52012DC0209

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Modernizarea ajutoarelor de stat în UE

(Text cu relevanță pentru SEE)

1.           Introducere: Controlul ajutoarelor de stat în contextul actual

1.           „Europa 2020” este strategia de creștere a UE pentru acest deceniu. Într-o lume în schimbare, Comisia Europeană își orientează politicile către transformarea Europei într-o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Aceste trei obiective care se susțin reciproc ar trebui să ajute UE și statele membre să atingă niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială.

2.           În acest context, piața unică este cel mai mare atu al Europei pentru a genera o creștere durabilă. O piață internă eficace necesită utilizarea a două instrumente: în primul rând, norme menite să creeze o singură piață integrată, fără frontiere naționale, și, în al doilea rând, o politică în domeniul concurenței care să includă controlul ajutoarelor de stat pentru a se asigura că funcționarea pieței interne nu este denaturată de comportamentul anticoncurențial al întreprinderilor sau de statele membre care favorizează anumiți actori în detrimentul altora. Concurența este un motor important al creșterii; aceasta stimulează întreprinderile, inclusiv cele noi, să intre pe piață și să inoveze, îmbunătățind productivitatea și competitivitatea într-un context global. Concurența este, de asemenea, o politică eficientă din punctul de vedere al costurilor, deoarece poate fi pusă în aplicare fără a necesita cheltuieli publice sau private. Prin urmare, controlul ajutoarelor de stat, care se numără printre instrumentele politicii în domeniul concurenței, are un rol fundamental în ceea ce privește apărarea și consolidarea pieței unice.

3.           Criza economică și financiară a pus în pericol integritatea pieței unice și a sporit potențialul de manifestare a unor reacții anticoncurențiale. În același timp, criza a determinat creșterea cererii de extindere a rolului statului în ceea ce privește protejarea celor mai vulnerabili membri ai societății și promovarea redresării economice. Criza a exercitat, însă, și o presiune asupra bugetelor statelor membre, necesitând consolidare fiscală și îmbunătățirea modului de utilizare a resurselor limitate. În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, criza a mărit decalajul dintre statele membre în ceea ce privește marja de manevră de care acestea dispun pentru finanțarea politicilor lor.

4.           Potențialul de creștere al Europei poate fi consolidat printr-o mai bună direcționare a cheltuielilor publice și prin crearea unor condiții adecvate pentru ca redresarea să demareze și să se mențină. În special, cheltuielile publice ar trebui să devină mai eficiente[1], mai eficace și mai bine direcționate către politicile de promovare a creșterii care îndeplinesc obiective europene comune.

5.           O parte din cheltuielile publice respective se vor prezenta sub formă de ajutoare de stat[2], cum ar fi cheltuieli directe, stimulente fiscale, garanții de stat sau de alt tip. Un control al ajutoarelor de stat mai strict și mai bine direcționat poate încuraja elaborarea unor politici mai eficace de consolidare a creșterii și poate asigura menținerea caracterului limitat al denaturărilor concurenței, astfel încât piața internă să rămână deschisă și competitivă. De asemenea, un astfel de control poate contribui la îmbunătățirea calității finanțelor publice. Un cadru mai bine orientat va permite statelor membre să contribuie într-o mai mare măsură atât la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 pentru o creștere durabilă, cât la consolidarea bugetară.

6.           Modernizarea controlului ajutoarelor de stat este necesară pentru a îmbunătăți calitatea analizei efectuate de Comisie și pentru a transforma acest instrument într-un mijloc de promovare a unei utilizări judicioase a resurselor publice alocate politicilor orientate către creștere și de limitare a denaturărilor susceptibile să aducă atingere condițiilor de concurență echitabile pe piața internă. Actuala complexitate a normelor de fond, precum și cea a cadrului procedural, care se aplică în egală măsură cazurilor mai mici și celor mai mari, reprezintă o provocare pentru controlul ajutoarelor de stat.

