COMUNICARE A COMISIEI

privind Inițiativa cetățenească europeană (ICE) „Stop Finning – Stop the Trade” (Opriți practica de îndepărtare a înotătoarelor rechinilor – Opriți comerțul cu înotătoare de rechini)

(2023/C 275/01)

1.   INTRODUCERE: INIȚIATIVA CETĂȚENEASCĂ

Prin intermediul unei inițiative cetățenești europene (ICE) în temeiul articolului 11 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, cel puțin un milion de resortisanți din cel puțin șapte state membre ale UE pot invita Comisia Europeană să prezinte, în limitele atribuțiilor sale, orice propunere corespunzătoare cu privire la o chestiune în legătură cu care consideră că este necesară adoptarea unui act juridic al UE în scopul punerii în aplicare a tratatelor.

„Stop Finning – Stop the Trade” (1) (Opriți practica de îndepărtare a înotătoarelor rechinilor – Opriți comerțul cu înotătoare de rechini) este a opta inițiativă cetățenească europeană care a atins pragurile prevăzute în tratat și în Regulamentul (UE) 2019/788 privind inițiativa cetățenească europeană (Regulamentul privind ICE) (2). Prin aceasta, Comisia este invitată să ia măsuri pentru a pune capăt în UE comerțului cu înotătoare de rechin detașate de corpul animalului, inclusiv importului și exportului de înotătoare, precum și tranzitului acestora, după cum urmează:

Deși îndepărtarea înotătoarelor la bordul navelor UE și în apele UE este interzisă, iar rechinii trebuie debarcați cu înotătoarele atașate în mod natural de corp, UE se numără printre cei mai mari exportatori de înotătoare de rechini și este un centru de tranzit major pentru comerțul cu înotătoare de rechini. UE este un actor important în ceea ce privește exploatarea rechinilor și, întrucât inspecțiile pe mare sunt rare, înotătoarele de rechini sunt încă ilegal prelevate, transbordate sau debarcate în UE. Obiectivul nostru este de a pune capăt în UE comerțului cu înotătoare de rechini, inclusiv importului și exportului de înotătoare, precum și tranzitului acestora, cu excepția cazului în care înotătoarele sunt atașate în mod natural de corpul animalului. Întrucât îndepărtarea înotătoarelor rechinilor împiedică adoptarea unor măsuri eficace de conservare a rechinilor, solicităm ca REGULAMENTUL (UE) nr. 605/2013 să fie extins și asupra comerțului cu înotătoare de rechini. Prin urmare, solicităm Comisiei să elaboreze un nou regulament, care să extindă cerința privind „înotătoarele atașate în mod natural de corp” asupra oricărui tip de comerț cu rechini și cu pisici-de-mare în UE.

Comisia a înregistrat ICE la 17 decembrie 2019 (3). Întrucât perioada de colectare a declarațiilor de susținere pentru această inițiativă era în derulare în momentul izbucnirii pandemiei de COVID-19, aceasta a beneficiat de o prelungire de 12 luni a perioadei de colectare reglementate de 12 luni (astfel, semnăturile au putut fi colectate în perioada 31 ianuarie 2020 - 31 ianuarie 2022) (4). După ce autoritățile statelor membre au verificat semnăturile colectate, la 11 ianuarie 2023, organizatorii au prezentat inițiativa Comisiei.

Organizatorii au explicat în detaliu obiectivele inițiativei în cadrul unei reuniuni cu membrul responsabil al Comisiei, care a avut loc la 6 februarie 2023, și în cadrul unei audieri publice în Parlamentul European, organizată la 27 martie 2023.

Parlamentul European a organizat o dezbatere în plen cu privire la inițiativă la 11 mai 2023. În timpul dezbaterii, Comisia a confirmat că împărtășește preocupările cetățenilor și că este foarte activă, atât în interiorul, cât și în afara UE, în ceea ce privește protejarea și pescuitul durabil al rechinilor. Comisia a reamintit contextul internațional, în care UE promovează în mod activ conservarea și gestionarea durabilă a rechinilor în cadrul forurilor internaționale relevante, precum și normele UE deja în vigoare pentru punerea în aplicare a unei politici de debarcare a rechinilor cu înotătoarele atașate în mod natural de corp.

Prezenta comunicare prezintă evaluarea juridică și politică a inițiativei de către Comisie, acțiunile pe care intenționează să le întreprindă, motivele acestei evaluări și calendarul preconizat, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul privind ICE.

2.   CONTEXTUL

2.1.   Trecerea în revistă a situației la nivel mondial

Există aproximativ 500 de specii de rechini, cu caracteristici ecologice și biologice diferite. Rechinii reprezintă o verigă importantă a biodiversității marine și, în calitate de specii prădătoare superioare, joacă un rol vital în menținerea echilibrului ecosistemelor marine, care sunt esențiale pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. Având o durată de viață în general lungă și o rată scăzută de reproducere, rechinii sunt vulnerabili la activitățile umane, în special pescuitul și pierderea habitatelor.

De asemenea, la fel ca alte specii de pești, aceștia reprezintă o sursă de hrană, mulți oameni depinzând de rechini pentru a-și asigura mijloacele de subzistență. Rechinii sunt capturați și consumați de mai multe sute de ani, însă, în ultimele decenii, creșterea cererii și globalizarea economică au creat o piață cu adevărat globală pentru pescuitul și consumul de rechini. În prezent, flotele de pescuit industriale și artizanale la nivel mondial aprovizionează piețele asiatice tradiționale cu înotătoare de rechin, în timp ce carnea rechinilor capturați este tot mai frecvent redirecționată, prin canale de aprovizionare separate, către piețe în creștere, cum ar fi Brazilia.

În pofida eforturilor de îmbunătățire a conservării rechinilor din ultimii ani, multe populații de rechini se află într-o situație critică. Evaluările globale sunt dificil de realizat, având în vedere numărul mare de specii și diferențele dintre populațiile de rechini din diferite regiuni. Cu toate acestea, evaluările populațiilor de rechini din multe regiuni sunt tot mai solide. În cea mai recentă evaluare la nivel mondial, Red List of Threatened Species™ (Lista roșie a speciilor amenințate) întocmită de UICN, se estimează că peste o treime din speciile de rechini sunt amenințate cu dispariția (și anume sunt considerate ca fiind grav amenințate, amenințate sau vulnerabile) (5).

Prin urmare, ICE subliniază pe bună dreptate că este important să se abordeze urgent situația îngrijorătoare a rechinilor la nivel mondial și rolul pe care cererea de înotătoare de rechin îl joacă în creșterea presiunii exercitate de pescuit și în compromiterea eforturilor de conservare a acestor specii.

