Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Consiliului privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor multinaționale în Uniune

[COM(2021) 823 final – 2021/0433 (CNS)]

(2022/C 290/09)

Raportor:	Krister ANDERSSON
Coraportor:	Petru Sorin DANDEA

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 10.2.2022
Temei juridic	Articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	3.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	197/1/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Propunerea Comisiei vizează transpunerea în UE a regulilor-model GloBE incluse în pilonul 2 al Cadrului incluziv al OCDE/G20. CESE salută faptul că activitatea Comisiei se desfășoară în deplin acord cu discuțiile și acordurile internaționale și sprijină cu fermitate obiectivele Comisiei.

1.2.

CESE este de acord cu opinia Comisiei conform căreia „[e]ficacitatea și echitatea reformei privind impozitul minim global se bazează în mare măsură pe punerea sa în aplicare la nivel mondial”. CESE consideră că este foarte important ca negocierile să fie încununate de succes și să se încheie la timp. Punerea în aplicare comună la nivel global, fără să se recurgă la suprareglementare, este esențială pentru ca regulile să devină eficace și să nu denatureze concurența.

1.3.

CESE este întru totul de acord cu opinia Comisiei conform căreia este „imperativ să se asigure o punere în aplicare uniformă a regulilor-model ale OCDE în UE” și că „[a]cest lucru poate fi realizat numai dacă legislația este adoptată la nivel central și transpusă în mod uniform”.

1.4.

Deși este esențial ca discuțiile tehnice și activitatea pregătitoare să aibă deja loc la nivelul UE, CESE remarcă faptul că OCDE lucrează în continuare la elaborarea altor reguli detaliate și la clarificarea definițiilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să acorde atenție și să includă toate recomandările și concluziile care vor rezulta din negocierile în curs ale OCDE.

1.5.

CESE sprijină orice efort menit să reducă costurile de conformare pentru întreprinderile europene și autoritățile fiscale în momentul conceperii noului sistem. Punerea în aplicare deplină a pilonului 2 va fi un demers complex și va necesita un timp îndelungat și eforturi semnificative, atât din partea întreprinderilor, cât și a autorităților fiscale. În lunile următoare, se preconizează că OCDE va prezenta reguli importante privind „sfera de siguranță”, înregistrările administrative simplificate etc., care ar putea facilita punerea în aplicare a noului regim fiscal atât pentru întreprinderi, cât și pentru autoritățile fiscale. Aceste reguli ar trebui incluse în directivă.

1.6.

CESE consideră că dispozițiile fiscale specifice adoptate de parlamentele din statele membre ca stimulente deliberate pentru investiții și eforturile de ocupare a forței de muncă nu ar trebui neutralizate de regulile-model. Este important să se promoveze transpunerea în realitate a unei economii mai verzi și digitalizate, iar impozitele ar trebui să joace un rol în acest sens.

1.7.

CESE solicită ca directiva să includă o dispoziție care să permită aplicarea Directivei privind soluționarea litigiilor, cel puțin între statele membre, pentru litigiile legate de pilonul 2.

1.8.

Comitetul este de acord cu impunerea de sancțiuni în caz de neconformare și solicită statelor membre să efectueze inspecții fiscale amănunțite pentru a asigura deplina conformitate cu dispozițiile directivei.

1.9.

CESE solicită revizuirea listei UE a țărilor terțe necooperante în legătură cu pachetul fiscal.

1.10.

CESE dorește să sublinieze faptul că un tratament fiscal echitabil al întreprinderilor multinaționale reprezintă o solicitare formulată de multă vreme de publicul larg și așteaptă un acord rapid privind pilonul 2 în UE și la nivel mondial.

2.   Context și propunerea Comisiei

2.1.

Propunerea de directivă a Comisiei privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor multinaționale în Uniune vizează transpunerea în UE a regulilor-model ale OCDE pentru punerea în aplicare la nivel național a impozitului minim global [Cadrul incluziv/OCDE (regulile-model)], prin reguli și o punere în aplicare uniforme (1).

