COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 14.12.2021

COM(2021) 820 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind extinderea rețelei transeuropene de transport (TEN-T) la țările terțe învecinate

I. Introducere – Domeniul de aplicare al cooperării cu țările terțe 

Obiectivul ambițios al politicii privind rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) este de a asigura un transport fluid, durabil și eficient în întreaga Uniune, consolidând, în același timp, coeziunea socială, economică și teritorială. Politica a fost pusă în aplicare încă din 1996, iar actualul cadru juridic privind TEN-T este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 1 (denumit în continuare „Regulamentul TEN-T”). La 14 decembrie 2021, Comisia a propus o revizuire a cadrului de politică actual 2 , în special pentru a reflecta prioritățile stabilite în Pactul verde european 3 , în Strategia Comisiei pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă 4 , precum și în Strategia în materie de conectivitate „Portalul mondial” (Global Gateway) 5 .

TEN-T reprezintă cel mai înalt nivel de planificare a infrastructurii din cadrul Uniunii. Prevăzută a fi finalizată până în 2030, rețeaua centrală TEN-T va asigura conexiuni multimodale de înaltă calitate între toate capitalele și principalele artere de transport ale Uniunii, reprezentând piatra de temelie a spațiului european unic al transporturilor. Fluxurile de transport nu se opresc însă la frontiera Uniunii. Având în vedere că lanțurile valorice și de aprovizionare sunt din ce în ce mai interconectate la nivel mondial, importanța asigurării conectivității transfrontaliere cu țări terțe este de multă vreme în atenția Uniunii.

Politica TEN-T a reprezentat un element central al proiectării politicii Uniunii în domeniul transporturilor către țările terțe. Pe baza Tratatului de la Lisabona, care a subliniat importanța acordării de prioritate cooperării transfrontaliere cu țările europene vizate de politica de vecinătate (articolul 8 din TUE), articolul 8 din regulament, care stabilește cadrul de cooperare cu țările terțe, a fost elaborat cu un accent specific pe cooperarea cu țările învecinate, și anume cu subansamblul de țări terțe care intră în domeniul de aplicare al politicii de extindere, al politicii europene de vecinătate, al Spațiului Economic European și al Asociației Europene a Liberului Schimb.

În conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul TEN-T, anexa III include hărți indicative ale TEN-T extinse la anumite țări învecinate. De la adoptarea Regulamentului TEN-T, Uniunea a extins rețeaua indicativă TEN-T la:

–    Spațiul Economic European și Asociația Europeană a Liberului Schimb 6 ;

–    Balcanii de Vest (Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo*, Republica Macedonia de Nord, Muntenegru și Serbia) 7 ;

–    Parteneriatul estic (Armenia, Azerbaidjan, Belarus 8 , Georgia, Moldova și Ucraina) 9 ;

–    Turcia: rețeaua globală a Turciei, astfel cum este încorporată în Regulamentul TEN-T.

În plus, în ceea ce privește regiunea mediteraneeană, identificarea unei rețele globale care va defini o rețea transmediteraneeană de transport (TMN-T) este încă în curs de desfășurare. Procesul se desfășoară împreună cu partenerii din regiunea sud-mediteraneeană 10 .

Rețeaua indicativă permite Uniunii să direcționeze mai bine angajamentul UE, inclusiv sprijinul financiar. Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) – „Europa globală” și Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA III) sprijină crearea unui mediu propice facilitării investițiilor în infrastructuri durabile și permit UE să mobilizeze investițiile publice și private prin intermediul instituțiilor financiare internaționale pentru a sprijini obiectivele în materie de conectivitate. Acest sprijin este prevăzut în planurile economice și de investiții pentru partenerii din Balcanii de Vest 11 , din vecinătatea estică 12 și din vecinătatea sudică 13 . În plus, Mecanismul pentru interconectarea Europei 14 (MIE II) poate fi utilizat și pentru cofinanțarea proiectelor localizate în principal în regiunile transfrontaliere ale Uniunii și în țările învecinate.

Prezenta comunicare susține obiectivul politicii TEN-T, care vizează cu prioritate cooperarea cu țările învecinate. În primul rând, aceasta prezintă modul de abordare a provocărilor comune în ceea ce privește țările vizate atât de politica de extindere, cât și de politica de vecinătate, precum și modul în care Uniunea va colabora în viitor cu acești parteneri în domeniul de politică TEN-T, axându-se în special pe dezvoltarea în continuare a interoperabilității dintre rețelele țărilor vizate de politica de extindere și ale altor țări învecinate cu rețeaua Uniunii. În al doilea rând, ea stabilește măsurile care vizează finalizarea extinderii TEN-T în aceste țări.

Comunicarea se întemeiază pe Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă și este în strânsă legătură cu Comunicarea comună privind „Portalul mondial” (Global Gateway). De asemenea, aceasta contribuie la obiectivul stabilit în Pactul verde european de a dezvolta o rețea de transport curată, durabilă și inteligentă, care să înscrie Uniunea și țările vizate de politica de vecinătate pe o traiectorie durabilă, realizând în același timp redresarea socioeconomică în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19. Prezenta comunicare este înaintată împreună cu propunerea Comisiei de revizuire a Regulamentului TEN-T. Propunerea Comisiei include un cadru juridic ușor modificat în ceea ce privește cooperarea cu țările terțe. Sunt eliminate dispozițiile privind finanțarea proiectelor de la articolul 8 din Regulamentul TEN-T pentru a se evita suprapunerea normelor legislative care reglementează sprijinul financiar din partea Uniunii. Sunt introduse noi dispoziții care consolidează cele două instrumente de coordonare ale Comisiei; coridoarele rețelei centrale și coordonatorii europeni. Propunerea Comisiei prevede extinderea unui coridor al rețelei centrale către Balcanii de Vest.

