–

pentru Syndicat interprofessionnel de défense du fromage Morbier, de J.‑J. Gatineau, avocat;

–

pentru Société Fromagère du Livradois SAS, de E. Piwnica, avocat;

–

pentru guvernul francez, de C. Mosser și A.‑L. Desjonquères, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul elen, de G. Kanellopoulos, E. Leftheriotou și I.‑E. Krompa, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de D. Bianchi și I. Naglis, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO 2006, L 93, p. 12, Ediție specială, 03/vol. 71, p. 114) și, respectiv, a articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO 2012, L 343, p. 1).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Syndicat interprofessionnel de défense du fromage Morbier (denumit în continuare „sindicatul”), pe de o parte, și Société fromagère du Livradois SAS, pe de altă parte, în legătură cu o atingere adusă denumirii de origine protejată (DOP) „Morbier” și acte de concurență neloială și parazitară reproșate acesteia din urmă.

3

Considerentele (4) și (6) ale Regulamentului nr. 510/2006, care a fost abrogat prin Regulamentul nr. 1151/2012, enunțau:

[…]

4

Articolul 13 alineatul (1) din același regulament avea următorul cuprins:

„Denumirile înregistrate sunt protejate împotriva:

[…]”

5

Considerentele (18) și (29) ale Regulamentului nr. 1151/2012 enunță:

[…]

6

Potrivit articolului 4 din acest regulament, intitulat „Obiectiv”:

„Se instituie un sistem referitor la denumirile de origine protejate și la indicațiile geografice protejate care să‑i ajute pe producătorii de produse legate de o zonă geografică prin:

7

Articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din regulamentul menționat, care reia în esență textul articolului 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 510/2006, prevede:

„În sensul prezentului regulament, «denumire de origine» este o denumire care identifică un produs:

8

Textul articolului 13 alineatul (1) din același regulament îl reia în esență pe cel al articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 510/2006. La finalul literelor (a) și (b), s‑a adăugat numai expresia „inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente”.

9

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 2400/96 al Comisiei din 17 decembrie 1996 privind înscrierea anumitor denumiri în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate”, prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO 1996, L 327, p. 11, Ediție specială, 03/vol. 20, p. 115), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1241/2002 al Comisiei din 10 iulie 2002 (JO 2002, L 181, p. 4, Ediție specială, 03/vol. 42, p. 174), denumirea „Morbier” a fost înscrisă ca DOP în registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate care figurează în anexa la acest regulament.

10

Descrierea produsului cuprinsă în caietul de sarcini prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1128/2013 al Comisiei din 7 noiembrie 2013 de aprobare a unei modificări minore a caietului de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Morbier (DOP)] (JO 2013, L 302, p. 7) este următoarea:

„«Morbier» este o brânză fabricată din lapte crud de vacă, cu pastă presată și nefiartă, în formă de cilindru plat cu un diametru de 30-40 cm, cu o înălțime de 5-8 cm, cu o greutate de 5-8 kg, cu fețe plane și margine ușor convexă.

Brânza are o dungă neagră centrală, orizontală, sudată și continuă pe toată secțiunea.

Crusta sa este naturală, frecată, are un aspect regulat, este acoperită cu floră bacteriană și lasă să se vadă urzeala formei. Culoarea sa variază între bej și portocaliu, cu nuanțe de maro portocaliu, roșu portocaliu și roz portocaliu. Pasta brânzei este omogenă, are o culoare fildeșie spre galben deschis, adesea cu câteva găurele dispersate de dimensiunile unei coacăze sau cu mici bule turtite. Este suplă la atingere, onctuoasă și fondantă, puțin lipicioasă în gură, cu o textură mătăsoasă și fină. Gustul său este autentic, cu nuanțe lactice, de caramel, de vanilie, de fructe. La învechire paleta aromatică dobândește nuanțe torefiate, picante și vegetale, cu savori echilibrate. După uscarea completă, brânza conține minimum 45 de grame de grăsimi la 100 de grame. Umiditatea în brânza degresată trebuie să fie de 58-67 %. Maturarea brânzei se desfășoară pe o durată de minimum 45 de zile, fără întreruperea ciclului.”

11

Articolul L. 722‑1 din code de la propriété intellectuelle (Codul proprietății intelectuale), în versiunea aplicabilă litigiului principal, prevede:

„Orice atingere adusă unei indicații geografice angajează răspunderea civilă a autorului său.

