52014JC0008

Introducere

Comerțul internațional cu minerale care provin din regiuni instabile ale lumii poate juca un rol în intensificarea și permanentizarea conflictelor violente. Deși rareori aceasta este cauza principală, un astfel de comerț furnizează mișcărilor armate mijloace financiare semnificative pentru a susține capacitatea de luptă a acestora, cu consecințe grave pentru milioane de persoane afectate de violență.

Această problemă este cea mai evidentă în Africa, în special în Regiunea Marilor Lacuri (RML). Institutul Heidelberg[1] raportează că o combinație între resursele naturale și conflict este prezentă în aproape 20 % din cele aproximativ 400 de conflicte pe care le-a înregistrat: conflictele legate de resurse sunt, în prezent, predominante în Africa (27 de cazuri), pe continentul american (21 de cazuri) și mai puțin predominante în Asia și Oceania (11 cazuri), Orientul Mijlociu și Maghreb (7 cazuri) și Europa (4 cazuri). Situația globală generală nu este statică, iar riscul unor conflicte mai grave sau al unor noi conflicte, în care resursele naturale joacă un rol, există în continuare.

Ruperea legăturii dintre extracția de minerale și conflicte constituie o provocare complexă. Mai întâi, trebuie identificate cauzele principale și cele proxime ale problemelor, precum și cauzele conflictelor și ale fragilității structurale, dinamica acestora și rolurile diferiților actori implicați. Soluțiile trebuie să țină seama de vectorii de instabilitate precum slaba guvernanță, absența securității, incapacitatea de a garanta statul de drept, sărăcia, lipsa serviciilor și a infrastructurii, corupția endemică și disputele politice și funciare continue și să implice o gamă largă de acțiuni – naționale, internaționale, politice, comerciale și educaționale, o mare parte dintre acestea fiind deja în curs de derulare.

Orice nouă acțiune a UE legată de comerțul în domeniu trebuie să fie integrată într-un astfel de context mai amplu și să completeze politica externă a UE și inițiativele de cooperare pentru dezvoltare. De asemenea, aceasta trebuie să țină cont de situația întreprinderilor din UE și de politicile UE cu privire la acestea.

Prezenta comunicare comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant prezintă o serie de inițiative care reflectă aceste considerații. Aceasta se bazează pe opinia potrivit căreia comportamentul responsabil al întreprinderilor care activează în zone de conflict sau în zone cu risc ridicat poate juca un rol socioeconomic puternic și pozitiv în zonele afectate. La baza acesteia se află comunicările din 2011 și 2012[2], în care Comisia și-a exprimat intenția de a analiza noi modalități de a îmbunătăți transparența, inclusiv diligența necesară, la nivelul lanțurilor de aprovizionare, pentru situațiile în care veniturile din industriile extractive sunt utilizate pentru finanțarea războaielor sau a conflictelor interne în țările în curs de dezvoltare bogate în resurse.

Prezenta comunicare însoțește o propunere a Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui sistem al Uniunii pentru autocertificarea cu privire la diligența necesară în cadrul lanțului de aprovizionare a importatorilor responsabili de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și aur[3] provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat[4]. Aceasta prezintă măsuri de însoțire care vor consolida impactul regulamentului și o abordare integrată a UE, pe baza unei consultări publice, a reuniunilor cu părțile interesate și a unei evaluări a impactului efectuate în 2013[5].

Abordarea integrată stabilită în prezenta comunicare abordează trei aspecte principale: reducerea posibilităților pentru grupurile armate de a recurge la comerțul cu staniu, tantal, tungsten și aur în zonele de conflict; îmbunătățirea capacității operatorilor UE – în special, în secțiunea din aval a lanțului de aprovizionare – de a se conforma cadrelor existente privind diligența necesară; și reducerea denaturărilor pe piețele globale pentru cele patru minerale menționate mai sus care provin din zone de conflict și din zone cu risc ridicat, astfel cum este cazul, în prezent, în Regiunea Marilor Lacuri.

1.         Context

1.1       Resursele naturale – vector al dezvoltării

Industriile extractive miniere au potențialul de a contribui în mod semnificativ la dezvoltarea economică din întreaga lume. Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială raportează[6] că producția din sectorul minier reprezintă 24 % din PIB-ul Africii și 9,9 %, precum și 20,4 % în America Latină și, respectiv, Asia. Numai Africa[7] găzduiește 30 % din rezervele mondiale de minerale și chiar un procent mai ridicat de depozite de aur, platină, diamante și mangan. Țările asiatice și cele pacifice se numără printre principalii producători de minereuri de tungsten, nichel, cupru, staniu și fier și găzduiesc un procent important din topitoriile de metale din lume. Exporturile de minerale generează, de asemenea, câștiguri economice considerabile în America Latină[8], în special în Bolivia, Columbia și Peru și, mai recent, în Guatemala.

Cu toate acestea, multe dintre țările înzestrate cu resurse naturale bogate obțin un punctaj scăzut conform indicelui dezvoltării umane al ONU. O explicație este aceea că extracția resurselor prezintă o serie de riscuri și de provocări pentru dezvoltare, inclusiv prin expunerea crescută la acte de corupție, prin tendința spre exportarea resurselor pentru a exclude activitățile economice cu valoare adăugată mai ridicată și prin creșterea gradului de deteriorare a mediului. Extracția resurselor este deseori legată de conflicte și instabilitate, care fac obiectul prezentei comunicări.

