52020IP0192

EUR-Lex

Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52020IP0192 - EN

Help

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document 52020IP0192

Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – raport anual 2018 (2019/2128(INI))

JO C 371, 15.9.2021, p. 34–47 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

HTML

PDF

Official Journal

15.9.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 371/34

P9_TA(2020)0192

Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – raport anual 2018

Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – raport anual 2018 (2019/2128(INI))

(2021/C 371/05)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 310 alineatul (6) și articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

—

având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 11 octombrie 2019 intitulat „Al 30-lea raport anual privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – 2018” [COM(2019)0444] și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei [(SWD(2019)0361, SWD(2019)0362, SWD(2019)0363, SWD(2019)0364 și SWD(2019)0365],

—	având în vedere Raportul OLAF pe 2018 (1) și Raportul de activitate pe 2018 al Comitetului de supraveghere a OLAF,

—	având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Curtea de Conturi, intitulată „Strategia antifraudă a Comisiei: acțiuni intensificate pentru protecția bugetului UE” (COM(2019)0196),

—	având în vedere „planul de acțiune” (SWD(2019)0170) și „evaluarea riscurilor de fraudă” (SWD(2019)0171), care însoțesc comunicarea intitulată „Strategia antifraudă a Comisiei: acțiuni intensificate pentru protecția bugetului UE” (COM(2019)0196),

—	având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi Europene referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2018, însoțit de răspunsurile instituțiilor (2),

—	având în vedere propunerea din 2 mai 2018 a Comisiei de regulament privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre (COM(2018)0324),

—	având în vedere introducerea unor dispoziții standard privind protejarea intereselor financiare ale UE în toate propunerile Comisiei referitoare la CFM,

—	având în vedere Avizul nr. 8/2018 al Curții de Conturi Europene privind propunerea Comisiei cu privire la modificarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 privind OLAF, în ceea ce privește cooperarea cu Parchetul European și eficacitatea investigațiilor OLAF (COM(2018)0338),

—	având în vedere Avizul nr. 9/2018 al Curții de Conturi Europene privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului UE de luptă antifraudă (COM(2018)0386),

—	având în vedere Raportul special nr. 26/2018 al Curții de Conturi Europene intitulat „O serie de întârzieri înregistrate în implementarea sistemelor informatice vamale: ce anume nu a funcționat?”,

—	având în vedere Raportul special nr. 01/2019 al Curții de Conturi Europene intitulat „Combaterea fraudei legate de cheltuielile UE: este necesar să se acționeze”,

—	având în vedere Raportul special nr. 06/2019 al Curții de Conturi Europene intitulat „Combaterea fraudei legate de cheltuielile în domeniul politicii de coeziune a UE: autoritățile de management trebuie să consolideze detectarea, reacția și coordonarea”,

—	având în vedere Raportul special nr. 12/2019 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Comerțul electronic: multe dintre provocările pe care le prezintă colectarea TVA-ului și a taxelor vamale nu au fost încă soluționate”,

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (3) și evaluarea acestuia la jumătatea perioadei, publicată de Comisie la 2 octombrie 2017 (COM(2017)0589),

—	având în vedere Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (4) („Directiva PIF”),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (5),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (6),

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (7),

—	având în vedere raportul din 4 septembrie 2019, comandat de Comisie, intitulat „Studiu și rapoarte privind deficitul de încasare a TVA-ului în statele membre ale UE-28: raport final”,

—

având în vedere raportul din mai 2015, comandat de Comisie, intitulat „Studiu privind cuantificarea și analizarea decalajului în materie de TVA în statele membre ale UE: raport pe 2015” și comunicarea Comisiei din 7 aprilie 2016 referitoare la un plan de acțiune privind TVA, intitulată „Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul deciziei” (COM(2016)0148),

—	având în vedere Raportul anticorupție al UE publicat de Comisie la 3 februarie 2014 (COM(2014)0038),

—	având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (8),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 6 iunie 2011 intitulată „Combaterea corupției în UE” (COM(2011)0308),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE (9),

—

având în vedere raportul din 12 mai 2017 privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a comunicării Comisiei „Intensificarea luptei împotriva contrabandei cu țigări și a altor forme de comerț ilicit cu produse din tutun – O strategie globală a UE [(COM(2013)0324) din 6 iunie 2013]” (COM(2017)0235),

—	având în vedere raportul coordonat de OLAF intitulat „Frauda în domeniul achizițiilor publice – o colecție de semnale de alertă și de cele mai bune practici”, publicat la 20 decembrie 2017, și manualul OLAF din 2017 privind „Raportarea neregulilor în gestiunea partajată”,

—	având în vedere Raportul special nr. 19/2017 al Curții de Conturi Europene intitulat „Procedurile de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”,

—	având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-105/14: Proces penal împotriva Ivo Taricco și alții (10),

—	având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-42/17: Proces penal împotriva M.A.S. și M.B. (11),

—	având în vedere hotărârea Tribunalului în Cauza T-48/16: Sigma Orionis SA/Comisia Europeană (12),

—

având în vedere adoptarea Regulamentului (UE) 2018/1541 al Consiliului din 2 octombrie 2018 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 904/2010 și (UE) 2017/2454 în ceea ce privește măsurile de consolidare a cooperării administrative în domeniul taxei pe valoarea adăugată în vederea creșterii capacității statelor membre de a aborda cele mai dăunătoare scheme de fraudă în materie de TVA și de a reduce deficitul de încasare a TVA,

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la protejarea intereselor financiare ale UE – recuperarea sumelor de bani și a activelor de la țările terțe în cazuri de fraudă” (13),

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un buget modern pentru o Uniune care protejează, capacitează și apără. Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027” (COM(2018)0321),

—	având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2018 referitoare la combaterea fraudei vamale și protejarea resurselor proprii ale UE (14),

—	având în vedere continuarea implementării programului Hercule III (15),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A9-0103/2020),

A.	întrucât Comisia, în cooperare cu statele membre, execută bugetul Uniunii, 74 % din acesta fiind executat în cadrul gestiunii partajate în exercițiul 2018;

B.	întrucât Comisia ar trebui să își îndeplinească responsabilitățile de supraveghere, control și audit din cadrul gestiunii partajate;

C.	întrucât, în conformitate cu articolul 63 din Regulamentul financiar (UE, Euratom) 2018/1046, în îndeplinirea sarcinilor legate de execuția bugetului, statele membre ar trebui să adopte toate măsurile necesare pentru a preveni, a detecta și a soluționa neregulile și fraudele;

D.	întrucât, în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, statele membre ar trebui să efectueze controale ex ante și ex post, să recupereze fondurile plătite în mod necuvenit și, după caz, să inițieze procedurile judiciare necesare;

E.	întrucât buna gestiune financiară și protecția intereselor financiare ale UE sunt principii esențiale ale politicii de execuție a bugetului UE, care vizează creșterea încrederii cetățenilor prin asigurarea unei utilizări adecvate a banilor contribuabililor și a unei execuții eficace a bugetului UE;

