Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Costurile neimigrării și ale neintegrării”

[aviz din proprie inițiativă]

(2019/C 110/01)

Raportor:	domnul Pavel TRANTINA
Coraportor:	domnul José Antonio MORENO DÍAZ

Decizia Adunării Plenare	15.2.2018
Temei juridic	Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.11.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	149/9/13

1.   Rezumatul concluziilor și recomandărilor

1.1.

CESE consideră că imigrația are o influență pozitivă asupra populației și a creșterii forței de muncă. În cazul în care creșterea naturală a populației devine negativă, imigrația poate contribui la menținerea totalului populației și al forței de muncă la un nivel constant. Cu siguranță, imigrația nu este soluția finală pentru abordarea consecințelor îmbătrânirii demografice în Europa. Cu toate acestea, ar putea fi un remediu și pentru lipsa forței de muncă și de competențe, care nu are legătură cu procesele demografice.

1.2.

Un scenariu al neimigrării în Europa ar însemna că: — Economiile statelor membre ar fi afectate în mod substanțial; piețele locurilor de muncă s-ar putea confrunta cu o presiune greu de suportat, industrii întregi ar da faliment, producția agricolă ar scădea, construcțiile nu ar putea să țină pasul cu cererea. — Provocările demografice s-ar agrava; sistemele de pensii ar putea deveni nesustenabile, sectorul sănătății și îngrijirii ar putea să se prăbușească, depopularea anumitor zone ar putea evolua într-un ritm rapid; în practică, coeziunea socială ar fi subminată. — O interzicere totală a migrației legale ar conduce, în mod inerent, la o creștere a tentativelor de migrație neregulamentară; la rândul său, aceasta ar conduce la suprasecuritizare, suprarepresiune și supracontrol, generând costuri enorme; ar încuraja piețele negre ale locurilor de muncă, exploatarea și sclavia modernă și încercările disperate de reîntregire a familiei. — Rasismul și xenofobia ar înflori chiar mai mult decât în prezent; persoanele deja stabilite provenind din familii de migranți, inclusiv cele ce reprezintă a doua sau a treia generație, ar deveni ținte ale neîncrederii și nedreptăților din partea populației.

1.3.

În schimb, în țările-gazdă pot fi identificate următoarele beneficii ale migrației: posturile vacante pot fi ocupate, iar lacunele în materie de competențe pot fi eliminate, creșterea economică poate fi susținută, iar serviciile adresate populației vârstnice pot fi menținute atunci când nu există destul de mulți tineri la nivel local. Disparitățile în materie de pensii pot fi eliminate prin contribuțiile noilor lucrători migranți tineri. Imigranții aduc energie și inovație. Țările-gazdă sunt îmbogățite de diversitatea culturală și etnică. Zonele afectate de depopulare pot fi readuse la viață, inclusiv școlile, care pot fi transformate. Țările de origine beneficiază de remiteri de bani (sume trimise acasă de către migranți), care depășesc ajutorul extern. Migranții repatriați aduc economii, competențe și contacte internaționale.

1.4.

Realizarea întregului potențial al migrației necesită o abordare care, printre altele, trebuie să utilizeze mai bine competențele populației migrante. CESE este convins că acest lucru trebuie susținut cu politici și mecanisme adecvate de validare a competențelor și solicită UE și statelor membre să sprijine elaborarea rapidă a acestora. În plus, o punere în aplicare adecvată a parteneriatelor în materie de competențe cu țările terțe ar fi reciproc avantajoasă pentru UE și pentru țările de origine ale migranților.

1.5.

UE ar trebui să adopte politici și măsuri care să susțină migrația sigură, legală și regulamentară și, de asemenea, să consolideze incluziunea și coeziunea socială.

1.6.

Neintegrarea implică riscuri și costuri economice, socioculturale și politice. Prin urmare, investițiile în integrarea migranților reprezintă cea mai bună poliță de asigurare împotriva viitoarelor potențiale costuri, probleme și tensiuni. Politicile publice ar trebui să abordeze temerile, preocupările și îngrijorările diferitelor segmente ale populației din societățile din Uniune, pentru a evita discursurile anti-UE și xenofobe. În acest sens, politicile relevante ar trebui să includă o serie de obligații clare, consecvente și motivate ale migranților înșiși, dar și o denunțare consecventă a retoricii și a comportamentelor antimigrație.