Necesitatea de a reduce unele dintre riscurile respective prin îmbunătățirea guvernanței resurselor naturale a dobândit în prezent un caracter global. Trei exemple remarcabile, pe care UE le sprijină, se referă la diamante, la transparența financiară în sectorul extractiv și la speciile de animale și plante pe cale de dispariție, inclusiv la exploatarea forestieră:

În 2000, Adunarea Generală a ONU a adoptat în unanimitate o rezoluție prin care condamna rolul diamantelor în finanțarea conflictelor și sprijinea constituirea unui sistem global de certificare care a condus la sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley (KPCS). UE pune în aplicare sistemul respectiv prin intermediul Regulamentului (CE) nr. 2368/2002. În cadrul Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă din 2002, a fost lansată Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI) pentru a reduce corupția, prin încurajarea raportării publice a plăților efectuate de întreprinderi către guverne cu privire la exploatarea resurselor naturale. Directiva 2013/34/UE a Uniunii conține dispoziții pentru promovarea transparenței financiare în sectorul extractiv și al exploatării forestiere. În conformitate cu Convenția ONU privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) din 1973, UE a adoptat Regulamentul (UE) nr. 995/2010, solicitând tuturor operatorilor care introduc produse din lemn pe piața UE să exercite diligența necesară pentru a stopa furnizarea ilegală de lemn.

Experiența acumulată în domeniile respective poate fi folosită pentru dezvoltarea unei abordări integrate a UE pentru a promova aprovizionarea responsabilă cu minerale din zonele de conflict. Prin intermediul diligenței necesare, întreprinderile pot garanta că respectă drepturile omului și că nu contribuie la conflicte[9] și pot contribui la o mai bună guvernanță în sectorul extractiv. Cu toate acestea, diligența necesară trebuie încurajată astfel încât aceasta să nu descurajeze activitatea minieră legitimă și comerțul aferent în zonele de conflict și zonele cu risc ridicat.

1.2       Inițiative internaționale existente privind aprovizionarea responsabilă

Conceptul de aprovizionare responsabilă este menționat în Orientările actualizate ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale[10] și este în concordanță cu obiectivele și principiile din Principiile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului[11]. Ambele vizează să încurajeze întreprinderile să verifice, în mod proactiv și reactiv, printr-un proces continuu cunoscut sub denumirea de diligență necesară, faptul că activitățile comerciale ale acestora nu contribuie la conflicte și la impacturi negative.

La cel mai înalt nivel internațional, Rezoluția 1952 (2010) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite – destinată în mod specific Republicii Democratice Congo (RDC) și vecinilor săi din Regiunea Marilor Lacuri – a subliniat necesitatea diligenței necesare în gestionarea lanțului de aprovizionare. În iunie 2013, liderii G8 și-au exprimat angajamentul[12] de a crește transparența în industriile extractive și de a sprijini aprovizionarea responsabilă cu minerale care nu fac obiectul unor conflicte provenind din zone de conflict. G8 a anunțat, de asemenea, parteneriate cu Burkina Faso, Columbia, Ghana, Guineea, Mongolia, Myanmar/Birmania, Peru și Tanzania, care vor contribui la o creștere a colaborării în ceea ce privește gestionarea resurselor naturale în sprijinul reformelor politice din țările respective.

UE este angajată în mod activ într-o inițiativă a OCDE privind mineralele care fac obiectul unor conflicte – Orientările privind diligența necesară[13] – și și-a luat angajamentul de a promova respectarea acestora în cadrul Consiliului ministerial al OCDE din mai 2011. Orientările urmăresc să sprijine întreprinderile să respecte drepturile omului și să evite a contribui la conflicte prin practicile lor de aprovizionare cu staniu, tantal, tungsten și aur. Acestea sunt globale în ceea ce privește domeniul de aplicare și furnizează un proces prin care întreprinderile pot pune în aplicare în mod voluntar un sistem de controale și de transparență cu privire la lanțul lor de aprovizionare cu minerale: colectarea și dezvăluirea informațiilor către cumpărătorii imediați cu privire, printre altele, la mina de proveniență, la rutele comerciale și la condițiile pentru a identifica, a evalua și a lua măsuri cu privire la riscurile lanțului de aprovizionare. Un audit independent efectuat de o parte terță este necesar în anumite puncte din cadrul lanțului de aprovizionare. Întreprinderile trebuie să publice un raport anual privind politicile și practicile acestora pentru a genera încrederea publică în măsurile pe care le întreprind.