F.	întrucât buna gestiune a cheltuielilor publice și protecția intereselor financiare ale UE contribuie la gestiunea eficientă a bugetului UE;

întrucât articolul 310 alineatul (6) din TFUE prevede că „Uniunea și statele membre, în conformitate cu articolul 325, combat frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii”; întrucât articolul 325 alineatul (2) din TFUE prevede că statele membre trebuie să ia aceleași măsuri de combatere a fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii ca cele pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare”; întrucât articolul 325 alineatul (3) din TFUE prevede că „statele membre își coordonează acțiunea urmărind să apere interesele financiare ale Uniunii împotriva fraudei” și că „statele membre organizează, împreună cu Comisia, o cooperare strânsă și constantă între autoritățile competente”; întrucât, în temeiul articolului 325 alineatul (4) din TFUE, Curtea de Conturi Europeană trebuie să fie consultată cu privire la orice măsuri adoptate de legiuitor în domeniul prevenirii și combaterii fraudei care afectează interesele financiare ale UE;

întrucât bugetul UE sprijină obiectivele comune și contribuie la abordarea provocărilor comune și întrucât performanța satisfăcătoare reprezintă o condiție prealabilă pentru atingerea rezultatelor și a priorităților, simplificarea și evaluarea periodică a veniturilor, cheltuielilor, a rezultatelor și a impactului, prin intermediul auditurilor de performanță, sunt elemente esențiale pentru întocmirea bugetului în funcție de performanțe;

întrucât UE are obligația de a acționa în domeniul politicilor anticorupție în limitele stabilite de TFUE; întrucât articolul 67 din TFUE prevede obligația Uniunii de a asigura un nivel înalt de securitate, inclusiv prin prevenirea și combaterea criminalității și prin apropierea legislațiilor penale; întrucât articolul 83 din TFUE plasează corupția pe lista celor mai grave infracțiuni cu o dimensiune transfrontalieră, având un efect negativ asupra intereselor financiare ale UE;

J.	întrucât fraudele asupra fondurilor europene reprezintă unul dintre mijloacele prin care organizațiile criminale pătrund în economie și subminează libertatea economică și libera concurență;

întrucât trebuie luate măsuri corespunzătoare privind diversitatea sistemelor juridice și administrative ale statelor membre pentru a permite o acțiune mai coordonată a UE pentru prevenirea neregulilor și combaterea fraudelor; întrucât Comisia ar trebui să își consolideze eforturile de combatere a fraudei și să le aplice în continuare în mod eficace, pentru a obține rezultate încă și mai tangibile și mai satisfăcătoare;

L.	întrucât corupția reprezintă o amenințare gravă la adresa intereselor financiare ale Uniunii, dar și la adresa democrației și a încrederii în administrația publică;

M.	întrucât TVA-ul colectat de statele membre este o sursă de venit importantă pentru bugetele naționale, iar resursele proprii bazate pe TVA au constituit 11,9 % din bugetul total al UE în 2018;

întrucât cazurile sistematice și instituționalizate de corupție din anumite state membre aduc prejudicii grave intereselor financiare ale UE, reprezentând totodată o amenințare la adresa democrației, a drepturilor fundamentale și a statului de drept; întrucât Raportul privind Eurobarometrul special 470 privind corupția, publicat în decembrie 2017, a afirmat că percepțiile și atitudinile generale față de corupție au rămas stabile în comparație cu 2013, ceea ce indică faptul că nu au fost demonstrate rezultate concrete în ceea ce privește câștigarea încrederii cetățenilor UE în instituțiile lor,

Depistarea și raportarea neregulilor

salută cel de al 30-lea raport anual privind protejarea intereselor financiare ale UE și combaterea fraudei, precum și progresele înregistrate în ultimele trei decenii în ceea ce privește stabilirea și dezvoltarea bazelor legislative și a cadrului instituțional (OLAF și EPPO) al combaterii fraudei și a neregulilor la nivelul UE, stabilirea cooperării între statele membre și între acestea și Comisie și obținerea unor rezultate în materie de protecție a bugetului UE care nu ar fi posibile fără eforturi comune atât din partea instituțiilor UE, cât și a autorităților naționale;

observă cu deosebită îngrijorare modificarea permanentă a metodelor de fraudare și noi modele de fraudă, cu o puternică dimensiune transnațională și cu scheme de fraudă transfrontalieră (și anume, frauda în promovarea produselor agricole; societățile de tip „cutie poștală”; sustragerea de la taxele vamale prin subevaluarea textilelor și a încălțămintei care intră în Uniune și care trec prin vămuire în mai multe state membre; comerțul electronic; accentuarea dimensiunii transfrontaliere a fraudelor pe partea de cheltuieli și contrafacerea), care afectează negativ veniturile la bugetul UE și necesită un nou răspuns coordonat la nivelul UE și la nivel național;

ia act de faptul că numărul total de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă raportate în 2018 (11 638 de cazuri) a scăzut cu 25 % în comparație cu 2017 (15 213 cazuri), iar valoarea lor a rămas constantă față de anul precedent (2,5 miliarde EUR în 2018, față de 2,58 miliarde EUR în 2017);

subliniază că nu toate neregulile sunt de natură frauduloasă și că trebuie făcută o distincție clară între erorile comise;

reamintește că numărul neregulilor de natură frauduloasă care sunt raportate și sumele aferente nu reprezintă un indicator direct al nivelului de fraudă care aduce atingere bugetului UE sau al nivelului de fraudă dintr-un anumit stat membru; remarcă faptul că nu este clar câte nereguli de natură frauduloasă rămân neraportate în fiecare an de către Comisie și în special de către statele membre; constată că acest fapt creează dificultăți Parlamentului în ceea ce privește formularea unor concluzii utile privind eficacitatea activităților de combatere a fraudei ale Comisiei; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze o metodologie prin care să se îmbunătățească fiabilitatea și să se furnizeze estimări mai precise ale amplorii fraudei în UE; constată că neregulile de natură frauduloasă au afectat 0,71 % dintre plățile din 2018 și 0,65 % din cuantumul brut al resurselor proprii tradiționale colectate pentru 2018; constată, de asemenea, că neregulile de natură nefrauduloasă au afectat 0,58 % dintre plățile din 2018 și 1,78 % din cuantumul brut al resurselor proprii tradiționale colectate pentru 2018;

ia act cu îngrijorare de concluzia Curții de Conturi potrivit căreia Comisia are un nivel insuficient de cunoaștere a amplorii, a naturii și a cauzelor fraudelor; invită din nou Comisia să instituie un sistem uniform de colectare de date comparabile privind neregulile și cazurile de fraudă din statele membre, pentru a standardiza procesul de raportare și pentru a asigura calitatea și comparabilitatea datelor furnizate;

invită, prin urmare, Comisia să efectueze controale cuprinzătoare pentru a asigura transparența deplină și calitatea datelor raportate de statele membre prin Sistemul de gestionare a neregulilor (IMS);

constată că numărul neregulilor de natură frauduloasă raportate în 2018 (1 152 de cazuri) a rămas la același nivel ca în 2017; regretă, totuși, că sumele implicate au crescut semnificativ, cu 183 %, ceea ce constituie un motiv serios de îngrijorare; această creștere a fost generată, în mare măsură, de două nereguli de natură frauduloasă legate de cheltuielile aferente politicii de coeziune; subliniază necesitatea de a recupera aceste sume cât mai repede posibil;

constată că numărul neregulilor nefrauduloase înregistrate în 2018 a înregistrat o scădere de 27 % (10 487 de cazuri), în timp ce sumele financiare implicate au scăzut cu 37 %, ajungând la 1,3 miliarde EUR;

