1.

Articolul 6 din Tratatul de la Lisabona din 13 decembrie 2007 de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992, în vigoare de la 1 decembrie 2009, potrivit căruia „Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 22 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor. […]”;

2.

Articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (1), potrivit căruia „Orice persoană are dreptul de acces la asistența medicală preventivă și de a beneficia de îngrijiri medicale […]. În definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane”,

1.

Articolul 6 din Tratatul de la Lisabona din 13 decembrie 2007 de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992, în vigoare de la 1 decembrie 2009, potrivit căruia „Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 22 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor. […]”

2.

Și articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO C 364, 18 decembrie 2000), potrivit căruia „Orice persoană are dreptul de acces la asistența medicală preventivă și de a beneficia de îngrijiri medicale […]. În definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane”,

Legea generală privind activitatea vamală și accizele, coordonată prin Decretul regal din 18 iulie 1977 (Moniteur belge din 21 septembrie 1977) și confirmată prin Legea din 6 iulie 1978, articolul 1 (Moniteur belge din 12 august 1978);

Legea din 10 iunie 1997 privind regimul general, deținerea, circulația și controlul produselor supuse accizelor (Moniteur belge din 1 august 1997);

Legea din 3 aprilie 1997 privind regimul fiscal al tutunului prelucrat (Moniteur belge din 1 august 1997), modificată prin Legea din 26 noiembrie 2006 (Moniteur belge din 8 decembrie 2006);

pe de o parte, statul menționat recunoaște oficial că aceste produse dăunează grav sănătății celor care le utilizează și că sunt identificate drept cauză a numeroase boli invalidante și a numeroase decese premature, ceea ce ar trebui să justifice în mod logic dispariția acestora;

pe de altă parte, procedând astfel, însuși statul respectiv împiedică adoptarea măsurilor susceptibile să provoace în mod eficient această dispariție, prin favorizarea randamentului fiscal față de orice efect cu adevărat descurajator?