În 2010, Statele Unite au adoptat Legea Dodd-Frank pentru reforma Wall Street și protecția consumatorilor (Dodd-Frank Wall Street Reform and Consumer Protection Act). Secțiunea 1502 din aceasta introduce transparența lanțului de aprovizionare, solicitând întreprinderilor cotate la bursele din SUA care folosesc „minerale care fac obiectul unor conflicte”[14] în procesele lor de producție să declare proveniența mineralelor și să acționeze cu diligența necesară adecvată. Dispozițiile prevăzute în secțiunea 1502 sunt aplicabile începând cu data de 31 mai 2014, termen până la care întreprinderile afectate trebuie să prezinte Comisiei americane pentru operațiuni bursiere (US Securities and Exchange Commission) primele lor rapoarte anuale privind mineralele care fac obiectul unor conflicte. Deși domeniul de aplicare a legii este în mod oficial limitat la întreprinderile cotate la bursele din SUA, aceasta are efecte considerabile în străinătate, inclusiv în UE, în principal prin intermediul lanțurilor globale de aprovizionare, întrucât furnizorii întreprinderilor cotate la bursele din SUA sunt obligați să contribuie cu informații obținute în urma diligenței necesare.

În 2010, șefii de stat și de guvern din Regiunea Marilor Lacuri – în contextul Conferinței internaționale pentru Regiunea Marilor Lacuri (CIRML) – s-au angajat să lupte împotriva exploatării ilegale a resurselor naturale și au aprobat o Inițiativă regională privind resursele naturale și cele șase instrumente specializate ale acesteia, și anume: adoptarea unui mecanism de certificare regional; armonizarea legislațiilor naționale; o bază de date regională privind fluxurile de minerale; formalizarea sectorului minier artizanal; promovarea Inițiativei privind transparența în industriile extractive (EITI) și dezvoltarea unui mecanism de alertă. Inițiativa regională a condus la adoptarea de către Republica Democratică Congo și Rwanda, în 2012, a unor acte legislative de stabilire a cerințelor privind diligența necesară pentru operatorii acestora pe baza Orientărilor OCDE privind diligența necesară. De asemenea, și alte țări din Regiunea Marilor Lacuri au început să pună în aplicare cadrul CIRML.

Cele trei inițiative au generat sau au stimulat dezvoltarea ulterioară a unor inițiative publice și private mai specifice. O listă neexhaustivă include inițiativa referitoare la lanțul de aprovizionare cu staniu („Tin Supply Chain Initiative”) a International Tin Research Institute, inițiativa privind lanțurile de aprovizionare certificate („Certified Trading Chains Initiative”), programul referitor la topitoriile fără legătură cu conflictele („Conflict-Free Smelter Program”), metoda „Analytical Fingerprint”, proiectul „Solutions for Hope”, inițiativa privind extracția de staniu care nu contribuie la conflicte („Conflict-Free Tin Initiative”), alianța între actori publici și privați pentru un comerț cu minerale responsabil („Public Private Alliance for Responsible Minerals Trade”), proiectul PROMINES, inițiativa „Trading Centres”, standardul referitor la exploatarea auriferă fără conflicte („Conflict-Free Gold Standard”) al World Gold Council, „Good Delivery List” a London Bullion Market Association, precum și practicile și standardele promovate de Responsible Jewellery Council[15].

1.3       Mediul de funcționare pentru întreprinderile din UE

Figura 1 oferă o reprezentare simplificată a unui lanț de aprovizionare pentru minerale și metale. Activitățile din amonte implică extracția, comercializarea și topirea și sunt efectuate în țara producătoare. Pentru majoritatea țărilor afectate de conflicte, topirea are loc într-o țară terță. Activitățile din aval implică comercializarea, transformarea ulterioară și asamblarea într-un produs final vândut consumatorilor. O gamă largă de sectoare industriale comercializează sau prelucrează staniu, tantal, tungsten și aur, inclusiv industria automobilistică, electronică, industria aerospațială, industria ambalajelor, construcțiile, iluminatul, mașinile și utilajele industriale, precum și industria bijuteriilor. Potențial, acestea includ aproximativ 880 000 de întreprinderi din UE, majoritatea fiind întreprinderi mici sau mijlocii. Evaluarea impactului realizată pentru regulament estimează că există aproximativ 300 de comercianți în UE și aproximativ 20 de topitorii/rafinării care importă minereuri și metale derivate din cele patru minerale și peste 100 de producători de componente în UE care importă metale derivate. La nivel global, există aproximativ 140 de rafinării de aur și 280 de topitorii pentru celelalte trei minerale.

Figura 1

Mineralele care provin din zone de conflict continuă să facă obiectul cererii din partea topitoriilor/rafinăriilor. Operatorii respectivi sunt bine poziționați pentru a identifica proveniența mineralului achiziționat. Aceștia reprezintă ultima etapă din lanțul de aprovizionare în care încă este realizabilă din punct de vedere tehnic reconstituirea trasabilității provenienței mineralelor și pot avea un efect de pârghie asupra comportamentului responsabil de aprovizionare în țările producătoare. Inițiativele existente referitoare la diligența necesară recunosc valoarea colaborării cu topitorii responsabile. Pe baza unor cercetări proprii ale Comisiei Europene, numai 16 % din topitoriile din întreaga lume și 18 % din topitoriile din UE pentru staniu, tantal și tungsten exercită în prezent diligența necesară. Aproximativ 40 % din rafinăriile de aur din lume și 89 % din rafinăriile de aur din UE sunt angajate în sisteme de diligență necesară. [16]

Deși Orientările OCDE privind diligența necesară oferă un cadru de acțiune, eforturile actuale de asigurare a conformității sunt fragmentate, iar întreprinderile interesate beneficiază de stimulente limitate pentru a acționa în acest sens. Jumătate dintre respondenții din aval la consultarea publică și-au exprimat interesul – sau sunt obligați din punct de vedere legal, în principal de Legea Dodd-Frank – să se aprovizioneze în mod responsabil și să acționeze cu diligența necesară în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare. Vectorii asigurării conformității, fără caracter de reglementare, includ politicile de responsabilitate socială corporativă, imaginea și cererea din partea consumatorilor.