II. Obiectivele generale ale politicii TEN-T privind țările învecinate

Extinderea politicii TEN-T dincolo de frontierele Uniunii formulează în mod clar două obiective fundamentale: (i) asigurarea coerenței și eficacității unei rețele interoperabile și multimodale între statele membre și țările din imediata vecinătate și țările partenere; (ii) direcționarea angajamentului Uniunii (inclusiv a sprijinului financiar) către aceste regiuni. În plus, în perspectiva mai largă a politicii europene de vecinătate și a politicii de extindere a UE, extinderea TEN-T este un mijloc de integrare mai strânsă și, respectiv, de pregătire a țărilor candidate și potențial candidate pentru o posibilă aderare la UE. În cele din urmă, integrarea rețelelor de transport în țările vizate de politica de extindere și în alte țări învecinate cu TEN-T este un factor de facilitare a comerțului și, prin urmare, de integrare economică, accelerând convergența cu Uniunea.

Angajamentul Uniunii se prezintă atât sub forma dezvoltării infrastructurii fizice, cât și a adoptării de măsuri fără caracter normativ, având drept scop îmbunătățirea conectivității transporturilor. În ceea ce privește infrastructura fizică, extinderea TEN-T la țările învecinate vizează identificarea proiectelor de infrastructură și consolidarea unei rețele compatibile cu parametrii și obiectivele TEN-T, contribuind astfel, printre altele, la decarbonizarea transporturilor. Existența unei rețele aprobate și stabile în țările învecinate se traduce prin conexiuni mai solide cu servicii îmbunătățite de transport pentru cetățeni și întreprinderi. Având în vedere angajamentul politic ferm al Uniunii în ceea ce privește politica sa de vecinătate, aceasta îi permite totodată să direcționeze mai bine fondurile și finanțările UE, precum și să asigure gradul necesar de certitudine pentru deblocarea investițiilor în proiecte de infrastructură. În plus, o planificare stabilă și o dezvoltare strategică a infrastructurii vor contribui la atragerea de sprijin din partea instituțiilor financiare internaționale. În ceea ce privește investițiile în noi infrastructuri, ar trebui să se acorde o atenție deosebită respectării celor mai înalte standarde și cerințe privind TEN-T, protejând totodată de-a lungul timpului activele unei infrastructuri de calitate printr-o întreținere periodică.

Măsurile fără caracter normativ vizează dezvoltarea sistemelor de transport inteligente (STI) în raport cu toate mijloacele de transport, contribuind la abordarea aspectelor în materie de siguranță și sprijinind durabilitatea transporturilor. Printre acestea se numără măsuri vizând schimbul de date privind transportul multimodal pe baza standardelor UE în scopul de a sprijini eficientizarea fluxurilor de transport al mărfurilor. Se impune totodată promovarea infrastructurii 5G. În plus, Uniunea sprijină reforma în materie de reglementare și dialogul consolidat la nivel tehnic, bazându-se pe instrumentele relevante ale Uniunii și pe implicarea activă a agențiilor europene în domeniul transporturilor. În ultimii ani, Uniunea a încheiat cu o serie de țări partenere acorduri de asociere care vizează apropierea legislației Uniunii în domeniul transporturilor și adoptarea cerințelor și standardelor TEN-T privind interoperabilitatea.

Printre prioritățile importante ale Uniunii se numără și obiectivul de decarbonizare a transporturilor și de limitare a impactului schimbărilor climatice asupra Uniunii și a vecinilor săi. Politica TEN-T va contribui la obiectivele stabilite în Pactul verde european. În acest context, toate țările vizate de politica de extindere și alte țări învecinate ar trebui să urmărească obiectivul Pactului verde european de a asigura reducerea cu 90 % a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transporturi până în 2050. Acțiunea ambițioasă și unirea forțelor pentru a pune în aplicare această agendă le vor oferi Uniunii și vecinilor săi avantajul primului venit în tranziția globală către un sector al transporturilor durabil și verde.

Participarea întreprinderilor care sunt deținute sau controlate de o persoană fizică sau de o întreprindere dintr-o țară din afara UE poate contribui la realizarea rețelei TEN-T în UE. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe, o astfel de participare la proiecte de interes comun ar putea compromite securitatea și ordinea publică în UE. Fără a aduce atingere mecanismului de cooperare prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/452 15 și în plus față de acesta, se impune cunoașterea mai aprofundată a unei astfel de participări pentru a permite intervenția autorităților publice în cazul în care se constată că aceasta este de natură să aducă atingere securității sau ordinii publice. Prin urmare, propunerea Comisiei de revizuire a Regulamentului TEN-T prevede că statele membre trebuie să notifice Comisiei orice proiect de interes comun desfășurat pe teritoriul lor și care implică participarea unei persoane fizice sau a unei întreprinderi dintr-o țară din afara UE, pentru a permite evaluarea impactului său asupra securității sau a ordinii publice în UE. Țările învecinate ar trebui să instituie un mecanism similar în ceea ce privește proiectele puse în aplicare în rețeaua indicativă TEN-T.

