele externe;
• condițiile de aderare; și
• condițiile pentru reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne în spațiul Schengen (un spațiu fără frontiere care cuprinde 25 de state membre ale UE, împreună cu Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția), în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne.

Cui i se aplică?

Codul Frontierelor Schengen stabilește normele care se aplică oricărei persoane care traversează frontierele externe ale spațiului Schengen. Cipru nu este încă membru cu drepturi depline al spațiului Schengen, dar trebuie să respecte normele privind controalele la frontierele externe. Bulgaria și România au aderat la spațiul Schengen la 31 martie 2024 în ceea ce privește frontierele aeriene și maritime, deși controalele de frontieră rămân în vigoare la frontierele terestre ale celor două țări.

Frontiere externe

La traversarea frontierelor externe, resortisanții țărilor din afara UE care nu beneficiază de libera circulație în temeiul dreptului UE fac obiectul unei verificări amănunțite în conformitate cu condițiile de intrare în țară, inclusiv prin consultarea sistematică a bazelor de date relevante, precum Sistemul de informații Schengen (SIS) și verificarea sistemului de informații privind vizele (VIS), dacă persoana în cauză face obiectul obligativității deținerii unei vize.

În cazul unei șederi planificate pe teritoriul unei țări asociate spațiului Schengen, de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile, resortisanții țărilor din afara UE trebuie:

• să dețină un document de călătorie valabil și o viză valabilă, dacă este necesar;
• să justifice scopul și condițiile șederii planificate și să facă dovada că dispun de mijloace de subzistență suficiente;
• să nu facă obiectul niciunei alerte în SIS în scopul refuzului intrării; și
• să nu fie considerați o amenințare pentru ordinea publică, siguranța internă sau sănătatea publică în UE ori pentru relațiile internaționale ale oricărora dintre statele membre.

Intrarea unui resortisant al unei țări terțe (un resortisant al unei țări din afara spațiului Schengen sau din afara UE), care nu beneficiază de libera circulație în temeiul dreptului UE, poate fi refuzată numai printr-o decizie luată de către o autoritate națională competentă, cu precizarea motivelor precise ale refuzului, iar această decizie poate face obiectul unei căi de atac.

Norme pentru micul trafic de frontieră la frontierele terestre externe

Regulamentul (CE) nr. 1931/2006 stabilește un regim de mic trafic la frontierele terestre externe ale UE și introduce un permis de trecere locală a frontierei pentru resortisanții țărilor învecinate din afara UE, care locuiesc în zonele de frontieră.

Frontiere interne

În spațiul fără controale la frontierele interne (adică spațiul Schengen, exceptând Bulgaria, Cipru și România), orice persoană, indiferent de naționalitate, poate trece orice frontieră internă fără efectuarea de controale la frontieră. Cu toate acestea, autoritățile naționale de poliție au dreptul să efectueze controale, inclusiv în zona de frontieră, care fac obiectul unor norme și limitări specifice.

Țările care fac parte din spațiul fără controale la frontierele interne trebuie să elimine toate obstacolele din calea fluidizării traficului la punctele de trecere rutieră de la frontierele interne, în special limitările de viteză care nu se bazează exclusiv pe considerente de siguranță rutieră sau pe tehnologii de supraveghere utilizate pentru a face față amenințărilor la adresa securității publice sau a ordinii publice.

Reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne

Regulamentul (UE) 2024/1717 de modificare stabilește condițiile pentru reintroducerea și prelungirea controalelor la frontierele interne. În cazul în care, într-un spațiu fără control la frontieră, există o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne a unui stat membru, statul membru respectiv poate reintroduce controlul la frontieră numai ca măsură de ultimă instanță, în situații excepționale. O astfel de amenințare gravă ar putea proveni din:

• incidente sau amenințări teroriste și din amenințări reprezentate de formele grave de criminalitate organizată;
• situații de urgență de sănătate publică de amploare;
• o situație excepțională caracterizată de deplasări neautorizate, neașteptate și de amploare ale resortisanților țărilor terțe între statele membre, care exercită o presiune considerabilă asupra resurselor și capacităților generale ale autorităților competente bine pregătite și care ar putea pune în pericol funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne, astfel cum reiese din analiza informațiilor și din toate datele disponibile, inclusiv din cele transmise de agențiile UE relevante;
• evenimentele internaționale de proporții ori cu mare vizibilitate.