Un studiu din 2013[17] arată că diligența necesară în cadrul UE nu este răspândită la scară largă. Numai 12 % din întreprinderile cotate la bursele din UE care nu intră în mod direct sub incidența legislației americane fac referire pe website-urile lor la mineralele care fac obiectul unor conflicte. Acest lucru este datorat parțial faptului că Orientările OCDE privind diligența necesară, Legea Dodd-Frank și cadrul CIRML sunt recente, dar și faptului că întreprinderile europene întâmpină provocări în ceea ce privește punerea în aplicare (și anume, dimensiunea lanțurilor de aprovizionare, operatori multipli, lipsa unei conștientizări). Cu toate acestea, 150 000-200 000 de întreprinderi din UE – în mare parte operatori din aval – sunt implicate în lanțurile de aprovizionare ale celor 6 000 de întreprinderi cotate la bursele din SUA.

În cazul specific al Regiunii Marilor Lacuri, este necesară o dezvoltare suplimentară a capacității în regiune pentru a garanta punerea cu succes în aplicare a cadrului CIRML. Conformitatea cu Legea Dodd-Frank, în special, prezintă o provocare suplimentară. Există indicii conform cărora legea respectivă a avut un efect disuasiv în ceea ce privește aprovizionarea cu minerale din Regiunea Marilor Lacuri, indiferent dacă mineralele sunt extrase sau nu în mod legitim[18]. Unele întreprinderi afectate aplică o strategie fără riscuri și se aprovizionează din mine din afara regiunii sau chiar din afara Africii. Restul de minerale „care nu fac obiectul unor conflicte” ajung cu greu pe piețele din SUA sau UE și deseori sunt comercializate sub prețul pieței. Pierderea comerțului înseamnă pierderea mijloacelor locale de subzistență într-un cadru în care posibilitățile găsirii unor locuri de muncă alternative sunt limitate, în special în cazul mineritului artizanal sau la scară mică.

O abordare integrată a UE pentru promovarea aprovizionării responsabile trebuie să valorifice inițiativele existente și să sprijine adoptarea Orientărilor OCDE privind diligența necesară. Aceasta ar trebui să stimuleze un grad mai ridicat de conformitate la nivelul topitoriilor, inclusiv în afara UE, și să faciliteze un flux mai bun al informațiilor obținute în urma diligenței necesare de-a lungul lanțului de aprovizionare, cu costuri relativ reduse[19].

1.4       Acțiuni existente ale UE în domeniul politicii externe, al politicii de dezvoltare și al altor politici

Ruperea legăturii dintre extracția resurselor și conflicte necesită o abordare cuprinzătoare care să vizeze cauzele principale ale problemei: conflictul, slaba guvernanță și lipsa dezvoltării. Soluționarea acestor probleme face parte din acțiunea externă a UE, iar obiectivul specific al strategiei UE este de a sprijini eforturile țărilor în curs de dezvoltare pentru a eradica sărăcia, astfel cum se arată în comunicarea „O agendă a schimbării” adoptată în 2011[20]. Agenda promovează atât buna guvernanță și drepturile omului, cât și creșterea economică integratoare. De asemenea, aceasta promovează colaborarea nu doar cu partenerii de dezvoltare ai UE – guvernele țărilor în curs de dezvoltare – ci și cu sectorul privat, precum și cu organizații internaționale precum ONU. În punerea în aplicare a agendei, UE acordă o atenție deosebită rolului societății civile, responsabilizării comunităților locale și proceselor decizionale transparente și responsabile.

O altă inițiativă relevantă este Parteneriatul UE-ONU privind terenurile, resursele naturale și prevenirea conflictelor[21], încheiat în 2008, sprijinit de UE prin Instrumentul de stabilitate și prin intermediul căruia este furnizată asistență comună țărilor terțe pentru a preveni și a soluționa conflictele legate de resursele naturale. Prin intermediul parteneriatului, UE sprijină o abordare interinstituțională cu ONU în sectorul în cauză, în conformitate cu raportul privind consolidarea păcii în urma conflictelor (2012) al Secretariatului General al ONU.

UE are o strategie coerentă și integrată privind accesul la materii prime pentru Uniunea Europeană. Inițiativa privind materiile prime[22] și Parteneriatul european pentru inovare privind materiile prime[23] reprezintă politici cuprinzătoare ale UE care vizează accesul durabil la materii prime și care abordează, de asemenea, guvernanța, infrastructura și competențele în țări terțe.

Prin Strategia UE privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI)[24], Comisia promovează comportamentul responsabil în afaceri, în special în ceea ce privește conformitatea cu principiile și orientările privind responsabilitatea socială a întreprinderilor recunoscute la nivel internațional, precum Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului.

În 2013, UE a publicat ghiduri privind punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului în trei sectoare de afaceri, inclusiv tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) și sectorul petrolier și gazier[25].