7.           Alte elemente sprijină, de asemenea, necesitatea adoptării unui pachet de măsuri pentru modernizarea amplă a politicii UE privind ajutoarele de stat, în ansamblu său: expirarea termenelor mai multor instrumente esențiale în materie de ajutoare de stat până la sfârșitul anului 2013, elaborarea cadrului financiar multianual al UE și a normelor privind fondurile structurale ale UE pentru perioada 2014-2020 și, în cele din urmă, dar nu în ultimul rând, consolidarea sistemului de supraveghere economică și bugetară în cadrul semestrului european.

8.           Prin urmare, modernizarea controlului ajutoarelor de stat vizează trei obiective: (i) încurajarea creșterii durabile, inteligente și favorabile incluziunii pe o piață internă competitivă; (ii) concentrarea controlului ex ante efectuat de Comisie asupra cazurilor care au cel mai mare impact asupra pieței interne, consolidând, în același timp, cooperarea statelor membre în materie de aplicare a normelor privind ajutoarele de stat; (iii) eficientizarea prin simplificare a normelor și accelerarea procesului decizional.

9.           Prezenta comunicare descrie o strategie integrată de reformă în vederea realizării acestor obiective, care sunt strâns legate între ele și care ar trebui considerate elementele constitutive integrate ale unui pachet unic de reforme.

2.           Obiectivele modernizării ajutoarelor de stat și instrumentele necesare pentru realizarea acestora

2.1.        Stimularea creșterii în cadrul unei piețe interne consolidate, dinamice și concurențiale

10.         Strategia de creștere Europa 2020 recunoaște rolul ajutoarelor de stat în ceea ce privește creșterea, precum și capacitatea acestora de a „contribui […] în mod activ și pozitiv la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 prin stimularea și sprijinirea inițiativelor de dezvoltare a unor tehnologii mai inovatoare, mai eficiente și mai ecologice, facilitând totodată accesul la ajutoare publice pentru investiții, capital de risc și finanțare destinată cercetării și dezvoltării”[3].

11.         Politicile care vizează realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 pot avea o contribuție importantă la ieșirea din criză și la relansarea creșterii durabile. În acest scop, statele membre și Uniunea vor stabili priorități în ceea ce privește cheltuielile bugetare, dintre care unele vor implica ajutoare de stat.

12.         Controlul modernizat al ajutoarelor de stat ar trebui să faciliteze analizarea ajutoarelor care sunt bine concepute, care vizează remedierea unor disfuncționalități identificate ale pieței și îndeplinirea unor obiective de interes comun și care cauzează cele mai puține denaturări ale concurenței („ajutoare bune” - „good aid”). Acest demers va asigura că sprijinul public stimulează inovarea, tehnologiile ecologice și dezvoltarea capitalului uman, evită producerea de daune asupra mediului și, în cele din urmă, promovează creșterea, ocuparea forței de muncă și competitivitatea UE. Aceste ajutoare vor contribui în mod optim la creștere atunci când vizează o disfuncționalitate a pieței și, astfel, completează investițiile private, fără a le înlocui. Ajutoarele de stat vor fi eficace în realizarea obiectivului de politică publică vizat numai în cazul în care au un efect stimulativ, și anume dacă îl determină pe beneficiar să întreprindă activități pe care nu le-ar fi efectuat fără acestea. Ajutoarele de stat vor avea, de asemenea, un impact maxim asupra creșterii numai în cazul în care sunt concepute astfel încât să limiteze denaturările concurenței și să mențină caracterul competitiv și deschis al pieței interne. Prin urmare, controlul ajutoarelor de stat este esențial pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea cheltuielilor publice acordate sub formă de ajutoare de stat, obiectivul fundamental fiind stimularea creșterii pe piața internă, a cărei condiție necesară este dezvoltarea concurenței. Ajutoarele de stat care nu vizează disfuncționalități ale pieței și nu au un efect stimulativ nu numai că risipesc resursele publice, ci și frânează creșterea prin înrăutățirea condițiilor concurențiale din cadrul pieței interne.