1.7.

CESE subliniază faptul că promovarea integrării este esențială pentru consolidarea valorilor și principiilor fundamentale ale UE, dintre care diversitatea, egalitatea și nediscriminarea sunt cruciale. Integrarea se referă la întreaga societate, inclusiv la migranții care se stabilesc într-o țară-gazdă, indiferent de statutul sau originea lor. Cu toate acestea, sunt necesare politici speciale pentru persoanele cu vulnerabilități speciale (cum ar fi refugiații), iar cele mai bune rezultate ar putea fi obținute mai degrabă printr-un sprijin orientat bazat pe comunitate și personalizat, decât printr-o abordare nediferențiată. Prin urmare, este imperativ ca statele membre ale UE să învețe unele de la celelalte și să depună eforturi în mod sincer pentru a promova un mediu în care integrarea migranților să poată fi realizată și să se evite riscurile.

2.   Contextul și obiectivele avizului

2.1.

Cele mai mari fluxuri de migrație din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial i-au îngrijorat pe cetățeni cu privire la posibilitatea altor fluxuri ulterioare de migrație necontrolată și au subliniat importanța unei abordări comune în lupta împotriva migrației neregulamentare și asigurarea capacității UE de a acționa. Statele membre ale UE se confruntă cu provocări în ceea ce privește gestionarea, finanțarea și comunicarea migrației, precum și cu temerile cetățenilor în legătură cu acestea. Deși unii politicieni au profitat de această situație, CESE este convins că scenariul privind migrația trebuie modificat urgent și că trebuie să se revină la o dezbatere rațională bazată pe fapte. Refugiații și migranții nu ar trebui să fie priviți ca o amenințare, ci ca o oportunitate pentru modelul social și economic al Europei.

2.2.

Politicile actuale care plasează controlul migrației în fruntea agendei de politică externă subminează poziția UE în relațiile externe, făcând-o predispusă la șantaj și la pierderea credibilității în materie de drepturi ale omului. CESE are convingerea că UE și statele membre trebuie să depășească modelul actual și să se asigure că promovează căi de intrare oficiale, care să faciliteze migrația legală și integrarea cu succes. Rutele sigure și legale pot atenua presiunea exercitată asupra sistemului de azil din UE.

2.3.

În același timp, atât timp cât piețele din UE vor alimenta cererea de forță de muncă, va exista migrație, legală sau de alt tip. În anumite profesii, cel puțin, cererea va crește (sectorul îngrijirii, activitatea casnică, serviciile sociale, construcții etc.) (1).

2.4.

În cadrul ediției din 2017 a Zilelor societății civile, care a avut loc în iunie, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, a rostit un discurs programatic pe tema „Europa globală și rolul său în asigurarea păcii și stabilității” (2). În intervenția sa, ea a susținut că Europa are nevoie de migrație din motive economice și culturale. Ea a sugerat CESE să elaboreze un studiu sau un raport privind costurile nemigrării, deoarece este de părere că anumite sectoare ale economiilor europene ar fi paralizate dacă toți migranții ar dispărea de la o zi la alta. Raportul ar urmă să transmită punctele de vedere ale actorilor economici și sociali cu privire la modul în care ar arăta Europa fără migranți. Prezentul aviz din proprie inițiativă reprezintă o urmare dată acestei invitații.

2.5.

Migrația are multe fețe: ea poate fi legală, ilegală sau, după cum s-a întâmplat în ultimii trei ani, umanitară, ca urmare a războiului din Siria și din alte părți ale lumii. Fluxurile de migrație sunt, de asemenea, mixte, forța de muncă putând fi sezonieră, necalificată sau înalt calificată. Acest document se axează în principal pe o migrație a forței de muncă sigură, legală și sprijinită de UE (și pe reîntregirea familiilor); totuși, ține seama și de alte forme de imigrație în UE și de potențiala contribuție a migranților care provin dintr-un flux de migrație (temporar) umanitar (solicitanți de azil) și a celor care fac parte dintr-un flux de migrație neregulamentară.