În contextul politicii externe a UE, se află, de asemenea, în curs de derulare o serie de alte acțiuni regionale relevante.

Dilema Africii privind resursele a fost recunoscută în Strategia comună Africa-UE din 2007, care identifică buna guvernanță a resurselor naturale drept un obiectiv important pentru cooperare.

UE sprijină Viziunea africană privind mineritul (African Mining Vision), adoptată de Uniunea Africană în 2009, pentru a garanta o exploatare transparentă, echitabilă și optimă a resurselor minerale, precum și organismul de punere în aplicare a acesteia, Centrul african de dezvoltare a mineralelor. Aceasta intensifică sprijinul pentru alte acțiuni comune, inclusiv Facilitatea africană pentru sprijin juridic, care asistă guvernele africane în negocierea de contracte complexe cu sectorul privat, consolidând astfel sustenabilitatea și caracterul integrator al tranzacțiilor. Cooperarea în domeniul geologic va fi sprijinită în cadrul noului program panafrican al UE. UE sprijină, de asemenea, punerea în aplicare în regiune a inițiativelor globale de aprovizionare responsabilă cu privire la diamantele care fac obiectul unor conflicte, la transparență și la produsele forestiere (KPCS, EITI, CITES).

De asemenea, UE a întreprins acțiuni mai specifice în ceea ce privește Regiunea Marilor Lacuri. În iunie 2013, Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant au adoptat o comunicare comună privind un „Cadru strategic pentru Regiunea Marilor Lacuri”[26], stabilind o abordare coerentă și cuprinzătoare a UE la nivel regional, național și local pentru diferitele cauze ale crizei.

În acest context, UE a formulat propuneri de politică pentru a aborda legăturile dintre exploatarea și comercializarea resurselor minerale naturale și conflictele și instabilitatea din Regiunea Marilor Lacuri. UE sprijină, de asemenea, Inițiativa regională a CIRML privind resursele naturale și programul de punere în aplicare a Orientărilor OCDE privind diligența necesară prin fonduri din Instrumentul de stabilitate. În viitor, este posibilă luarea în considerare a unor proiecte transfrontaliere care să includă gestionarea frontierelor și a vămilor.

În Asia și în Pacific, UE acționează cu privire la aspectele legate de resurse prin promovarea aderării la Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI), unde poate fi observată o tendință de participare încurajatoare (țări participante: Mongolia și Timorul de Est; țări candidate: Afghanistan, Indonezia și Insulele Solomon; Myanmar/Birmania și Papua Noua Guinee și-au anunțat intenția de a aplica la EITI, iar Filipine a depus cererea pentru statutul de candidată la EITI). Asia găzduiește aproximativ 65 % din cele 280 de topitorii cunoscute din întreaga lume pentru staniu, tantal și tungsten, localizate în țări precum China (73), Malaysia (5) și Indonezia (34). De asemenea, având în vedere dezvoltarea lor economică și nevoile de aprovizionare corespunzătoare, țările respective vor fi parteneri prioritari pentru angajamentul UE.

În America Latină, UE și țările andine au inițiat un dialog privind industriile extractive și aprovizionarea responsabilă, identificând posibile domenii de cooperare, inclusiv impactul mai amplu socioeconomic și asupra mediului al activităților miniere. Abordarea acestor aspecte face parte din acțiunea externă a UE. Conformitatea cu EITI în regiune este scăzută, singura țară care se conformează acesteia fiind Peru, însă interesul pentru această inițiativă este în creștere, în special în Honduras, în Guatemala și în Columbia.

2.           O abordare integrată a UE cu privire la aprovizionarea responsabilă

În acest context, este necesar să se depună eforturi în direcția unei abordări integrate a UE pentru a promova aprovizionarea responsabilă cu minerale din zone de conflict și din zone cu risc ridicat. În acest scop, propunerea Comisiei de regulament și o serie de măsuri de însoțire vizează reducerea posibilităților grupurilor armate de a recurge la comerțul cu staniu, tantal, tungsten și aur în zone de conflict, îmbunătățirea capacității operatorilor UE – mai ales pe segmentul din aval al lanțului de aprovizionare – de a se conforma cadrelor existente privind diligența necesară, precum și reducerea denaturărilor pe piețele globale pentru cele patru minerale menționate mai sus care provin din zone de conflict și din zone cu risc ridicat.

Într-un sens mai larg, abordarea integrată a UE și politicile și inițiativele acesteia privind aprovizionarea responsabilă sunt integrate în abordarea cuprinzătoare mai amplă a Uniunii cu privire la zonele de conflict și la zonele cu risc ridicat. Acestea promovează, printre altele, soluționarea conflictelor, pacea și securitatea, respectarea drepturilor omului (inclusiv necesitatea de a lupta împotriva traficului de ființe umane), buna guvernanță și statul de drept, precum și dezvoltarea durabilă. Printre exemple se numără Cadrul strategic pentru Regiunea Marilor Lacuri, pentru problema exploatării ilegale a resurselor naturale, dar și Cadrul strategic pentru Cornul Africii și strategia UE pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel.