2.2.   Pescuitul și comerțul cu înotătoare de rechin

Conform datelor FAO (6), capturile de rechini la nivel mondial s-au triplat din 1950, atingând un record absolut de 868 000 de tone în 2000. De atunci, s-a înregistrat o tendință descendentă, cu o scădere a volumului de capturi până la 665 622 de tone în 2020. Conform acelorași date, valoarea comerțului mondial s-a ridicat la aproape 1 miliard USD pe an pentru produsele derivate de rechin și la aproximativ 7 100 de tone în 2021 pentru înotătoarele de rechin.

În ceea ce privește UE, aceasta a înregistrat puține importuri de înotătoare de rechin în perioada 2017-2021, în timp ce exporturile UE au fost semnificative, ridicându-se, în medie, la aproximativ 2 300 de tone și la 170 de milioane EUR pe an (7). În 2021, prețul mediu al înotătoarelor de rechin exportate a fost de 16 EUR/kg, iar cel cărnii de rechin exportate a fost de 1,43 EUR/kg (8). Spania este de departe cel mai activ actor în rândul statelor membre ale UE, atât în ceea ce privește importurile, cât și exporturile de înotătoare, reprezentând peste 99 % din totalul exporturilor UE, aproximativ 96 % din aceste exporturi fiind înotătoare de rechin congelate (9).

În aceeași perioadă, principalele țări de destinație pentru exporturile de înotătoare de rechin efectuate de UE (10), în medie anuală, au fost Singapore (985 de tone, 13 milioane EUR), China (893 de tone, 11 milioane EUR), Hong Kong (194 de tone, 7 milioane EUR). Aproximativ 82 % din exporturile UE au ca punct de destinație Singapore și China, în timp ce alte fluxuri comerciale relevante au loc cu Hong Kong și, recent, cu Japonia. Circa 85 % din exporturile de înotătoare de rechin congelate au ca punct de destinație Singapore și China.

În ceea ce privește activitățile de pescuit din UE, în perioada 2019-2021, navele UE au raportat capturi totale de 248 392 de tone de rechini (11), cu o medie de 82 797 de tone pe an. Cea mai importantă specie capturată a fost rechinul albastru (Prionace glauca), care a reprezentat 56 % dintre capturile realizate în această perioadă, urmată de rechinul-pestriț, vulpea-de-mare și rechinul mako (Isurus oxyrinchus), care au reprezentat 7 %, 6 % și, respectiv, 3 % din totalul capturilor. Pentru multe alte specii, au fost raportate capturi totale mai mici de 100 kg în această perioadă, ceea ce sugerează faptul că au fost doar capturi accidentale.

Majoritatea capturilor au fost realizate de nave de pescuit cu paragate din UE în apele internaționale din toate oceanele, în special din Atlanticul de Sud și Pacificul de Sud. Capturile din apele internaționale reprezintă 60 % din volumul total. Rechinul albastru și rechinul mako sunt capturați aproape exclusiv în apele internaționale care intră în sfera de competență a organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP), mai precis 87 % și, respectiv, 88 % din aceste capturi (12).

Rechinii pescuiți de navele UE sau în apele UE trebuie să fie debarcați cu înotătoarele atașate de carcasă (a se vedea secțiunea 2.3). Prelucrarea acestora are loc pe uscat și, astfel cum se arată în statisticile de mai sus, înotătoarele și carcasele sunt ulterior expediate către diferite piețe. Marea majoritate a înotătoarelor de rechin sunt destinate consumului în țări din Asia de Est și de Sud-Est, în timp ce carnea și alte părți ale carcaselor sunt consumate în UE, iar unele sunt exportate în țări terțe, în special în țări din America Latină.

2.3.   Cadre juridice și de politică existente în prezent în UE și la nivel internațional

ICE solicită în mod specific ca Regulamentul (UE) nr. 605/2013 să fie extins pentru a include comerțul cu înotătoare. Prin urmare, Comisia este invitată să extindă cerința privind „înotătoarele atașate în mod natural de corp” asupra oricărui tip de comerț cu rechini și cu pisici-de-mare în UE. ICE susține că înotătoarele reprezintă principala țintă în cazul pescuitului de rechini, având în vedere valoarea acestora pe piața asiatică. Aceasta susține, de asemenea, că sistemele de asigurare a respectării legii și de asigurare a conformității la nivel mondial sunt prea slabe, inclusiv în UE, deoarece instrumentele și resursele de control utilizate, precum și formarea și coordonarea autorităților relevante nu sunt suficiente pentru identificarea speciilor exclusiv pe baza înotătoarelor acestora și pentru asigurarea respectării reglementărilor relevante de-a lungul lanțului valoric. Prin urmare, pentru a facilita verificările vamale și a contribui la descurajarea comerțului cu înotătoare de rechin, organizatorii inițiativei solicită ca rechinul să fie comercializat doar întreg și interzicerea de facto a comerțului cu părți separate ale animalului (înotătoare sau carcase) în UE.

UE pune în aplicare un cadru de politică și juridic extins în ceea ce privește comerțul cu rechini și pescuitul de rechini.

Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) vizează protejarea animalelor și plantelor sălbatice împotriva exploatării excesive ca urmare a comercializării la nivel internațional. UE este parte la CITES și promovează în mod activ protejarea speciilor marine. La ultima Conferință a părților din noiembrie 2022, în apendicele la CITES au fost adăugate aproape 100 de specii suplimentare de rechini și pisici-de-mare. Referitor la rechini, UE a cosusținut propunerea Republicii Panama de a înscrie rechinii din familia Carcharhinidae pe lista din apendicele II la CITES, inclusiv rechinul albastru. Această înscriere pe listă va intra în vigoare la 25 noiembrie 2023. În prezent, lista CITES include în total 174 de specii de rechini și pisici-de-mare, majoritatea înscrise în apendicele II; prin urmare, comerțul cu acestea trebuie controlat pentru a se evita un nivel de utilizare incompatibil cu supraviețuirea lor.

În UE, comerțul cu specii protejate și pe cale de dispariție, inclusiv cu specii marine, este reglementat printr-un set de regulamente care pun în aplicare CITES. Regulamentul (CE) nr. 338/97 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (13) stabilește un set de dispoziții privind importul, exportul și reexportul exemplarelor din speciile enumerate în cele patru anexe la acesta, inclusiv ale părților sau produselor obținute din acestea. Anexele la regulament includ toate speciile enumerate în CITES, precum și specii care nu sunt incluse în CITES.