2.2.

Normele privind impozitarea la nivel național și internațional, vechi de un secol, nu mai sunt adaptate unora dintre noile modele de afaceri utilizate în prezent. În numeroase țări, multe întreprinderi nu au prezență fizică și nu plătesc impozit pe profit în jurisdicțiile respective în aceeași măsură ca întreprinderile care au prezență fizică (2).

2.3.

În urma crizei financiare din 2008-2009, s-au exercitat presiuni asupra bugetelor publice. Acești factori au contribuit la un proces la nivelul OCDE destinat să abordeze erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (Base Erosion and Profit Shifting – BEPS).

2.4.

În urma proiectului BEPS al ODCE din 2015, membrii G20/Cadrul incluziv al OCDE au convenit asupra unei soluții la problema privind modul de abordare a provocărilor fiscale tot mai mari generate de digitalizarea economiei.

2.5.

Pachetul convenit implică doi piloni, vizând întreprinderi din toate sectoarele. Pilonul 2 se adresează grupurilor de întreprinderi cu o cifră de afaceri a grupului de cel puțin 750 milioane EUR. Pilonul 1 impune o realocare parțială a drepturilor de a impozita profiturile excedentare către jurisdicțiile de pe piață, iar pilonul 2 introduce o impozitare efectivă minimă de 15 % (3). Regulile-model ale OCDE constau în 70 de pagini de reguli foarte complexe și tehnice, incluzând 10 pagini de definiții care să permită o „abordare comună” a impozitării globale minime.

2.6.

Pilonul 2 constă în două reguli interne: (i) regula privind includerea veniturilor (Income Inclusion Rule – IIR); și (ii) mecanismul său de sprijin, regula privind plățile subimpozitate (Under Taxed Payments Rule – UTPR), cunoscute împreună sub denumirea de reguli globale de combatere a erodării bazei impozabile (GloBE) și o normă bazată pe tratat – norma privind supunerea la plata impozitului (Subject to Tax Rule – STTR).

2.7.

Propunerea impune ca societatea-mamă finală (Ultimate Parent Entity – UPE) să plătească impozitul suplimentar, și anume diferența de impozit aferentă întregului grup în jurisdicția în care este rezidentă. Veniturile din impozit vor fi colectate ulterior de jurisdicția respectivă, ceea ce înseamnă că drepturile de impozitare și veniturile din impozite revin unei alte jurisdicții. Nu există nicio obligație pentru țări de a-și majora cota de impozitare până la nivelul minim.

2.8.

În cazul în care UPE este situată într-o țară în care nu este adoptată o IRR calificată, se aplică UTPR, impunând jurisdicțiilor în care este activă întreprinderea multinațională respectivă să efectueze o ajustare echivalentă în conformitate cu regulile-model, astfel încât obligația fiscală a întreprinderilor din cadrul grupului să fie ajustată într-un mod prin care să se colecteze impozitul suplimentar total.

2.9.

Alocarea de către o jurisdicție a impozitului suplimentar total se bazează pe cota jurisdicției din numărul de angajați și de active corporale al grupului din jurisdicția care a aplicat dispozițiile UTPR.

2.10.

Calculul impozitului suplimentar pentru fiecare jurisdicție include o excepție fundamentată economic care, în cele din urmă, permite ca o anumită valoare a profiturilor să fie impozitată sub cota efectivă minimă. Acest profit exclus este stabilit inițial la o valoare de 10 % din costurile salariale totale și la 8 % din valoarea activelor corporale utilizate la nivel local, fiind redus la 5 % din fiecare bază pe o perioadă de zece ani.

2.11.

Regulile-model ale OCDE utilizează conturile financiare ca bază pentru calcularea cotelor efective de impozitare, cu ajustări complexe. Ele prevăd, de asemenea, opțiunea ca o jurisdicție să aplice o metodă națională de calcul a impozitului suplimentar minim, caz în care impozitul suplimentar este alocat și colectat de jurisdicția respectivă și, prin urmare, veniturile nu sunt transferate în afara jurisdicției către o altă jurisdicție.