III. Principalele realizări și perspective de cooperare cu țările învecinate

Spațiul Economic European și Elveția

Spațiul Economic European (SEE) și Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) fac parte integrantă din politica TEN-T privind țările învecinate. Timp de decenii, statele SEE și AELS au fost legate îndeaproape de dezvoltarea pieței Uniunii ca parteneri comerciali perfect integrați pentru UE. Având în vedere că 13,6 milioane de persoane locuiesc în cele patru state AELS, Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Elveția, acestea reprezintă al treilea partener comercial ca mărime al Uniunii în ceea ce privește mărfurile și al doilea partener comercial ca mărime în ceea ce privește serviciile.

Rețeaua indicativă extinsă TEN-T în aceste state este bine dezvoltată și aliniată la standardele rețelei Uniunii. În cazul tuturor modurilor de transport, rețeaua statelor SEE/AELS este bine integrată cu TEN-T, chiar și în măsura în care două state SEE/AELS fac parte dintr-un coridor al rețelei centrale TEN-T. Coridorul „scandinavo-mediteraneean” al rețelei centrale include Norvegia, în timp ce coridorul Rin-Alpi al rețelei centrale traversează Elveția. În consecință, coordonatorii europeni colaborează îndeaproape cu țările respective în vederea finalizării rețelei centrale indicative TEN-T până în 2030.

Coridorul Rin-Alpi este una dintre cele mai aglomerate rute de transport de mărfuri din Europa. Acesta conectează porturile de la Marea Nordului din Belgia și Țările de Jos cu portul mediteraneean Genova. Coridorul traversează centre economice importante, cum ar fi Bruxelles și Anvers în Belgia, regiunea Randstad din Țările de Jos, regiunile Rin-Ruhr și Rin-Neckar din Germania, regiunile Basel și Zürich din Elveția și regiunile Milano și Genova din Italia. Alinierea coridorului include proiecte importante în Elveția, inclusiv cel mai lung tunel feroviar din lume, tunelul de bază Gotthard. Situat în partea inferioară a Alpilor elvețieni, tunelul de bază Gotthard a fost inaugurat la 1 iunie 2016 și are o lungime de 57 km. Tunelurile de bază Lötschberg și Ceneri vor spori competitivitatea transportului feroviar, aducând beneficii directe cetățenilor și întreprinderilor din UE. Considerat în prezent un blocaj din partea Uniunii, UE ar trebui să încerce să aducă îmbunătățiri la nivelul căilor de acces către tunelul Gotthard.

Coridorul „scandinavo-mediteraneean” reprezintă o axă nord-sud vitală pentru economia Europei. În interiorul granițelor Uniunii, coridorul se întinde din Finlanda și Suedia, în nord, până la insula Malta în sud, trecând prin Danemarca, Germania de Nord, Centrală și de Sud, Austria, centrele industriale din Italia de Nord și porturile italiene din sud. Odată cu adoptarea Regulamentului MIE II, coridorul a fost extins până la Narvik în Norvegia. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o implicare mai puternică a Uniunii Europene în regiunea arctică 16 , coridorul a fost extins pentru a consolida prezența în nord, cu scopul de a facilita transportul pe uscat de mărfuri provenind din Arctica și posibila viitoare rută a Mării Nordului.

Balcanii de Vest

Balcanii de Vest reprezintă de mult timp o regiune prioritară pentru Uniune 17 . Astfel cum a subliniat președinta von der Leyen în discursul său privind starea Uniunii din 14 septembrie 2021, „viitorul întregii regiuni se află în UE”. Cu o populație de aproape 18 milioane de cetățeni, regiunea este o piață importantă pentru Uniune, precum și o zonă importantă de tranzit pentru transportul mărfurilor europene. În 2020, valoarea totală a schimburilor comerciale dintre UE și Balcanii de Vest a fost de 50,5 miliarde EUR. Balcanii de Vest joacă un rol-cheie în lanțurile valorice globale care aprovizionează UE, iar acest rol ar putea fi consolidat în continuare prin asigurarea unei mai bune conectivități în materie de transporturi atât cu Uniunea, cât și la nivelul regiunii.

O realizare majoră a fost adoptarea Tratatului de instituire a Comunității transporturilor (TCT) în 2017 18 . TCT impune partenerilor din Balcanii de Vest transpunerea acquis-ului UE în domeniul transporturilor în legislația națională, permițând integrarea acestor state pe piața transporturilor din UE înainte de eventuala lor aderare la UE. Sunt vizate domenii precum standardele tehnice, interoperabilitatea, siguranța, securitatea, gestionarea traficului, politica socială, achizițiile publice și mediul, venind astfel în sprijinul eforturilor depuse la nivel de regiune în vederea eliminării decalajului față de statele membre. Comunitatea transporturilor elaborează un plan de activitate continuu pentru dezvoltarea rețelelor TEN-T centrale și globale indicative, în vreme ce un secretariat permanent furnizează partenerilor din Balcanii de Vest asistență în ceea ce privește transpunerea politicii Uniunii în domeniul transporturilor și punerea în aplicare a proiectelor TEN-T.