Îndepărtarea înotătoarelor rechinilor (14) este una dintre principalele amenințări la adresa conservării rechinilor, iar UE a fost prima care a considerat că această practică de pescuit este inacceptabilă. Începând din 2003, Regulamentul (CE) nr. 1185/2003 (Regulamentul privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor) (15) interzice îndepărtarea înotătoarelor rechinilor la bordul tuturor navelor de pescuit în apele UE și oriunde pentru navele care arborează pavilionul unui stat membru al UE. Dispozițiile acestui regulament au fost consolidate prin Regulamentul (UE) nr. 605/2013, care a instituit o politică strictă de debarcare a rechinilor cu înotătoarele atașate în mod natural de corp (FNAP) (16). Regulamentul interzice îndepărtarea înotătoarelor de rechin la bordul navelor, precum și păstrarea la bord, transbordarea sau debarcarea înotătoarelor de rechin. Aceasta înseamnă că înotătoarele pot fi îndepărtate numai după debarcare.

Statele membre ale UE desfășoară activități de monitorizare și control pentru a asigura punerea în aplicare deplină a Regulamentului privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor. Statele membre trebuie să prezinte un raport cu privire la activitățile lor de monitorizare a respectării dispozițiilor regulamentului în apele UE și apele din exteriorul UE. Raportul trebuie să includă informații privind: (i) numărul de debarcări de rechini; (ii) numărul, data și locul inspecțiilor efectuate; (iii) numărul și natura cazurilor de nerespectare constatate, inclusiv o identificare completă a navei (navelor) implicate și sancțiunile aplicate pentru fiecare caz de nerespectare; (iv) totalul debarcărilor pe specii (greutate/număr) și pe porturi.

În 2016, Comisia a prezentat un raport cu privire la punerea în aplicare a Regulamentului privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor (17). Comisia a concluzionat că numărul de încălcări pare să fie foarte limitat, că punerea în aplicare a FNAP a generat costuri suplimentare pentru navele în cauză și că este important ca FNAP să fie promovată în continuare în cadrul forurilor internaționale. Cea mai recentă evaluare a punerii în aplicare a Regulamentului privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor și a planului de acțiune al UE privind rechinii a fost efectuată în 2019, la cererea Comisiei, de către Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) (18). CSTEP a concluzionat că a existat un număr mic de încălcări ale normelor de către statele membre care au prezentat rapoarte și că s-au înregistrat progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de conservare și gestionare a resurselor de rechini. Comitetul a menționat însă că este nevoie de o mai bună informare cu privire la activitățile desfășurate de flotele UE în afara apelor UE.

UE promovează în mod activ FNAP la nivel internațional și, în general, reducerea la minimum a impactului pescuitului asupra rechinilor. De-a lungul anilor, organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) din care UE face parte au pus în aplicare măsuri specifice obligatorii pentru conservarea și gestionarea speciilor de rechini.

Practica îndepărtării înotătoarelor rechinilor a fost reglementată inițial prin stabilirea unui raport de greutate între înotătoare și carcase (FCR), ceea ce înseamnă că înotătoarele aflate la bord până în punctul primei debarcări nu pot reprezenta mai mult de 5 % din întreaga carcasă debarcată. De-a lungul anilor, baza științifică și eficacitatea FCR au fost puse în discuție, iar UE a insistat în mod constant pentru adoptarea FNAP în toate ORGP din care face parte, considerând-o cel mai eficient mijloc de a pune capăt practicii de îndepărtare a înotătoarelor. Aceste eforturi au condus la adoptarea FNAP de către unele ORGP ca unică opțiune (19) sau ca una dintre opțiunile (20) de aplicare a interdicției de îndepărtare a înotătoarelor. UE își continuă eforturile de eliminare a cerinței privind FCR acolo unde se aplică încă (21) și de înlocuire a acesteia cu FNAP în cadrul tuturor ORGP.

În timp ce multe specii de rechini necesită o protecție strictă, inclusiv printr-o interdicție de reținere, altele pot fi pescuite în conformitate cu normele convenite la nivel internațional, în special cu normele adoptate de ORGP. ORGP iau măsuri de gestionare, cum ar fi capturile totale admisibile, pe baza evaluărilor stocurilor și a avizelor științifice emise de organismele lor științifice, iar navele își raportează capturile. Și activitățile de pescuit care implică interacțiuni cu rechinii trebuie raportate în conformitate cu procedurile de raportare a datelor ale diferitelor ORGP (inclusiv estimări ale capturilor moarte aruncate înapoi în mare și frecvența dimensiunilor rechinilor capturați). Aceste date sunt disponibile în bazele de date ale diferitelor ORGP și sprijină avizele științifice care stau la baza deciziilor de gestionare luate cu privire la diferitele specii. Cu toate acestea, există cerințe inegale între diferitele ORGP și deficiențe în raportarea datelor privind capturile accidentale de rechini nevizați, în special a datelor specifice fiecărei specii.

Pentru îmbunătățirea avizelor științifice în cadrul ORGP, UE sprijină activitatea științifică prin contribuții financiare voluntare cu scopul de a dezvolta metodologii adecvate de evaluare a stării de conservare a principalelor specii de rechini și de a îmbunătăți cadrul de reglementare privind conservarea rechinilor.

3.   EVALUAREA PROPUNERII DIN INIȚIATIVĂ

3.1.   Răspunsul la inițiativă

ICE ridică probleme importante care sunt relevante pentru politica UE de protejare a mediului marin, de protejare și conservare a resurselor piscicole și de asigurare a unui pescuit durabil în UE și la nivel mondial. Menținerea situației actuale ar însemna comercializarea în continuare a acelorași produse și protejarea activităților flotei de pescuit și a operatorilor din UE, însă nu ar reprezenta un pas important în direcția refacerii populațiilor de rechini la nivel mondial și, mai precis, în contracararea efectelor negative ale comerțului cu înotătoare de rechin asupra situației populațiilor de rechini.

Interzicerea comerțului în UE cu înotătoare de rechin detașate de corpul animalului s-ar aplica acelor specii care sunt pescuite de flota UE în conformitate cu normele convenite la nivel internațional, în special cu normele adoptate de ORGP. Comerțul cu înotătoare de rechin este principalul debușeu pentru flota UE care pescuiește rechini în apele internaționale, iar UE este un actor important la nivel mondial. Interzicerea comerțului cu înotătoare detașate de corpul animalului ar putea însemna o reducere a numărului de rechini pescuiți de flota UE în apele internaționale, fapt care ar genera preocupări cu privire la impactul socioeconomic. În plus, având în vedere natura piețelor separate pentru înotătoarele de rechin și carnea de rechin, precum și aspectele logistice, întrucât aceste specii sunt capturate predominant de flota UE în apele internaționale aflate în sfera de competență a ORGP, această reducere a activității ar putea deschide calea către practici mai puțin durabile de pescuit în afara UE. Prin urmare, orice acțiune întreprinsă la nivelul UE trebuie să fie completată de acțiuni la nivel internațional pentru a asigura condiții de concurență echitabile și efecte pozitive asupra mediului.