2.12.

OCDE a promis deja că va pune la dispoziție comentariul la regulile-model în primul trimestru din 2022 pentru a clarifica interpretarea regulilor și a elabora în detaliu orientări/clarificări privind „sferele de siguranță” și orientările administrative. Este posibil să se furnizeze ulterior clarificări suplimentare.

2.13.

O interpretare globală comună a normelor și a punerii în aplicare care să fie uniformă în ceea ce privește conținutul și perioadele de timp este esențială pentru evitarea denaturărilor și pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile și a competitivității europene (4).

2.14.

Pe baza comunicării Comisiei intitulate „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI”, propunerea Comisiei conține doar regulile-model GloBE incluse în pilonul 2 al Cadrului incluziv al OCDE/G20. Pilonul 1 nu este la fel de bine elaborat ca pilonul 2. Această parte a pachetului poate face, de asemenea, obiectul unei directive a UE (5).

2.15.

Domeniul de aplicare al directivei este definit prin referirea la entitățile constitutive situate în Uniune care fac parte din grupuri de întreprinderi multinaționale sau din grupuri naționale de mari dimensiuni cu un venit consolidat la nivel de grup de cel puțin 750 000 000 EUR în cel puțin doi din ultimii patru ani.

2.16.

Directiva prevede că, în situația în care UPE este situată în afara UE într-o jurisdicție care nu aplică o IIR calificată, toate entitățile sale constitutive din jurisdicțiile cu un cadru UTPR adecvat vor fi supuse UTPR. Într-o astfel de situație, entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale situate într-un stat membru vor fi supuse impozitului suplimentar în statul membru, care este alocat pe baza unei formule bazate pe doi factori, care se calculează cu privire la profitul impozitat la un nivel redus al entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale.

2.17.

Directiva include norme pentru determinarea „profitului calificat”, ceea ce înseamnă profitul ajustat care va fi luat în considerare pentru calcularea cotei efective de impozitare. Pentru a calcula acest profit, este necesar să se facă trimitere la profitul net sau la pierderea netă din contabilitatea financiară a entității constitutive pentru exercițiul financiar. Se efectuează ajustări precise și foarte complexe pentru diferența dintre contabilitatea financiară și contabilitatea fiscală. Principala ajustare este legată de cerințele momentului în care urmează să fie declarate profiturile/costurile, dar, de exemplu, dispozițiile privind cotele reduse de impozitare în cadrul unui regim fiscal favorabil pentru brevete nu sunt recunoscute, spre deosebire de deprecierea accelerată a activelor fixe.

2.18.

Sunt definite norme privind calcularea „impozitelor acoperite ajustate” ale unei entități constitutive pentru un exercițiu financiar. Principiul de bază în alocarea impozitelor acoperite este acela de a le atribui jurisdicției în care au fost obținute profiturile subiacente care fac obiectul acestor impozite. Pentru a asigura acest principiu, directiva prevede, de asemenea, norme speciale în ceea ce privește impozitele transfrontaliere sau în cazul unui sediu permanent, al unei entități transparente, al unei societăți străine controlate, al unei entități hibride, sau impozitele pe dividende.

2.19.

Directiva definește cota efectivă ca fiind raportul dintre impozitele acoperite ajustate ale entităților constitutive ale grupului și profitul ajustat realizat de respectivele entități constitutive ale grupului dintr-o jurisdicție specifică pentru exercițiul fiscal. În conformitate cu acordul global și pentru a asigura transpunerea, directiva stabilește cota efectivă minimă de impozitare la 15 % în sensul regulilor-model GloBE.

2.20.

Pentru a reduce costurile de conformare în situațiile cu risc scăzut, o excludere se aplică valorilor minime, urmând o abordare de minimis. Acest lucru se aplică atunci când profiturile entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale nu depășesc 1 000 000 EUR și veniturile nu sunt mai mici de 10 000 000 EUR.

2.21.