Partenerii din Balcanii de Vest au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește realizarea rețelei centrale indicative TEN-T. Cu toate acestea, o serie de proiecte-cheie vizând rețeaua centrală indicativă înregistrează încă întârzieri la nivel de dezvoltare. Deși s-au realizat îmbunătățiri în ceea ce privește construirea infrastructurii transfrontaliere, cum ar fi podul Svilaj dintre Croația și Bosnia și Herțegovina, care a fost deschis traficului în septembrie 2021, sunt necesare progrese substanțiale pentru a se asigura continuitatea operațiunilor de transport între Uniune și Balcanii de Vest. Sunt vizate toate modurile de transport, impunându-se lucrări de modernizare cu precădere la nivelul rețelei feroviare.

În plus, ponderea modală a transportului durabil se menține la un nivel scăzut. În vreme ce partenerii din Balcanii de Vest realizează aproximativ 70 % din schimburile lor comerciale globale cu Uniunea, doar 5 % din volumul total de mărfuri este transportat pe calea ferată, restul de 95 % fiind transportat pe cale rutieră. În plus, transportul feroviar de marfă a scăzut cu 40 % din 2009, în timp ce ponderea transportului feroviar de persoane din volumul total al transportului de persoane are o valoare cu o singură cifră, excepție făcând transportul suburban în câteva orașe mari. Rețeaua de căi navigabile interioare din Balcanii de Vest rămâne insuficient utilizată pentru transportul de mărfuri către și dinspre Uniune. Râurile Dunărea și Sava traversează mai multe țări din regiune, cuprinzând căi navigabile interioare care ar putea fi exploatate în continuare pentru a transfera traficul de la transportul rutier la moduri de transport mai durabile. În zona adriatico-ionică, este necesar să se asigure coordonarea între organismele naționale și regionale active în domeniul dezvoltării TEN-T.

Prin urmare, conectivitatea transporturilor în interiorul regiunii și cu Uniunea are de suferit, înregistrându-se consecințe negative asupra dezvoltării economice și asupra atractivității regiunii pentru investitori. Efectul unei astfel de situații este adesea observat la frontierele cu Uniunea, acolo unde capacitatea infrastructurii nu corespunde întotdeauna volumelor de trafic înregistrate, efecte negative colaterale semnificative înregistrându-se nu numai asupra schimburilor comerciale dintre Uniune și Balcanii de Vest, ci și asupra schimburilor comerciale dintre statele membre ce implică tranzitarea regiunii.

La opt ani de la extinderea TEN-T către Balcanii de Vest și la patru ani de la intrarea în vigoare a TCT, este momentul ca dezvoltarea TEN-T să fie accelerată. În acest sens, este esențial ca Uniunea și partenerii din Balcanii de Vest să pună în aplicare o politică TEN-T mai coerentă. Aceasta ar contribui la reducerea decalajului în materie de conectivitate și la îmbunătățirea calității generale a transportului.

Pentru a îndeplini obiectivele politicii TEN-T, partenerii din Balcanii de Vest pot beneficia de mai multe surse de finanțare din partea UE, cum ar fi Instrumentul de asistență pentru preaderare prin intermediul Cadrului de investiții pentru Balcanii de Vest. În plus, în 2020, Comisia a adoptat un amplu plan economic și de investiții pentru Balcanii de Vest (PEI) 19 , care urmărește să stimuleze redresarea economică pe termen lung a regiunii, să sprijine tranziția verde și digitală, precum și să promoveze integrarea regională și convergența cu Uniunea. Planul identifică proiecte emblematice în raport cu toate aspectele conectivității și stabilește un pachet de investiții care mobilizează granturi în valoare de până la 9 miliarde EUR în următorii șapte ani, stimulând investiții în valoare de până la 20 de miliarde EUR prin intermediul noului mecanism de garantare pentru Balcanii de Vest. Toate proiectele-cheie din domeniul transporturilor cuprinse în plan – în valoare de 1,1 miliarde EUR, mobilizând investiții de până la 4 miliarde EUR – vizează rețeaua TEN-T extinsă.

UE sprijină totodată strategiile macroregionale din regiune, cum ar fi EUSAIR și EUSDR 20 , pentru a consolida coerența investițiilor în Balcanii de Vest. Coordonarea dintre Interreg, IPA III și alte instrumente de finanțare în cadrul strategiilor macroregionale ale UE îmbunătățește efectul proiectelor puse în aplicare și multiplică impactul proiectelor noi.

Uniunea ar trebui să abordeze cu prioritate proiectele TEN-T care prezintă un interes strategic pentru regiune și pentru Uniune, cu obiectivul de a realiza o rețea centrală indicativă completă, conformă și durabilă care să conecteze capitalele din regiune între ele și cu Uniunea. Uniunea ar trebui să facă demersuri în direcția accelerării construcției de noi infrastructuri de transport, remediind legăturile lipsă, în special proiectele transfrontaliere, și, după caz, să modernizeze infrastructura existentă, aliniind-o la standardele cerințelor TEN-T. Tehnologia digitală, susținută de dezvoltarea infrastructurii de telecomunicații și de schimbul de date privind transportul multimodal, ar trebui să fie implementată pentru a permite interoperabilitatea rețelelor și pentru a sprijini eficientizarea fluxurilor de transport al mărfurilor. Sistemul european de management al traficului feroviar (ERTMS) ar trebui să înlocuiască sistemele tradiționale care creează tronsoane fragmentate în rețea. Implementarea soluțiilor STI ar trebui să constituie la rândul său o prioritate pentru îmbunătățirea siguranței rutiere.