Interzicerea de către UE a comerțului cu înotătoare de rechin detașate de corpul animalului trebuie să fie compatibilă cu angajamentele internaționale ale UE, inclusiv cu normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). OMC nu pune la îndoială dreptul țărilor de a lua măsuri pentru abordarea preocupărilor legate, de exemplu, de conservarea resurselor naturale epuizabile sau de bunăstarea animalelor, atâta vreme cât sunt îndeplinite anumite condiții. În special, aceste măsuri trebuie (a) să urmărească în mod real unul dintre obiectivele enumerate la articolul XX din GATT 1994, (b) să treacă așa-numitul test de necesitate, ceea ce înseamnă că nu există o măsură mai puțin restrictivă pentru comerț care ar contribui la atingerea obiectivului menționat și (c) să fie concepute astfel încât să asigure egalitatea și să nu constituie un mijloc de discriminare nejustificată sau arbitrară sau o restricție deghizată în calea comerțului internațional.

În temeiul Regulamentului privind ICE, Comisia trebuie să își prezinte, în termen de șase luni de la primirea inițiativei, concluziile juridice și politice și acțiunea pe care intenționează să o întreprindă. În acest interval de timp, Comisia nu a fost în măsură să colecteze toate datele necesare și să efectueze toate analizele adecvate pentru a evalua pe deplin pertinența inițierii unei măsuri precum cea solicitată de ICE. În plus, orice propunere legislativă ar trebui să fie precedată de o evaluare a impactului cu privire la posibilele efecte de mediu, sociale și economice ale acesteia.

Prin urmare, Comisia va lansa, până la sfârșitul anului 2023, o evaluare a impactului privind consecințele de mediu, sociale și economice ale aplicării politicii de debarcare a rechinilor cu înotătoarele atașate în mod natural de corp pentru introducerea pe piață a rechinilor în UE, fie pentru consumul în interiorul UE, fie pentru comerțul internațional (importuri și exporturi). Evaluarea va sprijini o posibilă acțiune viitoare bine documentată și bazată pe fapte (22). Aceasta va include o analiză a impactului economic, de mediu și social pentru părțile interesate din UE și pentru țările terțe care ar putea fi afectate, a posibilelor schimbări în dinamica pieței globale, a beneficiilor socioeconomice și de mediu aduse de o protecție îmbunătățită a populațiilor de rechini și o evaluare a posibilelor mijloace alternative pentru atingerea obiectivului urmărit, precum și o evaluare detaliată a celui mai adecvat temei și instrument juridic. Evaluarea impactului ar trebui să definească calea de urmat a Comisiei în conformitate cu prioritățile sale, în special în ceea ce privește Pactul verde european, o economie în serviciul cetățenilor, o Europă mai puternică pe scena internațională și promovarea modului de viață european.

Comisia recunoaște că urmărirea rutelor comerciale și a intersectărilor este dificilă din cauza dezagregării insuficiente a datelor privind debarcările și comerțul cu carne și înotătoare de rechin pentru fiecare specie. Această lipsă de standardizare a taxonomiei face dificilă analizarea tendințelor în ceea ce privește dinamica capturilor și a comerțului la nivel mondial. Comisia a identificat faptul că informațiile privind exporturile și importurile transmise de operatori către sistemele vamale naționale pot fi detaliate suplimentar. Informațiile generate de declarațiile vamale ar contribui la analizarea tendințelor în ceea ce privește dinamica capturilor și a comerțului la un nivel mai detaliat și la investigarea presupuselor niveluri ridicate de fraudă identificate de organizatorii ICE.

Prin urmare, Comisia va examina, până la sfârșitul anului 2023, cele mai bune mijloace juridice pentru a solicita informații mai detaliate în vederea identificării speciilor de rechini și a produselor obținute din acestea la import și export. Comisia va lua o decizie în vederea intrării în vigoare până cel târziu la 1 ianuarie 2025.

3.2.   Acțiuni complementare la nivelul UE și la nivel internațional

UE întreprinde o gamă largă de acțiuni care vizează direct sau indirect conservarea și gestionarea durabilă a resurselor de rechini. În acest sens, ICE a evidențiat o serie de subiecte importante care pot fi abordate prin eforturi suplimentare de asigurare a respectării legislației UE și prin consolidarea acțiunii la nivel internațional.

3.2.1.   Asigurarea respectării legislației UE în vigoare

Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) oferă instrumentele și cadrul pentru adoptarea de măsuri bazate pe date științifice în vederea reducerii la minimum a impactului negativ al activităților de pescuit asupra speciilor și habitatelor marine (23). Aceasta trebuie să păstreze coerența (24) cu obiectivul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (25) de atingere a unei stări ecologice bune a mărilor UE, care include asigurarea unor niveluri sănătoase de abundență și a capturilor accidentale admisibile pentru toate speciile marine (26), inclusiv pentru peștii care nu sunt exploatați în scopuri comerciale, cum ar fi elasmobranhii. Comisia monitorizează situația rechinilor și, în conformitate cu obiectivele PCP, asigură o abordare coerentă la nivelul politicilor interne și externe în domeniul pescuitului de rechini.

Începând din 2009, un plan de acțiune al UE pentru conservarea și gestionarea resurselor de rechini (EUPOA privind rechinii) (27), inspirat de Planul de acțiune internațional pentru conservarea și gestionarea resurselor de rechini (a se vedea secțiunea 3.2.2), urmărește să lărgească baza de cunoștințe legate de pescuitul de rechini, de speciile de rechini și de rolul acestora în cadrul ecosistemului, garantând caracterul sustenabil al pescuitului de rechini și reglementarea adecvată a capturilor accidentale de rechini rezultate din alte activități de pescuit. Acesta sprijină acțiunile întreprinse atât la nivelul UE (posibilități de pescuit, măsuri tehnice, limite privind efortul de pescuit și capacitatea, colectarea datelor), cât și la nivel internațional (ORGP, CITES, CMS, convențiile maritime regionale).