În cazul fuziunilor, al achizițiilor, al asocierilor în participație și al grupurilor de întreprinderi multinaționale cu mai multe societăți-mamă se aplică norme speciale. Aceasta prevede aplicarea unui prag pentru veniturile consolidate în cazul membrilor grupului implicați într-o fuziune sau divizare. Atunci când o entitate constitutivă este achiziționată sau vândută de un grup de întreprinderi multinaționale care intră în domeniul de aplicare al normelor, o astfel de entitate constitutivă ar trebui să fie tratată ca făcând parte din ambele grupuri în cursul anului, cu anumite ajustări ale valorilor atributelor utilizate pentru aplicarea regulilor-model GloBE (precum impozite acoperite, salarii eligibile, active corporale eligibile, creanțe privind impozitul amânat în temeiul regulilor-model GloBE).

2.22.

Directiva conține norme privind mecanismele de neutralitate fiscală și sistemele de impozitare la distribuirea profiturilor. Pentru a se evita rezultatele nedorite, cum ar fi o obligație disproporționată privind impozitul suplimentar alocat în temeiul UTPR în cadrul unui grup de întreprinderi multinaționale, directiva prevede norme speciale pentru calculul profitului societății-mamă finale, în cazul în care o astfel de societate este o entitate de tip „flow-through” sau face obiectul unui regim privind dividendele deductibile (6).

2.23.

Directiva impune obligația ca o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale situată într-un stat membru să depună o declarație privind impozitul suplimentar, cu excepția cazului în care statul membru a încheiat un acord privind stabilirea autorității competente, ceea ce ar permite schimbul automat de declarații anuale privind impozitul. Declarația solicitată trebuie depusă în termen de 15 luni de la încheierea exercițiului financiar la care se referă.

3.   Observații generale

3.1.

CESE salută propunerea de directivă a Comisiei care vizează transpunerea pilonului 2 în sistemul juridic al UE și în cadrul pieței interne. CESE sprijină ferm alinierea de către Comisie a activității sale la discuțiile și acordurile internaționale și apreciază acest lucru. CESE remarcă faptul că întreprinderile care se află sub anumite praguri nu sunt afectate de acord, dar că normele sunt generale și se aplică, potrivit OCDE, unui număr de întreprinderi de ordinul sutelor. Fiecare grup de întreprinderi care intră în domeniul de aplicare al propunerii poate avea numeroase sedii permanente și filiale.

3.2.

CESE remarcă faptul că patru țări din totalul celor participante la negocierile privind Cadrul incluziv nu au fost de acord cu pachetul, în timp ce 137 de țări au semnat acordul global. Directiva UE privind impozitul minim poate oferi măsuri suplimentare de apărare împotriva practicilor BEPS prejudiciabile, iar CESE sprijină și a sprijinit întotdeauna obiectivele proiectului BEPS pentru a asigura fonduri publice durabile în UE.

3.3.

CESE este de acord cu opinia Comisiei conform căreia „[e]ficacitatea și echitatea reformei privind impozitul minim global se bazează în mare măsură pe punerea sa în aplicare la nivel mondial”. CESE consideră că este foarte important ca negocierile să fie încununate de succes și să se încheie la timp. Punerea în aplicare comună la nivel global este esențială pentru ca regulile să devină eficace și să nu denatureze concurența.

3.4.

CESE consideră că pilonul 1 și pilonul 2 din Cadrul incluziv al OCDE/G20 ar trebui tratat ca un pachet cuprinzător și integrat reciproc. Coerența în punerea în aplicare a celor doi piloni este de o importanță capitală. CESE încurajează statele membre și Comisia să-și intensifice eforturile de negociere prin OCDE pentru a asigura punerea în aplicare cât mai curând cu putință la nivel global a pilonului 1.

3.5.

CESE este de acord cu opinia Comisiei conform căreia sunt necesare acțiuni la nivelul UE și că este „imperativ să se asigure o punere în aplicare uniformă a regulilor-model ale OCDE în UE”. În plus, CESE este de acord că „[a]cest lucru poate fi realizat numai dacă legislația este adoptată la nivel central și transpusă în mod uniform” (7). CESE subliniază nevoia ca directiva să respecte libertățile fundamentale, precum și obligațiile și competențele prevăzute în tratate.

