6.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 67/160

1.1

CESE susține strategia privind adaptarea la schimbările climatice propusă de Comisie, subliniind totodată caracterul prioritar și fundamental al politicilor de atenuare, dat fiind că s‒au constatat deja efecte negative ale schimbărilor climatice în Europa.

1.2

În procesul de punere în aplicare a noului plan de adaptare trebuie să se țină seama de faptul că creșterea temperaturilor în Europa și posibilitatea intensificării fenomenelor extreme pot face ca daunele provocate persoanelor, economiei și mediului înconjurător să fie, eventual, mai mari decât cele prevăzute inițial.

1.3

Strategia privind adaptarea trebuie să conțină măsuri specifice pentru zonele urbane – în care trăiește trei sferturi din populația europeană – și pentru zonele rurale care sunt deosebit de sensibile la variațiile climatice.

1.4

Deoarece întreprinderea de acțiuni de către statele membre este esențială, trebuie remarcat că, de la publicarea Cărții albe, în 2009, progresele înregistrate în anumite domenii au fost insuficiente. Comisia trebuie să aibă în vedere necesitatea de a juca un rol mai activ, în virtutea competențelor conferite de TFUE.

1.5

CESE consideră drept foarte importantă alocarea, în viitorul cadru financiar multianual (CFM), a 20 % din bugetul total unor măsuri privind clima. Alocarea unei sume de 192 de miliarde EUR acestui scop reprezintă o creștere considerabilă.

1.6

Atât noua strategie de adaptare, cât și CFM presupun evoluții importante sub aspectul integrării diferitelor politici și instrumente financiare ale Uniunii.

1.7

Propunerea Comisiei ar trebui să ofere o perspectivă financiară mai largă, care să includă și contribuțiile indispensabile care vor trebui să vină din partea statelor membre, a mediului antreprenorial și a familiilor.

1.8

Comitetul îndeamnă statele membre care nu au făcut încă acest lucru să acționeze rapid în vederea elaborării și aplicării stricte de strategii naționale de adaptare.

1.9

Prin observațiile formulate în prezentul aviz, CESE se declară de acord, în general, cu măsurile propuse de Comisie.

1.10

CESE propune să se studieze în special schimbările structurale pe care strategia de adaptare le va determina în anumite politici și în producția de bunuri și servicii, ținând cont – printre altele – de efectele asupra ocupării forței de muncă, industriei, construcțiilor, cercetării, dezvoltării și inovării.

2.1

Cartea albă „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european”, din 2009 (1), a propus un cadru de acțiune în două etape, dintre care prima (2009-2012) consta într-o strategie de adaptare bazată pe 33 de acțiuni.

2.2

Comunicarea supusă examinării vizează cea de-a doua etapă, axată pe trei obiective:

În legătură cu aceste obiective, se propun opt măsuri.

2.3

Comisia este de părere că, dacă se va opta pentru abordări coerente, flexibile și participative, va fi mai ieftin să se ia măsuri timpurii, planificate, de adaptare, decât să se plătească prețul neadaptării. Conform unor diverse estimări, având în vedere actualele tendințe, schimbările climatice vor implica, îndeosebi în cazurile cele mai nefavorabile, costuri economice majore pentru UE, dacă nu se adoptă măsuri adecvate (2).

2.4

Măsurile de adaptare vor trebui luate atât la nivel local, cât și regional și național.

3.1

CESE susține strategia de adaptare la schimbările climatice propusă de Comisie și este de acord cu afirmația acesteia, conform căreia incertitudinea nu poate fi folosită ca motiv pentru a nu lua măsuri. Totodată, subliniază caracterul prioritar și fundamental al politicilor de atenuare, întrucât datele disponibile demonstrează în suficientă măsură efectele negative produse deja în Europa și confirmă previziunea legată de înrăutățirea situației pe viitor.

