Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62015CN0136

    Cauza C-136/15 P: Recurs introdus la 20 martie 2015 de Mohammad Makhlouf împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 21 ianuarie 2015 în cauza T-509/11, Makhlouf/Consiliul

    JO C 311, 21.9.2015, p. 14–15 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    21.9.2015   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 311/14


    Recurs introdus la 20 martie 2015 de Mohammad Makhlouf împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 21 ianuarie 2015 în cauza T-509/11, Makhlouf/Consiliul

    (Cauza C-136/15 P)

    (2015/C 311/19)

    Limba de procedură: franceza

    Părțile

    Recurent: Mohammad Makhlouf (reprezentant: G. Karouni, avocat)

    Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

    Concluziile recurentului

    Anularea hotărârii atacate;

    declararea faptului că deciziile și regulamentele Consiliului Uniunii Europene vizate prin prezenta acțiune sunt nule și neavenite în ceea ce îl privește pe reclamant;

    obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, aferente recursului și procedurii în fața Tribunalului.

    Motivele și principalele argumente

    În susținerea recursului, recurentul invocă un motiv unic, întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal în aplicarea normelor referitoare la obligația care revine Consiliului.

    Mai precis, recurentul reproșează Tribunalului că s-a întemeiat pe o motivare a Consiliului care ar fi incompletă și necircumstanțiată, fapt care nu i-ar fi permis să identifice motivele specifice și concrete ale înscrierii sale. Pe cale de consecință, recurentul nu ar fi fost în măsură să își asigure o apărare adecvată, neavând cunoștință de faptul care îi era reproșat, legat de represiunea manifestanților sau de furnizarea de sprijin regimului ori chiar de faptul de a fi beneficiat de pe urma regimului.

    În plus, Tribunalul ar fi denaturat în mod vădit obligația sa de motivare, prin aceea că a încercat să atenueze abținerea Consiliului de a acționa, invocând, în mod greșit și pentru prima dată în hotărârea sa, faptul că recurentul „beneficiază de pe urma regimului”.

    Lipsa unei mențiuni clare și precise în motivarea Consiliului a faptului incriminat, generator al măsurii restrictive, ar fi adus astfel în mod serios atingere exercitării dreptului la apărare al recurentului.


    Top