3.   Observații generale

3.1.   Date demografice – o populație în vârstă și în scădere în UE

3.1.1.

La începutul secolului al XXI-lea, Europa se confruntă cu îmbătrânirea populației, cu populații indigene în stagnare sau chiar în declin, cu o rată ridicată a șomajului și, în cazul unora dintre membrii săi cei mai importanți, inclusiv cu o creștere economică lentă. În același timp, Europa rămâne una dintre destinațiile principale pentru migrație (3).

3.1.2.

Modificările privind dimensiunea forței de muncă prezintă una dintre principalele provocări pentru Uniunea Europeană. Deși oferta de forță de muncă (dimensiunea forței de muncă) nu se dezvoltă independent de cererea de forță de muncă, traiectoriile sale viitoare pot fi estimate prin combinarea diferitelor scenarii ale participării forței de muncă cu previziunile demografice, astfel cum au fost identificate de autorii Fișei cu date demografice europene 2018 (4). Forța de muncă actuală din Uniunea Europeană cuprinde aproximativ 245 de milioane de lucrători. Pentru a estima oferta de forță de muncă viitoare până în 2060, autorii au definit trei scenarii privind participarea forței de muncă, care variază între 214, 227 sau 245 de milioane de lucrători.

3.1.3.

Alte previziuni, cum ar fi cele prezentate în fișa informativă a Comisiei Europene pentru Summitul social de la Göteborg din 2017, susțin că, în 2060, pentru fiecare persoană în vârstă vor exista două persoane având vârsta de muncă. În prezent, există patru. Această situație prezintă riscuri majore pentru menținerea modelului social european așa cum îl știm în prezent.

3.1.4.

Pe de altă parte, imigrația are o influență pozitivă asupra populației și asupra creșterii forței de muncă. În cazul în care creșterea naturală a populației devine negativă, imigrația poate contribui la menținerea totalului populației și a forței de muncă la un nivel constant. Imigrația ar putea fi un remediu și pentru lipsa forței de muncă și de competențe care nu are legătură cu procesele demografice. Cu toate acestea, astfel cum susține Institutul de Economie Internațională din Hamburg (HWWI) în raportul său The Costs and Benefits of European Immigration („Costurile și beneficiile imigrației europene”) (5), imigrația nu este soluția finală pentru abordarea consecințelor îmbătrânirii demografice în Europa (întrucât și migranții îmbătrânesc).

3.2.   Potențialul migrației forței de muncă din țările terțe

Pot fi identificate următoarele efecte (6):

3.2.1.

Asupra țărilor-gazdă: — Posturile vacante pot fi ocupate, iar lacunele în materie de competențe pot fi eliminate. — Creșterea economică poate fi susținută. — Serviciile adresate populației vârstnice pot fi menținute atunci când nu există destul de mulți tineri la nivel local. — Disparitățile în materie de pensii pot fi reduse prin contribuțiile noilor lucrători migranți tineri, care plătesc și ei impozite. — Imigranții aduc energie și inovație. — Țările-gazdă sunt îmbogățite de diversitatea culturală și etnică. — Zonele afectate de depopulare pot fi readuse la viață, inclusiv școlile cu un număr de elevi tot mai mic.

3.2.2.

Asupra țărilor de origine: — Țările în curs de dezvoltare beneficiază de remiteri de bani (sume trimise acasă de către migranți) – care în prezent depășesc adesea ajutorul extern (7) –, dar și de schimburi culturale. — Șomajul este redus, iar tinerii migranți își îmbunătățesc perspectivele de trai. — Migranții repatriați aduc economii, competențe și contacte internaționale.

4.   Costurile neimigrării

4.1.   Susținerea creșterii economice și satisfacerea nevoilor pieței forței de muncă

4.1.1.