10.

regretă profund și subliniază că multe state membre nu au o legislație specifică împotriva criminalității organizate, în pofida faptului că aceasta își face simțită prezența din ce în ce mai mult în activități și în sectoare transfrontaliere, care afectează interesele financiare ale UE, cum ar fi contrabanda sau falsificarea de monedă;

11.

invită statele membre să coopereze mai strâns în ceea ce privește schimbul de informații, atât pentru a îmbunătăți colectarea datelor, cât și pentru a consolida eficacitatea controalelor lor și pentru a garanta drepturile și libertățile cetățenilor; reamintește rolul Comisiei de coordonare a cooperării dintre statele membre; invită Comisia să contribuie la coordonarea instituirii unui sistem uniform de colectare a datelor cu privire la nereguli și la cazurile de fraudă din partea statelor membre;

12.

invită Curtea de Conturi Europeană să includă în mod constant în eșantioanele sale de audit instituții și organisme de gestionare responsabile pentru cazurile de deturnare deliberată de fonduri;

13.

consideră îngrijorător faptul că, pentru a reduce sarcina administrativă a autorităților din statele membre, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 privind dispozițiile comune impune doar raportarea neregulilor de natură frauduloasă sau nefrauduloasă care implică o contribuție mai mare de 10 000 EUR din fondurile ESI; reamintește că, în domeniul agriculturii și în privința Fondului social european, există un număr mare de plăți care se situează mult sub pragul de 10 000 EUR, acestea fiind acordate sub formă de plăți bazate pe drepturi la plată (care depind de îndeplinirea anumitor condiții), și, în consecință, plăți potențial frauduloase sub pragul de raportare care nu sunt raportate; remarcă, totuși, observația Curții de Conturi din rapoartele sale anuale pentru 2017 și 2018, potrivit căreia plățile bazate pe drepturi la plată sunt mai puțin susceptibile la erori decât rambursarea costurilor, care reprezintă metoda de plată pentru proiectele de peste 10 000 EUR;

14.

condamnă cu fermitate deturnarea pe scară largă a fondurilor structurale și de investiții europene de către funcționari guvernamentali de nivel înalt din Republica Cehă și de către alți actori publici din Ungaria, Grecia, Polonia, România și Italia; remarcă faptul că aceste fraude sunt în detrimentul micilor întreprinderi familiale, care au cea mai mare nevoie de granturi;

15.

condamnă cu fermitate deturnarea finanțărilor din Fondul de coeziune; regretă faptul că fondurile UE afectate de corecții financiare în urma neregulilor de natură frauduloasă pot fi utilizate din nou, fără alte consecințe sau restricții; este de părere că acest sistem periclitează interesele financiare ale UE; prin urmare, invită Comisia să monitorizeze cu atenție refolosirea fondurilor UE și să ia în considerare dezvoltarea unui sistem în care corecțiile sunt însoțite și de restricții privind utilizarea ulterioară;

16.

reamintește cerințele privind transparența din cadrul PAC și al politicilor de coeziune, care obligă autoritățile responsabile ale statelor membre să păstreze o listă a beneficiarilor finali care să fie disponibilă public; invită statele membre să publice aceste date în mod uniform, într-un format prelucrabil automat, și să asigure interoperabilitatea informațiilor; invită Comisia să colecteze și să compileze datele și să publice liste cu cei mai mari beneficiari ai fiecărui fond, în fiecare stat membru;

17.

insistă ca Comisia să propună un mecanism specific de tratare a plângerilor la nivelul Uniunii pentru a sprijini fermierii sau beneficiarii care se confruntă, de exemplu, cu practici de acaparare a terenurilor, cu abuzuri în serviciu din partea autorităților naționale, cu presiuni din partea unor structuri infracționale sau de criminalitate organizată, cu supunerea persoanelor la muncă forțată sau la muncă în condiții de sclavie, pentru a le oferi posibilitatea de a depune rapid o plângere la Comisie, pe care Comisia ar trebui să o investigheze în regim de urgență;

18.

subliniază că, în prezent, Comisia Europeană nu aplică suficiente măsuri pentru a aborda acest tip de fraudă; îndeamnă Comisia să efectueze controale eficace și concomitent cu impunerea unor măsuri cu caracter obligatoriu; remarcă faptul că EPPO ar trebui să joace un rol major în realizarea investigațiilor transfrontaliere, în depistarea și raportarea cazurilor de fraudă și în aducerea autorilor fraudelor în fața justiției;

Venituri – resurse proprii

19.

constată creșterea cu 1 % a numărului de cazuri frauduloase înregistrate pentru resursele proprii tradiționale colectate (la 473 în 2018) și regretă creșterea cu 116 % a cuantumurilor implicate;

20.

constată că numărul de nereguli raportate în 2018 ca fiind de natură nefrauduloasă a fost cu 10 % mai mic decât media din perioada 2014-2018, dar regretă creșterea cu 17 % a sumei afectate;

21.

este profund îngrijorat că, potrivit „estimărilor rapide” ale Comisiei, deficitul de încasare a TVA în 2018 s-a ridicat la aproximativ 130 miliarde EUR, ceea ce reprezintă aproximativ 10 % din veniturile totale din TVA preconizate, și că, potrivit estimărilor Comisiei, frauda intracomunitară în domeniul TVA costă aproximativ 50 miliarde EUR pe an; regretă pierderea a 5 miliarde EUR pe an din livrări de bunuri cu valoare scăzută din țări terțe;

22.

salută adoptarea Directivei PIF, care clarifică aspectele legate de cooperarea transfrontalieră și de asistența juridică reciprocă între statele membre, Eurojust, EPPO și Comisie în combaterea fraudei în domeniul TVA;

23.