De asemenea, promovarea soluțiilor de transport multimodal și accelerarea transferului modal către un transport durabil, reducând emisiile de CO2 generate de transporturi, vor constitui priorități majore. Se impune dezvoltarea unor soluții multimodale verzi, cum ar fi stațiile de încărcare pentru autovehicule electrice și nodurile multimodale. Traficul în interiorul și în jurul orașelor ar trebui, de asemenea, îmbunătățit, oferind alternative durabile la traficul rutier și preîntâmpinând blocajele care generează, la rândul lor, creșterea emisiilor de CO2.

De asemenea, politica TEN-T ar trebui să reflecte mai bine situația geografică a Balcanilor de Vest din Europa printr-o abordare mai favorabilă incluziunii. O serie de state membre – Croația, Ungaria, România, Bulgaria și Grecia – au frontiere comune și se bazează în mare măsură pe infrastructura din Balcanii de Vest pentru a asigura conectivitatea cu celelalte state membre. Propunerea de creare a unui coridor european de transport care să lege regiunea de Uniune, astfel cum se prevede în propunerea de revizuire a Regulamentului TEN-T, este un exemplu concret de sprijin al Uniunii pentru regiune în ceea ce privește îmbunătățirea punerii în aplicare a proiectelor TEN-T.

Parteneriatul estic

Parteneriatul estic a avut un rol esențial în consolidarea relațiilor dintre Uniune și partenerii estici. Legăturile economice dintre Uniune și regiune sunt puternice, iar vecinătatea estică este o zonă importantă de tranzit pentru transportul mărfurilor europene către est. În ultimul deceniu, relațiile comerciale între UE și partenerii estici aproape s-au dublat, regiunea devenind astfel al zecelea partener comercial, ca mărime, al Uniunii. Pentru Azerbaidjan, Georgia, Moldova și Ucraina, Uniunea este cel mai mare bloc comercial, în timp ce pentru Armenia și Belarus, Uniunea este al doilea partener comercial ca mărime. Valoarea tranzacțiilor comerciale ale Uniunii cu țările din cadrul parteneriatului estic s-a ridicat la 82,8 miliarde EUR în 2020. Schimburile comerciale UE-Ucraina, în special, reprezintă aproape 50 % din totalul schimburilor comerciale dintre țările Parteneriatului estic și Uniune. Pentru a susține această dezvoltare, asigurarea unei mai bune conectivități a transporturilor cu Uniunea și în interiorul regiunii va avea un caracter important pentru Uniune.

Ca urmare a extinderii rețelei indicative TEN-T în regiune în 2018, un rezultat semnificativ al politicii TEN-T este dezvoltarea Planului indicativ de acțiune privind investițiile în rețeaua TEN-T pentru Parteneriatul estic. Elaborat în comun de Banca Mondială și de Comisie, planul identifică investițiile-cheie prioritare în valoare totală de 12,8 miliarde EUR pentru toate modurile de transport din rețeaua centrală extinsă. Termenul de finalizare stabilit este anul 2030. Planul vizează susținerea factorilor de decizie în sensul abordării cu prioritate a investițiilor strategice în infrastructura de transport, cu scopul de a finaliza rețeaua indicativă TEN-T. Elaborarea unui flux unic coordonat de proiecte pentru regiune va fi un element-cheie al punerii cu succes în aplicare a politicii TEN-T. La fel este și cazul dezvoltării în continuare a rețelei, inclusiv a căilor navigabile interioare, care nu au fost incluse în extinderea din 2018.

Susținută de o politică bazată pe norme, investiția în soluții durabile privind rețeaua centrală indicativă TEN-T se numără printre obiectivele strategice pe termen lung ale politicii privind Parteneriatul estic după 2020, astfel cum se subliniază în Comunicarea comună intitulată „Politica privind Parteneriatul estic după 2020: Consolidarea rezilienței – un Parteneriat estic care produce rezultate pentru toți”. Această agendă pentru perioada de după 2020 este structurată în jurul a doi piloni, „Investiții” și „Guvernanță”, și propune un plan economic și de investiții pentru a sprijini redresarea socioeconomică a țărilor partenere, „reconstruind mai bine”, în vederea realizării tranziției verzi și digitale. Planul va cuprinde investiții semnificative în transporturi (până la 4,5 miliarde EUR), inclusiv proiecte vizând rețeaua TEN-T extinsă.

Planul economic și de investiții și Planul indicativ de acțiune privind investițiile în rețeaua TEN-T pentru Parteneriatul estic vor avea un rol esențial în abordarea numeroaselor provocări legate de realizarea unei rețele interoperabile la standarde conforme cu cerințele TEN-T. Atât conexiunile rutiere, cât și cele feroviare dintre Uniune și partenerii estici sunt în continuare insuficiente și subdezvoltate, o serie de legături lipsă fiind identificate la punctele de trecere a frontierei. Infrastructura rutieră este la un nivel necorespunzător, atât în ceea ce privește calitatea, cât și capacitatea și siguranța. Infrastructura rețelei feroviare și materialul rulant sunt în multe situații depășite din punctul de vedere al standardelor de calitate, capacitate și siguranță. În plus, integrarea rețelei feroviare a Parteneriatului estic cu cea a Uniunii se confruntă cu problema că rețeaua din cadrul Parteneriatului estic este echipată cu ecartament feroviar de 1 520 mm, în timp ce ecartamentul standard al Uniunii este de 1 435 mm. Acest aspect sporește complexitatea realizării unei rețele transfrontaliere interoperabile, impunând dezvoltarea unor soluții tehnice avansate.