În sensul prezentului capitol, «indicație geografică» înseamnă:

[…]

[…]”

12

Brânza Morbier beneficiază de o denumire de origine controlată (DOC) începând cu Decretul din 22 decembrie 2000 privind denumirea de origine controlată „Morbier” (JORF nr. 302 din 30 decembrie 2000, p. 20944), abrogat de atunci, care a definit o zonă geografică de referință, precum și condițiile necesare pentru a pretinde această denumire de origine și a prevăzut, la articolul 8, o perioadă tranzitorie pentru întreprinderile situate în afara acestei zone geografice care produceau și comercializau în mod continuu brânzeturi sub denumirea „Morbier” pentru a le permite să utilizeze în continuare această denumire fără mențiunea „DOC”, până la expirarea unui termen de cinci ani de la publicarea înregistrării denumirii de origine „Morbier” cu titlu de DOP.

13

În conformitate cu Decretul din 22 decembrie 2000, Société Fromagère du Livradois, care fabrica brânză Morbier din anul 1979, a fost autorizată să utilizeze denumirea „Morbier”, fără mențiunea DOC, până la 11 iulie 2007, dată începând cu care aceasta a înlocuit‑o cu denumirea „Montboissié du Haut Livradois”. În plus, Société Fromagère du Livradois a depus, la 5 octombrie 2001, în Statele Unite, marca americană „Morbier du Haut Livradois”, pe care a reînnoit‑o în anul 2008 pentru zece ani, și, la 5 noiembrie 2004, marca franceză „Montboissier”.

14

Reproșând Société Fromagère du Livradois că aduce atingere denumirii protejate, precum și că săvârșește acte de concurență neloială și parazitară prin fabricarea și comercializarea unei brânze care reproduce aspectul vizual al produsului acoperit de DOP „Morbier” pentru a crea confuzie cu acesta și pentru a profita de notorietatea imaginii asociate acestuia, fără a trebui să respecte caietul de sarcini al denumirii de origine, sindicatul a chemat‑o în judecată, la 22 august 2013, în fața tribunal de grande instance de Paris (Tribunalul de Mare Instanță din Paris, Franța), pentru ca aceasta să fie obligată să înceteze orice utilizare comercială directă sau indirectă a denumirii DOP „Morbier” pentru produse pe care nu le acoperă, orice utilizare abuzivă, imitare sau evocare a DOP „Morbier”, orice altă mențiune falsă sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, prin orice mijloc care ar fi de natură să creeze o impresie greșită cu privire la originea produsului, orice altă practică care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului și în special orice utilizare a unei dungi negre care separă două părți ale brânzei, precum și să îl despăgubească pentru prejudiciul său.

15

Aceste cereri au fost respinse prin hotărârea din 14 aprilie 2016, care a fost confirmată de cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris, Franța) printr‑o hotărâre din 16 iunie 2017. Aceasta din urmă a considerat că nu constituie o faptă culpabilă comercializarea unei brânze care prezintă una sau mai multe caracteristici care figurează în caietul de sarcini al brânzei Morbier și care se aseamănă, așadar, cu aceasta.

16

În hotărârea menționată, după ce a precizat că reglementarea privind DOP nu urmărește să protejeze aspectul unui produs sau caracteristicile acestuia descrise în caietul său de sarcini, ci denumirea sa, astfel încât aceasta nu interzice fabricarea unui produs potrivit acelorași tehnici precum cele definite în normele aplicabile indicației geografice, și după ce a considerat că, în lipsa unui drept privativ, reproducerea aspectului unui produs ține de libertatea comerțului și a industriei, cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris) a statuat că caracteristicile invocate de sindicat, în special o dungă albastră orizontală, fac parte dintr‑o tradiție istorică, dintr‑o tehnică ancestrală prezentă la alte brânzeturi, care au fost puse în aplicare de Société Fromagère du Livradois înainte chiar de obținerea DOP „Morbier” și care nu se bazează pe investiții pe care le‑ar fi realizat sindicatul sau membrii acestuia. Aceasta a apreciat că, deși dreptul de a utiliza cărbune vegetal este conferit numai brânzei acoperite de DOP menționată, Société Fromagère du Livradois a trebuit, pentru a se conforma legislației americane, să îl înlocuiască cu polifenol de struguri, astfel încât cele două brânze nu pot fi asimilate prin intermediul acestei caracteristici. Arătând că Société Fromagère du Livradois a invocat existența altor diferențe între brânza Montboissié și brânza Morbier care priveau, printre altele, utilizarea laptelui pasteurizat pentru prima și a laptelui crud pentru cea de a doua, aceasta a concluzionat că cele două brânzeturi erau diferite și că sindicatul încerca să extindă protecția DOP „Morbier” într‑un interes comercial nelegitim și contrar principiului liberei concurențe.