Statele membre sunt autorizate să prelungească controalele la frontierele interne pe baza riscurilor de securitate sau a fluxurilor migratorii pentru o perioadă de șase luni. Acestea pot reînnoi reintroducerea cu perioade de șase luni până la maximum de doi ani. Acestea trebuie să notifice orice reintroducere și să explice necesitatea și proporționalitatea deciziei de a reintroduce controlul la frontierele interne. În cazul în care o reintroducere este programată să dureze 12 luni, Comisia Europeană trebuie să emită un aviz pentru a stabili dacă măsurile sunt proporționale și necesare. În cazul unei situații excepționale majore legate de o amenințare gravă și persistentă, statele membre pot reînnoi, în mod excepțional, reintroducerea controalelor la frontieră dincolo de această perioadă de doi ani, cu maximum de două ori șase luni.

În cazul în care Comisia stabilește că există o urgență de sănătate publică de amploare care afectează mai multe state membre, punând în pericol funcționarea globală a spațiului fără controale la frontierele interne, aceasta poate propune Consiliului Uniunii Europene să adopte o decizie de punere în aplicare care să autorizeze reintroducerea controlului la frontiere de către statele membre, inclusiv orice măsuri de atenuare adecvate care urmează să fie introduse la nivel național și la nivelul UE, în cazul în care măsurile disponibile [la articolele 21a și 23 din Regulamentul (UE) 2024/1717] nu sunt suficiente pentru a face față urgenței de sănătate publică de amploare.

În cazul în care Comisia constată că există circumstanțe excepționale care pun în pericol funcționarea globală a spațiului fără controale la frontierele interne ca urmare a persistenței unor deficiențe grave legate de controlul la frontierele externe, în măsura în care aceste circumstanțe constituie o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne, aceasta poate propune Consiliului să adopte o recomandare ca unul sau mai multe state membre să decidă să reintroducă controlul la frontiere în toate sau în anumite părți ale frontierelor lor interne.

Mecanismul de evaluare Schengen

Punerea în aplicare de către fiecare stat membru a Regulamentului (UE) 2016/399 este revizuită cel puțin o dată la cinci ani prin intermediul unui mecanism de evaluare¹ în conformitate cu normele stabilite în Regulamentul (UE) 2022/922 (a se vedea sinteza).

Verificarea sistematică a bazelor de date relevante la frontierele externe

Din aprilie 2017, la frontierele externe ale spațiului Schengen trebuie efectuate verificări sistematice ale cetățenilor UE/SEE (Spațiul Economic European)/elvețieni în bazele de date relevante, în plus față de verificările existente deja efectuate asupra resortisanților din afara UE.

Aceste norme au fost introduse ca răspuns la atacurile teroriste care au afectat diferite state membre în ultimii ani și ar trebui să contribuie în special la abordarea amenințărilor reprezentate de luptătorii teroriști născuți în UE care pleacă în străinătate sau revin din străinătate. Verificările au loc la frontierele externe atât în momentul intrării, cât și în momentul ieșirii. Verificările se efectuează consultând baze de date precum SIS și Baza de date a Interpolului privind documentele de călătorie furate și pierdute.

Sistemul de intrare/ieșire

Regulamentul (UE) 2016/399 ia în considerare adoptarea Regulamentului (UE) 2017/2226, care a creat un sistem centralizat pentru înregistrarea datelor de intrare și de ieșire (sistemul de intrare/ieșire – EES) în ceea ce privește resortisanții din afara UE care vin pentru o ședere pe termen scurt, odată ce acesta intră în vigoare. Actuala ștampilare a documentului de călătorie la intrare și la ieșire va fi înlocuită cu înregistrarea electronică a intrării și a ieșirii direct în EES. Utilizarea sistemelor automatizate de control la frontiere pentru persoanele care fac obiectul înregistrării în EES a fost integrată. De asemenea, țările Schengen pot institui programe naționale de facilitare pentru a permite resortisanților țărilor UE care au făcut obiectul unei verificări preliminare să beneficieze, la intrare, de derogări de la anumite aspecte ale verificărilor la frontiere. Aceste noi norme se vor aplica numai de la data intrării în vigoare a EES.

Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție este deja responsabilă de funcționarea celor trei sisteme informatice ale UE esențiale pentru protejarea spațiului Schengen și gestionarea frontierelor. Acestea sunt:

• Eurodac (baza de date dactiloscopice a UE privind azilul, care face posibilă compararea amprentelor);
• SIS; și
• sistemul de informații privind vizele.

În temeiul Regulamentului (UE) 2017/2226, agenția a fost însărcinată cu misiunea suplimentară de a dezvolta EES și de a asigura buna gestionare a acestuia.