13.         Controlul ajutoarelor de stat stă deja la baza inițiativelor emblematice ale Strategiei Europa 2020. De exemplu, Orientările privind comunicațiile în bandă largă creează condițiile necesare pentru acordarea unui sprijin eficient din partea statului în ceea ce privește extinderea rețelelor în bandă largă, susținând realizarea obiectivelor „Agendei digitale pentru Europa”. Sprijinul public pentru dezvoltarea infrastructurii reprezintă, de asemenea, un instrument de realizare a rețelelor de transport și energie inteligente, modernizate și pe deplin interconectate, astfel cum se prevede în comunicarea „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”. Cadrul care reglementează ajutorul de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare facilitează realizarea obiectivelor inițiativei „O Uniune a inovării”, precum și a celor ale inițiativei „O politică industrială adaptată erei globalizării”. Aplicarea principiului „poluatorul plătește”, precum și posibilitatea acordării de ajutoare în scopul de a încuraja întreprinderile să depășească standardele obligatorii ale UE în materie de mediu sau de a promova eficiența energetică, astfel cum se prevede în Orientările privind ajutoarele pentru protecția mediului, reprezintă unul dintre instrumentele de punere în aplicare a inițiativei emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”. Posibilitatea de a sprijini formarea cu ajutorul fondurilor publice contribuie la realizarea obiectivelor inițiativei „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă”. Orientările privind ajutoarele de salvare și restructurare pentru întreprinderile aflate în dificultate permit acordarea de ajutoare de stat numai în condiții stricte și numai dacă acestea au drept rezultat restabilirea viabilității pe termen lung a întreprinderilor respective, încurajând, astfel, ieșirea de pe piață a întreprinderilor ineficiente și pregătind întreprinderile pentru a face față concurenței mondiale, ceea ce contribuie la realizarea obiectivelor inițiativei „O politică industrială adaptată erei globalizate”. Legătura dintre obiectivele Strategiei Europa 2020 și inițiativele sale emblematice, pe de o parte, și normele privind ajutoarele de stat, pe de altă parte, ar trebui dezvoltată în continuare pentru a eficientiza prin simplificare instrumentele Comisiei și pentru a încuraja statele membre să direcționeze resursele publice limitate către priorități comune.

14.        Punând accentul pe calitatea și eficiența sprijinului public, controlul ajutoarelor de stat poate sprijini, de asemenea, statele membre să consolideze disciplina bugetară și să amelioreze calitatea finanțelor publice, ceea ce ar avea drept rezultat o mai bună utilizare a banilor contribuabililor. Acest aspect este deosebit de important în vederea realizării unei consolidări fiscale inteligente, care să reconcilieze rolul cheltuielilor publice direcționate în scopul de a genera creștere cu necesitatea de a ține bugetele sub control. Prin urmare, este necesar, de asemenea, să se integreze controlul ajutoarelor de stat și preocupările mai generale legate de concurență în procedura semestrului european.

15.         Un control solid al ajutoarelor de stat este, de asemenea, esențial pentru a se asigura buna funcționare a pieței unice. Controlul robust este însoțit de punerea efectivă în aplicare a normelor UE privind piața internă și are o importanță deosebită pe piețele care nu au fost deschise decât de curând și în care marii operatori economici istorici sprijiniți de stat joacă în continuare un rol major, cum ar fi transporturile, serviciile poștale sau, în cazuri mai limitate, energia. Modernizarea ajutoarelor de stat poate îmbunătăți funcționarea pieței interne printr-o politică mai eficace menită să limiteze denaturările concurenței, să mențină condiții de concurență echitabile și să combată protecționismul. În prezent, rolul ajutoarelor de stat devine mai important, având în vedere necesitatea de a mobiliza întregul potențial al pieței interne pentru a genera creștere.

