This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62015CN0136
Case C-136/15 P: Appeal brought on 20 March 2015 by Mohammad Makhlouf against the judgment of the General Court (Seventh Chamber) delivered on 21 January 2015 in Case T-509/11 Makhlouf v Council
Cauza C-136/15 P: Recurs introdus la 20 martie 2015 de Mohammad Makhlouf împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 21 ianuarie 2015 în cauza T-509/11, Makhlouf/Consiliul
Cauza C-136/15 P: Recurs introdus la 20 martie 2015 de Mohammad Makhlouf împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 21 ianuarie 2015 în cauza T-509/11, Makhlouf/Consiliul
JO C 311, 21.9.2015, p. 14–15
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
21.9.2015 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 311/14 |
Recurs introdus la 20 martie 2015 de Mohammad Makhlouf împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 21 ianuarie 2015 în cauza T-509/11, Makhlouf/Consiliul
(Cauza C-136/15 P)
(2015/C 311/19)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Mohammad Makhlouf (reprezentant: G. Karouni, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile recurentului
— |
Anularea hotărârii atacate; |
— |
declararea faptului că deciziile și regulamentele Consiliului Uniunii Europene vizate prin prezenta acțiune sunt nule și neavenite în ceea ce îl privește pe reclamant; |
— |
obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, aferente recursului și procedurii în fața Tribunalului. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurentul invocă un motiv unic, întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal în aplicarea normelor referitoare la obligația care revine Consiliului.
Mai precis, recurentul reproșează Tribunalului că s-a întemeiat pe o motivare a Consiliului care ar fi incompletă și necircumstanțiată, fapt care nu i-ar fi permis să identifice motivele specifice și concrete ale înscrierii sale. Pe cale de consecință, recurentul nu ar fi fost în măsură să își asigure o apărare adecvată, neavând cunoștință de faptul care îi era reproșat, legat de represiunea manifestanților sau de furnizarea de sprijin regimului ori chiar de faptul de a fi beneficiat de pe urma regimului.
În plus, Tribunalul ar fi denaturat în mod vădit obligația sa de motivare, prin aceea că a încercat să atenueze abținerea Consiliului de a acționa, invocând, în mod greșit și pentru prima dată în hotărârea sa, faptul că recurentul „beneficiază de pe urma regimului”.
Lipsa unei mențiuni clare și precise în motivarea Consiliului a faptului incriminat, generator al măsurii restrictive, ar fi adus astfel în mod serios atingere exercitării dreptului la apărare al recurentului.