–

pentru Vodafone GmbH, de D. Herrmann, Rechtsanwältin;

–

pentru Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen, de C. Mögelin și F. Still, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul german, de J. Möller și D. Klebs, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul neerlandez, de M. K. Bulterman și J. M. Hoogveld, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul austriac, de A. Posch, în calitate de agent;

–

pentru Comisia Europeană, de T. Scharf, G. Braun și L. Nicolae, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 6a și 6b alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (JO 2012, L 172, p. 10), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 (JO 2015, L 310, p. 1, rectificare în JO 2016, L 27, p. 14) (denumit în continuare „Regulamentul privind roamingul”), precum și a articolului 2 alineatul (2) și a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2286 al Comisiei din 15 decembrie 2016 de stabilire a unor norme detaliate cu privire la aplicarea politicii utilizării rezonabile, precum și la metodologia de evaluare a sustenabilității eliminării suprataxelor pentru serviciile de roaming cu amănuntul și la cererea care trebuie prezentată de furnizorul de servicii de roaming în scopul evaluării respective (JO 2016, L 344, p. 46, rectificare în JO 2017, L 107, p. 37, denumit în continuare „Regulamentul de punere în aplicare”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Vodafone GmbH, pe de o parte, și Bundesrepublik Deutschland (Republica Federală Germania), reprezentată de Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und Eisenbahnen (Agenția Federală a Rețelelor de Electricitate, Gaz, Telecomunicații, Poștă și Căi Ferate, Germania) (denumită în continuare „Bundesnetzagentur”), pe de altă parte, în legătură cu o decizie prin care aceasta din urmă a impus Vodafone să pună capăt unora dintre serviciile sale de acces la internet.

3

Considerentele (6), (8) și (9) ale Regulamentului 2015/2120 enunță:

[…]

4

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Obiect și domeniu de aplicare”, prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament stabilește norme comune privind garantarea tratamentului egal și nediscriminatoriu al traficului în furnizarea de servicii de acces la internet și a drepturilor conexe ale utilizatorilor finali.”

5

Articolul 3 din regulamentul menționat, intitulat „Garantarea accesului la internetul deschis”, prevede la alineatele (1)-(3):

„(1)   Utilizatorii finali au dreptul de a accesa și distribui informații și conținut, de a utiliza și de a pune la dispoziție aplicații și servicii și de a folosi echipamente terminale la alegere, indiferent de locația utilizatorului final sau a furnizorului, ori de locația, originea ori destinația informațiilor, conținutului, aplicațiilor sau serviciilor, prin intermediul serviciului lor de acces la internet.

[…]

(2)   Contractele între furnizorii de servicii de acces la internet și utilizatorii finali cu privire la caracteristicile și condițiile tehnice și comerciale ale serviciilor de acces la internet, cum ar fi prețul, volumele de date sau viteza, precum și orice practici comerciale utilizate de furnizorii de servicii de acces la internet nu limitează exercitarea drepturilor utilizatorilor finali prevăzute la alineatul (1).

(3)   Furnizorii de servicii de acces la internet tratează tot traficul în mod egal, atunci când furnizează servicii de acces la internet, fără discriminare, restricții sau imixtiuni și indiferent de expeditor și destinatar, de conținutul accesat sau distribuit, de aplicațiile sau serviciile utilizate sau furnizate sau de echipamentul terminal folosit.

Primul paragraf nu împiedică punerea în aplicare de către furnizorii de servicii de acces la internet a unor măsuri rezonabile de gestionare a traficului. Pentru a fi considerate rezonabile, astfel de măsuri sunt transparente, nediscriminatorii și proporționale și nu au la bază considerații comerciale, ci cerințele tehnice de calitate a serviciului ale unor categorii de trafic specifice care sunt diferite în mod obiectiv. Astfel de măsuri nu includ monitorizarea conținutului specific și nu sunt menținute în vigoare mai mult decât este necesar.

Furnizorii de servicii de acces la internet nu aplică măsuri de gestionare a traficului care excedează măsurile prevăzute la al doilea paragraf și, în special, nu blochează, nu încetinesc, nu modifică, nu restricționează, nu interferează cu, nu degradează sau nu discriminează conținut, aplicații sau servicii specifice ori categorii specifice ale acestora, cu excepția cazului în care este necesar și numai atât timp cât este necesar, pentru:

6

Vodafone este o întreprindere care își desfășoară activitatea în sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor.