2.1       Propunere de regulament de instituire a unui sistem al Uniunii pentru autocertificarea voluntară a „importatorilor responsabili” ai UE

Propunerea Comisiei de regulament de instituire a unui sistem al Uniunii pentru autocertificarea cu privire la diligența necesară în cadrul lanțului de aprovizionare a importatorilor responsabili de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și aur vizează să sprijine întreprinderile din UE care acționează cu diligența necesară pentru a contribui la reducerea la minimum a riscului de finanțare a grupurilor armate. Aceasta urmărește, de asemenea, să promoveze aprovizionarea responsabilă cu mineralele provenind din regiuni de conflict și cu risc ridicat pentru a mări volumul comerțului legitim. Abordarea UE va concentra diligența necesară asupra operatorilor din amonte ai lanțului de aprovizionare și va facilita transmiterea în aval a informațiilor de calitate și a bunelor practici. În concordanță cu mesajul principal al respondenților din cadrul consultării publice, abordarea este concepută să respecte natura globală a lanțurilor de aprovizionare complexe și se bazează pe Orientările OCDE privind diligența necesară, sprijinind conformitatea cu acestea. Având în vedere toate aceste aspecte, domeniul geografic de aplicare atât a regulamentului, cât și a măsurilor de însoțire este global, iar activitățile vor fi în principal orientate spre procese.

Din punct de vedere operațional, proiectul de regulament instituie un sistem voluntar de autocertificare pentru importatorii care urmăresc să importe oricare dintre cele patru minerale sau metale în UE în mod responsabil. Importatorii care aderă la acesta vor trebui să pună în aplicare Orientările OCDE privind diligența necesară, să furnizeze asigurări de audit și să divulge informații autorităților competente ale statelor membre. Pe baza informațiilor divulgate, UE, în urma consultării OCDE, va emite anual o listă cu topitoriile și rafinăriile care sunt considerate furnizori responsabili. Aceasta va oferi o vizibilitate sporită și va stimula o mai bună responsabilizare publică. De asemenea, lista va identifica în mod specific rafinăriile/topitoriile care se aprovizionează în mod responsabil din zone de conflict, pentru a stimula comerțul legitim. Sistemul va fi evaluat după trei ani (sau mai devreme, dacă informațiile disponibile vor permite acest lucru), iar rezultatele vor fi folosite în scopul luării de decizii cu privire la viitorul abordării UE și pentru modificări ale cadrului de reglementare, astfel încât acesta să devină un sistem obligatoriu, dacă este cazul și pe baza unei evaluări viitoare a impactului.

2.2       Măsuri de însoțire ale UE pentru promovarea aprovizionării responsabile

Sunt prevăzute următoarele măsuri de însoțire pentru a încuraja în continuare aprovizionarea responsabilă cu minerale.

Stimulente pentru întreprinderi pentru a promova aprovizionarea responsabilă

Comisia invită întreprinderile din UE să-și folosească poziția pe piață pentru a promova aprovizionarea responsabilă. Următoarele măsuri furnizează stimulente pentru a acționa în acest sens.

Promovarea practicilor responsabile în topitorii și rafinării

UE a furnizat sprijin financiar pentru punerea în aplicare a Orientărilor OCDE privind diligența necesară din ianuarie 2014 și va continua să facă acest lucru prin Instrumentul de stabilitate. Sprijinul se va axa pe activitățile de dezvoltare a capacității și de sensibilizare, vizând autoritățile publice, sectorul privat și organizațiile societății civile implicate în lanțul de aprovizionare cu minerale din zone de conflict și din zone cu risc ridicat. Comisia va evalua, în continuare, fezabilitatea furnizării de asistență financiară către OCDE sau alte organisme pentru programe vizând promovarea transparenței și a practicilor referitoare la diligența necesară în rândul topitoriilor/rafinăriilor din UE și din afara UE.

Posibilități de finanțare pentru IMM-uri pentru sistemul de certificare voluntară

Comisia va analiza finanțarea pentru promovarea adoptării viitorului sistem de certificare voluntară în rândul importatorilor din UE. Finanțarea va fi analizată în cadrul Programului pentru competitivitatea întreprinderilor și IMM-uri (COSME)[27], care a fost adoptat la data de 5 decembrie 2013.

Stimulente pentru achiziții publice

Comisia va promova adoptarea atât a certificatului de importator responsabil, cât și a listei cu topitoriile/rafinăriile responsabile, prin clauze de execuție prevăzute în contractele proprii de achiziții publice ale Comisiei Europene. Prin urmare, produsele achiziționate prin achiziții publice care conțin staniu, tantal, tungsten și/sau aur vor trebui să respecte Orientările OCDE privind diligența necesară sau sisteme echivalente privind diligența necesară pentru a îndeplini obligațiile contractuale.

Utilizarea rețelelor de tranzacții între guvern și întreprinderi (government-to-business) pentru a facilita adoptarea certificatului UE de „importator responsabil”

Pentru a promova procedura de certificare stabilită în temeiul proiectului de regulament, Comisia va invita centrele naționale de contact stabilite în temeiul Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale și alte rețele relevante să contribuie la creșterea conștientizării. Rețeaua întreprinderilor europene (EEN) – o rețea de sprijinire a întreprinderilor care oferă servicii pentru a susține întreprinderile europene – ar putea crește gradul de conștientizare al operatorilor UE cu privire la abordarea integrată a UE, la importanța diligenței necesare și la consecințele aprovizionării iresponsabile din zone de conflict.