3.2

La mijlocul anilor '90, UE a demarat o campanie de limitare a încălzirii globale la 2 °C peste nivelul preindustrial, acest lucru fiind în cele din urmă decis cu ocazia Conferinței de la Cancún (2010). Respectarea acestei limite presupune o reducere substanțială a emisiilor de gaze cu efect de seră, însă tendința evoluează în direcția opusă. În procesul de punere în aplicare a noului plan de adaptare trebuie să se țină seama de faptul că, în Europa, temperatura crește mai repede decât se întâmplă, în medie, în restul țărilor de pe glob, fiind posibilă intensificarea fenomenelor extreme, ceea ce ar putea însemna că daunele suferite de persoane, de economie și de mediu ar putea fi mai mari decât se estimase inițial.

3.3

CESE subliniază că, în zonele urbane – în care trăiește trei sferturi din populația europeană ‒, înlocuirea vegetației naturale cu clădiri și construcții de diverse tipuri sporește daunele provocate de anumite fenomene naturale. Printre altele, efectele căldurii și inundațiile vor afecta familiile și mai ales peroanele vulnerabile (copii, persoane în vârstă), viața economică, turismul și infrastructurile, efectele negative făcându-se simțite și sub aspectul ocupării forței de muncă și al nivelului de viață al populației. La rândul lor, zonele rurale sunt deosebit de sensibile la variațiile climatice (din cauza impactului acestora asupra agriculturii, creșterii animalelor și exploatării pădurilor), fiind expuse riscului de depopulare și de proliferare a sărăciei.

3.4

Un element important legat de adaptarea la schimbările climatice este faptul că indicatorii climatici variază atât în timp, cât și de la o microregiune la alta. Aceasta depinde mai întâi de toate de temperatură, ploaie și zăpadă, vânt și umiditate. Normele urbanistice și de construcție vor trebui adaptate la viitoarele valori maxime și minime. De exemplu, va trebui ca pădurile să fie suficient de rezistente pentru a putea face față celui mai puternic uragan care ar putea apărea în ciclul lor de viață, care este de obicei de o sută de ani.

3.5

Adaptarea la schimbările climatice va implica, inevitabil, cheltuieli de natura unei datorii implicite, conform definiției principiilor care se află la baza metodei de calcul a datoriei publice. În cazul în care un deficit suplimentar de acest tip apare în finanțele publice, datoria implicită devine una explicită. Totuși, prin măsuri de protecție împotriva inundațiilor, de exemplu, pot fi evitate daune considerabile. Rezultatul investițiilor în adaptare diferă mult în funcție de sursa de finanțare, fie aceasta europeană, națională, antreprenorială sau familială. Propunerea Comisiei cuantifică în mod oarecum detaliat doar sursele UE. Cu toate acestea, va trebui să se facă apel la toate aceste surse, prin intermediul unor structuri și volume care să garanteze eficiența.

3.6

Până în prezent, cincisprezece state membre au adoptat strategii naționale de adaptare, însă doar treisprezece dintre ele au planuri de acțiune specifice. După cum semnalează Comisia, la patru ani de la publicarea Cărții albe și în pofida situației presante, „în cele mai multe cazuri, adaptarea este într-un stadiu incipient, cu destul de puține măsuri concrete pe teren”. De aceea, Comitetul îndeamnă statele membre care nu au făcut încă acest lucru să acționeze rapid în vederea elaborării și aplicării stricte de strategii naționale de adaptare.

3.7

În ceea ce privește strategia de adaptare a UE, Comisia a îndeplinit până acum un rol indispensabil de sprijinire, promovare și coordonare a deciziilor statelor membre, cărora le revine principala responsabilitate de adoptare a unor măsuri eficiente și coordonate de prevenire a riscurilor asociate schimbărilor climatice. Acțiunea statelor membre este crucială, însă trebuie subliniat în acest sens faptul că, sub aspectul adaptării, în anumite domenii nu s‒au făcut suficiente progrese de la publicarea Cărții albe. Prin urmare, Comisia trebuie să aibă în vedere necesitatea de a juca un rol mai activ în privința schimbărilor climatice, în virtutea competențelor conferite de TFUE.