își reiterează poziția potrivit căreia competențele OLAF în materie de investigații privind taxa pe valoarea adăugată nu ar trebui în niciun caz să fie limitate sau supuse unor condiții administrative suplimentare; invită Consiliul să țină seama de poziția Parlamentului în această chestiune în cadrul negocierilor referitoare la regulamentul privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă în ceea ce privește cooperarea cu Parchetul European și eficacitatea investigațiilor OLAF;

24.

subliniază rolul important îndeplinit de OLAF în investigarea aspectelor legate de TVA; salută modificarea Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (16), adoptat în 2018, care a introdus măsuri de consolidare a capacității administrațiilor fiscale naționale de a verifica livrările transfrontaliere, extinzând competențele OLAF de facilitare și coordonare a investigațiilor asupra fraudelor în domeniul TVA, abordând cele mai nocive sisteme de fraudă în domeniul TVA și reducând deficitul de încasare a TVA;

25.

salută modificarea Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în sensul maximizării capacității noului software pentru analiza rețelelor de tranzacții (TNA) de a identifica rețelele frauduloase din întreaga UE, cu scopul de a consolida cooperarea și schimbul de informații între autoritățile fiscale naționale, pentru ca acestea să depisteze mai eficient și mai rapid frauda de tip carusel în domeniul TVA; solicită măsuri care să asigure pe deplin protecția datelor operatorilor economici care fac obiectul anchetei și care figurează în noul program de software TNA;

26.

salută introducerea măsurilor pentru partajarea, începând cu 2020, a datelor relevante referitoare la „procedura vamală 42” și la „procedura vamală 63” între autoritățile fiscale naționale, permițând verificarea încrucișată a numărului de TVA, a valorii mărfurilor importate, a tipului de mărfuri etc. de către statul membru de import și statul membru al clientului;

27.

subliniază că este important să se acorde prioritate elaborării unor strategii naționale de luptă antifraudă de către toate statele membre;

28.

subliniază gravitatea fraudei în domeniul TVA-ului, în special așa-numita „fraudă de tip carusel”, care are drept rezultat neplata TVA-ului către autoritățile fiscale relevante de către firma „fantomă”, chiar dacă aceasta a fost dedusă de la client;

29.

constată că panourile solare au fost mărfurile cele mai afectate de fraudă și de neregulile în termeni monetari în 2018, așa cum s-a întâmplat și în 2017 și 2016; salută inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie și subliniază importanța investigațiilor OLAF și rolul de coordonare al OLAF în acest domeniu;

30.

salută faptul că mai multe state membre au introdus noi instrumente informatice, abordări bazate pe riscuri și inițiative pentru a contracara provocările din domeniul colectării resurselor proprii tradiționale; încurajează statele membre să coopereze în continuare pentru a utiliza în comun aceste instrumente, abordări și inițiative, pentru a face în continuare schimb de bune practici și pentru a consolida cooperarea în cadrul Eurofisc;

31.

este îngrijorat de faptul că frauda în materie de venituri prin subevaluarea mărfurilor importate în UE din țări terțe rămâne o amenințare pentru interesele financiare ale UE; recunoaște comerțul electronic transfrontalier cu bunuri ca o sursă considerabilă de fraudă fiscală în UE, în special în cazul mărfurilor mai mici; invită statele membre să abordeze aspectele legate de comerțul electronic transfrontalier, îndeosebi privind abuzul potențial de scutiri pentru trimiterile cu valoare scăzută (STVS), prin punerea integrală în aplicare a recomandărilor Comisiei în acest sens;

32.

ia act de faptul că, în decembrie 2018, Comisia a prezentat un nou plan de acțiune pentru combaterea comerțului ilegal cu tutun, bazat în principal pe măsuri operaționale de aplicare a legii;

33.

remarcă faptul că neregulile de natură nefrauduloasă au fost depistate în principal prin controale ulterioare eliberării, dar subliniază importanța controalelor vamale anterioare sau în momentul eliberării mărfurilor, precum și a declarațiilor voluntare, pentru depistarea neregulilor;

34.

reamintește încă o dată că o combinație de diferite metode de depistare (controlul în momentul eliberării, controlul ulterior, inspecțiile efectuate de serviciile antifraudă și altele) reprezintă cea mai eficientă cale pentru a depista frauda, iar eficiența fiecărei metode depinde de statul membru în cauză, de coordonarea eficientă a administrației sale și de capacitatea serviciilor relevante ale statelor membre de a comunica între ele;

35.

consideră îngrijorător faptul că unele state membre nu raportează, în mod regulat, niciun singur caz de fraudă; invită Comisia să investigheze situația, deoarece consideră că este destul de improbabil să nu existe activitate frauduloasă în respectivele state membre; invită Comisia să efectueze verificări aleatorii la fața locului în aceste țări;

36.

constată că rata de recuperare medie pentru cazurile raportate ca fiind frauduloase în perioada 1989-2018 a fost de aproximativ 41 %; constată, de asemenea, că rata de recuperare pentru cazurile de fraudă raportate și depistate în 2018 a fost de 70 %, fiind considerabil mai mare decât media; își reiterează invitația adresată Comisiei de a elabora o strategie pentru creșterea ratei de recuperare în aceste cazuri;

37.

constată că rata de recuperare totală pentru cazurile nefrauduloase raportate în perioada 1989-2018 a fost de 72 %;

38.

repetă apelul său adresat Comisiei să raporteze anual cuantumul resurselor proprii ale UE recuperate, dând curs recomandărilor făcute de OLAF, și să comunice cuantumurile care mai trebuie recuperate;

Cheltuieli

39.

ia act de scăderea cu 3 % a numărului de cazuri (679) raportate ca nereguli frauduloase în 2018, care afectează cheltuielile; subliniază, cu toate acestea, rata alarmantă a tendinței inverse care apare în sumele financiare implicate (1 032 milioane EUR), ceea ce reprezintă o creștere de 198 %;

40.

salută scăderea cu 4 % a neregulilor nefrauduloase înregistrate, precum și reducerea cu 48 % a sumelor financiare implicate (844,9 milioane EUR);

41.

salută faptul că, în materie de cheltuieli, unele state membre au adoptat mai multe măsuri operaționale, cum ar fi introducerea unor instrumente informatice de calculare a riscului, evaluări ale riscului de fraudă și cursuri de formare pentru a crește gradul de conștientizare generală în ceea ce privește frauda; invită toate celelalte state membre să își intensifice eforturile de adoptare a unor astfel de măsuri cât mai curând posibil;

42.

constată absența neregulilor raportate ca fiind frauduloase în unele state membre; invită Comisia să sprijine în continuare statele membre astfel încât atât calitatea, cât și numărul controalelor să fie îmbunătățite și pentru a se asigura schimbul de bune practici în combaterea fraudelor;

43.

subliniază importanța gestionării corespunzătoare și a supravegherii strânse a subvențiilor distribuite în cadrul programelor finanțate din fondurile ESI fondurile structurale și de investiții europene, și anume Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, FAMI (Fondul pentru azil, migrație și integrare), FEAD (Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane), precum și din FEG (Fondul european de ajustare la globalizare), din motive de eficiență a finanțării neinflaționiste a fondurilor și de evitare a fraudelor;

44.

