1)

Articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012 (1) (Regulamentul Bruxelles I bis) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1346/2000 (2) privind insolvența trebuie interpretat în sensul că în noțiunile „falimentele, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile sau a altor persoane juridice, acordurile amiabile, concordatele sau procedurile similare” de la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012 (Regulamentul Bruxelles I bis) este inclusă și o procedură în care creanța este descrisă în cererea introductivă drept o simplă creanță comercială, fără a se menționa procedura falimentului deschisă anterior în privința pârâtului, în timp ce temeiul juridic propriu-zis al acestei cereri se bazează pe dispozițiile speciale derogatorii din legislația neerlandeză privind falimentul [articolul 25 alineatul 2 din Nederlandse Wet van 30 september 1893, op het faillissement en de surséance van betaling (Legea neerlandeză din 30 septembrie 1893 privind falimentul și reorganizarea judiciară), denumită în continuare „NFW”], și prin care

Și în plus

2)

Dispozițiile articolului 25 alineatul 2 din [NFW] pot fi considerate compatibile cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1346/2000 privind insolvența, în măsura în care această dispoziție legislativă ar permite introducerea unei astfel de acțiuni (articolul 25 alineatul 2 NFW) la instanța unui alt stat membru, în locul introducerii sale la instanța de insolvență a statului membru în care a fost deschisă procedura falimentului?