3.8

În cadrul financiar multianual (CFM) propus pentru perioada 2014-2020 (3), Comisia a sugerat ca cel puțin 20 % din bugetul total să fie alocat acțiunilor în domeniul climei. CESE consideră foarte important faptul că acest principiu a fost acceptat de către Consiliu și Parlament. În noul CFM, acțiunile din domeniul climei implică un cost total (pentru atenuare și adaptare) de circa 192 de miliarde EUR. Aceasta reprezintă o creștere semnificativă, având în vedere că, în CFM 2007-2013, măsurilor de adaptare li s-au alocat doar 6 miliarde EUR.

3.9

CESE consideră drept esențială integrarea, în mod orizontal, a acțiunilor privind clima în diversele politici și instrumente financiare ale Uniunii (Fondul de coeziune, fondurile structurale, cercetarea și dezvoltarea, PAC, rețelele transeuropene etc.). Atât noua strategie, cât și CFM 2014-2020 prevăd evoluții în această direcție.

3.10

Având în vedere că înrăutățirea efectelor schimbărilor climatice și politicile UE în materie de atenuare și adaptare determină o sporire a sarcinilor Agenției Europene de Mediu (AEM), CESE propune analizarea posibilității de creștere a resurselor umane și financiare.

3.11

Comitetul semnalează faptul că o strategie de adaptare trebuie să țină seama de efectele schimbărilor climatice asupra sănătății oamenilor, aspect cu privire la care s-au efectuat deja unele studii (a se vedea Impacts of climate change in human health in Europe. PESETA-Human health study, 2009), și de necesitatea de a dispune de servicii de urgență corespunzătoare în cazul producerii unor fenomene extreme.

4.1.1

Comisia menționează elaborarea, până în 2014, a unui tablou de bord privind pregătirea pentru adaptare. În 2017, pe baza rapoartelor pe care le primește în conformitate cu Regulamentul privind mecanismul de monitorizare (aflat în dezbatere) și pe baza tabloului de bord menționat, Comisia va evalua dacă măsurile luate de statele membre sunt suficiente, urmând să propună, dacă este cazul, un instrument juridic obligatoriu.

4.1.2

CESE susține posibilitatea aplicării articolului 192 TFUE privind procedura legislativă în materie de mediu. O eventuală reglementare europeană ar trebui să prevadă măsuri specifice, termene de aplicare, mecanisme de control și eventuale sancțiuni în caz de neconformare. Urgența situației îndeamnă la reconsiderarea termenelor prevăzute.

4.2.1

Comitetul s-a pronunțat deja în favoarea propunerii de regulament LIFE, considerând că sporirea bugetului la 3,2 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 (4) reprezintă un semnal pozitiv. Subprogramul pentru politici climatice (904,5 milioane EUR în propunerea inițială a Comisiei) conține trei sectoare prioritare, după cum urmează: atenuarea schimbărilor climatice (45 %), adaptarea la schimbările climatice (45 %), guvernanță și informare (10 %).

4.2.2

Comisia a identificat cinci domenii vulnerabile, între care fondurile trebuie împărțite în mod echitabil:

4.3.1

Convenția primarilor, înființată la inițiativa Comisiei, își propune depășirea obiectivului de reducere a emisiilor cu 20 %, stabilit de UE pentru 2020, acest lucru trebuind bineînțeles să beneficieze de tot sprijinul.

4.3.2

Comisia se mulțumește să precizeze pe scurt că „va sprijini” adaptarea în orașe, fără să ofere detalii suplimentare. Având în vedere caracterul voluntar al Convenției, s-ar impune poate ca părțile semnatare să instituie, cu ajutorul Comisiei, obiective cuantificabile și mecanisme de monitorizare a măsurilor aplicate în materie de adaptare. În opinia CESE, Comisia ar trebui să concretizeze aceste aspecte, astfel încât să existe o politică autentică a UE privind adaptarea în zonele urbane, domeniu în care anumite state membre au dobândit deja experiență (a se vedea, de exemplu, indicatorul de performanță privind adaptarea la schimbările climatice - Performance Indicator for Climate Change Adaptation - NI188 - din Regatul Unit).