invită Comisia, OLAF, EPPO și statele membre ca, în ceea ce privește politica agricolă comună unde 249 de nereguli de natură frauduloasă au fost înregistrate în 2018 (-6 %), implicând un total de 63,3 milioane EUR (+10 %), și în ceea ce privește politica de coeziune unde 363 de nereguli de natură frauduloasă au fost înregistrate în 2018 (+5 %), implicând un total de 959,6 milioane EUR (+199 %), să aplice cele mai puternice măsuri de combatere a fraudei care implică fonduri publice alocate de la bugetul UE;

45.

constată că, în cadrul PAC, pentru anii de raportare 2014-2018, „nivelul frecvenței fraudei” (NFF) – care reprezintă procentul de cazuri calificate drept suspiciuni de fraudă și cazuri confirmate de fraudă din numărul total de nereguli raportate – se ridică la 10 % și că „nivelul de fraudă” este de aproximativ 23 % din suma financiară totală afectată de nereguli; constată, de asemenea, că „rata de detectare a fraudelor” (FDR) – care reprezintă procentul sumei financiare totale afectate de cazurile suspectate și confirmate de fraudă din suma cheltuielilor totale – este de numai 0,11 %, în timp ce „rata de detectare a neregulilor” – care reprezintă procentul sumei financiare totale afectate de nereguli din suma cheltuielilor totale – este de 0,37 %;

46.

remarcă, de asemenea, că „rata de detectare a fraudelor” pentru politica de coeziune este de 0,86 %, în timp ce „rata de detectare a neregulilor” este de 0,34 %;

47.

reiterează importanța transparenței în ceea ce privește cheltuielile, solicitând acces deplin la informațiile referitoare la finanțarea din fonduri UE;

Strategia antifraudă a Comisiei

OLAF

48.

remarcă faptul că, în 2018, OLAF a deschis 219 anchete și a închis 167, recomandând recuperarea unor sume care totalizează 371 milioane EUR; remarcă, de asemenea, că la sfârșitul anului existau 414 anchete în curs;

49.

ia act de extinderea rolului serviciilor de coordonare antifraudă (AFCOS) în promovarea eficacității diverselor canale de cooperare transfrontalieră dintre autoritățile naționale, în special pentru combaterea fraudei vamale, dar și pentru cooperare cu OLAF;

50.

salută adoptarea, în aprilie 2019, a Strategiei antifraudă a Comisiei (SAFC), adaptată la două adăugiri semnificative la legislația antifraudă a UE, adoptată în 2017, și anume Directiva PIF, care stabilește standarde comune mai stricte pentru legislația penală a statelor membre în vederea protejării intereselor financiare ale UE, precum și Regulamentul de instituire a Parchetului European (EPPO);

51.

deplânge faptul că Comisia nu a inclus încă în programul său anual de lucru o propunere de instituire a unui instrument de asistență administrativă reciprocă în materie de cheltuieli; consideră că o astfel de inițiativă este în conformitate cu dispozițiile articolului 225 din tratat;

52.

reamintește rolul esențial al OLAF și necesitatea de a-l consolida în continuare și de a asigura coordonarea eficace a acestuia cu Parchetul European;

53.

regretă că doar douăsprezece state membre au pus în aplicare noua Directivă PIF pentru moment, în timp ce alte opt au pus-o în aplicare parțial, iar celelalte nu au pus-o în aplicare încă; constată că termenul-limită pentru punerea în aplicare a noii Directive PIF a expirat la 6 iulie 2019; invită Comisia să publice, cât de repede posibil, o listă cu toate statele membre care nu au transpus directiva până la termenul-limită; invită aceste state membre să ia toate măsurile necesare și să asigure transpunerea integrală și corectă a directivei în cel mai scurt timp posibil; invită Comisia să monitorizeze cu atenție procesul de transpunere în toate statele membre, precum și să își folosească prerogativele pentru a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazurile în care statele membre nu respectă procesul de transpunere;

54.

reamintește că noua SAFC cuprinde: (i) frauda (inclusiv frauda în materie de TVA), corupția și deturnarea de fonduri care afectează interesele financiare ale UE, astfel cum sunt definite la articolele 3 și 4 din Directiva PIF; (ii) alte infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, de exemplu infracțiuni legate de un abuz al procedurilor de achiziții publice în cazul în care acestea afectează bugetul UE; (iii) nereguli, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (în măsura în care acestea sunt intenționate, dar nu au fost incluse deja în infracțiunile penale menționate mai sus); și (iv) încălcări grave ale obligațiilor profesionale de către personalul sau membrii instituțiilor și organelor Uniunii, menționate la articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul OLAF și la articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf din Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom a Comisiei de instituire a Oficiului European de Luptă Antifraudă (17);

55.

salută noile priorități ale noii SAFC, cum ar fi îmbunătățirea înțelegerii modelelor de fraudă, a profilurilor autorilor fraudelor și a vulnerabilităților sistemice legate de frauda care afectează bugetul UE, precum și optimizarea coordonării, a cooperării și a fluxurilor de lucru pentru combaterea fraudei, în special în rândul serviciilor Comisiei și al agențiilor executive;

56.

deplânge faptul că numai unsprezece state membre au adoptat o strategie națională de combatere a fraudei; invită toate celelalte state membre să facă demersuri pentru a adopta astfel de strategie; invită Comisia să impulsioneze restul statelor membre să facă demersuri pentru a adopta astfel de strategii; invită Comisia să ia în considerare adoptarea unor strategii naționale de combatere a fraudei, ca o condiție pentru accesul la fondurile europene;

57.

salută noua propunere privind Programul UE de luptă antifraudă pentru perioada 2021-2027, care va fi pus în aplicare de OLAF sub gestiunea sa directă; remarcă faptul că Programul UE de luptă antifraudă include (i) programul de cheltuieli „Hercule III”, care sprijină activitățile de combatere a fraudei, a corupției și a oricăror altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii, (ii) Sistemul de informații antifraudă (AFIS), o activitate operațională care constă, în esență, dintr-un set de aplicații informatice personalizate care sunt exploatate în cadrul unui sistem comun de informații gestionat de Comisie și (iii) Sistemul de gestionare a neregulilor (IMS), un instrument de comunicații electronice securizate, care facilitează îndeplinirea obligației statelor membre de a raporta neregulile depistate, inclusiv frauda, și care sprijină gestionarea și analiza acestora;

58.

remarcă faptul că Programul UE de luptă antifraudă și noile priorități ale acestuia au nevoie de finanțare suficientă pentru a obține rezultate; este îngrijorat, prin urmare, de propunerea Președintelui Consiliului European de a reduce bugetul Programului UE de luptă antifraudă de la 156 de milioane EUR, suma alocată pentru perioada 2014-2020, la 111 milioane EUR pentru perioada 2021-2027;

59.

reamintește necesitatea de a include în strategiile naționale de combatere a fraudei metode proactive care să asigure nu numai detectarea fraudelor, ci și prevenirea eficientă a acestora;