Imigrația din afara UE are atât un impact direct, cât și unul indirect asupra creșterii economice: se pare că există o corelație clară între creșterea forței de muncă prin imigrație și creșterea PIB-ului agregat. De exemplu, în ultimii ani, Suedia a acordat mii de permise de muncă dezvoltatorilor din domeniul tehnologiei informației, culegătorilor de fructe de pădure și bucătarilor. Imigrația forței de muncă contribuie cu o valoare semnificativă la economia suedeză: întreprinderile care recrutează forță de muncă din rândul imigranților cresc mai rapid decât întreprinderile comparabile. Anual, forța de muncă reprezentată de imigranți din afara UE/SEE contribuie cu peste 1 miliard EUR la PIB-ul suedez și cu peste 400 milioane EUR la veniturile fiscale (8).

4.1.2.

Populația migrantă a generat o creștere de 70 % a forței de muncă din Europa în perioada cuprinsă între 2004 și 2014 (9). Este dificil de precizat care ar fi impactul unui deficit al forței de muncă de asemenea amploare în economia europeană și în fiecare stat membru în parte. În plus, populația născută în străinătate se integrează, de regulă, în nișe de piață (segmentalizare) care fie se dezvoltă rapid, fie intră în declin, oferind o mai mare flexibilitate pentru a răspunde cerințelor pieței muncii din UE.

4.1.3.

În mod similar, populația migrantă participă la situația ocupării forței de muncă din fiecare țară, contribuind la consum și la crearea de noi locuri de muncă. Migranții întreprinzători contribuie la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă, revigorând deseori meșteșuguri și meserii abandonate, și participă din ce în ce mai mult la furnizarea unor bunuri și servicii cu valoare adăugată (10). Prin urmare, CESE recomandă ca, dacă se dorește consolidarea „creativității și a capacității de inovare” a antreprenorilor migranți, să se adopte măsuri specifice la nivelul UE, al statelor membre și la nivel local. Acestea au drept scop eradicarea discriminării și crearea unor condiții egale pentru toți, astfel încât să poată contribui la creșterea favorabilă incluziunii și la crearea unor locuri de muncă de calitate (11).

4.1.4.

De asemenea, CESE consideră că, având în vedere tendința lor specifică de a opera în domeniul asistenței medicale și în activitățile economiei bazate pe partajare și ale economiei circulare, întreprinderile din sectorul economiei sociale pot facilita și sprijini, pe lângă crearea de noi locuri de muncă, inclusiv antreprenoriatul și accesul migranților din afara UE la activitățile economice (12).

4.1.5.

Măsurarea impactului fiscal al imigrației este o problemă complexă. Cu toate acestea, OCDE susține (13) că, per ansamblu, migranții au avut un impact fiscal neutru în ultimii 50 de ani, și anume orice costuri pe care aceștia le-ar fi putut genera au fost acoperite de profiturile obținute prin taxele și impozitele colectate.

4.1.6.

Un studiu efectuat de Oxford Economics (14) a concluzionat că lucrătorii migranți au ajutat la menținerea unei forțe de muncă adecvate pentru a alimenta expansiunea economică din perioada 2004-2008. Disponibilitatea forței de muncă reprezentate de migranți pare să fi contat decisiv pentru unele întreprinderi, care au supraviețuit sau care nu au fost nevoite să își mute producția în străinătate (autorii citează un sondaj la care au participat 600 de întreprinderi, în care 31 % dintre respondenți au afirmat că migranții sunt importanți pentru supraviețuirea organizației lor, cifră care a crescut la 50 % în domeniul sănătății, al asistenței sociale și al agriculturii).

4.1.7.

Este clar că imigrația poate fi benefică din punct de vedere economic, atât pentru țările de origine, cât și pentru țările-gazdă. Cu toate acestea, în contextul structurilor economice și comerciale actuale, țările bogate și puternice au cele mai multe beneficii. Migrația are, de asemenea, potențialul de a uni popoarele din punct de vedere cultural și de a promova înțelegerea, însă pot apărea conflicte dacă nu se fac eforturi pentru a risipi neînțelegerile, prejudecățile sau miturile existente în rândul localnicilor, dar și în sânul comunităților de migranți.

4.2.   Eliminarea lacunelor în materie de competențe

4.2.1.