Pentru a aborda aceste provocări, Parteneriatul estic ar trebui să elaboreze în continuare un flux de proiecte TEN-T și să le asigure un grad suficient de maturitate în vederea îndeplinirii condițiilor de finanțare și subvenționare. Parteneriatul estic ar trebui să se concentreze asupra proiectelor vizând rețeaua centrală indicativă TEN-T și, în special, asupra proiectelor transfrontaliere cu Uniunea.

Uniunea ar trebui să facă demersuri în direcția accelerării construcției de noi infrastructuri de transport, remediind legăturile lipsă, în special proiectele transfrontaliere și conexiunile multimodale care includ și transportul maritim, și, după caz, să modernizeze infrastructura existentă, precum și să o alinieze la standardele cerințelor TEN-T. Uniunea ar trebui să sprijine dezvoltarea unor soluții inovatoare în materie de infrastructură pentru a soluționa problema diferențelor la nivelul standardelor pentru ecartamentul feroviar. Ar trebui implementate soluții digitale pentru a permite interoperabilitatea rețelelor și multimodalitatea, pentru a spori siguranța și durabilitatea, precum și pentru a facilita schimburile comerciale și operațiunile de trecere a frontierelor. Sistemul european de management al traficului feroviar (ERTMS) ar trebui să înlocuiască sistemele tradiționale care creează tronsoane fragmentate în rețea. Implementarea soluțiilor STI ar trebui să constituie în egală măsură o prioritate pentru îmbunătățirea siguranței rutiere. Soluțiile de transport multimodal și o tranziție modală accelerată către un transport durabil ar trebui să constituie în egală măsură o prioritate în vederea reducerii emisiilor de CO2 generate de transporturi. În ceea ce privește proiectele de infrastructură rutieră, Uniunea ar trebui să promoveze dezvoltarea unor soluții multimodale verzi (cum ar fi stațiile de încărcare pentru autovehicule electrice și nodurile multimodale). Modernizarea rețelei de căi navigabile interioare va fi, de asemenea, abordată cu prioritate. În fine, va fi important să se asigure că aceste țări întrețin infrastructura, în special în ceea ce privește proiectele-cheie dezvoltate cu fonduri UE.

Regiunea sud-mediteraneeană

Regiunea sud-mediteraneeană este deosebit de importantă pentru Uniune din punct de vedere politic. De asemenea, regiunea este un partener comercial apropiat. În 2020, valoarea totală a comerțului cu mărfuri între Uniune și partenerii sudici s-a ridicat la 149,4 miliarde EUR. Există potențial pentru dezvoltarea în continuare a comerțului, care ar trebui sprijinit prin îmbunătățirea conexiunilor în materie de transport durabil.

Pe baza mandatului primit de miniștrii din regiunea euro-mediteraneeană în 2013, Uniunea și partenerii sud-mediteraneeni urmăresc identificarea unei rețele transmediteraneene de transport (TMN-T). TMN-T va fi creată ca rețea globală. Pentru a se asigura o mai bună conectivitate a transporturilor între Uniune și regiune, identificarea porturilor maritime în cadrul rețelei indicative TMN-T va avea un caracter deosebit de important.

În contextul identificării TMN-T, partenerii sud-mediteraneeni ar trebui să elaboreze rapid un plan de punere în aplicare a TMN-T care să indice proiecte cu prioritate ridicată, în vederea elaborării unui flux de proiecte. Se impune abordarea cu prioritate a proiectelor din porturi, inclusiv a conexiunilor multimodale „pentru ultimul kilometru”, în vederea consolidării dezvoltării transportului maritim pe distanțe scurte.

Comunicarea comună din 2021 privind un parteneriat reînnoit cu țările din vecinătatea sudică și planul economic și de investiții pentru regiune care o însoțește recunosc conectivitatea transporturilor drept o componentă-cheie pentru dezvoltarea regiunii sud-mediteraneene. Acestea abordează cu prioritate aspectul dezvoltării rețelei de transport transmediteraneene, precum și reformele politicii în domeniul transporturilor identificate în comun în cadrul Planului de acțiune privind transportul regional (RTAP) 21 . Inițiativa WestMed 22 , care promovează dezvoltarea durabilă a economiei albastre în Mediterana de Vest, vizează transportul maritim.

În conformitate cu parteneriatul reînnoit cu țările din vecinătatea sudică și cu planul economic și de investiții pentru regiune, Uniunea ar trebui să își intensifice eforturile de adoptare a hărților indicative ale viitoarei rețele de transport transmediteraneene (TMN-T) și să acorde prioritate proiectelor vizând această rețea de o importanță deosebită pentru Uniune. În plus, aceasta ar trebui să sprijine punerea în aplicare a RTAP, care stabilește principiile convenite pentru dezvoltarea unui sistem de transport multimodal, durabil și integrat, inclusiv urmărirea convergenței în materie de reglementare. Această abordare este în concordanță cu cadrul de cooperare al Uniunii pentru Mediterana (UpM) privind transportul durabil și economia albastră.

