Recurs introdus la 3 martie 2015 de Internationaler Hilfsfonds e.V. împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a doua) din 9 ianuarie 2015 în cauza T-482/12, Internationaler Hilfsfonds/Comisia

(Cauza C-103/15 P)

(2015/C 302/16)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Internationaler Hilfsfonds e.V. (reprezentant: H.-H. Heyland, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

Recursul, formulat în conformitate cu articolul 56 din Statutul Curții, este îndreptat împotriva Ordonanței Tribunalului din 9 ianuarie 2015 în cauza T-482/12. Prin ordonanța menționată, Tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă de Internationaler Hilfsfonds împotriva Comisiei pentru motivul că documentele transmise și motivele expuse erau incomplete. Or, în conformitate cu obligațiile care decurg din Hotărârea din 22 mai 2012 în cauza T-300/10, Comisia era obligată să transmită recurentei, sub rezerva câtorva excepții, totalitatea dosarului contractului LIEN 97-2011. Aceste obligații nu au fost respectate. În loc să procedeze astfel, Comisia a transmis un mare număr de documente care cuprindeau spații libere și ocultări, și a omis cu totul să remită mai multe documente. În cererea sa introductivă din 27 octombrie 2012, Internationaler Hilfsfonds e.V. a expus totalitatea obiecțiilor, furnizând și făcând trimitere la scrisoarea sa din 27 iulie 2012 adresată Comisiei, prin care solicitase acesteia să adopte măsurile care decurg din dispozițiile coroborate ale articolului 266 TFUE și ale articolului 254 al șaselea paragraf TFUE. Recurenta a furnizat de asemenea Tribunalului schimbul de scrisori care a urmat, anexându-l la cererea introductivă.

Potrivit recurentei, în ordonanța atacată cu recurs, Tribunalul a reținut că cererea introductivă nu îndeplinea cerințele de formă de la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură și că motivele pe care se întemeiază nu au fost expuse în suficientă măsură. Recurenta contestă această afirmație, afirmând că a prezentat nu numai în mod succint, ci și în detaliu contextul acțiunii, motivele și toate informațiile care să permită Tribunalului să aprecieze fără dificultate obiectul litigiului. Recurenta contestă îndeosebi faptul că Tribunalul a declarat de asemenea inadmisibilă cererea sa subsidiară având ca obiect anularea în parte a deciziei Comisiei din 28 august 2012 (prin care aceasta transmisese documentele incomplete) – cu toate că a primit motivul care se raporta la aceasta.

Recurenta contestă în continuare faptul că Tribunalul a calificat documentația pe care aceasta a depus-o în anexă drept trimiteri cu caracter general și că nu a primit-o, cu toate că contribuia la precizarea motivelor expuse în cererea introductivă și din acest motiv făcea parte integrantă din respectiva cerere. Ea contestă deopotrivă teza Tribunalului potrivit căreia replica prezentată de recurentă era inoperantă, cu toate că aceasta a depus-o în conformitate cu Regulamentul de procedură, în scopul de a-și completa cererea introductivă și a-și preciza argumentele, furnizând toate documentele contestate. Ea consideră că ordonanța atacată este afectată de o eroare de drept pentru că se întemeiază pe grave neregularități procedurale și că, prin aceasta, Tribunalul a încălcat dreptul recurentei la o cale de atac eficientă.