În general, economia europeană pierde mai mult de 5 % din productivitate în fiecare an, din cauza unei neconcordanțe între competențele lucrătorilor și nevoile pieței muncii, potrivit unui studiu realizat de Institutul pentru economia de piață (IME) (15), comandat de CESE și publicat la 24 iulie 2018. Studiul arată că aceasta reprezintă o pierdere de 80 de eurocenți pentru fiecare oră lucrată. Profesiile afectate cel mai grav sunt cele din sectorul informatic și al comunicațiilor, cele medicale și, la nivel mai general, cele din domeniile științei, tehnologiei și ingineriei. Fenomenul afectează și profesorii, asistenții medicali și moașele. Tendința se înrăutățește din cauza declinului demografic și a evoluțiilor tehnologice, susțin autorii. Aceste lacune în materie de competențe ar putea fi abordate, parțial, de migrația forței de muncă.

4.2.2.

Totuși, realizarea întregului potențial al migrației în acest domeniu necesită o abordare care, printre altele, trebuie să utilizeze mai bine competențele și abilitățile populației migrante. Imigranții sunt de obicei supracalificați pentru posturile care li se oferă (16).

4.2.3.

Lacunele în materie de competențe pot fi parțial eliminate numai dacă imigranții își validează calificările și competențele. Mecanismele de echivalare ale UE sunt, totuși, încă în curs de dezvoltare și depind de statele membre. Instrumentul european de stabilire a profilului de competențe nu este suficient utilizat de statele membre și de actorii din teren. Cu toate acestea, există inițiative neguvernamentale, cum ar fi cardurile de competențe Bertelsmann Stiftung sau autoevaluarea online a competențelor profesionale (17).

4.2.4.

O punere în aplicare adecvată a parteneriatelor în materie de competențe cu țările din afara UE ar fi reciproc avantajoasă pentru UE și pentru țările de origine ale migranților.

4.3.   Susținerea sectorului îngrijirii

4.3.1.

Deficitul de pe piața forței de muncă în sectorul asistenței medicale este o adevărată „bombă cu ceas”. Criza este încă în curs (18), iar deficitul de forță de muncă va crește, dacă nu se vor obține răspunsuri politice adecvate. Încă din anul 1994, îngrijirea a fost definită drept un sector strategic de către Comisia Europeană. În 2010, ea a avertizat că, până în 2020, deficitul de forță de muncă în domeniul sănătății va fi de două milioane de lucrători, dacă nu se iau măsuri urgente pentru satisfacerea necesității de a dispune de până la un milion de lucrători în domeniul îngrijirii de lungă durată (19).

4.3.2.

Deficitul de forță de muncă predomină în cazul profesiilor din sectorul îngrijirii în multe state membre. Recrutarea atât a îngrijitorilor la domiciliu legali, cât și a celor fără forme legale, reduce deficitul din sectorul îngrijirii. Sistemele de îngrijire din Europa de Sud, în special, se bazează în mare măsură pe îngrijitorii la domiciliu. În Italia, de exemplu, migranții care sunt îngrijitori la domiciliu reprezintă aproximativ trei sferturi din forța de muncă din acest sector (20).

4.3.3.

Țările din Europa Centrală și de Est (ECE) sunt, de asemenea, afectate de deficitul de forță de muncă în sectorul îngrijirii, precum și de creșterea cererii de servicii de îngrijire în Europa de Vest. De exemplu, Polonia furnizează mulți îngrijitori altor țări, în pofida unei forțe de muncă epuizate în sectorul îngrijirii. Acest deficit se suprapune cu sosirea în Polonia a lucrătorilor din Ucraina și din alte țări din afara UE (21).

4.3.4.

De asemenea, este important de remarcat contribuția economică semnificativă a femeilor migrante pentru familii și comunități, prin munca remunerată și nevoia de a aborda inegalitățile dintre femei și bărbați pe piețele forței de muncă (22). Studiile arată că majoritatea lucrătoarelor migrante sunt angajate pentru a ocupa posturi din sectorul serviciilor (de exemplu, servicii de alimentație publică, ocupații casnice și din domeniul asistenței medicale). Munca fără forme legale, gradul redus de ocupare a forței de muncă și angajarea cu contracte de muncă pe durată determinată ar putea genera dezavantaje pentru femeile migrante pe piețele muncii din UE; ar trebui elaborate în continuare măsuri pentru a garanta egalitatea de tratament și pentru a asigura protecția persoanelor vulnerabile.

