(1)

Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului (3) prevede ca fiecare stat membru să instituie o autoritate națională de siguranță căreia să i se încredințeze sarcinile specificate în legătură cu siguranța feroviară. În conformitate cu directiva menționată, o autoritate națională de siguranță poate fi un organism instituit în mod unilateral de statul membru în cauză sau, alternativ, un organism căruia mai multe state membre i-au încredințat sarcinile respective pentru a asigura un regim de siguranță unificat.

(2)

Tratatul dintre Franța și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind construirea și exploatarea de către concesionari privați a unei legături fixe pe sub Canalul Mânecii, semnat la Canterbury la 12 februarie 1986 („Tratatul de la Canterbury”) a instituit o comisie interguvernamentală pentru supravegherea tuturor aspectelor referitoare la construirea și exploatarea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii (denumită în continuare „comisia interguvernamentală”).

(3)

Până la încheierea perioadei de tranziție prevăzută în Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (4) („perioada de tranziție”), comisia interguvernamentală este autoritatea națională de siguranță în sensul Directivei (UE) 2016/798, responsabilă pentru legătura fixă pe sub Canalul Mânecii.

(4)

După încheierea perioadei de tranziție, comisia interguvernamentală va deveni un organism instituit printr-un acord internațional între un stat membru, și anume Franța, și o țară terță, și anume Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord („Regatul Unit”). Cu excepția cazului în care se prevede altfel într-un acord internațional obligatoriu pentru Regatul Unit, aceasta nu va mai fi o autoritate națională de siguranță conform dreptului Uniunii și dreptul Uniunii nu se va mai aplica acelei părți a legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii care se află sub jurisdicția Regatului Unit.

(5)

Pentru a asigura exploatarea sigură și eficientă a legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii, este oportun să se mențină comisia interguvernamentală drept unica autoritate de siguranță responsabilă pentru întreaga infrastructură respectivă.

(6)

În acest scop, Decizia (UE) 2020/1531 a Parlamentului European și a Consiliului (5) împuternicește Franța, în anumite condiții, să negocieze, să semneze și să încheie un acord internațional de completare a Tratatului de la Canterbury, în temeiul căruia comisia interguvernamentală este considerată ca fiind unica autoritate de siguranță competentă pentru aplicarea dreptului Uniunii în cadrul legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii.

(7)

În acest sens, ar trebui stabilite norme specifice cu privire la autoritățile de siguranță specifice, precum și cu privire la obligațiile statului membru în cauză de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea dreptului Uniunii în orice moment de către autoritatea de siguranță specifică sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către propria sa autoritate națională de siguranță.

(8)

Este posibil ca în cadrul soluționării diferendelor dintre statul membru în cauză și țara terță în ceea ce privește siguranța feroviară să se ridice întrebări privind interpretarea legislației Uniunii. În consecință, Curții de Justiție a Uniunii Europene ar trebui să i se acorde competența de a pronunța decizii preliminare cu privire la astfel de întrebări.

(9)

Prin urmare, Directiva (UE) 2016/798 ar trebui modificată în consecință.

(10)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a asigura exploatarea sigură și eficientă a legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii după încheierea perioadei de tranziție, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii propuse, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(11)

Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare de urgență în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,