17

Sindicatul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri pronunțate de cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris) la Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța). În susținerea recursului său, acesta arată, mai întâi, că o denumire de origine este protejată împotriva oricărei practici care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului și că, prin faptul că a statuat însă că numai utilizarea denumirii DOP este interzisă, cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris) a încălcat articolele 13 din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012. Sindicatul susține, în continuare, că, prin faptul că s‑a limitat la a arăta, pe de o parte, că caracteristicile invocate de acesta provin dintr‑o tradiție istorică și nu se bazează pe investiții efectuate de sindicat și de membrii săi și, pe de altă parte, că brânza „Montboissié”, comercializată din anul 2007 de Société Fromagère du Livradois, prezintă diferențe față de brânza „Morbier”, fără a cerceta, după cum i se solicita, dacă practicile Société Fromagère du Livradois, în special copierea „dungii cenușii” caracteristice brânzei Morbier, nu puteau induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului, cour d’appel (Curtea de Apel) a privat decizia sa de temei legal în raport cu aceleași texte.

18

La rândul său, Société Fromagère du Livradois susține că DOP protejează produsele provenite dintr‑o regiune delimitată care pot să se prevaleze, singure, de denumirea protejată, dar nu interzice altor producători să producă și să comercializeze produse similare, din moment ce nu lasă să se creadă că ar beneficia de denumirea în cauză. Din dreptul național s‑ar deduce că este interzisă orice utilizare a semnului care constituie DOP pentru a desemna produse similare care nu au dreptul, fie că nu provin din zona delimitată, fie că provin din aceasta fără a avea proprietățile necesare, dar că nu este interzis să se comercializeze produse similare, cu condiția ca această comercializare să nu fie însoțită de nicio practică de natură să determine o confuzie, în special prin utilizarea abuzivă sau prin evocarea DOP menționate. Aceasta arată de asemenea că o „practic[ă] care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului”, în sensul articolelor 13 alineatul (1) litera (d) din Regulamentele nr. 510/2006 și respectiv, nr. 1151/2012, trebuie să privească în mod necesar „originea” produsului și că, prin urmare, trebuie să fie vorba despre o practică ce determină consumatorul să creadă că se află în prezența unui produs care beneficiază de DOP în cauză. Aceasta consideră că „practica” respectivă nu poate rezulta din simplul aspect al produsului ca atare, în lipsa oricărei mențiuni pe ambalajul său care să facă referire la proveniența protejată.

19

Instanța de trimitere arată că recursul cu care este sesizată ridică problema, inedită în fața sa, dacă articolele 13 alineatul (1) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012, trebuie interpretate în sensul că interzic numai utilizarea de către un terț a denumirii înregistrate sau dacă acestea trebuie interpretate în sensul că interzic de asemenea orice prezentare a produsului care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata sa origine, chiar dacă denumirea înregistrată nu a fost utilizată de terț. Arătând, printre altele, că Curtea nu s‑a pronunțat niciodată cu privire la această chestiune, ea consideră că există o îndoială cu privire la interpretarea expresiei „altă practică” ce figurează la aceste articole, care constituie o formă specială de atingere adusă unei denumiri protejate dacă ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

20

Potrivit acesteia, se ridică, astfel, problema dacă reproducerea caracteristicilor fizice ale unui produs protejat printr‑o DOP poate constitui o practică care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului, interzisă prin articolele 13 alineatul (1) din regulamentele menționate. Această întrebare ar presupune să se stabilească dacă prezentarea unui produs protejat printr‑o denumire de origine, în special reproducerea formei sau a aspectului care îl caracterizează, poate constitui o atingere adusă acestei denumiri, în pofida faptului că denumirea nu a fost preluată.

21

În aceste condiții, Cour de cassation (Curtea de Casație) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolele 13 alineatul (1) din [Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012] trebuie interpretate în sensul că interzic numai utilizarea de către un terț a denumirii înregistrate sau trebuie interpretate în sensul că interzic prezentarea unui produs protejat printr‑o denumire de origine, în special reproducerea formei sau a aspectului care îl caracterizează, care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului, chiar dacă nu este utilizată denumirea înregistrată?”