16.         Contextul mondial creează provocări și oportunități pentru întreprinderile europene. La nivel mondial, sistemele de norme în materie de concurență sunt diferite. Prin comparație, normele UE privind ajutoarele de stat oferă un cadru mai transparent, mai coerent și mai bine orientat către creștere, autorizând, totodată, niveluri comparabile ale ajutoarelor[4]. Întrucât pune accentul din ce în ce mai mult pe obiectivele în materie de consolidare a creșterii, asigurând, în același timp, buna funcționare a pieței interne, cadrul modernizat al UE privind ajutoarele de stat ar trebui să amelioreze competitivitatea întreprinderilor din UE, inclusiv în afara acesteia.

17.         În anumite situații în care subvențiile acordate de o țară terță ar duce la denaturarea concurenței, normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) oferă un cadru de bază pentru remedierea consecințelor specifice ale subvențiilor străine ilegale asupra operatorilor din UE. În plus, acordurile bilaterale de liber schimb încheiate de UE cu țări terțe pot conține, de asemenea, norme privind subvențiile menite să abordeze aspecte specifice care nu sunt reglementate de cadrul OMC (de exemplu, Acordul de liber schimb cu Coreea). Instrumentele politicii comerciale pot fi utilizate pentru a pune în aplicare dispozițiile respective.

18.         Propunerile privind modernizarea ajutoarelor de stat care contribuie la realizarea obiectivului de creștere sunt următoarele:

(a) identificarea și definirea unor principii comune aplicabile evaluării, de către Comisie, a compatibilității tuturor măsurilor de ajutor. Astfel de principii orizontale ar clarifica modul în care Comisia evaluează caracteristicile comune care, în prezent, nu sunt abordate în aceeași manieră în diferitele orientări și cadre. Principiile respective ar trebui să aibă un caracter cât mai operațional posibil și s-ar putea referi la definirea și evaluarea disfuncționalităților reale ale pieței, la efectul stimulativ și la consecințele negative ale intervențiilor publice, cuprinzând, dacă este cazul, considerații cu privire la impactul global al ajutorului;

(b) revizuirea și eficientizarea prin simplificare a orientărilor privind ajutoarele de stat în scopul asigurării coerenței acestora cu principiile comune. Revizuirea va urmări o abordare generală bazată pe consolidarea pieței interne, promovarea eficacității sporite a cheltuielilor publice (utilizarea ajutoarelor de stat numai atunci când acestea aduc o valoare adăugată reală). Definirea mai clară a disfuncționalităților pieței care trebuie remediate și analizarea cu mai mare rigurozitate a efectului stimulativ vor juca un rol important în acest context pentru a se asigura un raport optim cost-eficacitate și pentru a se evita denaturările. De asemenea, va trebui să se efectueze o evaluare mai sistematică a potențialelor efecte negative ale ajutoarelor de stat, în special în ceea ce privește denaturările eficienței de alocare și ale eficienței dinamice, competiția pentru subvenții și puterea de piață. Astfel, de exemplu, Orientările revizuite privind salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare vor deveni un instrument foarte important pentru controlul acestui tip de ajutoare care denaturează puternic concurența în vederea asigurării faptului că procesul de ieșire de pe piața este întrerupt de intervenția statului numai în cazurile în care acest lucru este cu adevărat justificat. În mod similar, atunci când condițiile de piață o vor permite, un nou set de norme pentru salvarea și restructurarea instituțiilor financiare va fi instituit în mediul post-criză, în conformitate cu propunerile viitoare ale UE privind gestionarea și soluționarea crizelor. În sfârșit, identificarea celor mai bune practici în ceea ce privește prioritățile Strategiei Europa 2020 în materie de cheltuieli ar trebui să permită autorizarea rapidă a ajutoarelor eficiente din punctul de vedere al costurilor și care consolidează creșterea. În ceea ce privește eficientizarea prin simplificare, într-o primă etapă, mai multe orientări, printre care cele privind ajutoarele regionale, ajutoarele pentru cercetare, dezvoltare și inovare, ajutoarele pentru protecția mediului, ajutoarele pentru capitalul de risc și ajutoarele pentru comunicațiile în bandă largă (tipuri de ajutoare care reprezintă peste două treimi din totalul ajutoarelor acordate în UE) ar putea fi aliniate la principiile comune și, eventual, consolidate pe baza acestora, până la sfârșitul anului 2013. Acest lucru ar putea permite, de asemenea, urmărirea unor sinergii între diferitele sisteme de ajutoare și realizarea unor obiective multiple. Adoptarea individuală a fiecărei orientări va avea loc treptat și fără întârziere în această perioadă. Se vor alinia și consolida apoi, în mod progresiv, și alte orientări.