Progresele înregistrate în ceea ce privește înființarea Parchetului European

60.

ia act de numirea unui director administrativ interimar în 2018;

61.

subliniază că înființarea EPPO marchează o evoluție fundamentală a protecției intereselor financiare ale Uniunii; subliniază importanța EPPO în combaterea fraudei, a corupției și a fraudei transfrontaliere grave în domeniul TVA;

62.

salută faptul că, în 2018, Țările de Jos și Malta au decis să se alăture EPPO; constată că, până la sfârșitul lunii octombrie 2019, cinci state membre nu s-au alăturat Parchetului European; reamintește, cu toate acestea, că, în conformitate cu considerentul 9 din Regulamentul (UE) 2017/1939, ele se pot alătura în orice moment acestei cooperări transfrontaliere; încurajează toate statele membre care nu participă la EPPO să se alăture acestuia cât mai repede cu putință; invită Comisia să promoveze în mod activ și să ofere stimulente pentru alăturarea la EPPO a statelor membre care sunt încă reticente, pentru a asigura funcționarea transfrontalieră eficace și eficientă în întreaga UE;

63.

subliniază că procedura de selecție a procurorului-șef european s-a încheiat în 2019; salută numirea dnei Laura Codruța Kövesi în funcția de prim procuror-șef european, în urma unei proceduri de selecție care a implicat Parlamentul European, Consiliul și un grup independent de experți selectați de Comisie;

64.

subliniază că subfinanțarea și insuficiența personalului EPPO în cursul etapei de constituire a acestuia sunt inacceptabile; regretă profund că resursele necesare au fost cu mult subestimate de Comisie; subliniază că EPPO are de tratat 3 000 de cazuri pe an, începând încă din primul moment al funcționării sale; evidențiază că EPPO are nevoie de cel puțin 76 de posturi suplimentare și de 8 milioane EUR pentru a deveni pe deplin funcțional până la sfârșitul anului 2020, așa cum se preconizează; se opune ideii de procurori cu fracțiune de normă; solicită statelor membre să numească procurori cu normă întreagă cât mai curând posibil; încurajează cu fermitate prezentarea de către Comisie a unui proiect de buget rectificativ;

65.

subliniază că, după crearea EPPO, OLAF va rămâne singurul oficiu responsabil de protejarea intereselor financiare ale UE în statele membre care au decis să nu participe la EPPO; subliniază că, potrivit Avizului nr. 8/2018 al Curții de Conturi Europene, propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului OLAF nu soluționează problema eficacității scăzute a investigațiilor administrative ale OLAF; subliniază că este important să se asigure faptul că OLAF rămâne un partener puternic și pe deplin funcțional al EPPO;

66.

subliniază că viitoarea colaborare dintre OLAF și EPPO ar trebui să se bazeze pe o cooperare strânsă, pe schimbul eficient de informații și pe complementaritate, evitând în același timp duplicările sau incompatibilitatea competențelor; reamintește că Parlamentul se opune reducerii personalului OLAF cu 45 de posturi;

67.

invită colegiuitorii să ajungă în timp util la un acord cu privire la revizuirea Regulamentului OLAF, pentru a asigura o diviziune clară a competențelor între OLAF și EPPO, fără suprapuneri, înainte ca EPPO să devină funcțional;

Domenii de îmbunătățit

68.

subliniază două domenii în care sunt necesare îmbunătățiri: în primul rând, pentru a îmbunătăți evaluarea riscului de fraudă și gestionarea riscului de fraudă, Comisia și statele membre ar trebui să își consolideze capacitatea analitică, astfel încât să poată identifica mai bine date privind modelele de fraudă, profilurile autorilor fraudelor și vulnerabilitățile sistemelor de control intern ale UE; în al doilea rând, pentru a asigura coerența și a optimiza eficiența și eficacitatea, evaluarea și gestionarea riscurilor de fraudă trebuie să fie coordonate și monitorizate cu atenție;

69.

subliniază că legătura dintre corupție și fraudă în UE ar putea avea un impact negativ asupra bugetului UE; regretă faptul că Comisia nu mai consideră necesară publicarea raportului anticorupție; invită, de asemenea, Comisia să ia în considerare crearea unei rețele de autorități pentru prevenirea corupției în cadrul Uniunii Europene; regretă decizia Comisiei de a include monitorizarea anticorupție în procesul de guvernanță economică al semestrului european; consideră că acest lucru a redus și mai mult monitorizarea de către Comisie, existând date disponibile doar pentru foarte puține țări; regretă, de asemenea, că această modificare a abordării se concentrează în principal pe impactul economic al corupției și trece cu vederea aproape complet celelalte dimensiuni pe care corupția le poate afecta, cum ar fi încrederea cetățenilor în administrația publică și chiar structurile democratice ale statelor membre; îndeamnă, prin urmare, Comisia să continue publicarea rapoartelor anticorupție; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a se angaja într-o politică UE mai cuprinzătoare și mai coerentă în materie de combatere a corupției, care să includă o evaluare aprofundată a politicilor anticorupție din fiecare stat membru;

70.

reiterează că efectul „ușilor turnante” poate periclita relațiile dintre instituții și reprezentanții anumitor interese; solicită instituțiilor UE să elaboreze o abordare sistematică a acestei provocări;

71.

își reiterează invitația adresată Comisiei de a institui un mecanism intern de evaluare a corupției pentru instituțiile UE;

72.

invită Comisia să elaboreze o strategie la nivel european pentru evitarea proactivă a conflictelor de interese pentru toți actorii financiari care execută bugetul UE, ca una dintre prioritățile sale generale;

73.

consideră că sunt necesare inițiative suplimentare pentru a reduce decalajul vamal și a elabora o metodologie eficientă de măsurare, cel puțin pentru elementele sale principale;

74.

consideră, de asemenea, că controalele vamale ar trebui să fie adaptate la noile riscuri de fraudă și la expansiunea rapidă a comerțului transfrontalier facilitată de comerțul electronic, precum și de activitățile comerciale „fără hârtie”;

75.

observă că expansiunea comerțului electronic reprezintă o provocare majoră pentru autoritățile fiscale, de exemplu faptul că vânzătorul nu are un număr de identificare fiscală în UE și că se înregistrează declarații de TVA cu mult sub valoarea reală a tranzacțiilor declarate;

76.

subliniază că un sistem care să le permită autorităților să facă schimb de informații ar facilita verificarea încrucișată a înregistrărilor contabile pentru tranzacțiile între două sau mai multe state membre, cu scopul de a preveni fraudele transfrontaliere în ceea ce privește fondurile structurale și de investiții, asigurând astfel o abordare transversală și cuprinzătoare a protecției intereselor financiare ale statelor membre; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta o propunere legislativă privind asistența administrativă reciprocă în domeniile finanțării europene în care aceasta nu este prevăzută;

77.