4.4.   Abordarea depopulării zonelor rurale și îndepărtate

4.4.1.

Zonele rurale, montane și insulare devin depopulate, ceea ce creează o spirală economică și socială descendentă care câștigă teren pe măsură ce tot mai mulți oameni migrează spre orașe. Pierderea populației reduce sumele de bani care circulă într-o comunitate, ceea ce afectează viabilitatea întreprinderilor, a magazinelor și a legăturilor de transport locale, precum și disponibilitatea facilităților și a serviciilor esențiale.

4.4.2.

În unele zone ale UE, de exemplu, în Irlanda sau Brandenburg, problema depopulării este rezolvată cu ajutorul migranților care se stabilesc acolo. În cazul agriculturii, de exemplu, contribuția forței de muncă migrante în Irlanda de Nord a fost esențială pentru supraviețuirea unui sector cu probleme grave în ceea ce privește oferta de forță de muncă și o forță de muncă în curs de îmbătrânire. Populația migrantă este pregătită să accepte locuri de muncă cu salarii și condiții care au fost respinse de populația locală și să trăiască în sate cu risc ridicat de depopulare, în pofida faptului că acesta poate fi un sector extrem de nereglementat, cu risc de exploatare a forței de muncă (23).

4.4.3.

În cadrul politicii de dezvoltare rurală a Uniunii Europene există oportunități pentru a ajuta comunitățile rurale locale în ceea ce privește primirea migranților. O serie de organizații de dezvoltare rurală au subliniat potențiala asistență pe care zonele rurale le-o pot oferi migranților, a căror sosire ar putea juca un rol important în revitalizarea zonelor afectate de depopulare și/sau în declin economic. Parlamentul European a subliniat importanța acordării de sprijin pentru incluziunea și integrarea socială a migranților pe piața muncii, în studiul său din 2017 (24).

4.5.   Abordarea diversității culturale

4.5.1.

Lipsa unei populații migrante ar fi în detrimentul diversității din țările UE, ducând la un discurs xenofob și autosuficient, ceea ce este în contradicție cu principiile directoare ale UE. În plus, s-ar pierde o contribuție la extinderea unor valori cum ar fi egalitatea de tratament și nediscriminarea, la progresul cărora vizibilitatea populației provenite din familii de migranți a contribuit în ultimii ani.

4.6.

Având în vedere toate motivele de mai sus, neimigrarea în UE trebuie respinsă ca scenariu nerealist, de neimplementat și extrem de nociv.

5.   Costurile neintegrării (și modalități de evitare a acestora)

5.1.

Pentru a fructifica întregul potențial al migrației către Europa, astfel cum s-a arătat mai sus și, în același timp, pentru a reduce la minimum riscurile asociate și pe termen lung și costurile socioeconomice evitabile, este esențial să existe condiții pentru o integrare de succes a migranților.

5.2.

Principalele puncte relevante pentru înțelegerea de către UE a conceptului sunt enumerate în Principiile fundamentale comune pentru politica de integrare a imigranților în Uniunea Europeană, adoptate de Consiliu în 2004 (25). În acest sens, integrarea este înțeleasă ca „un proces dinamic bidirecțional de adaptare reciprocă, la care participă toți imigranții și rezidenții statelor membre”. Acest aspect contravine unei concepții greșite larg răspândite despre integrare ca asimilare – un proces unidirecțional, în care persoanele își abandonează atributele naționale și culturale în schimbul celor din noua lor țară de reședință (26). Cu toate acestea, așa cum se reiterează în Planul de acțiune al UE pe 2016 privind integrarea resortisanților țărilor terțe, un element esențial al vieții și al participării în UE este înțelegerea și aderarea la valorile sale fundamentale (27).

5.3.

Trebuie subliniat că integrarea se referă la toți migranții care se stabilesc într-o țară-gazdă, indiferent de statutul sau originea lor. Cu toate acestea, sunt necesare politici speciale pentru persoanele cu vulnerabilități specifice (cum ar fi refugiații), iar cele mai bune rezultate ar putea fi obținute mai degrabă printr-o abordare bazată pe comunitate, decât printr-una nediferențiată.