2.2.        Concentrarea controalelor în materie de aplicare a legii asupra cazurilor cu cel mai mare impact asupra pieței interne

19.         Orientarea eforturilor către eficientizarea cheltuielilor nu ar trebui să se traducă printr-un microcontrol al tuturor cheltuielilor publice, ci, mai degrabă, prin stabilirea de priorități și printr-o analiză mai minuțioasă a ajutoarelor care au un impact semnificativ asupra pieței unice, cum ar fi măsurile care vizează ajutoare cu un cuantum ridicat și susceptibile să denatureze concurența, inclusiv ajutoarele fiscale. În paralel, ar trebui simplificată analiza cazurilor cu un caracter mai local și cu efecte limitate asupra schimburilor comerciale. Acest rezultat ar putea fi obținut prin definirea unor norme mai proporționale și mai diferențiate și prin modernizarea procedurilor de control al ajutoarelor de stat, sporind, totodată, responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor de sprijin. În acest sens, va fi necesar să se definească mai clar normele și să se consolideze monitorizarea ex-post de către Comisie pentru asigurarea conformității corespunzătoare, ceea ce va reduce, de asemenea, sarcina administrativă suportată de autoritățile publice și de beneficiari atunci când ajutoarele au un cuantum mai scăzut.

20.         Propunerile privind modernizarea ajutoarele de stat care contribuie la realizarea obiectivului de stabilire de priorități sunt următoarele:

(a) o eventuală revizuire a Regulamentului de minimis, pe baza unei evaluări detaliate a impactului, ținând seama de situația din toate statele membre și din cadrul pieței interne în ansamblul său, precum și de implicațiile bugetare ale unei astfel de revizuiri, pentru a analiza dacă pragul actual corespunde în continuare condițiilor pieței;

(b) eventuale modificări ale Regulamentului de abilitare al Consiliului pentru a permite Comisiei să declare că anumite categorii de ajutoare sunt compatibile cu piața internă și, prin urmare, sunt exceptate de la obligația notificării ex ante. Acest lucru ar permite, la rândul său, creșterea numărului de tipuri de ajutoare care, pe baza experienței acumulate de Comisie, ar putea beneficia de un astfel de control simplificat, fără a se diminua eficiența supravegherii și a monitorizării ex‑post de către Comisie. Printre aceste noi tipuri de ajutoare susceptibile să facă obiectul Regulamentului de abilitare s-ar putea număra, de exemplu, ajutoarele pentru cultură, ajutoarele destinate reparării daunelor provocate de calamități naturale, ajutoarele acordate proiectelor finanțate (parțial) de UE, cum ar fi JESSICA, și altele;

(c) o revizuire și o eventuală extindere a domeniului de aplicare al Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare, în vederea includerii categoriilor de ajutoare care fac obiectul Regulamentului de abilitare revizuit, pentru a contribui la o mai bună direcționare a resurselor publice către anumite obiective bine stabilite și pentru a simplifica, totodată, procedura administrativă în cazul măsurilor bine concepute, care implică ajutoare cu un cuantum relativ scăzut.