3.6.

Faptul că toate statele membre au participat la deliberările OCDE/IF sau au convenit de atunci asupra rezultatului, facilitează procesul UE. CESE dorește să sublinieze faptul că un tratament fiscal echitabil al întreprinderilor multinaționale reprezintă o solicitare formulată de multă vreme de publicul larg și așteaptă un acord rapid privind pilonul 2 în UE și la nivel mondial.

3.7.

Deși este esențial ca discuțiile tehnice și activitatea pregătitoare să aibă deja loc la nivelul UE, CESE remarcă faptul că OCDE lucrează în continuare la elaborarea altor reguli detaliate și la clarificarea definițiilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să acorde atenție și să includă toate recomandările și concluziile care vor rezulta din negocierile în curs ale OCDE, întrucât ar fi de dorit să se evite un proces de modificare sau de schimbare a directivei. În mod similar, este important ca UE să examineze atent calendarul de punere în aplicare de către jurisdicțiile din țări terțe.

3.8.

CESE sprijină alegerea Comisiei de a se baza pe activitatea pregătitoare cuprinzătoare realizată la nivel internațional, utilizând evaluarea impactului a OCDE pentru a elabora propunerea supusă examinării în prezent, fără a dubla lucrările printr-o nouă evaluare a impactului. Cu toate acestea, CESE ar fi apreciat o evaluare a impactului pentru părțile care țin de respectarea de către directivă a dreptului UE. CESE solicită efectuarea unei astfel de analize și punerea sa la dispoziția publicului.

3.9.

CESE remarcă nevoia de respectare a cerințelor dreptului UE și înțelege această nevoie. Cea mai simplă metodă, dar nu neapărat singura, este o extindere a dispozițiilor IIR la situațiile exclusiv naționale.

3.10.

CESE este de acord cu opinia Comisiei conform căreia este de dorit să se implice un număr limitat de contribuabili, iar pragul de 750 000 000 EUR să fie „în concordanță cu regulile-model ale OCDE, precum și cu cerințele legislației UE” (8), respectându-se astfel principiul proporționalității. CESE remarcă faptul că pragul este în acord cu normele pentru Country by country Reporting (Raportarea pentru fiecare țară în parte) și cu Directiva împotriva evitării obligațiilor fiscale.

3.11.

CESE este de acord cu opinia Comisiei conform căreia cota minimă de impozitare de 15 % convenită în Cadrul incluziv al OCDE/G20 privind BEPS „reflectă un echilibru între cotele impozitului pe profit la nivel mondial” (9). Este important să se respecte acordul încheiat între guverne și să se transpună normele, precum și să se impună întreprinderilor care sunt acoperite de domeniul său de aplicare plata impozitului suplimentar. CESE sprijină, de asemenea, în conformitate cu acordul OCDE, includerea unei excepții fundamentate economic, cu privire la costurile salariale și la activele corporale și este de acord cu evaluarea Comisiei conform căreia „este puțin probabil ca practicile BEPS să ia amploare” în condițiile desfășurării unor activități economice reale (10).

3.12.

CESE sprijină orice efort posibil menit să reducă costurile de conformare pentru întreprinderile europene și autoritățile fiscale în momentul conceperii noului sistem. Punerea în aplicare deplină a pilonului 2 va fi un demers complex și va necesita timp și eforturi semnificative. Autoritățile fiscale vor trebui să dezvolte sisteme și proceduri pentru a calcula și a colecta noile obligații fiscale. În plus, pentru o punere rapidă în aplicare va fi nevoie de personal adecvat și calificat, asigurându-se totodată resurse pentru alte competențe fiscale internaționale precum acordurile de preț în avans (APA) și mecanismele de soluționare a litigiilor. CESE încurajează autoritățile fiscale să înceapă sau să continue activitatea pregătitoare pentru a putea respecta calendarul punerii în aplicare (ianuarie 2023).