7

Această întreprindere propune clienților săi să subscrie, în plus față de pachetul de bază, opțiuni tarifare gratuite „tarif zero” denumite „Vodafone Pass” („Video Pass”, „Music Pass”, „Chat Pass” și „Social Pass”). Aceste opțiuni tarifare permit utilizarea unor servicii ale unor întreprinderi partenere ale Vodafone fără ca volumul de date consumat prin utilizarea acestor servicii să fie scăzut din volumul de date inclus în pachetul de bază. Cu toate acestea, reducerea vitezei de transfer prevăzută după epuizarea volumului de date inclus în pachetul de bază se aplică și în cazul utilizării serviciilor întreprinderilor partenere. Prima opțiune tarifară aleasă este deja inclusă în pachetul de bază, iar clienții pot subscrie alte opțiuni tarifare prin plata unui supliment.

8

Condițiile contractuale generale prevăd că aceste opțiuni tarifare sunt valabile numai pe teritoriul național. În străinătate, volumul de date consumat prin utilizarea serviciilor întreprinderilor partenere este scăzut din volumul de date inclus în pachetul de bază. Vodafone își rezervă dreptul de a propune în viitor opțiuni tarifare și în alte state membre. În acest caz, ar trebui aplicată o „politică de utilizare rezonabilă”, care să prevadă o utilizare maximă lunară de 5 GB pe opțiune tarifară în aceste alte state.

9

Printr‑o decizie din 15 iunie 2018, Bundesnetzagentur a constatat, pe de o parte, că scăderea din pachetul de bază a volumului datelor mobile dedicat utilizării în străinătate a unui „Vodafone Pass” este contrară articolului 6a coroborat cu articolul 2 alineatul (2) litera (r) din Regulamentul privind roamingul. Pe de altă parte, aceasta a constatat că limita de utilizare de 5 GB în străinătate este contrară articolului 6b alineatul (1) din acest regulament coroborat cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare. Prin urmare, Bundesnetzagentur a interzis Vodafone să utilizeze opțiunile tarifare în cauză, în măsura în care acestea sunt contrare dispozițiilor menționate.

10

La 9 iulie 2018, Vodafone a formulat o contestație împotriva acestei decizii din 15 iunie 2018, care a fost respinsă de Bundesnetzagentur printr‑o decizie din 23 noiembrie 2018.

11

La 11 decembrie 2018, Vodafone a formulat o acțiune împotriva acestei din urmă decizii la instanța de trimitere. În susținerea acțiunii respective, ea arată în esență că opțiunile tarifare constituie un serviciu de comunicații de date autonom, iar nu părți integrante ale unui singur serviciu reglementat de date în roaming, în sensul articolului 6a din Regulamentul privind roamingul. În plus, aceste opțiuni tarifare ar fi suplimente și ar corespunde unui pachet cu date cvasinelimitate, în sensul articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare.

12

Instanța de trimitere ridică problema dacă, în acest caz, întreprinderea în cauză încalcă articolele 6a și 6b din Regulamentul privind roamingul coroborate cu articolul 2 alineatul (2) litera (m) din acest regulament, precum și articolul 4 alineatul (2) primul paragraf și articolul 2 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare.

13

În aceste condiții, Verwaltungsgericht Köln (Tribunalul Administrativ din Köln, Germania), apreciind că pentru soluționarea litigiului principal este necesară o interpretare a dreptului Uniunii, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

14

Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 6a și 6b din Regulamentul privind roamingul coroborate cu articolul 2 alineatul (2) litera (m) din acest regulament, precum și articolul 4 alineatul (2) primul paragraf și articolul 2 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare trebuie interpretate în sensul că se opun unei limitări a utilizării în roaming, ca urmare a activării unei opțiuni tarifare „tarif zero”.

15

Cu titlu introductiv, trebuie precizat că o opțiune tarifară „tarif zero” este o practică comercială prin care un furnizor de acces la internet aplică un „tarif zero” sau un tarif mai avantajos întregului trafic sau unei părți a traficului de date asociat unei aplicații sau unei categorii de aplicații specifice, propuse de parteneri ai furnizorului de acces menționat. Aceste date nu sunt, așadar, deduse din volumul de date cumpărat în cadrul pachetului tarifar de bază. O asemenea opțiune, propusă în cadrul unor tarife limitate, permite astfel furnizorilor de acces la internet să crească atractivitatea ofertei lor.