21.         În cazul în care Comisia va decide să extindă amploarea și domeniul de aplicare al măsurilor de ajutor exceptate de la obligația notificării, statele membre vor avea mai multe responsabilități în ceea ce privește asigurarea aplicării corecte a normelor privind ajutoarele de stat. Având în vedere că mai multe măsuri vor fi exonerate de obligația notificării, statele membre vor trebui să asigure conformitatea ex-ante a măsurilor de minimis, precum și a schemelor și a cazurilor care beneficiază de o exceptare pe categorii cu normele privind ajutoarele de stat, în deplină coordonare cu Comisia, care va continua să efectueze un control ex-post al măsurilor respective. Așteptările Comisiei se referă la o mai bună cooperare din partea statelor membre în ceea ce privește calitatea și prezentarea în timp util a informațiilor și pregătirea notificărilor, precum și la eficacitatea sistemelor naționale (inclusiv a acțiunilor civile) pentru a se asigura conformitatea cu legislația Uniunii a măsurilor de ajutor de stat exceptate de la obligația notificării ex-ante. Diminuarea sarcinii administrative prin reducerea obligațiilor de notificare nu poate fi avută în vedere decât dacă este însoțită de implicarea în mai mare măsură a autorităților naționale și de îmbunătățirea rezultatelor înregistrate de acestea în ceea ce privește respectarea normelor. Prin urmare, Comisia va trebui să își intensifice controlul ex-post și din cauză că rezultatele actuale ale monitorizării punerii în aplicare a măsurilor de exceptare pe categorii de către statele membre evidențiază frecvent nerespectarea normelor privind ajutoarele de stat. În acest mod se poate asigura eficacitatea aplicării legii.

2.3.        Norme mai eficiente prin simplificare și un proces decizional mai rapid

22.         Normele privind ajutoarele de stat au evoluat în timp, luând forma unui cadru juridic complex. Există posibilitatea de a clarifica și a simplifica normele, de a îmbunătăți coerența și de a raționaliza procesul de evaluare. Este necesar să se explice mai bine conceptele în materie de ajutoare de stat, precum și să se consolideze normele orizontale și cele de fond.

23.         Comisia are obligația de a analiza toate afirmațiile referitoare la ajutoare potențiale, fără a putea, însă, în practică să stabilească priorități în ceea ce privește tratarea plângerilor. În plus, Comisia nu este întotdeauna în măsură să obțină, de la părțile implicate, informații complete și corecte, ceea ce poate prelungi durata procedurilor. Este necesar ca procedurile să devină mai eficiente prin simplificare și să fie reformate pentru a se putea adopta decizii în termene adaptate necesităților întreprinderilor, în strânsă cooperare cu statele membre. Următoarele elemente ale pachetului contribuie la realizarea acestui obiectiv:

(a) clarificarea și explicarea mai precisă a noțiunii de ajutor de stat: noțiunea de ajutor este un concept obiectiv definit în mod direct la articolul 107 din tratat ca orice măsură acordată printr-o intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat, care este susceptibilă să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre, care conferă un avantaj beneficiarului și care denaturează sau amenință să denatureze concurența. Rolul Comisiei în această privință se limitează la oferirea de clarificări cu privire la modul în care înțelege și aplică dispozițiile tratatului, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție. În cadrul acestor limite, Comisia va oferi clarificări suplimentare cu privire la conceptele-cheie legate de noțiunea de ajutor pentru a contribui la simplificarea punerii în aplicare;

(b) o modernizare a Regulamentului de procedură privind ajutoarele de stat care să vizeze instrumentele de tratare a plângerilor și de colectare a informațiilor referitoare la piață, în scopul de a permite Comisiei să se concentreze mai bine asupra cazurilor care sunt cele mai relevante pentru piața internă. În vederea realizării acestui obiectiv, Comisia trebuie să aibă competența de stabili priorități în ceea ce privește tratarea plângerilor, pentru a clasifica în ordinea priorităților afirmațiile referitoare la ajutoare potențiale cu un impact puternic asupra concurenței și a schimburilor comerciale în cadrul pieței interne. În paralel, pentru a putea să investigheze în mod eficace cazurile de ajutor cu un impact semnificativ, Comisia ar trebui să aibă la dispoziție instrumente mai eficiente în scopul de a obține în timp util toate informațiile necesare de la participanții pe piață, astfel încât să poată adopta decizii în termene adaptate necesităților întreprinderilor. Această modernizare a procedurilor ar oferi, de asemenea, Comisiei posibilitatea de a iniția mai multe investigații din oficiu privind denaturări semnificative ale concurenței care împiedică funcționarea pieței interne. Modernizarea ar trebui să permită, de asemenea, o verificare rapidă a efectelor pe care măsurile de ajutor le generează asupra pieței, ceea ce ar duce la accelerarea procesului decizional.