3.13.

CESE solicită ca Directiva privind soluționarea litigiilor să devină aplicabilă în cazul litigiilor privind pilonul 2, cel puțin între statele membre. Aceste noi norme privind soluționarea litigiilor fiscale se aplică de la 1 iulie 2019. Ele sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1852 a Consiliului (11) și aduc o îmbunătățire semnificativă soluționării litigiilor fiscale, întrucât asigură faptul că întreprinderile și cetățenii pot soluționa litigiile legate de interpretarea și aplicarea tratatelor fiscale în mod mai rapid și mai eficace.

3.14.

CESE sprijină, în conformitate cu acordul OCDE, excluderea de minimis, care permite excluderea unei entități a unei întreprinderi multinaționale atunci când profiturile entității respective nu depășesc 1 000 000 EUR și veniturile se situează sub 10 000 000 EUR. Este posibil ca plafonul să trebuiască să fie revizuit în timp.

3.15.

CESE consideră că este important ca normele privind „sfera de siguranță” avute în vedere să fie prezentate cu suficient timp înainte încât să poată fi transpuse în directiva finală. Acest aspect este important pentru a se preveni sarcina administrativă inutilă asupra contribuabililor și a administrațiilor fiscale.

3.16.

CESE este de acord cu intenția ca directiva să prevadă o evaluare de către Comisie a criteriilor de echivalență cu IIR, alături de o listă a jurisdicțiilor din țările terțe care îndeplinesc criteriile de echivalență. Această listă ar urma să fie modificată prin intermediul unui act delegat.

3.17.

CESE remarcă intenția anunțată de Președinția franceză a Consiliului UE de a finaliza discuțiile, în măsura posibilului, înainte de viitoarele alegeri din Franța din aprilie 2022. UE ar trebui să-și încurajeze partenerii comerciali să urmărească un nivel de ambiție similar.

4.   Observații specifice

4.1.

Este important ca celelalte dispoziții fiscale adoptate de parlamentele din statele membre ca stimulente deliberate pentru investiții și eforturile de ocupare a forței de muncă să nu fie neutralizate de regulile-model. Normele instituite de mult timp, de exemplu cele care permit deprecierea accelerată a investițiilor fixe, stimulentele pentru activitățile de C&D sau inițiativele mai noi pentru promovarea unei economii mai verzi și mai digitalizate, nu ar trebui subminate. Acest principiu se aplică atât inițiativelor privind redresarea economică în legătură cu pandemia, cât și viitoarelor evoluții tehnologice, care ar trebui încurajate.

4.2.

Punerea în aplicare a regulilor-model GloBE în UE va influența dispozițiile existente ale Directivei împotriva evitării obligațiilor fiscale și, mai specific, normele privind societățile străine controlate (SCC), care ar putea interacționa cu IIR ca normă de bază a pilonului 2. Comunicarea Comisiei intitulată „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI” (12) a subliniat că guvernele s-au angajat să adopte un mozaic de măsuri de combatere a evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale și că măsurile au făcut ca situația să devină și mai complexă (13). Chiar dacă nu se dovedește necesară modificarea ATAD (14), o revizuire a eficacității și a sarcinii administrative a normelor combinate ar putea fi benefică, atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru întreprinderi.

4.3.

CESE împărtășește opinia Comisiei conform căreia transpunerea regulilor-model GloBE în UE ar putea deschide calea către un acord asupra propunerii în curs de reformare a Directivei privind dobânzile și redevențele (IRD).

4.4.

CESE solicită monitorizarea îndeaproape a eficacității normelor și a costurilor administrative. Statele membre ar trebui să evite utilizarea excesivă a soluțiilor fiscale anticipate în cazul în care acestea dăunează dispozițiilor acordului global.

4.5.

CESE este de acord cu impunerea de sancțiuni în caz de neconformare și solicită statelor membre să efectueze inspecții fiscale amănunțite pentru a asigura deplina conformitate cu dispozițiile directivei.