Pentru mai multe specii de rechini, chiar și o activitate de pescuit limitată ar putea conduce la apariția unui risc grav în ceea ce privește conservarea acestora. Astfel de specii sunt protejate în temeiul măsurilor UE. Regulamentele anuale succesive privind posibilitățile de pescuit, cum ar fi Regulamentul (UE) 2023/194, interzic navelor de pescuit ale Uniunii și navelor din țări terțe care pescuiesc în apele UE să pescuiască, să păstreze la bord, să transbordeze sau să debarce specii interzise, inclusiv specii de rechini (28). Exemplarele capturate trebuie eliberate imediat nevătămate, reducând astfel probabilitatea ca înotătoarele speciilor aflate în pericol să ajungă pe piață. Aceleași dispoziții se aplică rechinilor de adâncime.

În timp ce unele specii de rechini necesită o protecție strictă, altele pot fi pescuite în mod durabil atunci când această activitate este susținută de date științifice. Pentru aceste stocuri, debarcările sunt gestionate printr-o serie de capturi totale admisibile (TAC) în temeiul regulamentelor privind posibilitățile anuale de pescuit în apele UE și pentru navele UE în apele din afara UE. Propuse de Comisie și adoptate de Consiliu, TAC se bazează pe avize științifice și pe principiul precauției și țin seama de aspectele biologice și socioeconomice.

Regulamentul (UE) 2019/1241 privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice (Regulamentul privind măsurile tehnice) (29) include o interdicție generală de pescuit pentru anumite specii rare/sensibile de rechini și pisici-de-mare [articolul 10 alineatul (2) și anexa I] (30) și dispoziții care restricționează utilizarea plaselor fixe și a setcilor în derivă pentru capturarea mai multor specii sau familii de rechini [articolul 9 alineatul (4) și anexa III].

Organizatorii ICE au evidențiat dificultăți în urmărirea rechinilor și a produselor derivate la nivel de specie de-a lungul lanțurilor comerciale și de distribuție. Trasabilitatea produselor derivate de rechin și informarea transparentă a consumatorilor joacă un rol esențial în politica UE privind rechinii. Pentru a asigura trasabilitatea, Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 (31) a stabilit un sistem comunitar de control al pescuitului, impunând operatorilor din UE respectarea unor norme de trasabilitate. Fiecare lot de produse pescărești debarcate de navele UE trebuie să includă următoarele informații minime privind trasabilitatea: i) numărul de identificare a lotului, numărul de identificare externă a navei și numele navei de pescuit; ii) codul alfa-3 FAO al fiecărei specii; iii) denumirea comercială și denumirea științifică a fiecărei specii; și iv) zona geografică relevantă, metoda de producție, data capturării și cantitățile din fiecare specie. Aceste informații ar trebui să fie puse la dispoziția autorităților responsabile cu controlul și asigurarea respectării legii și a operatorilor economici în orice etapă a lanțului valoric. O revizuire în curs a sistemului UE de control al pescuitului (32), în legătură cu care Parlamentul European și Consiliul au ajuns la un acord politic în mai 2023, include dispoziții suplimentare referitoare la informațiile privind trasabilitatea. Aceasta prevede îmbunătățiri în ceea ce privește raportarea capturilor, a activităților de pescuit și controalele efectuate de-a lungul lanțului de aprovizionare, inclusiv ale produselor conservate și preparate, precum și ale produselor importate, și anume: înregistrarea electronică a datelor privind capturile, inclusiv raportarea capturilor de specii sensibile aruncate înapoi în mare; și monitorizarea activităților de pescuit cu ajutorul mijloacelor de monitorizare electronică la distanță, inclusiv al TVCI.

În ceea ce privește informarea consumatorilor, Regulamentul (CE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare (33) prevede că informațiile referitoare la produsele alimentare nu trebuie să inducă cumpărătorul în eroare. În plus, dispozițiile specifice din sectorul pescuitului asigură un nivel ridicat de informare a consumatorilor. Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 privind organizarea comună a piețelor (OCP) în sectorul produselor pescărești și de acvacultură (34) prevede că produsele derivate de rechin care nu sunt preparate sau conservate, inclusiv fileurile și înotătoarele, pot fi comercializate numai cu denumirea comercială și științifică a speciei. Există indicii privind punerea inegală în aplicare a cerințelor privind informațiile obligatorii în temeiul articolului 35 din Regulamentul privind OCP, astfel cum se descrie în raportul Comisiei elaborat în urma unei consultări publice deschise privind punerea în aplicare a Regulamentului privind OCP (35). Aceasta se referă la identificarea denumirii științifice și comerciale a unei specii. Ca atare, această posibilă problemă nu este direct relevantă în contextul îndepărtării înotătoarelor, dar îmbunătățirea punerii în aplicare a cerințelor de etichetare ar putea contribui la o mai bună identificare a produselor derivate de rechin în general.

ICE a indicat existența comerțului ilegal. În afara unor date limitate privind confiscările de specii incluse în CITES (36), Comisia nu a colectat dovezi cu privire la amploarea presupusului comerț ilegal cu specii amenințate în UE. Cu toate acestea, Comisia recunoaște că traficul cu specii sălbatice de faună și floră este o problemă majoră și a prezentat un nou plan de acțiune al UE în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră (37) pentru a consolida acțiunea UE împotriva acestui fenomen larg răspândit.

La un nivel mai general, ICE subliniază faptul că îmbunătățirea trasabilității capturilor, a debarcărilor, a importurilor și exporturilor de rechini și de înotătoare la nivelul UE și la nivel internațional de-a lungul întregului lanț valoric necesită:

1)

consolidarea aplicării legislației UE în ceea ce privește: i) monitorizarea activităților de pescuit și comerciale, ii) măsurile de control privind prelucrarea, comercializarea, transportul și depozitarea, iii) importul și exportul de produse derivate de rechin, inclusiv, în special, înotătoare, pentru speciile de rechini vizate și iv) normele de trasabilitate și etichetare în vigoare în statele membre și

2)	asigurarea colectării de informații complete și fiabile privind pescuitul și comerțul.