22

Prin intermediul primei părți a acestei întrebări, instanța de trimitere solicită Curții să stabilească dacă articolele 13 alineatul (1) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012 trebuie interpretate în sensul că interzic numai utilizarea de către un terț a unei denumiri înregistrate.

23

Din modul de redactare a acestor dispoziții reiese că denumirile înregistrate sunt protejate împotriva diverselor acțiuni, și anume, în primul rând, utilizarea comercială directă sau indirectă a unei denumiri înregistrate, în al doilea rând, utilizarea abuzivă, imitarea sau evocarea, în al treilea rând, mențiunea falsă sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau documentele referitoare la produsul în cauză, precum și ambalarea produsului într‑un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia și, în al patrulea rând, orice altă practică care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

24

Dispozițiile menționate conțin astfel o enumerare graduală a acțiunilor interzise (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 mai 2019, Fundación Consejo Regulador de la Denominación de Origen Protegida Queso Manchego, C‑614/17, EU:C:2019:344, punctul 27). În timp ce articolele 13 alineatul (1) litera (a) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012 interzic utilizarea directă sau indirectă a unei denumiri înregistrate pentru produsele care nu sunt acoperite de înregistrare, într‑o formă identică cu această denumire sau foarte similară din punct de vedere fonetic și/sau vizual (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 iunie 2018, Scotch Whisky Association, C‑44/17, EU:C:2018:415, punctele 29, 31 și 39), articolele 13 alineatul (1) literele (b)-(d) din aceste regulamente interzic alte tipuri de acțiuni împotriva cărora sunt protejate denumirile înregistrate și care nu utilizează nici direct, nici indirect denumirile înseși.

25

Astfel, domeniul de aplicare al articolelor 13 alineatul (1) litera (a) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012 trebuie în mod necesar să se distingă de cel aferent celorlalte norme de protecție a denumirilor înregistrate care figurează la articolele 13 alineatul (1) literele (b)-(d) din aceste regulamente. În special, articolele 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012 interzic acțiuni care, spre deosebire de cele menționate la articolele 13 alineatul (1) litera (a) din regulamentele respective, nu utilizează nici direct, nici indirect însăși denumirea protejată, ci o sugerează astfel încât consumatorul să stabilească o legătură suficientă de proximitate cu această denumire [a se vedea prin analogie, în ceea ce privește articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului (JO 2008, L 39, p. 16), Hotărârea din 7 iunie 2018, Scotch Whisky Association, C‑44/17, EU:C:2018:415, punctul 33].

26

În ceea ce privește, mai precis, noțiunea de „evocare”, criteriul determinant este acela dacă, în prezența unei denumiri în litigiu, consumatorului îi este indusă în mod direct, ca imagine de referință, marfa acoperită de DOP, aspect pe care instanța națională trebuie să îl aprecieze ținând cont, după caz, de încorporarea parțială a unei DOP în denumirea contestată, de asemănarea fonetică și/sau vizuală a acestei denumiri cu DOP respectivă ori de o apropiere conceptuală între denumirea menționată și DOP amintită (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 iunie 2018, Scotch Whisky Association, C‑44/17, EU:C:2018:415, punctul 51).

27

În plus, în Hotărârea din 2 mai 2019, Fundación Consejo Regulador de la Denominación de Origen Protegida Queso Manchego (C‑614/17, EU:C:2019:344), Curtea a statuat că articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 510/2006 trebuie interpretat în sensul că evocarea unei denumiri înregistrate poate fi produsă prin utilizarea de semne figurative. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a considerat printre altele, la punctul 18 din această hotărâre, că formularea acestei dispoziții poate fi înțeleasă ca făcând trimitere nu numai la termenii prin care o denumire înregistrată poate fi evocată, dar și la orice semn figurativ care îi poate induce consumatorului amintirea produselor care beneficiază de respectiva denumire. La punctul 22 din hotărârea menționată, aceasta a arătat că nu se poate exclude, în principiu, că semnele figurative sunt apte să îi inducă în mod direct consumatorului, ca imagine de referință, amintirea produselor care beneficiază de o denumire înregistrată, ca urmare a proximității lor conceptuale cu o astfel de denumire.