4.6.

CESE solicită o revizuire a listei UE a țărilor terțe necooperante în contextul punerii în aplicare a pachetului fiscal al OCDE convenit.

4.7.

CESE dorește să sublinieze că un tratament fiscal echitabil al întreprinderilor multinaționale reprezintă o solicitare formulată de multă vreme de publicul larg și așteaptă un acord rapid privind pilonul 2 în UE și la nivel mondial.

---

(1)  Propunere de directivă a Consiliului privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor multinaționale din Uniune, COM(2021) 823 final.

(2)  Măsura în care unele dintre așa-numitele întreprinderi „digitale” plătesc impozit pe profit și țările în care plătesc respectivul impozit au fost analizate, printre altele, de Matthias Bauer, „Digital Companies and Their Fair Share of Taxes: Myths and Misconceptions” (Întreprinderile digitale și cota lor echitabilă de impozite: mituri și concepții greșite), ECIPE, februarie 2018, https://ecipe.org/publications/digital-companies-and-their-fair-share-of-taxes/?chapter=all

(3)  „OECD/G20 Base Erosion and Profit Shifting Project – Tax Challenges Arising from the Digitalisation of the Economy Global Anti-Base Erosion Model Rules (Pillar Two) Inclusive Framework on BEPS” [Proiectul OCDE/G20 – Erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor – Provocări fiscale generate de digitalizarea economiei – Regulile-model globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul 2) – Cadrul incluziv privind BEPS], https://www.oecd.org/tax/beps/tax-challenges-arising-from-the-digitalisation-of-the-economy-global-anti-base-erosion-model-rules-pillar-two.pdf. Pentru o prezentare generală, a se vedea și Jefferson VanderWolk, Squire Patton Boggs, „Global Minimum Taxation for Large Multinationals” (Impozitarea minimă globală pentru marile întreprinderi multinaționale), https://www.linkedin.com/feed/update/urn:li:activity:6884197871441207296

(4)  SUA are propriul regim fiscal minim global – Global Intangible Low Tax Income (GILTI) –, dar actuala legislație este, potrivit Comisiei, incompatibilă cu dispoziția privind IIR. SUA este în curs de reformare a regimului GILTI pentru a-l face compatibil cu pilonul 2. OCDE va discuta cu SUA și cu statele membre ale Cadrului incluziv condițiile de echivalență a GILTI reformat cu pilonul 2. Până la stabilirea unor astfel de condiții, întreprinderile europene ar putea fi dezavantajate din punct de vedere concurențial, chiar dacă punerea în aplicare a UTPR ar oferi o anumită acoperire.

(5)  „Pentru a asigura punerea sa în aplicare coerentă în toate statele membre ale UE, inclusiv în cele care nu sunt membre ale OCDE și care nu participă la Cadrul incluziv, Comisia va propune o directivă de punere în aplicare a pilonului 1 în UE.”, COM(2021) 251 final, p. 9.

(6)  În ceea ce privește entitățile de investiții, există norme specifice pentru stabilirea ETR (Effective Tax Rate), impozitul suplimentar, opțiunea de a le trata ca entități transparente din punct de vedere fiscal și opțiunea de a aplica metoda distribuirii fiscale.

În ceea ce privește sistemele de impozitare la distribuirea profiturilor, directiva prevede că, în urma unei decizii anuale a entității care depune declarația cu privire la entitățile constitutive care fac obiectul unui sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor, în calculul impozitelor acoperite ajustate ale entităților constitutive relevante se include un impozit pe distribuirea presupusă.

(7)  COM(2021) 823 final, p. 3.

(8)  COM(2021) 823 final, p. 3.

(9)  COM(2021) 823 final, p. 16.

(10)  COM(2021) 823 final, p. 16.

(11)  JO C 173, 31.5.2017, p. 29.

(12)  COM(2021) 251 final.

(13)  A se vedea avizul CESE pe tema „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI”. Încă nepublicat.

(14)  COM(2021) 823 final, p. 2.