Turcia

Uniunea și Turcia sunt parteneri comerciali importanți, iar Turcia este o țară de tranzit cheie pentru schimburile comerciale ale Uniunii cu Orientul Mijlociu și cu Extremul Orient. Prin urmare, Uniunea și Turcia au interese comune în materie de dezvoltare și modernizare a infrastructurii. Progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a proiectelor sunt esențiale pentru a valorifica pe deplin potențialul rețelei indicative TEN-T în Turcia. Pentru a maximiza aceste beneficii atât pentru Turcia, cât și pentru Uniune, coordonarea dezvoltării infrastructurii este esențială, în special pentru sectorul feroviar. Un proiect esențial în cadrul IPA, Turcia va asigura un acces valoros la TEN-T prin Bulgaria, odată cu finalizarea căii ferate Halkali – Kapikule, care face obiectul cofinanțării din instrumentul IPA cu 275 de milioane EUR și de către instituțiile financiare europene (BEI și BERD). Alinierea Turciei cu acquis-ul TEN-T rămâne de o importanță fundamentală 23 . În mod similar celor prevăzute pentru regiunea Balcanilor de Vest și a Parteneriatului estic, este extrem de important să se ia în considerare furnizarea de combustibili alternativi în contextul planificării infrastructurii rutiere dintre Uniune și Turcia. În fine, o mai bună coordonare a punerii în aplicare a infrastructurii de frontieră ar contribui la eliminarea lacunelor în materie de infrastructură, îmbunătățind fluxurile de trafic între Uniune și Turcia și nu numai.

Regatul Unit

Regatul Unit a făcut parte integrantă din TEN-T până în momentul retragerii din Uniune la 31 decembrie 2020, la încheierea perioadei de tranziție. Până la acea dată, Regatul Unit a făcut parte din coridorul rețelei centrale Marea Nordului-Marea Mediterană, cu conexiuni de transport către Europa continentală și Irlanda având un caracter fluid și integrat. În urma retragerii Regatului Unit, acesta nu mai face obiectul acquis-ului TEN-T.

Un interes deosebit pentru Uniune este garantarea conectivității Irlandei cu Uniunea continentală. Prin urmare, Uniunea ia măsuri pentru a se asigura că retragerea Regatului Unit nu va perturba în mod semnificativ rețeaua irlandeză de transport, în special conectivitatea cu Europa continentală. Odată cu retragerea Regatului Unit, Uniunea a inițiat măsuri speciale menite să protejeze interesele Irlandei și, prin urmare, ale Uniunii. Odată cu adoptarea Regulamentului MIE II, Irlanda s-a aflat pentru prima dată pe două coridoare ale rețelei centrale TEN-T. Aflată în continuare pe coridorul Marea Nordului – Marea Mediterană, Irlanda a fost inclusă și în coridorul atlantic, cele trei porturi principale din Dublin, Cork și Shannon Foynes fiind conectate la două porturi franceze, și anume Le Havre și Nantes Saint-Nazaire.

Planul de lucru pentru coridorul Marea Nordului – Marea Mediterană indică angajamentul continuu al Uniunii de a proteja conexiunile în materie de transport ale Irlandei cu Europa continentală. Printre obiectivele pentru dezvoltarea coridorului se numără perfecționarea legăturilor maritime și îmbunătățirea conexiunilor hinterlandului cu porturile maritime. Se face trimitere în mod specific la planurile de încurajare a unei serii de proiecte, printre care legătura rutieră dintre Ringaskiddy și Cork și bazinul Alexandra din Dublin. Planul prevede un angajament privind asigurarea conectivității cu Europa continentală pe mare, recunoscută ca fiind cel mai important punct de trecere al Irlandei. Investițiile suplimentare în capacitatea portuară a Irlandei sunt identificate ca mijloc potențial de reducere a dependenței Irlandei de podul terestru britanic.

IV. Concluzii

Extinderea politicii TEN-T la țările învecinate a fost și este extrem de importantă pentru Uniune în vederea dezvoltării unei rețele de transport interoperabile și multimodale. Politica TEN-T constituie un vehicul important pentru integrarea țărilor vizate de politica de extindere, asigurând o mai bună conectivitate a transporturilor și jucând rolul de catalizator al facilitării comerțului, accelerând astfel convergența cu Uniunea. Prezentată împreună cu propunerea de revizuire a Regulamentului TEN-T, prezenta comunicare are drept scop intensificarea relațiilor externe ale Uniunii, înglobând prioritățile prevăzute de Comisie în Pactul verde european și în Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă.

Există o nevoie stringentă de a accelera dezvoltarea rețelei indicative TEN-T pentru a îmbunătăți în continuare conectivitatea în materie de transporturi cu Uniunea, în special în ceea ce privește partenerii din Balcanii de Vest și partenerii estici. Pentru a trece de la legături fragmentate la o rețea în aceste regiuni, trebuie consolidată coerența în materie de punere în aplicare a proiectelor, iar construirea unor fluxuri solide de proiecte trebuie să facă obiectul unor proceduri accelerate, stabilind priorități clare ale celor mai importante proiecte și abordând cu prioritate proiectele din cadrul rețelei centrale indicative.