„Scrisorile de intenție” – angajamente ale industriei

Operatorii economici ai UE și-au exprimat disponibilitatea, prin intermediul consultării publice, al documentelor de poziție și al studiilor, de a-și consolida angajamentul în ceea ce privește aprovizionarea responsabilă cu minerale din zone de conflict și din zone cu risc ridicat. UE va lua măsuri pentru a face vizibile eforturile întreprinderilor care furnizează scrisori de intenție anunțându-și angajamentele relevante.

Dialoguri politice cu țări terțe și cu alte părți interesate

· Valorificarea dialogurilor politice existente

UE va folosi dialogurile sale politice, de dezvoltare, comerciale și de securitate și contactele cu guvernele din țările miniere, producătoare, de prelucrare și consumatoare pentru a dezvolta în continuare o cunoaștere comună – la nivel național și regional – a nevoilor, provocărilor și oportunităților extracției responsabile și fără conflicte a mineralelor. De exemplu, UE va aborda aprovizionarea responsabilă și contribuția acesteia la dezvoltarea durabilă în cadrul dialogurilor sale cu țările din America de Sud și din Caraibe, acordând atenția necesară provocărilor legate de sustenabilitate ale mineritului artizanal și informal. Se va urmări un angajament complementar concomitent cu sectorul privat și cu societatea civilă, în special în țările producătoare.

Includerea țărilor care găzduiesc topitorii

UE va colabora cu țările în care sunt localizate majoritatea topitoriilor/rafinăriilor din lume, în special cu China, Malaysia, Indonezia, Thailanda și Rusia, pentru a promova abordarea sa integrată pentru o aprovizionare responsabilă și pentru a garanta o mai mare implicare din partea întreprinderilor din jurisdicțiile din afara UE. În 2015, UE va organiza o conferință internațională privind aprovizionarea responsabilă cu minerale provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat.

· Un capitol privind aprovizionarea responsabilă în cadrul dialogurilor privind materiile prime

UE va folosi dialogurile sale privind materiile prime purtate, printre alții, cu China, Japonia și Mongolia pentru a promova abordarea integrată privind aprovizionarea responsabilă. Comisia a lansat recent un dialog privind materiile prime cu Myanmar/Birmania. În sens mai larg, Comisia și Înaltul Reprezentant vor continua să promoveze un dialog diplomatic puternic și coerent al UE privind materiile prime, abordând legătura dintre securitate și dezvoltare în mod concertat și strategic.

Cooperarea pentru dezvoltare cu țări terțe

UE va folosi, de asemenea, relațiile sale de colaborare existente cu guvernele din Africa, Asia, America Latină și Caraibe pentru a aborda extracția și comercializarea responsabilă și fără conflicte a mineralelor. Liniile-cheie de intervenție prin care UE poate sprijini țările partenere sunt:

transpunerea Orientărilor OCDE privind diligența necesară în cadre și legi naționale privind diligența necesară; consolidarea capacității de punere în aplicare a cadrelor naționale privind diligența necesară; sprijinirea acțiunilor de sensibilizare și a dialogurilor politice în țările în cauză între autoritățile guvernamentale locale și centrale, organizațiile societății civile și operatorii economici; asigurarea vizibilității acțiunilor derulate și a rezultatelor obținute de către țările producătoare.

De asemenea, UE va intensifica cooperarea între țările producătoare și cele consumatoare, inclusiv prin proiecte comune, de exemplu privind mineritul durabil și buna guvernanță, ținând cont, de asemenea, de specificul mineritului artizanal.

Intermediar de încredere – o diplomație a materiilor prime

UE se declară pregătită să acționeze în calitate de intermediar de încredere în contextul inițiativelor cu părți interesate multiple, sprijinind și încurajând aprovizionarea și comerțul responsabil între participanți. Serviciile Comisiei și SEAE vor colecta și analiza datele privind inițiativele cu părți interesate multiple. Se va acorda atenția cuvenită alianțelor public-privat.

Statele membre ale UE

Comisia și Înaltul Reprezentant invită statele membre ale UE să sprijine eforturile privind diligența necesară depuse de întreprinderile din jurisdicțiile lor prin acțiuni adecvate la nivel național. Ar putea fi dezvoltate inițiative complementare în domeniul informării consumatorilor și al etichetării și ar putea fi create stimulente suplimentare pentru a incita întreprinderile să adopte comportamente responsabile. De asemenea, Comisia va încuraja statele membre ale UE să favorizeze adoptarea Orientărilor OCDE privind diligența necesară sau a unor sisteme echivalente prin clauze de execuție prevăzute în contractele de achiziții semnate de autoritățile acestora, astfel cum se prevede în Directiva UE privind achizițiile publice. În acest sens, Comisia va elabora recomandări și orientări privind punerea în aplicare destinate ordonatorilor de credite din statele membre.

3.                     Colaborare pentru o abordare integrată a UE

Un cadru UE mai clar bazat pe Orientările OCDE privind diligența necesară ar trebui să faciliteze eforturile actuale depuse de operatorii economici din UE pentru a stabili procese adecvate privind diligența necesară. Întrucât UE este cea mai mare piață din lume pentru minerale și metale, o mai mare coeziune în cadrul Uniunii ar trebui să contribuie la stimularea cererii pentru o aprovizionare responsabilă și, prin extensie, să faciliteze comerțul cu minerale extrase în conformitate cu cerințele naționale sau ale OCDE privind diligența necesară.