5.4.

Ocuparea forței de muncă este o parte esențială a procesului de integrare. Prin urmare, statele membre și partenerii economici și sociali percep integrarea migranților pe piața muncii ca pe o prioritate. Într-adevăr, cererea de lucrători migranți continuă să fie unul dintre factorii determinanți esențiali ai imigrației, din start.

5.5.

Din perspectiva statului de destinație, printre alte variabile esențiale care determină integrarea migranților se numără: certitudinea și previzibilitatea statutului migrației, posibilitățile și obstacolele în ceea ce privește obținerea cetățeniei, oportunitățile de reîntregire a familiei, disponibilitatea cursurilor de limbi străine, cerințele privind cunoașterea limbii și a culturii, drepturile politice, deschiderea generală a oricărei societăți și disponibilitatea sa de a-i privi cu bunăvoință pe nou-veniți, a-i ajuta și a interacționa cu aceștia, și viceversa.

5.6.

În plus, integrarea migranților este strâns legată de o multitudine de politici privind protecția la locul de muncă, locuințele, asistența medicală, educația, drepturile femeilor, egalitatea și nediscriminarea, pentru a numi doar câteva.

5.7.

În efortul de a cuantifica politicile existente, a fost creat Indicele politicii de integrare a migranților (MIPEX), care a furnizat date comparabile privind statele membre ale UE și alte câteva țări (28). Rezultatele sale subliniază discrepanțele existente între statele membre, inclusiv decalajul care continuă să existe între Est și Vest.

5.8.

Urmând logica scenariului de „neintegrare a migranților”, pot fi identificate următoarele riscuri și/sau costuri:

5.8.1.   Economice

—	excluderea migranților de pe piața oficială a forței de muncă (și creșterea volumului muncii nedeclarate);

—	creșterea costurilor de gestionare a problemelor sociale după apariția acestora, pentru că nu au fost prevenite;

—	incapacitatea migranților de a-și realiza pe deplin potențialul (adesea transferat către generațiile următoare).

5.8.2.   Socioculturale

—	lipsa identificării cu valorile și normele țării-gazdă și neacceptarea acestora;

—	adâncirea diferențelor socioculturale dintre comunitățile migrante și cele gazdă;

—	discriminarea structurală a migranților, inclusiv lipsa unui acces adecvat la servicii;

—	creșterea xenofobiei și a neîncrederii reciproce;

—	înmulțirea obstacolelor de natură lingvistică;

—	segregarea teritorială care ajunge până la ghetoizare;

—	destrămarea coeziunii sociale generale.

5.8.3.   Securitare

—	creșterea numărului discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură;

—	scăderea gradului de aplicare a legii și posibila creștere a ratelor criminalității, în special în zonele excluse din punct de vedere social;

—	potențiala radicalizare și un sprijin din ce în ce mai mare pentru ideologiile extremiste (atât din partea comunităților de migranți, cât și a societății-gazdă).

5.9.

Având în vedere aspectele de mai sus, investițiile în integrarea migranților reprezintă cea mai bună poliță de asigurare împotriva viitoarelor potențiale costuri, probleme și tensiuni.

5.10.

Politicile relevante ar trebui să includă o serie de obligații clare, consecvente și motivate ale migranților înșiși, dar și o denunțare consecventă a retoricii și a comportamentelor antimigrație.

5.11.

Prin urmare, este imperativ ca statele membre ale UE să învețe unele de la celelalte și să depună eforturi în mod sincer pentru a promova un mediu în care integrarea migranților să poată fi dusă la bun sfârșit și să se evite riscurile enunțate mai sus.

5.12.

Trebuie afirmat clar că eforturile depuse de unele guverne de a incrimina sau a marginaliza migranții, de a încuraja naționalismul etnic și de a reduce finanțarea măsurilor de integrare (inclusiv prin nedistribuirea fondurilor puse la dispoziție de UE) – astfel cum s-a întâmplat recent în anumite state membre – sunt în contradicție directă cu aceste obiective și pot aduce prejudicii iremediabile pe termen lung.

5.13.