În acest scop, Comisia:

—

invită statele membre să asigure un control adecvat al permiselor și certificatelor CITES și capacități suficiente în ceea ce privește controlul și trasabilitatea rechinilor protejați și a produselor derivate, cum ar fi: i) cursuri de formare pentru identificarea speciilor de rechini relevante și a produselor derivate, ii) dezvoltarea și utilizarea de tehnologii, instrumente (inclusiv digitale) și protocoale de analiză ADN pentru identificarea speciilor de rechini, iii) sisteme de trasabilitate adecvate și iv) schimbul de bune practici (38);

—	va trimite statelor membre, până la sfârșitul anului 2023, o cerere de asistență reciprocă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (39) pentru a le atrage atenția asupra produselor derivate de rechin;

—	va coopera, până la sfârșitul anului 2023, cu Europol pentru a analiza amploarea comerțului ilegal cu înotătoare de rechin în și din UE;

—	va începe să lucreze la punerea în aplicare a regulamentului revizuit privind controlul imediat ce va fi adoptat, pentru a se asigura că îmbunătățirile pe care acesta le include devin aplicabile cât mai curând posibil;

—

invită statele membre să consolideze monitorizarea și punerea în aplicare a regulamentelor UE privind controlul și îndepărtarea înotătoarelor rechinilor și a normelor ORGP, un pas esențial în acest sens fiind îmbunătățirea înregistrării și a raportării capturilor și a capturilor accidentale de rechini. Acest lucru este valabil pentru toate navele UE, indiferent dacă pescuiesc în apele UE sau în apele internaționale;

—

invită statele membre (40) să stabilească, până la sfârșitul anului 2023, valori prag pentru nivelurile maxime de capturi accidentale de pești care nu sunt exploatați în scopuri comerciale, cum ar fi speciile de elasmobranhii, în apele UE în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” și să adopte măsuri adecvate de gestionare a pescuitului pentru a respecta aceste praguri;

—

va pune în aplicare, începând din 2024, măsuri de control al calității datelor și controale încrucișate între rapoartele lunare privind capturile transmise de statele membre în temeiul Regulamentului privind controlul, pe de o parte, și datele și informațiile raportate anual privind debarcările rechinilor solicitate în temeiul Regulamentului privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor, pe de altă parte, și

—

va analiza, până la sfârșitul anului 2023, răspunsurile furnizate de statele membre în cadrul unui sondaj lansat recent privind punerea în aplicare a cerințelor de etichetare în temeiul Regulamentului privind OCP, acordând o atenție deosebită problemei specifice a etichetării greșite a denumirii comerciale a unei specii.

Alte inițiative și acțiuni în curs reprezintă cadre importante care sprijină îmbunătățirea politicii UE privind rechinii.

„Planul de acțiune privind ecosistemele marine” din cadrul Strategiei privind biodiversitatea pentru 2030 (41), adoptat de Comisie la 21 februarie 2023, include apeluri la acțiune adresate statelor membre pentru a îmbunătăți protecția speciilor sensibile, inclusiv a anumitor specii vulnerabile de rechini, prin reducerea capturilor accidentale în cadrul activităților de pescuit, protejarea zonelor de hrănire și de puiet a acestora, îmbunătățirea sistemelor de monitorizare pentru a identifica amploarea și distribuția capturilor accidentale.

Propunerea Comisiei de regulament privind refacerea naturii (42), adoptată în iunie 2022, urmărește, printre altele, refacerea habitatelor marine degradate și a habitatelor speciilor marine emblematice, cum ar fi delfinii și marsuinii, rechinii și păsările marine. Lista speciilor de rechini vizate este prevăzută în anexa III la propunere și se bazează pe anexa I (Lista speciilor interzise) la Regulamentul (UE) 2019/1241 privind măsurile tehnice.

Misiunea UE de refacere a oceanelor și a apelor noastre (43) urmărește să protejeze și să restabilească sănătatea oceanelor și a apelor noastre până în 2030. Ca parte a primului pilon, protecție și refacere, misiunea va urmări refacerea habitatelor și sprijinirea grupurilor de specii, inclusiv a prădătorilor care le susțin, cum ar fi rechinii. În vederea aplicării de controale, sunt necesare cercetări specifice pentru identificarea mai rapidă și cu costuri mai mici, bazată pe ADN, a speciilor de rechini pe baza înotătoarelor acestora, iar un proiect Orizont Europa (44) privind combaterea pescuitului ilegal și a aruncării ilegale înapoi în mare a capturilor include deja teste rapide bazate pe ADN pentru controlul pescuitului.

Strategia „De la fermă la consumator” din cadrul Pactului verde european recunoaște legătura puternică dintre cetățeni sănătoși, societăți sănătoase și o planetă sănătoasă, precum și necesitatea de a asigura mijloacele de subzistență ale producătorilor agricoli primari pentru a trece cu succes la un sistem alimentar durabil la nivelul UE.

3.2.2.   Intensificarea acțiunilor la nivel mondial

Comerțul cu înotătoare de rechin este un fenomen global, la fel ca pescuitul de rechini și scăderea semnificativă a populațiilor de rechini. Acesta este motivul pentru care, în 1999, a fost adoptat Planul de acțiune internațional pentru conservarea și gestionarea resurselor de rechini (IPOA – Rechini (45)) sub egida Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Obiectivul principal al acestuia este conservarea și gestionarea durabilă a resurselor de rechini. Planul oferă un cadru care contribuie la elaborarea unor planuri de acțiune naționale, subregionale și regionale pentru conservarea și gestionarea resurselor de rechini. Acesta a prevăzut pentru prima dată interdicția de îndepărtare a înotătoarelor rechinilor și a servit drept model pentru alte planuri de acțiune internaționale, cum ar fi cel european.

Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (CMS) este un tratat al Organizației Națiunilor Unite în domeniul mediului, care include dispoziții privind conservarea și gestionarea speciilor migratoare, a habitatelor și a rutelor de migrare ale acestora. Părțile contractante la CMS se angajează să respecte principiile convenției (și anume să conștientizeze importanța speciilor migratoare și să depună eforturi pentru conservarea acestor specii și a habitatului acestora) și să ia măsuri imediate pentru protejarea lor prin semnarea de acorduri internaționale sau de memorandumuri de înțelegere. UE este semnatară a Memorandumului de înțelegere referitor la conservarea rechinilor migratori și susține cercetarea, pescuitul durabil, protecția habitatelor și cooperarea internațională în acest context.

UE exportă înotătoare de rechini provenite din activități de pescuit controlate, însă nu același lucru se întâmplă cu multe dintre înotătoarele exportate de alte țări pe cele mai mari piețe de consum. Deși majoritatea ORGP și multe țări au adoptat și au pus în aplicare măsuri de conservare și gestionare a resurselor de rechini, sunt necesare îmbunătățiri considerabile pentru a se asigura faptul că practicile comerciale nu subminează eforturile și progresele înregistrate în conservarea mai multor specii de rechini. Prin urmare, este necesar să se promoveze în continuare interzicerea efectivă a îndepărtării înotătoarelor de rechin la nivel mondial, să se asigure controale eficace ale fluxurilor comerciale de produse derivate de rechin la nivel mondial și să se urmărească reducerea cererii de astfel de produse.