16

Astfel, întrebările adresate Curții, care urmăresc să permită instanței de trimitere să se pronunțe cu privire la legalitatea condițiilor de utilizare aferente unei opțiuni tarifare „tarif zero”, se întemeiază pe premisa potrivit căreia o asemenea opțiune tarifară ar fi ea însăși compatibilă cu dreptul Uniunii, în special cu articolul 3 din Regulamentul 2015/2120, prin care legiuitorul a urmărit să consacre principiile deschiderii și neutralității internetului.

17

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul 2015/2120 coroborat cu considerentul (6) al acestuia enunță dreptul utilizatorilor finali nu numai de a accesa informații și conținut, de a utiliza aplicații și servicii și de a distribui informații și conținut, ci și de a pune la dispoziție aplicații și servicii.

18

În temeiul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120, pe de o parte, contractele încheiate între furnizorii de servicii de acces la internet și utilizatorii finali și, pe de altă parte, practicile comerciale utilizate de furnizorii respectivi nu trebuie să limiteze exercitarea drepturilor utilizatorilor finali, astfel cum sunt enunțate la alineatul (1) al acestui articol.

19

Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120 prevede mai întâi, la primul paragraf, că furnizorii de servicii de acces la internet tratează tot traficul în mod egal și fără discriminare, restricții sau imixtiuni, indiferent, printre altele, de aplicațiile sau serviciile utilizate.

20

Acest articol 3 alineatul (3) enunță în continuare, la al doilea paragraf, că primul paragraf nu împiedică punerea în aplicare de către furnizorii de servicii de acces la internet a unor măsuri rezonabile de gestionare a traficului, precizând că, pentru a fi considerate rezonabile, astfel de măsuri trebuie, în primul rând, să fie transparente, nediscriminatorii și proporționale, în al doilea rând, să nu aibă la bază considerații comerciale, ci diferențele tehnice obiective dintre unele categorii de trafic, și, în al treilea rând, să nu includă monitorizarea conținutului și să nu fie menținute în vigoare mai mult decât este necesar.

21

În sfârșit, articolul 3 alineatul (3) menționat prevede la al treilea paragraf că furnizorii de servicii de acces la internet trebuie să nu aplice măsuri de gestionare a traficului care excedează măsurile prevăzute la al doilea paragraf și, în special, trebuie să nu blocheze, să nu încetinească, să nu modifice, să nu restricționeze, să nu interfereze cu, să nu degradeze sau să nu discrimineze aplicații, categorii de aplicații, servicii sau categorii de servicii speciale, cu excepția cazului în care este necesar, pe o durată determinată, fie pentru a respecta actele legislative ale Uniunii, legislația națională conformă cu dreptul Uniunii sau măsurile menite să pună în aplicare aceste acte legislative sau această legislație națională, fie pentru a menține integritatea și securitatea rețelei, ale serviciilor furnizate prin intermediul său, precum și ale echipamentelor terminale ale utilizatorilor finali, fie pentru a evita congestionarea rețelei sau pentru a atenua efectele sale.

22

Aceste diferite dispoziții urmăresc, astfel cum rezultă din articolul 1 din Regulamentul 2015/2120, garantarea tratamentului egal și nediscriminatoriu al traficului în furnizarea de servicii de acces la internet, precum și a drepturilor conexe ale utilizatorilor finali (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2020, Telenor Magyarország, C‑807/18 și C‑39/19, EU:C:2020:708, punctele 23-27).

23

În primul rând, trebuie amintit că Curtea a avut ocazia să precizeze că, atunci când comportamentul unui furnizor de servicii de acces la internet este incompatibil cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120, este posibilă o abținere de la a stabili dacă acest comportament este conform cu obligațiile care decurg din articolul 3 alineatul (2) din regulamentul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2020, Telenor Magyarország, C‑807/18 și C‑39/19, EU:C:2020:708, punctul 28).

24

În consecință, o încălcare a obligației de tratament egal al întregului trafic nu poate fi justificată în temeiul principiului libertății contractuale, recunoscut la articolul 3 alineatul (2) din același regulament.

25

În al doilea rând, Curtea a subliniat de asemenea că articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120 se opune oricărei măsuri care încalcă obligația de tratament egal al traficului atunci când o astfel de măsură are la bază considerații comerciale.