3.           calea de urmat

24.         Modernizarea ajutoarelor de stat, astfel cum este prezentată mai sus, ar trebui să aibă ca rezultat o structură mai clară și mai coerentă a controlului ajutoarelor de stat. Diferitele măsuri potențiale prezentate mai sus sunt elementele fundamentale integrate ale unui pachet unic de reforme.

25.         Prin urmare, dat fiind caracterul lor complementar și interdependent, posibilele măsuri prezentate mai sus contribuie împreună la realizarea obiectivelor ambițioase. De exemplu, eventualele măsuri procedurale propuse anterior ar face posibilă accelerarea procesului decizional și ar permite Comisiei să se concentreze, în ceea ce privește aplicarea legii, asupra aspectelor care au cea mai mare importanță la nivelul UE. O logică asemănătoare se aplică și în ceea ce privește extinderea domeniului de aplicare al Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare, printr-o modificare a Regulamentului de abilitare.

26.         Dată fiind această interdependență dintre obiectivele și elementele pachetului și în vederea maximizării rezultatelor modernizării ajutoarelor de stat, este de dorit, de asemenea, ca principalele elemente ale reformei să intre în vigoare în același timp. Prin urmare, diferitele proceduri vor începe la data adoptării prezentei comunicări, iar principalele instrumente ale pachetului, inclusiv actele Consiliului, ar trebui să fie adoptate până la sfârșitul anului 2013.

27.         În acest scop, propunerile Comisiei privind Regulamentul de procedură și Regulamentul de abilitare ar trebui adoptate în toamna anului 2012. Comisia va avea drept obiectiv elaborarea în următoarele luni a celorlalte măsuri care fac parte din pachet pentru a finaliza treptat revizuirea principalelor acte și orientări ale Comisiei, precum și eficientizarea prin simplificare a acestora, până la sfârșitul anului 2013. Comisia intenționează să consulte statele membre și să poarte un dialog deschis cu Parlamentul European și cu alte părți interesate pentru a colecta informațiile necesare în perspectiva unei dezbateri privind propunerile de modernizare a ajutoarelor de stat.

[1]               Acest lucru ar presupune, de asemenea, eliminarea treptată a subvențiilor care duc la utilizarea ineficientă a resurselor sau la daune aduse mediului, în conformitate cu Comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor”, COM(2011)571 final, p. 10.

[2]               O imagine de ansamblu asupra cheltuielilor publice aferente ajutoarelor de stat este prezentată în „Tabloul de bord privind ajutoarele de stat - Raport privind ajutoarele de stat acordate de statele membre ale UE”, COM(2011) 848 final.

[3]               Comunicare a Comisiei „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”, COM (2010) 2020 final, 3.3.2010, p. 20.

[4]               Un studiu comparativ realizat de OMC în 2006 sugerează că nivelul ajutoarelor acordate de statele membre ale UE este comparabil cu cel acordat de principalii parteneri comerciali ai UE (subvenții ca procent din PIB). A se vedea Raportul din 2006 al Organizației Mondiale a Comerțului „Exploring the links between subsidies, trade and the WTO” („Analizarea legăturilor dintre subvenții, comerț și OMC”) http://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/anrep_e/world_trade_report06_e.pdf. A se vedea secțiunea II „Subsidies, Trade and the WTO” („Subvenții, comerț și OMC”), capitolul E „The incidence of Subsidies” („Incidența subvențiilor”).