În acest scop, pe tot parcursul anului 2023 și ulterior, Comisia:

—

va încuraja țările terțe relevante să pună în aplicare în mod eficace restricțiile privind rechinii ca urmare a deciziilor luate recent în cadrul celei de a 19-a reuniuni a Conferinței părților la CITES de a include aproape 100 de specii suplimentare de rechini și pisici-de-mare (și produse derivate) în apendicele II la CITES;

—	va sprijini Secretariatul CITES în consolidarea capacităților statelor din aria de răspândire (46) de a pune în aplicare restricțiile privind rechinii și alte specii marine de pe lista CITES;

—

va intensifica eforturile depuse de UE în cadrul organismelor regionale de gestionare a pescuitului în vederea adoptării de noi măsuri și/sau a consolidării și punerii în aplicare în mod eficace a măsurilor actuale de conservare și gestionare a speciilor de rechini, precum și în vederea evaluării eficacității măsurilor adoptate și a consolidării măsurilor de control pentru a se asigura aplicarea și respectarea în mod corespunzător a normelor actuale. Acestea includ adoptarea politicii de debarcare a rechinilor cu înotătoarele atașate în mod natural de corp, considerată a fi cel mai eficient mijloc de a pune capăt practicii de îndepărtare a înotătoarelor;

—

în cadrul tuturor celorlalte organisme și organizații internaționale relevante, va propune statelor membre să inițieze o discuție cu privire la adoptarea de măsuri noi și/sau la consolidarea măsurilor actuale de conservare și gestionare a speciilor de rechini, precum și la punerea efectivă în aplicare a acestora prin consolidarea controalelor. Comisia va propune statelor membre să ridice această problemă în cadrul celei de a 19-a reuniuni a Subcomitetului FAO pentru comerțul cu pește, care va avea loc în septembrie 2023 în Norvegia și

—

va colabora cu țările din afara UE pentru a încuraja, inclusiv prin proiecte de finanțare, reducerea cererii de înotătoare de rechin obținute în mod ilegal și va sprijini principalele țări terțe în efortul lor de consolidare a capacităților de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră.

4.   CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE

Inițiativa cetățenească europeană „Stop Finning – Stop the Trade” (Opriți practica de îndepărtare a înotătoarelor rechinilor – Opriți comerțul cu înotătoare de rechini) reflectă preocupările societale și de mediu legate de situația îngrijorătoare a rechinilor la nivel mondial și rolul jucat de cererea de înotătoare de rechin. Comisia o consideră relevantă pentru politica UE de protejare a mediului marin, de protejare și conservare a resurselor piscicole și de asigurare a unui pescuit durabil în UE și la nivel mondial. Această inițiativă se aliniază la Pactul verde european și la angajamentul UE de a proteja ecosistemele marine și speciile pe cale de dispariție la nivel mondial și de a promova guvernanța internațională a oceanelor.

UE a fost prima care a considerat că îndepărtarea înotătoarelor rechinilor este o practică de pescuit inacceptabilă. În temeiul dreptului Uniunii, rechinii pescuiți de navele UE sau în apele UE trebuie să fie debarcați cu înotătoarele atașate de carcasă.

Interzicerea comerțului cu înotătoare detașate de corpul animalului ar putea însemna o reducere a numărului de rechini pescuiți de flota UE în apele internaționale, fapt care ar genera preocupări cu privire la impactul socioeconomic. În plus, întrucât speciile respective sunt capturate predominant de flota UE în apele internaționale aflate în sfera de competență a ORGP, această reducere a activității ar putea deschide calea către practici mai puțin durabile de pescuit în afara UE. Este necesară însă o evaluare suplimentară a impactului economic, social și de mediu pentru părțile interesate din UE și pentru țările terțe care ar putea fi afectate. Pentru a lua decizii în cunoștință de cauză, Comisia are nevoie de un set de date și statistici mai complete și mai detaliate pentru a analiza tendințele în ceea ce privește dinamica capturilor și a comerțului.

Prin urmare, Comisia:

—

va începe imediat lucrările pregătitoare în vederea lansării, până la sfârșitul anului 2023, a unei evaluări a impactului privind consecințele de mediu, sociale și economice ale aplicării politicii de debarcare a rechinilor cu înotătoarele atașate în mod natural de corp pentru introducerea pe piață a rechinilor în UE, fie pentru consumul în interiorul UE, fie pentru comerțul internațional (importuri și exporturi);

—

va examina, până la sfârșitul anului 2023, cele mai bune mijloace juridice pentru a solicita informații mai detaliate în vederea identificării speciilor de rechini și a produselor obținute din acestea la import și export și va lua o decizie în vederea intrării în vigoare până cel târziu la 1 ianuarie 2025.

ICE a evidențiat, de asemenea, o serie de subiecte importante care pot fi abordate prin eforturi suplimentare de asigurare a respectării legislației UE și prin consolidarea acțiunii la nivel internațional. Prin urmare, în paralel, Comisia:

—	va consolida modul în care este pusă în aplicare legislația UE în ceea ce privește monitorizarea activităților de pescuit și comerciale, măsurile de control privind prelucrarea și comercializarea, importul și exportul de produse derivate de rechin și normele de trasabilitate și etichetare;

—

va depune eforturi suplimentare la nivel internațional și va pleda pentru intensificarea acțiunilor menite să asigure protecția rechinilor pe cale de dispariție și menținerea unei populații sănătoase de rechini exploatați în scopuri comerciale. Comisia va urmări interzicerea efectivă a practicii de îndepărtare a înotătoarelor la nivel mondial, asigurarea unor controale eficace ale fluxurilor comerciale de produse derivate de rechin la nivel mondial și reducerea cererii de astfel de produse provenite din activități de pescuit nedurabile.

---

(1)  Numărul de înregistrare atribuit de Comisie ECI(2020)000001 (https://europa.eu/citizens-initiative/initiatives/details/2020/000001_ro)

(2)  Regulamentul (UE) 2019/788 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind inițiativa cetățenească europeană (JO L 130, 17.5.2019, p. 55).

(3)  Decizia (UE) 2019/2252 a Comisiei din 17 decembrie 2019 privind propunerea de inițiativă cetățenească intitulată Stop Finning – Stop the trade (Opriți practica de îndepărtare a înotătoarelor rechinilor – Opriți comerțul cu înotătoare de rechini) [notificată cu numărul C(2019) 9203] (JO L 336, 30.12.2019, p. 312).