26

Mai întâi, trebuie să se observe că, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 19 din prezenta hotărâre, primul paragraf al articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120, interpretat în lumina considerentului (8) al acestui regulament, impune furnizorilor de servicii de acces la internet o obligație generală de tratament egal, fără discriminare, restricții sau imixtiuni ale traficului, de la care nu se poate deroga în niciun caz prin intermediul unor practici comerciale utilizate de acești furnizori sau al unor contracte încheiate de aceștia cu utilizatorii finali (Hotărârea din 15 septembrie 2020, Telenor Magyarország, C‑807/18 și C‑39/19, EU:C:2020:708, punctul 47).

27

În continuare, din al doilea paragraf al articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120, precum și din considerentul (9) al acestuia, în lumina căruia trebuie interpretat paragraful respectiv, reiese că, deși sunt ținuți să respecte obligația generală menționată, furnizorii de servicii de acces la internet își mențin posibilitatea de a adopta măsuri rezonabile de gestionare a traficului. Totuși, această posibilitate este supusă condiției, printre altele, ca astfel de măsuri să aibă la bază „cerințele tehnice de calitate a serviciului ale unor categorii de trafic specifice care sunt diferite în mod obiectiv”, iar nu „considerații comerciale”. Trebuie să se aprecieze în special ca având la bază astfel de „considerații comerciale” orice măsură a unui furnizor de servicii de acces la internet față de orice utilizator final care conduce, fără a se întemeia pe astfel de diferențe obiective, la a nu trata în mod egal și fără discriminare conținuturile, aplicațiile sau serviciile propuse de diferiții furnizori de conținuturi, de aplicații sau de servicii (Hotărârea din 15 septembrie 2020, Telenor Magyarország, C‑807/18 și C‑39/19, EU:C:2020:708, punctul 48).

28

Or, o opțiune tarifară „tarif zero” precum cea în discuție în litigiul principal operează, pe baza unor considerații comerciale, o distincție în cadrul traficului de internet, nescăzând din pachetul de bază traficul destinat unor aplicații partenere. În consecință, o astfel de practică comercială nu respectă obligația generală de tratament egal al traficului, fără discriminare sau imixtiuni, enunțată la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul 2015/2120.

29

Trebuie subliniat că această neîndeplinire a obligațiilor, care rezultă din însăși natura unei asemenea opțiuni tarifare ca urmare a stimulentului care decurge din aceasta, persistă, independent de eventuala posibilitate de a continua sau nu accesarea în mod liber a conținutului pus la dispoziție de partenerii furnizorului de acces la internet, după epuizarea pachetului de bază.

30

Pe de altă parte, este irelevant dacă o astfel de opțiune intră sub incidența unui contract, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120, astfel cum s‑a amintit la punctul 24 din prezenta hotărâre, sau dacă aceasta urmărește să satisfacă o cerere reală a clientului sau a furnizorului de conținut.

31

În sfârșit, excepțiile prevăzute pentru măsurile de gestionare nu pot fi luate în considerare întrucât, conform articolului 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul 2015/2120, astfel de măsuri nu pot avea la bază strategii comerciale urmărite de furnizorul de acces la internet.

32

Din informațiile transmise de instanța de trimitere reiese că limitarea utilizării opțiunii tarifare în roaming, la care se referă toate întrebările adresate de această instanță, se aplică numai ca urmare a activării opțiunii tarifare „tarif zero”.

33

Or, din moment ce o astfel de opțiune tarifară este incompatibilă cu obligațiile care decurg din articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120, această incompatibilitate subzistă, indiferent de forma sau de natura condițiilor de utilizare aferente opțiunilor tarifare propuse, cum ar fi limitarea utilizării opțiunii tarifare în afara teritoriului național din litigiul principal.

34

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că articolul 3 din Regulamentul 2015/2120 trebuie interpretat în sensul că o limitare a utilizării în roaming, ca urmare a activării unei opțiuni tarifare „tarif zero”, este incompatibilă cu obligațiile care decurg din alineatul (3) al acestui articol.

35

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:

Articolul 3 din Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii trebuie interpretat în sensul că o limitare a utilizării în roaming, ca urmare a activării unei opțiuni tarifare „tarif zero”, este incompatibilă cu obligațiile care decurg din alineatul (3) al acestui articol.