15.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 151/20

1)

Soluția legală oferită de ordinea juridică în ceea ce privește calificarea unei concedieri disciplinare considerate nelegală și, în special, soluția prevăzută la articolul 96 alineatul 2 din Decretul legislativ regal nr. 5/2015 din 30 octombrie 2015 de aprobare a textului codificat al Legii privind statutul de bază al funcționarilor publici trebuie considerată ca fiind inclusă în noțiunea „condiții de încadrare în muncă” prevăzută la clauza 4 punctul 1 din [acordul-cadru care figurează în anexa la] Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată (1), încheiat între CES, UNICE și CEEP?

2)

Clauza 4 punctul 1 din [acordul-cadru care figurează în anexa la] Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP ar califica drept discriminatorie o situație precum cea prevăzută la articolul 96 alineatul 2 din Decretul legislativ regal nr. 5/2015 din 30 octombrie 2015 de aprobare a textului codificat al Legii privind statutul de bază al funcționarilor publici, în care, atunci când concedierea disciplinară a unui lucrător pe durată nedeterminată permanent din cadrul administrației publice este declarată abuzivă – nelegală –, lucrătorul este reîncadrat pe post în orice împrejurare, însă dacă este vorba despre un lucrător pe durată nedeterminată nepermanent – sau temporar –, care are aceleași atribuții ca un lucrător pe durată nedeterminată permanent, există posibilitatea de a nu-l reîncadra, în schimbul unei indemnizații?

3)

Având în vedere întrebarea anterioară, însă nu în lumina directivei, ci a articolului 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, s-ar justifica aplicarea unui tratament diferențiat în aceste împrejurări?