EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62010TN0048
Case T-48/10 P: Appeal brought on 2 February 2010 by Herbert Meister against the judgment of the Civil Service Tribunal delivered on 30 November 2009 in Case F-17/09, Meister v OHIM
Cauza T-48/10 P: Recurs introdus la 2 februarie 2010 de Herbert Meister împotriva Ordonanței din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-17/09, Herbert Meister/OAPI
Cauza T-48/10 P: Recurs introdus la 2 februarie 2010 de Herbert Meister împotriva Ordonanței din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-17/09, Herbert Meister/OAPI
JO C 100, 17.4.2010, p. 55–55
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
17.4.2010 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 100/55 |
Recurs introdus la 2 februarie 2010 de Herbert Meister împotriva Ordonanței din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-17/09, Herbert Meister/OAPI
(Cauza T-48/10 P)
2010/C 100/81
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurent: Herbert Meister (Muchamiel, Spania) (reprezentant: H.-J. Zimmermann, avocat)
Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizarea Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Concluziile recurentului
|
— |
Anularea deciziei Tribunalului Funcției Publice din 30 noiembrie 2009 pronunțate în cauza F-17/09 Meister/OAPI; |
|
— |
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Recursul este formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 30 noiembrie 2009 în cauza F-17/09, Meister/OAPI, prin care acțiunea recurentului a fost respinsă ca vădit inadmisibilă.
În susținerea recursului formulat, recurentul afirmă că acțiunea în primă instanță era necesară întrucât situația de fapt din speță prezenta o legătură obiectivă directă cu faptele care formau obiectul litigiului în cauzele anterioare conexate F-138/06 și F-37/08, care nu fuseseră încă soluționate la momentul introducerii acțiunii. Recurentul susține că respingerea a limine ca vădit inadmisibilă a acțiunii formulate în cauza F-17/09, fără ca aceasta să fi fost dezbătută în cadrul unei ședințe de judecată, încalcă dreptul de a fi ascultat garantat de articolul 6 din CEDO. În plus, recurentul critică faptul că Tribunalul Funcției Publice nu a admis cererea sa de suspendare a judecării cauzei ca urmare a formulării unui recurs împotriva deciziei pronunțate în cauza F-37/08. În sfârșit, recurentul susține că Tribunalul Funcției Publice a efectuat o analiză incompletă și incorectă din punct de vedere juridic a situației de fapt.