Nu în ultimul rând, promovarea integrării este esențială pentru consolidarea valorilor și principiilor fundamentale ale UE, dintre care diversitatea, egalitatea și nediscriminarea sunt cruciale.

---

(1)  De exemplu, din rândul celor 4,3 milioane de imigranți prezenți în UE în 2016, s-a estimat că 2 milioane sunt cetățeni din țări terțe, 1,3 milioane sunt persoane ce dețin cetățenia altui stat membru decât a celui în care au migrat, aproximativ 929 000 sunt persoane care au migrat într-un stat membru al UE a cărui cetățenie o dețin (de exemplu, resortisanți repatriați sau resortisanți născuți în străinătate) și aproximativ 16 000 sunt apatrizi.

(2)  Discursul programatic rostit de Federica Mogherini cu ocazia ediției din 2017 a Zilelor societății civile.

(3)  Portalul datelor privind migrația.

(4)  Fișa cu date demografice europene 2018.

(5)  The Costs and Benefits of European Immigration („Costurile și beneficiile imigrației europene”), Econstor.

(6)  Inspirate de concluziile articolului The pros and cons of Migration („Avantajele și dezavantajele migrației”), Embrace.

(7)  Perspectives on Global Development 2017 (Perspective privind dezvoltarea mondială 2017), OCDE.

(8)  DAMVAD Analytics (2016): Labour immigration contributes to Swedish economic development („Imigrația forței de muncă contribuie la dezvoltarea economică a Suediei”).

(9)  OCDE (2014): Is migration good for the economy? („Este migrația bună pentru economie?”). Dezbatere privind politica în domeniul migrației.

(10)  Rath, J., Eurofound (2011), Promoting ethnic entrepreneurship in European cities („Promovarea spiritului întreprinzător în rândul minorităților etnice în orașele europene”), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxembourg.

(11)  JO C 351, 15.11.2012, p. 16.

(12)  JO C 283, 10.8.2018, p. 1.

(13)  International Migration Outlook 2013 („Perspectivă internațională privind migrația 2013”), OCDE.

(14)  Departamentul pentru Educație și Ocuparea Forței de Muncă, Regatul Unit: The Economic, Labour Market and Skills Impacts of Migrant Workers in Northern Ireland („Impactul economic, al pieței muncii și al competențelor lucrătorilor migranți din Irlanda de Nord”).

(15)  CESE (2018): Skills Mismatches – An Impediment to the Competitiveness of EU Businesses („Necorelarea competențelor – un impediment pentru competitivitatea întreprinderilor din UE”) (ISBN: 978-92-830-4159-7).

(16)  LABOUR-INT: Integration of migrants and refugees in the labour market through a multi-stakeholder approach („Integrarea migranților și a refugiaților pe piața muncii printr-o abordare multilaterală”).

(17)  Meine Berufserfahrung zählt.

(18)  UNI Europa UNICARE (2016).

(19)  Comisia Europeană (2013).

(20)  Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (2016).

(21)  JO C 487, 28.12.2016, p. 7.

(22)  Raportul Migrant women in the EU labour force. Summary of findings („Femeile migrante în cadrul forței de muncă din UE. Rezumatul constatărilor”), CE.

(23)  Nori, M. (2017). The shades of green: migrants' contribution to EU agriculture: context, trends, opportunities, challenges („Nuanțe de verde: contribuția migranților la agricultura UE: context, tendințe, oportunități, provocări”).

(24)  EU rural development policy and the integration of migrants („Politica UE de dezvoltare rurală și integrarea migranților”), PE.

(25)  Common Basic Principles for Immigrant Integration Policy in the EU („Principiile fundamentale comune pentru politica de integrare a imigranților în Uniunea Europeană”).

(26)  Pentru mai multe informații privind diferența conceptuală, a se vedea, de exemplu, Assimilation vs integration („Asimilare versus integrare”), Centrul de studii islamice din Regatul Unit, Secțiunea Resurse pentru profesori.

(27)  Planul de acțiune privind integrarea resortisanților țărilor terțe.

(28)  Migrant Integration Policy Index 2015: How countries are promoting integration of immigrants („Indicele politicii de integrare a migranților 2015: cum promovează țările integrarea imigranților”).