își exprimă îngrijorarea cu privire la riscul de subevaluare a livrărilor de bunuri provenite din țări terțe în cadrul comerțului electronic; salută măsurile adoptate de OLAF pentru a rezolva problema fraudei TVA în comerțul electronic;

78.

reamintește că Comisia nu are acces la schimbul de informații dintre statele membre menit să prevină și să combată frauda intracomunitară cu firme fantomă, cunoscută ca frauda de tip carusel; este de părere că Comisia ar trebui să aibă acces la Eurofisc, pentru a controla mai bine, a evalua și a îmbunătăți schimbul de date între statele membre; invită toate statele membre să participe la toate domeniile de activitate ale Eurofisc, astfel încât să faciliteze și să accelereze schimbul de informații cu autoritățile judiciare și de asigurare a respectării legii, cum ar fi Europol și OLAF, conform recomandărilor Curții de Conturi Europene; invită statele membre și Consiliul să acorde Comisiei acces la datele în cauză, cu scopul de a promova cooperarea, de a consolida fiabilitatea datelor și de a combate infracțiunile transfrontaliere;

79.

invită OLAF să informeze Parlamentul cu privire la rezultatul anchetelor legate de importul prin comerț electronic al unor articole de îmbrăcăminte cu o valoare mică; îndeamnă Comisia și statele membre să monitorizeze tranzacțiile de comerț electronic care implică vânzători stabiliți în afara UE care nu declară TVA (de exemplu, folosind în mod necuvenit statutul de eșantion) sau subestimează deliberat valoarea bunurilor pentru a evita complet sau a reduce valoarea TVA-ului datorat;

80.

subliniază necesitatea de a remedia anumite deficiențe ale actualului sistem al UE de asigurare a respectării legislației în materie de combatere a fraudei, în special în ceea ce privește colectarea de date exacte privind neregulile frauduloase și nefrauduloase;

81.

îndeamnă Comisia și statele membre să utilizeze și să îmbunătățească, acolo unde este posibil, metodele de raportare comună, pentru a furniza informații complete și comparabile cu privire la nivelul fraudelor detectate în ceea ce privește cheltuielile UE;

82.

invită Comisia să asigure eficacitatea sistemului informatic cunoscut sub denumirea de „Sistemul de gestionare a neregulilor” (IMS) gestionat de OLAF, astfel încât informațiile privind anchetele penale legate de fraudele care afectează interesele financiare ale UE să fie raportate în timp util de către toate autoritățile competente;

83.

subliniază că este esențial să se asigure transparența deplină în contabilizarea cheltuielilor, în special în ceea ce privește lucrările de infrastructură finanțate direct prin fonduri sau instrumente financiare ale UE; solicită Comisiei să acorde cetățenilor Uniunii un acces deplin la informații privind proiectele cofinanțate;

84.

reamintește statelor membre că cooperarea cu Comisia este necesară pentru a asigura gestionarea eficace a cheltuielilor și evaluarea rezultatelor;

85.

ia act de faptul că, în domeniul gestiunii partajate, Comisia nu are competența de a iniția procedura de excludere a operatorilor economici nefiabili de la acordarea fondurilor UE atunci când autoritățile statelor membre nu fac acest lucru; invită statele membre să raporteze prompt în IMS neregulile frauduloase și să utilizeze în mod optim sistemul de detectare timpurie și de excludere;

86.

insistă ca statele membre să utilizeze în mod eficient instrumentul de prevenire a fraudelor oferit de baza de date ARACHNE, prin transmiterea de date în timp util și prin exploatarea oportunităților oferite de volumele mari de date pentru a preveni utilizarea frauduloasă și neregulamentară a fondurilor UE; invită Comisia să ia în considerare impunerea cu titlu obligatoriu a utilizării ARACHNE;

87.

subliniază rolul și responsabilitatea statelor membre în punerea în aplicare a acordurilor de cooperare administrativă, eficacitatea controalelor, asigurarea colectării datelor și monitorizarea respectării de către comercianți a cadrului de reglementare;

88.

invită Comisia să acorde protecție juridică adecvată jurnaliștilor de investigație, în mod similar cu cea oferită avertizorilor de integritate;

Achiziții publice

89.

constată că o parte semnificativă a investițiilor publice este cheltuită prin achiziții publice (2 mii de miliarde EUR pe an); subliniază beneficiile achizițiilor electronice în combaterea fraudei, cum ar fi economii pentru toate părțile implicate, transparență sporită și procese simplificate și mai scurte;

90.

regretă faptul că doar câteva state membre folosesc noile tehnologii pentru toate etapele majore ale procesului de achiziții (notificare electronică, acces electronic la documentele achiziției, depunerea electronică a documentelor, evaluarea electronică, atribuirea electronică, comanda electronică, facturarea electronică și plata electronică); invită statele membre să pună la dispoziție online, într-un format prelucrabil automat, toate formularele procesului de achiziții publice, precum și registrele de contracte accesibile publicului;

91.

salută calendarul Comisiei pentru implementarea achizițiilor electronice în UE și invită Comisia să respecte acest calendar;

Digitalizarea

92.

invită Comisia să elaboreze un cadru pentru digitalizarea tuturor procedurilor de punere în aplicare a politicilor UE (cererile de propuneri, candidaturile, evaluarea, implementarea, plățile), care să fie aplicate de către toate statele membre;

93.

invită Comisia să elaboreze stimulente pentru crearea unui profil electronic al autorităților contractante în statele membre unde nu sunt disponibile astfel de profiluri;

94.

salută decizia UE de a se alătura, în sfârșit, GRECO în calitate de observator; invită Comisia să reînceapă negocierile cu GRECO cât mai curând posibil pentru a evalua în timp util conformitatea sa cu Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) și să instituie un mecanism intern de evaluare pentru instituțiile UE;

Cooperarea internațională

95.

ține seama de intrarea în vigoare la 1 septembrie 2018 a Acordului UE-Norvegia privind cooperarea administrativă și asistența pentru recuperare în domeniul TVA;

96.

salută organizarea seminarului anual (desfășurat în Bosnia și Herțegovina în iunie 2018) pentru autoritățile partenere din țările candidate și potențial candidate cu privire la cele mai bune practici legate de reușita anchetelor antifraudă, precum și atelierul organizat în Ucraina în iulie 2018, cu participarea tuturor serviciilor antifraudă relevante, în cadrul Acordului de asociere UE-Ucraina;

97.

încurajează cu fermitate Comisia, OLAF și toate celelalte instituții și organisme ale Uniunii însărcinate cu protecția intereselor financiare ale acesteia să se implice activ în relația cu autoritățile partenere din țările candidate, din țările potențial candidate și din țările Parteneriatului estic și să colaboreze cu acestea, promovând măsuri pentru abordarea eficace a posibilelor cazuri de fraudă; invită Comisia să instituie mecanisme specifice și regulate pentru prevenirea și combaterea eficace a fraudei cu fonduri UE în aceste state;

98.

salută semnarea de către OLAF a două acorduri de cooperare administrativă cu Banca Africană pentru Dezvoltare și, respectiv, cu Biroul inspectorului general al Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID);

99.

subliniază problemele legate de aplicarea legislației țărilor terțe în ceea ce privește punerea în aplicare a Convenției-cadru pentru controlul tutunului („protocolul CCCT”);

100.