4.4.1

Comisia menționează patru lacune principale, menționând că „va conlucra în continuare” cu statele membre și cu părțile interesate pentru completarea acestora:

4.4.2

Centrului Comun de Cercetare i se alocă, în cadrul inițiativei „Orizont 2020” (perioada 2014‒2020), 1 962 de milioane EUR, cărora li se adaugă 656 de milioane EUR din partea Euratom. Aceasta reprezintă o creștere considerabilă (cca 17 000 de milioane EUR) în raport cu cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare.

4.4.3

CESE dorește să sublinieze că lipsa datelor specifice cu privire la anumite aspecte nu poate servi drept pretext pentru amânarea deciziilor, deoarece există multiple dovezi ale efectelor negative ale schimbărilor climatice.

4.5.1

Comitetul susține decizia de a centraliza în cadrul Climate-ADAPT colectarea și difuzarea de informații privind schimbările climatice. Interacțiunea între Climate-ADAPT și platformele naționale va necesita un efort suplimentar din partea statelor membre, având în vedere că, în prezent, doar șase dintre ele dispun de portaluri complete în domeniu. Informațiile furnizate de autoritățile regionale și de sectorul privat sunt în acest moment insuficiente.

4.5.2

CESE consideră că serviciile climatice furnizate de programul Copernicus (colectarea de informații prin intermediul rețelei europene de sateliți și al sistemelor amplasate la sol) au o importanță crucială pentru adoptarea de măsuri. Combinându-și observațiile cu cele ale altor servicii – în special cele ale NASA –, Europa contribuie la lupta mondială împotriva schimbărilor climatice.

4.6.1.1

PAC: În ansamblu, agricultura este direct sau indirect responsabilă de circa 30 % din emisiile de gaze cu efect de seră, motiv pentru care deține un mare potențial de reducere a acestora, prin metode de cultivare mai eficiente. Spre deosebire de alte sectoare, emisiile directe sunt inerente modului de producție, caracteristicile sale specifice trebuind a fi recunoscute.

4.6.1.2

În Avizul privind relația dintre schimbările climatice și agricultură în Europa (5), Comitetul a pus accentul pe gravele probleme pe care seceta le va provoca în regiunile din sudul Europei și a precizat, printre altele, că „agricultura nu este doar o victimă a schimbărilor climatice, ci contribuie ea însăși la emisia de gaze cu efect de seră”. Din acest motiv, „Comitetul solicită Comisiei să analizeze cu mai multă atenție caracteristicile diferitelor forme de practicare a agriculturii, pentru a defini apoi opțiunile politice, de exemplu în domeniul politicii de sprijinire a producătorilor agricoli”.

4.6.1.3

CESE ia notă de faptul că, prin acordul politic privind PAC, din 26 iunie 2013, între 2014 și 2020 se vor investi peste 100 de miliarde EUR în ajutoare care să permită agriculturii să facă față provocărilor reprezentate de calitatea solurilor, apă, biodiversitate și schimbări climatice. În acest sens, 30 % din plățile directe vor fi condiționate de utilizarea unor practici agricole benefice mediului înconjurător, iar cel puțin 30 % din bugetul programelor de dezvoltare rurală va fi dedicat agriculturii ecologice.

4.6.1.4

Coeziune: Lipsa de acțiune sau amânările pot afecta coeziunea în UE. Efectele schimbărilor climatice ar urma de asemenea să accentueze diferențele sociale din UE. Din acest motiv, trebuie acordată o atenție specială grupurilor sociale și regiunilor celor mai expuse și care se găsesc deja într-o situație dezavantajoasă, din diferite motive, ca de exemplu o stare de sănătate precară, venituri mici, condiții improprii de locuit sau lipsa de mobilitate.