Succesul inițiativei va depinde într-o mare măsură de implicarea sectorului privat din UE, în special a întreprinderilor care importă minereuri de staniu, tantal și tungsten sau metale derivate din acestea și aur. Comisia și Înaltul Reprezentant invită operatorii economici din UE să adopte abordarea integrată propusă, să contribuie la consolidarea realizărilor acesteia și să o dezvolte în continuare.

Comisia și Înaltul Reprezentant invită Consiliul și Parlamentul European să sprijine abordarea integrată a UE pentru aprovizionarea responsabilă cu minerale.

[1]     Conflict Barometer, Heidelberg Institute for International Conflict Research, 2012.

[2]     COM(2011) 25 final și COM(2012) 22 final.

[3]     Două instrumente internaționale principale privind diligența necesară acoperă cele patru minerale; a se vedea, de asemenea, secțiunea 1.2.

[4]     Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui sistem al Uniunii pentru autocertificarea cu privire la diligența necesară în cadrul lanțului de aprovizionare a importatorilor responsabili de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și aur provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat.

[5]     Document de lucru al serviciilor Comisiei, Evaluare a impactului care însoțește documentul Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui sistem al Uniunii pentru autocertificarea cu privire la diligența necesară în cadrul lanțului de aprovizionare a importatorilor responsabili de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și aur provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat.

[6]     World Statistics on Mining and Utilities 2010 – date privind producția din sectorul minier pentru anul 2007.

[7]     Africa Progress Report 2013.

[8]     În 2012, în Bolivia, sectorul minier a reprezentat, în medie, 7,3 % din PIB și 27,8 % din exporturile totale, iar în Columbia, 2,4 % din PIB și 17,1 % din exporturile totale. În 2011, în Peru, acesta a reprezentat, în medie, 14,5 % din PIB și 59 % din exporturile totale.

[9]     OCDE (2013), Orientările OCDE privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone de conflict și din zone cu risc ridicat: A doua ediție, publicație a OCDE, http://dx.doi.org/10.1787/9789264185050-en, pagina 8.

[10]    Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, OCDE, ediția 2011.

[11]    Principii directoare privind afacerile și drepturile omului, Biroul pentru drepturile omului al Înaltului comisar al ONU, New York și Geneva, 2011.

[12]    Summitul liderilor G8 de la Lough Erne, Comunicat, punctul 40, 18 iunie 2013.

[13]    OCDE (2013), Orientările OCDE privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone de conflict și din zone cu risc ridicat: a doua ediție, publicație a OCDE, http://dx.doi.org/10.1787/9789264185050-en.

[14]    Definite în lege ca staniu, tantal, tungsten sau aur provenind din Republica Democratică Congo sau dintr-o țară învecinată.

[15]    Conflict minerals - an evaluation of the Dodd-Frank Act and other resource-related measures. Öko-Institut e.V. Freiburg, august 2013, capitolul 6.

[16]    Datele privind aurul provin de la London Bullion Market Association, majoritatea membrilor acesteia acționând cu diligența necesară. Un număr estimat de 50 de rafinării din întreaga lume funcționează în afara asociației.

[17]    Conflict due diligence by European Companies, Stichting Onderzoek Multinationale Ondernemingen, octombrie 2013.

[18]    Conflict minerals - an evaluation of the Dodd-Frank Act and other resource-related measures. Öko-Institut e.V. Freiburg, august 2013, pagina 27.

[19]    A se vedea nota de subsol 5. Anexa III la documentul de lucru al serviciilor Comisiei conține un studiu extern privind evaluarea costurilor de conformitate cu diligența necesară, a beneficiilor și a efectelor aferente asupra operatorilor selectați în legătură cu aprovizionarea responsabilă cu mineralele selectate (staniu, tantal, tungsten și aur). Principalul rezultat al sondajului referitor la industriile în cauză derulat în contextul studiului este acela că majoritatea respondenților au raportat un nivel relativ scăzut al costurilor pentru diligența necesară și eforturile de raportare. Cheltuielile sunt, în principal, estimate la 13 500 EUR pentru eforturile inițiale (74 %) și la 2 700 EUR pentru eforturile ulterioare continue (63,8 %).

[20]   COM (2011) 637 final.

[21] http://www.un.org/en/land-natural-resources-conflict/index.shtml

[22]    COM (2008) 699 final.

[23]    COM (2012) 82 final.

[24]    COM (2011) 681 final.

[25]    http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sustainable-business/corporate-social-responsibility/humanrights/index_en.htm.

[26]    JOIN (2013) 23 final.

[27]    Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) (2014 – 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1639/2006/CE – programul COSME prevede acțiuni pentru facilitarea accesului IMM-urilor pe piețele din Uniune și din afara Uniunii, cum ar fi furnizarea de informații privind obstacolele existente la intrarea pe piață și oportunitățile comerciale, achizițiile publice și procedurile vamale și îmbunătățirea serviciilor de sprijin în ceea ce privește standardele și drepturile de proprietate intelectuală.