(4)  Regulamentul (UE) 2020/1042 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de stabilire a unor măsuri temporare privind termenele pentru etapele de colectare, verificare și examinare prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/788 privind inițiativa cetățenească europeană având în vedere epidemia de COVID-19 (JO L 231, 17.7.2020, p. 7); Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/2200 a Comisiei din 17 decembrie 2020 privind prelungirea perioadelor de colectare a declarațiilor de susținere pentru anumite inițiative cetățenești europene în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1042 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 434, 23.12.2020, p. 56); Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/360 a Comisiei din 19 februarie 2021 privind prelungirea perioadelor de colectare a declarațiilor de susținere pentru anumite inițiative cetățenești europene în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1042 al Parlamentului European și al Consiliului [notificată cu numărul C(2021) 1121] (JO L 69, 26.2.2021, p. 9).

(5)  Lista roșie a speciilor amenințate a IUCN

(6)  Rechini | Plan de acțiune internațional pentru conservarea și gestionarea resurselor de rechini | Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (fao.org)

(7)  A se vedea anexa.

(8)  Sursă: EUMOFA Observatorul Pieței Uniunii Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură (EUMOFA).

(9)  Sursă: EUMOFA Observatorul Pieței Uniunii Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură (EUMOFA).

(10)  Sursă: EUMOFA Observatorul Pieței Uniunii Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură (EUMOFA).

(11)  Sursă: statisticile Eurostat în domeniul pescuitului.

(12)  Sursă: rapoartele prezentate Comisiei de către statele membre. Speciile de pisici-de-mare nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor; cu toate acestea, ele sunt capturate aproape exclusiv în apele UE.

(13)  Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO L 61, 3.3.1997, p. 1).

(14)  „Îndepărtarea înotătoarelor rechinilor” este practica prin care înotătoarele rechinilor sunt îndepărtate la bordul navelor de pescuit, restul corpului fiind aruncat înapoi în mare.

(15)  Regulamentul (CE) nr. 1185/2003 al Consiliului din 26 iunie 2003 privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor la bordul navelor (JO L 167, 4.7.2003, p. 1).

(16)  Regulamentul (UE) nr. 605/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1185/2003 al Consiliului privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor la bordul navelor (JO L 181, 29.6.2013, p. 1).

(17)  Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privire la punerea în aplicare a Regulamentului privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor [COM(2016) 207 final].

(18)  COMITETUL ȘTIINȚIFIC, TEHNIC ȘI ECONOMIC PENTRU PESCUIT (CSTEP), Evaluarea punerii în aplicare a Regulamentului privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor și evaluarea impactului planului de acțiune al Comunității Europene din 2009 pentru conservarea și gestionarea resurselor de rechini (CPOA) (STECF-19-17)

(19)  Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (CPANE), Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM), Organizația de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO).

(20)  Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT), Comisia Tonului din Oceanul Indian (IOTC), Comisia interamericană pentru tonul tropical (CITT), Organizația de Pescuit în Atlanticul de Sud-Est (SEAFO), CCSBT, Comisia pentru pescuitul în Oceanul Pacific de Vest și Central (WCPFC), Comisia pentru pescuit în Pacificul de Nord (NPFC).

(21)  Organizația Regională de Gestionare a Pescuitului în Pacificul de Sud (SPRFMO), Acordul privind pescuitul în sudul Oceanului Indian (SIOFA), Convenția privind conservarea faunei și florei marine din Antarctica (CCAMLR).

(22)  A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei: Orientări pentru o mai bună legiferare, SWD(2021) 305 final.

(23)  Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22). PCP urmărește să garanteze că activitățile de pescuit asigură condiții de mediu sustenabile și sunt gestionate în concordanță cu obiectivele economice, sociale și de ocupare a forței de muncă [articolul 2 alineatul (1)]. Aceasta aplică o abordare precaută și ecosistemică a gestionării pescuitului [articolul 2 alineatele (2) și (3)].

(24)  Articolul 2 alineatul (5) litera (j) din Regulamentul privind PCP.

(25)  Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

(26)  Descriptorul D1C1 DCSMM din Decizia (UE) 2017/848 a Comisiei care vizează rata mortalității din capturile accidentale pe specii marine.

(27)  Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu privind planul de acțiune al Comunității Europene pentru conservarea și gestionarea resurselor de rechini (COM/2009/0040 final).

(28)  Considerentele 19 și 20 din Regulamentul (UE) 2023/194 al Consiliului din 30 ianuarie 2023 de stabilire, pentru anul 2023, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele de pescuit ale Uniunii, în anumite ape din afara Uniunii, precum și de stabilire, pentru anii 2023 și 2024, a acestor posibilități de pescuit pentru anumite stocuri de pești de adâncime (JO L 28, 31.1.2023, p. 1).

(29)  Regulamentul (UE) 2019/1241 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1967/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1380/2013, (UE) 2016/1139, (UE) 2018/973, (UE) 2019/472 și (UE) 2019/1022 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 894/97, (CE) nr. 850/98, (CE) nr. 2549/2000, (CE) nr. 254/2002, (CE) nr. 812/2004 și (CE) nr. 2187/2005 ale Consiliului (JO L 198, 25.7.2019, p. 105).

(30)  Specii pentru care se interzice pescuitul, reținerea la bord, transbordarea, debarcarea, depozitarea, expunerea sau oferirea spre vânzare.

(31)  Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).

(32)  Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 1967/2006, (CE) nr. 1005/2008 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) 2016/1139 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controlul pescuitului [COM(2018) 368 final].

(33)  Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).

(34)  Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 1).

(35)  Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu Punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1379/2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură [COM(2023) 101 final], Revizuirea planului de acțiune al UE în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră [COM(2022) 581 final].

(36)  În 2021, statele membre ale UE au raportat 3 confiscări, în total 8 înotătoare sau părți ale acestora.

(37)  Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Revizuirea planului de acțiune al UE în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră, [COM(2022) 581 final].

(38)  A se vedea Materiale privind identificarea rechinilor | CITES

(39)  Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286, 29.10.2008, p. 1).

(40)  Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Planul de acțiune al UE: protejarea și refacerea ecosistemelor marine pentru un pescuit sustenabil și rezilient [COM(2023) 102 final].

(41)  Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Planul de acțiune al UE: protejarea și refacerea ecosistemelor marine pentru un pescuit sustenabil și rezilient [COM(2023) 102 final].

(42)  Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI privind refacerea naturii [COM(2022) 304 final].

(43)  Refacerea oceanelor și a apelor noastre (europa.eu)

(44)  CL6-2023-FARM2FORK-01-8.

(45)  1. PLANURI DE ACȚIUNE INTERNAȚIONALE - RECHINI (fao.org)

(46)  Un stat al cărui teritoriu se află în aria naturală de răspândire a unei specii.