4.6.1.5

Pentru perioada de programare 2014-2020, Comisia trebuie să lanseze un mesaj hotărât în sensul punerii tuturor politicilor europene în relație cu atenuarea și adaptarea la schimbările climatice. Adaptarea va trebui să figureze explicit în fiecare cadru de referință strategic național și în programele operaționale. Astfel, CESE propune ca aprobarea proiectelor să fie condiționată de îndeplinirea obiectivelor de mediu. Proiectele care au un efect negativ sub aspectul schimbărilor climatice vor trebui reduse la minimum sau excluse cu totul. Propunerile legislative ale Comisiei privind politica de coeziune, care vor intra în vigoare în 2014, menționează adaptarea la schimbările climatice, dar, în opinia CESE, trebuie să fie mai imperative.

4.6.1.6

PCP: în această privință, Comisia nu semnalează măsuri specifice. Conform FAO, politicile de adaptare trebuie să aibă ca obiectiv fundamental durabilitatea ecosistemelor acvatice de care depinde pescuitul.

4.6.1.7

Unul dintre domeniile care vor fi grav afectate de schimbările climatice este cel al pădurilor, care constituie un depozit natural de CO2, de importanță fundamentală. Vânturile foarte puternice, de tipul uraganelor, vor distruge zonele împădurite, lucru care va necesita replantarea prematură a acestora. Numărul incendiilor forestiere distrugătoare va crește în perioadele călduroase și de uscăciune. Acești factori exercită o mare influență asupra economiei din sector și a diverselor funcții ale acestuia.

4.7.1

Este vorba probabil de cea mai mare provocare cu care autoritățile publice trebuie să se confrunte în cadrul strategiei de adaptare la schimbările climatice. Principalele amenințări la adresa infrastructurilor cuprind: daune și distrugeri provocare de fenomenele meteorologice extreme și pe care schimbările climatice le pot agrava; inundații la malul râurilor sau unele determinate de creșterea nivelului mării; greutăți de aprovizionare cu energie electrică, apă potabilă și impactul creșterii temperaturilor asupra costurilor operaționale ale întreprinderilor. Este posibil ca unele infrastructuri să nu fie afectate direct, dar pot deveni neoperaționale dacă lipsește accesul fizic la servicii (de exemplu, la TIC).

4.7.2

Investitorii publici și privați trebuie să țină seama de efectele previzibile ale încălzirii globale în planurile financiare ce vizează proiectele de infrastructură. Anumite lucrări vor necesita eforturi în materie de investiții din partea statelor membre, care sunt, în multe cazuri, supuse unor restricții bugetare din cauza crizei economice.

4.7.3

Bazându-se pe mandatul de evaluare a implicațiilor schimbărilor climatice pentru Eurocoduri, Comisia își propune să conlucreze cu organismele europene de standardizare (CEN, CENELEC și ETSI), instituții financiare și organizații științifice pentru a stabili ce schimbări se impun în programele de standardizare a edificiilor și lucrărilor publice. În acest sens, CESE precizează că în modelele de standardizare trebuie să primeze robustețea și fiabilitatea infrastructurilor, și nu criteriile pur economice de rentabilitate pentru investitori. Având în vedere că în Europa s-au înregistrat situații în care îngustarea cursurilor de apă sau desecarea mlaștinilor au agravat efectul inundațiilor, ar trebui elaborate modele de planificare urbanistică. De asemenea, este recomandabil ca, de exemplu, acolo unde este posibil, să se ia măsuri de acoperire cu vegetație a unor acoperișuri sau fațade ale clădirilor.