28

În ceea ce privește acțiunile prevăzute la articolele 13 alineatul (1) litera (c) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012, trebuie arătat că aceste dispoziții extind, în raport cu literele (a) și (b) ale acestor articole, perimetrul protejat, incluzând în aceasta, printre altele, „oricare [altă] mențiune”, și anume informațiile furnizate consumatorilor, care apar pe partea interioară sau exterioară a ambalajului produsului în cauză, în materialul publicitar sau documentele referitoare la acest produs, care, deși nu evocă indicația geografică protejată, sunt calificate ca fiind „false sau înșelătoare” în privința legăturilor pe care produsul le are cu aceasta din urmă. Expresia „orice [altă] mențiune” include informații care pot apărea sub orice formă pe partea interioară sau exterioară a ambalajului produsului în cauză, în materialul publicitar sau documentele referitoare la acest produs, în special sub forma unui text, a unei imagini sau a unui conținut de natură să informeze cu privire la proveniența, la originea, la natura sau la calitățile esențiale ale acestui produs (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 iunie 2018, Scotch Whisky Association, C‑44/17, EU:C:2018:415, punctele 65 și 66).

29

În ceea ce privește acțiunile prevăzute la articolele 13 alineatul (1) litera (d) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 49 din concluziile sale, din termenii „orice altă practică” utilizați în dispozițiile menționate reiese că acestea urmăresc să acopere orice acțiune care nu este deja acoperită de celelalte dispoziții ale aceluiași articol și, astfel, să închidă sistemul de protecție a denumirilor înregistrate.

30

Din considerațiile care precedă rezultă, așadar, că articolele 13 alineatul (1) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012 nu se limitează la interzicerea utilizării denumirii înregistrate înseși, ci că domeniul său de aplicare este mai vast.

31

Prin urmare, trebuie să se răspundă la prima parte a întrebării preliminare că articolele 13 alineatul (1) din Regulamentele nr. 510/2006 și nr. 1151/2012 trebuie interpretate în sensul că nu interzic numai utilizarea de către un terț a denumirii înregistrate.

32

Prin intermediul celei de a doua părți a întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 13 alineatul (1) litera (d) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012 trebuie interpretate în sensul că interzic reproducerea formei sau a aspectului ce caracterizează un produs acoperit de o denumire înregistrată atunci când această reproducere ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

33

Prevăzând că denumirile înregistrate sunt protejate împotriva „oricărei alte practici care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului”, articolele 13 alineatul (1) litera (d) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012 nu precizează acțiunile interzise de aceste dispoziții, ci vizează în mare măsură toate acțiunile, altele decât cele interzise de articolele 13 alineatul (1) literele (a)-(c) din aceste regulamente, putând avea drept rezultat inducerea în eroare a consumatorului cu privire la adevărata origine a produsului în cauză.

34

Articolele 13 alineatul (1) litera (d) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012 răspund obiectivelor enunțate în considerentele (4) și (6) ale Regulamentului nr. 510/2006, precum și în considerentele (18) și (29) și la articolul 4 din Regulamentul nr. 1151/2012, din care reiese că sistemul de protecție a DOP și a indicațiilor geografice protejate (IGP) urmărește în special să furnizeze consumatorilor informații clare cu privire la originea și la proprietățile produsului, permițându-le astfel să ia decizii mai informate legate de achiziție, precum și să se prevină practicile care i-ar putea induce în eroare.

35

Mai general, reiese din jurisprudența Curții că sistemul de protecție a DOP și a IGP urmărește în esență să asigure consumatorilor faptul că produsele agricole care beneficiază de o denumire înregistrată prezintă, datorită provenienței lor dintr‑o anumită zonă geografică, anumite caracteristici specifice și, prin urmare, oferă o garanție de calitate datorată provenienței lor geografice în scopul de a permite operatorilor agricoli care au depus eforturi calitative reale să obțină în schimb venituri mai bune și să împiedice ca terții să profite în mod abuziv de reputația care decurge din calitatea acestor produse (a se vedea prin analogie Hotărârea din 14 septembrie 2017, EUIPO/Instituto dos Vinhos do Douro e do Porto, C‑56/16 P, EU:C:2017:693, punctul 82, Hotărârea din 20 decembrie 2017, Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne, C‑393/16, EU:C:2017:991, punctul 38, precum și Hotărârea din 7 iunie 2018, Scotch Whisky Association, C‑44/17, EU:C:2018:415, punctele 38 și 69).