În plus, alinierea infrastructurii existente la standarde și asigurarea întreținerii activelor existente trebuie abordate în regim de urgență. Dezvoltarea în continuare a rețelei indicative TEN-T ar trebui să vizeze punerea la dispoziție a unei rețele de înaltă calitate. Mai mult, aceasta ar trebui să vizeze asigurarea dezvoltării unei infrastructuri reziliente pentru a face față provocărilor generate de schimbările climatice.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia se angajează:

·să realizeze o rețea centrală indicativă conformă, care să fie multimodală, durabilă și rezilientă;

·să accelereze construcția de noi infrastructuri de transport, să remedieze legăturile lipsă și să înlăture blocajele, în special la nivel transfrontalier, precum și să modernizeze infrastructura existentă pentru a asigura conformitatea cu cerințele TEN‑T și alinierea la Pactul verde european;

·să sprijinire promovarea și implementarea tehnologiei digitale pentru a permite interoperabilitatea rețelelor, în particular a ERTMS, a STI, a sistemelor de informare privind transportul multimodal de mărfuri și a infrastructurii 5G. Implementarea tehnologiei digitale ar trebui să asigure o performanță ridicată la nivelul întregii rețele și ar trebui să atingă niveluri mai ridicate de automatizare;

·să încurajeze partenerii să ia în considerare în mod corespunzător și să pună în aplicare întreținerea și exploatarea optimă a activelor existente și a celor noi;

·să abordeze cu prioritate proiectele TEN-T de interes strategic pentru regiunile Balcanilor de Vest și Parteneriatului estic, precum și pentru Uniune, pentru o mai bună conexiune a țărilor vizate de politica de extindere și a altor țări învecinate cu Uniunea;

·să evalueze necesitatea de a examina rețeaua indicativă TEN-T existentă din țările vizate de procesul de extindere și din alte țări învecinate și, dacă este necesar, să inițieze procesul de actualizare a acesteia.

Parlamentul European și Consiliul sunt invitate să aprobe prezenta comunicare, ce va fi prezentată, de asemenea, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

(1)

 Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE, JO L 348, 20.12.2013, p. 1.

(2)

Propunerea Comisiei din 14 decembrie 2021 de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1153 și a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013, COM(2021) 812.

(3)

 COM(2019) 640 final.

(4)

 COM(2020) 789 final.

(5)

 JOIN(2021) 30 final.

(6)

 Regulamentul delegat (UE) 2016/758 al Comisiei din 4 februarie 2016 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la adaptarea anexei III, JO L 126, 14.5.2016, p. 3.

(7)

 Regulamentul delegat (UE) 2016/758 al Comisiei din 4 februarie 2016 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la adaptarea anexei III, JO L 126, 14.5.2016, p. 3.

*Această trimitere nu aduce atingere statutului Kosovo și este conformă cu RCSONU 1244, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo.

(8)

 Participarea este suspendată în prezent de autoritățile belaruse.

(9)

 Regulamentul delegat (UE) 2019/254 al Comisiei din 9 noiembrie 2018 privind adaptarea anexei III la Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, JO L 43, 14.2.2019, p. 1.

(10)

 Partenerii din vecinătatea sudică sunt Algeria, Egipt, Iordania, Israel, Liban, Libia (statut de observator în cadrul Uniunii pentru Mediterana), Maroc, Palestina, Siria (cooperarea cu Siria este suspendată din 2011) și Tunisia. Denumirea „Palestina” nu trebuie interpretată ca o recunoaștere a statului Palestina și nu aduce atingere poziției fiecărui stat membru în parte pe această temă.

(11)

 Comunicarea intitulată „Un plan economic și de investiții pentru Balcanii de Vest”, COM(2020) 641 final.

(12)

 Comunicarea comună intitulată „Consolidarea rezilienței – un Parteneriat estic care produce rezultate pentru toți”, JOIN(2020) 7 final și documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei intitulat „Redresare, reziliență și reformă: prioritățile Parteneriatului estic după 2020”, SWD(2021) 186 final.

(13)

 Comunicarea comună intitulată „Un parteneriat reînnoit cu țările din vecinătatea sudică – O nouă agendă pentru Mediterana”, JOIN(2021) 2 final, și documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei intitulat „Un parteneriat reînnoit cu țările din vecinătatea sudică – Un plan economic și de investiții pentru țările din vecinătatea sudică”, SWD(2021) 23 final.

(14)

 Articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, JO L 348, 20.12.2013, p. 129.

(15)

 Regulamentul (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniune (JO L 79I, 21.3.2019, p. 1).

(16)

Comunicare comună către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Un angajament mai puternic al UE pentru o regiune arctică pașnică, durabilă și prosperă”, Join(2021) 27 final.

(17)

 Negocieri pentru aderare sunt deschise cu Muntenegru (2012) și cu Serbia (2014). În urma acordului Consiliului din martie 2020, se așteaptă în continuare deschiderea negocierilor cu Albania și Republica Macedonia de Nord.

(18)

JO L 278, 27.10.2017.

(19)

 Comunicarea intitulată „Un plan economic și de investiții pentru Balcanii de Vest”, COM(2020) 641 final.

(20)

 Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice și Strategia UE pentru regiunea Dunării.

(21)

 Planul de acțiune regional în domeniul transporturilor pentru regiunea mediteraneeană (2014-2020).

(22)

WestMED este rezultatul acțiunii „Dialogul 5+5” la care au participat cinci state membre ale UE (Franța, Italia, Portugalia, Spania și Malta) și cinci țări partenere din sud (Algeria, Libia, Mauritania, Maroc și Tunisia).

(23)

 Document de lucru al serviciilor Comisiei „Raportul pe 2021 privind Turcia”, SWD(2021) 290 final/2.