4.7.4

Strategia de adaptare trebuie să țină seama de îmbătrânirea populației, având în vedere că persoanele în vârstă, mai ales cele foarte bătrâne, sunt foarte vulnerabile în zilele cu temperaturi și umiditate extreme. De exemplu, trebuie să se aibă în vedere instalarea unor aparate de aer condiționat suficient de puternice, cu emisii reduse și fiabile în centrele de asistență medicală și în cele rezidențiale.

4.7.5

În avizele sale anterioare (ces1607-2011 și ces492-2012), CESE a susținut introducerea unei abordări pe două niveluri a rețelelor transeuropene de transport (TEN-T) și definirea unor coridoare europene de transport specifice, din dorința de a crea o rețea de transport coerentă, pentru cele mai importante fluxuri de mărfuri și de călători. CESE consideră că acesta este un obiectiv de utilitate, bazat pe nevoia stabilirii unor priorități în ceea ce privește utilizarea puținelor resurse financiare. Și totuși, concentrarea investițiilor în infrastructură asupra unor astfel de coridoare sporește vulnerabilitatea sistemului de transport european, în cazul în care survin întreruperi. CESE subliniază că este necesar să se țină seama de toate acestea în procesul de planificare și finanțare a acestor investiții în coridoare. Pe lângă o rezistență corespunzătoare a structurilor în construcții, aceasta ar trebui să presupună și modalități de deviere și căi ocolitoare pre-planificate, care să facă parte din respectivele coridoare europene de transport.

4.8.1

Raportul privind asigurarea împotriva dezastrelor naturale în Uniunea Europeană [Centrul Comun de Cercetare, Comisia Europeană (2012), „Catastrofele naturale: Relevanța și acoperirea riscurilor în UE”] scoate în evidență necesitatea îmbunătățirii informațiilor statistice. Cu toate acestea, conform informațiilor disponibile, rata de pătrundere (acoperirea prin asigurări private și intervenția ex ante sau ex post a guvernului în raport cu PIB-ul) este, în general, scăzută. De exemplu, în ceea ce privește inundațiile, ratele de pătrundere din majoritatea statelor membre nu sunt foarte ridicate, cu excepția cazului în care, pe lângă alte asigurări, se prevede și o acoperire împotriva inundațiilor. Ratele respective sunt mici și sub aspectul riscurilor de furtună sau de secetă, deși acest din urmă fenomen pare să aibă un impact moderat în statele membre.

4.8.2

CESE salută decizia Comisiei de a prezenta o Carte verde privind asigurarea împotriva dezastrelor naturale și a celor provocate de om (6), pentru a consolida piața asigurărilor și a reduce povara excesivă pe care acoperirea riscului o pune pe bugetul public, și face în acest sens următoarele precizări:

—

Ocuparea forței de muncă. Nu există până acum studii analitice detaliate privind impactul pe care măsurile de adaptare le au asupra formării profesionale a lucrătorilor și efectul asupra ocupării forței de muncă.

—

Industria. Având în vedere marea diversitate a sectoarelor industriale, efectele schimbărilor climatice nu sunt uniforme. În cazul în care ar fi necesară, adaptarea va necesita investiții, iar pentru anumite industrii, cum este cea siderurgică, reducerea emisiilor presupune un efort important sub aspect tehnologic și financiar. Investițiile necesare vor trebui luate în calcul în previziunile financiare și vor trebui să figureze în informațiile adecvate prezentate investitorilor.

—

Construcțiile. Construcțiile de locuințe și lucrările de infrastructură vor fi profund afectate de măsurile de adaptare, lucru susceptibil să antreneze o creștere a costurilor. Eurocodurile nu au stabilit până în prezent cerințe în materie, această deficiență trebuind a fi neapărat remediată (7).

—

Cercetarea, dezvoltarea și inovarea În ultimele decenii, schimbările climatice au influențat alocarea resurselor (noul plan financiar al Uniunii fiind o dovadă în acest sens) și programele de cercetare ale universităților și centrelor specializate. Și-au făcut apariția noi cariere și profiluri profesionale. Este vorba despre o tendință care se va accentua probabil în viitor.