36

În ceea ce privește chestiunea dacă reproducerea formei sau a aspectului unui produs acoperit de o denumire înregistrată poate constitui o practică interzisă de articolele 13 alineatul (1) litera (d) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012, trebuie să se observe că, desigur, astfel cum au arătat Société Fromagère du Livradois și Comisia Europeană, protecția prevăzută de aceste dispoziții are ca obiect, potrivit chiar termenilor acestora din urmă, denumirea înregistrată, iar nu produsul acoperit de aceasta. Rezultă de aici că această protecție nu are ca obiect să interzică, printre altele, utilizarea tehnicilor de fabricație sau reproducerea uneia sau mai multor caracteristici indicate în caietul de sarcini al unui produs acoperit de o denumire înregistrată, pentru motivul că acestea figurează în caietul de sarcini menționat, pentru a face un alt produs neacoperit de înregistrare.

37

Cu toate acestea, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 27 din concluziile sale, o DOP este, potrivit articolului 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1151/2012, care reia în esență textul articolului 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 510/2006, o denumire care identifică un produs originar dintr‑un anumit loc, regiune sau, în cazuri excepționale, țară, ale cărui calități sau caracteristici se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic cu factori naturali și umani proprii. Prin urmare, DOP sunt protejate în măsura în care desemnează un produs care prezintă anumite calități sau caracteristici. Astfel, DOP și produsul acoperit de aceasta sunt strâns legate.

38

În consecință, având în vedere caracterul nelimitativ al expresiei „orice altă practică” ce figurează la articolele 13 alineatul (1) litera (d) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012, nu se poate exclude posibilitatea ca reproducerea formei sau a aspectului unui produs acoperit de o denumire înregistrată să intre în domeniul de aplicare al acestor dispoziții, fără ca denumirea respectivă să figureze nici pe produsul în cauză, nici pe ambalajul acestuia. Aceasta va fi situația dacă reproducerea menționată ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului în cauză.

39

Pentru a aprecia dacă aceasta este situația, trebuie, astfel cum a arătat domnul avocat general în esență la punctele 55 și 57-59 din concluziile sale, pe de o parte, să se facă referire la percepția unui consumator european mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 ianuarie 2016, Viiniverla, C‑75/15, EU:C:2016:35, punctele 25 și 28, precum și Hotărârea din 7 iunie 2018, Scotch Whisky Association, C‑44/17, EU:C:2018:415, punctul 47), și, pe de altă parte, să se țină seama de toți factorii pertinenți în speță, inclusiv de modalitățile de prezentare publică și de comercializare a produselor în discuție, precum și de contextul factual (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 decembrie 2019, Consorzio Tutela Aceto Balsamico di Modena, C‑432/18, EU:C:2019:1045, punctul 25).

40

În special, în ceea ce privește, precum în cauza principală, un element al aspectului produsului acoperit de denumirea înregistrată, trebuie să se aprecieze în special dacă acest element constituie o caracteristică de referință și deosebit de distinctivă a acestui produs pentru ca reproducerea sa să poată, coroborată cu toți factorii pertinenți în speță, să determine consumatorul să creadă că produsul care conține această reproducere este un produs acoperit de denumirea înregistrată menționată.

41

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la a doua parte a întrebării adresate că articolele 13 alineatul (1) litera (d) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012 trebuie interpretate în sensul că interzic reproducerea formei sau a aspectului ce caracterizează un produs acoperit de o denumire înregistrată atunci când această reproducere poate determina consumatorul să creadă că produsul în cauză este acoperit de această denumire înregistrată. Este necesar să se aprecieze dacă respectiva reproducere poate induce în eroare consumatorul european, normal informat și suficient de atent și de avizat, ținând seama de toți factorii pertinenți în speță.

42

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:

Articolele 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare și, respectiv, Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare trebuie interpretate în sensul că nu interzic numai utilizarea de către un terț a denumirii înregistrate.

Articolele 13 alineatul (1) litera (d) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012 trebuie interpretate în sensul că interzic reproducerea formei sau a aspectului ce caracterizează un produs acoperit de o denumire înregistrată atunci când această reproducere poate determina consumatorul să creadă că produsul în cauză este acoperit de această denumire înregistrată. Este necesar să se aprecieze dacă respectiva reproducere poate induce în eroare consumatorul european, normal informat și suficient de atent și de avizat, ținând seama de toți factorii pertinenți în speță.