îndeamnă agențiile Uniunii Europene, în special Europol, Eurojust și OLAF să colaboreze din ce în ce mai strâns cu autoritățile naționale pentru depistarea mai eficientă a fraudelor;

101.

subliniază rolul important al avertizorilor de integritate în prevenirea, depistarea și raportarea fraudelor; subliniază necesitatea de a proteja avertizorii de integritate și de a încuraja jurnalismul de investigație prin mijloace juridice atât în statele membre, cât și la nivelul Uniunii; salută noua Directivă UE privind avertizarea în interes public, care va oferi, începând din decembrie 2021, protecție pentru persoanele din sectorul privat sau public care raportează încălcări; invită Comisia să monitorizeze cu atenție și să ofere asistență statelor membre în acest sens, asigurând transpunerea completă, corectă și în timp util a directivei;

102.

consideră că jurnalismul de investigație joacă un rol esențial în creșterea nivelului de transparență necesar în UE și în statele membre și că acesta trebuie încurajat și sprijinit prin mijloace juridice atât în statele membre, cât și la nivelul UE; invită Comisia să dezvolte măsuri cuprinzătoare de protecție a jurnalismului de investigație, inclusiv un mecanism de reacție rapidă în sprijinul jurnaliștilor aflați în dificultate și acte legislative de combatere a SLAPP;

103.

evidențiază rolul central pe care îl joacă transparența în prevenirea și depistarea timpurie a cazurilor de fraudă și de conflict de interese; invită toate statele membre să își intensifice eforturile pentru a mări transparența bugetară, asigurând faptul că datele relevante privind procedurile de achiziții publice și atribuirea contractelor finanțate din fonduri publice sunt disponibile și ușor accesibile publicului larg;

Norme privind transparența și dispoziții transversale

104.

salută adoptarea „Regulamentului Omnibus” și se așteaptă ca acesta să reducă în mod drastic ratele de fraudă pentru politicile agricole și de coeziune, simplificând totodată normele financiare ale UE;

105.

invită statele membre să își intensifice schimburile de informații privind posibilele societăți și tranzacții frauduloase prin intermediul rețelei Eurofisc; reamintește că schimbul de informații și accesul autorităților judiciare și de investigație la informații, respectând însă dispozițiile privind protecția datelor cu caracter personal, sunt esențiale în combaterea fraudei și a criminalității organizate;

106.

recunoaște importanța articolului 61 din Regulamentul financiar și redefinirea în sensul extinderii definiției conflictelor de interese pentru toți actorii financiari care execută bugetul UE în diferitele moduri de gestiune, inclusiv la nivel național;

107.

invită Comisia, în calitatea sa de gardian al tratatelor, să combată toate formele de conflict de interese și să evalueze periodic măsurile preventive adoptate de statele membre pentru evitarea acestora; invită Comisia să propună orientări comune pentru evitarea conflictelor de interese în cazul politicienilor cu funcții importante;

108.

subliniază că multe state membre nu au o legislație specifică împotriva criminalității organizate, în pofida faptului că aceasta își face simțită prezența din ce în ce mai mult în activități și în sectoare transfrontaliere, care afectează interesele financiare ale UE;

109.

îndeamnă Consiliul să adopte standarde etice comune cu privire la toate aspectele legate de conflictele de interese și să insiste asupra adoptării unei înțelegeri comune a acestei problematici în toate statele membre; subliniază problemele răspândite pe scară largă în materie de conflict de interese în ceea ce privește alocarea fondurilor Uniunii din cadrul politicii agricole și al politicii de coeziune; este inacceptabil ca membrii Consiliului European și ai Consiliului UE sau membrii familiilor acestora să ia parte la luarea deciziilor cu privire la viitorul CFM sau la alocările din bugetele naționale în cazul în care ar putea să aibă vreun profit personal din aceste decizii;

110.

reamintește importanța perioadelor existenței stării de incompatibilitate în cazul foștilor funcționari ai instituțiilor sau agențiilor Uniunii, întrucât situațiile de conflict de interese nesoluționate ar putea compromite punerea în aplicare a unor standarde etice înalte în întreaga administrație a UE; subliniază că articolul 16 din Statutul funcționarilor permite instituțiilor și agențiilor Uniunii să refuze solicitarea unui fost funcționar de a se angaja într-un anumit post atunci când nu există suficiente restricții pentru a proteja interesele legitime ale instituțiilor; solicită, de asemenea, administrației UE să asigure cu strictețe publicarea evaluării pentru fiecare caz, astfel cum impune Statutul funcționarilor;

111.

își reiterează poziția potrivit căreia este necesar un temei juridic clar care să permită OLAF să acceseze informațiile privind conturile bancare prin intermediul asistenței autorităților naționale competente și să combată frauda în domeniul TVA, exprimată în legătură cu revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013;

o o

112.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), Comitetului de supraveghere a OLAF și Parchetului European (EPPO).

(1) OLAF, „Al 19-lea raport al Oficiului European de Luptă Antifraudă, 1 ianuarie-31 decembrie 2018”, 2019.

(2) JO C 340, 8.10.2019, p. 1.

(3) JO L 248, 18.9.2013, p. 1.

(4) JO L 198, 28.7.2017, p. 29.

(5) JO L 283, 31.10.2017, p. 1.

(6) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(7) JO L 193, 30.7.2018, p. 1.

(8) JO L 94, 28.3.2014, p. 65.

(9) JO C 252, 18.7.2018, p. 56.

(10) Hotărârea Curții de Justiție (Marea Cameră) din 8 septembrie 2015 în Cauza C-105/14, Proces penal împotriva Ivo Taricco și alții, 105/14, ECLI:EU:C:2015:555.

(11) Hotărârea Curții de Justiție (Marea Cameră) din 5 decembrie 2017 în Cauza C-42/17, Proces penal împotriva M.A.S. și M.B., ECLI:EU:C:2017:936.

(12) Hotărârea Tribunalului din 3 mai 2018 în Cauza T-48/16: Sigma Orionis SA/Comisia Europeană, ECLI:EU:T:2018:245.

(13) Texte adoptate, P8_TA(2018)0419.

(14) JO C 11, 13.1.2020, p. 50.

(15) Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 de instituire a unui program în vederea promovării unor activități în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene (programul „Hercule III”) și de abrogare a Deciziei nr. 804/2004/CE (JO L 84, 20.3.2014, p. 6).

(16) JO L 268, 12.10.2010, p. 1.

(17) JO L 136, 31.5.1999, p. 20.

Top

Choose the experimental features you want to try