8.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 131/25

—

având în vedere Directivele 2004/18/CE și 2004/17/CE privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice (1) și Directiva 2007/66/CE privind căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice (2),

—

având în vedere Decizia 2010/48/CE a Consiliului privind încheierea Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (3), care a intrat în vigoare la 22 ianuarie 2011 și care identifică directivele privind achizițiile publice ca acte comunitare ce se referă la aspecte reglementate de Convenție,

—

având în vedere Acordul privind achizițiile publice al OMC din 15 aprilie 1994,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 26 (integrarea persoanelor cu handicap),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la accesul egal la piețele din sectorul public din Uniunea Europeană și din țările terțe (4),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei privind modernizarea politicii UE în domeniul achizițiilor publice (COM(2011)0015),

—

având în vedere Cartea verde privind extinderea utilizării achizițiilor publice electronice în UE (COM(2010)0571),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la piața unică pentru întreprinderi și creștere economică (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la noile evoluții în achizițiile publice (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2009 intitulată „Achiziția înainte de comercializare: încurajarea inovației pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa (7)”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Reglementarea inteligentă în Uniunea Europeană” (COM(2010)0543),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Către un Act privind piața unică. Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate. 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce” (COM(2010)0608),

—

având în vedere raportul profesorului Mario Monti din 9 mai 2010, intitulat „O nouă strategie pentru piața unică”,

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei SEC(2010)1214,

—

având în vedere raportul referitor la „Evaluarea accesului IMM-urilor la achizițiile publice din UE” (8),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Achiziții publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu” (COM(2008)0400),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „ «Gândiți mai întâi la scară mică»: Prioritate pentru IMM-uri - Un «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2008)0394),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020: O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 11-12 mai 2011 privind Cartea verde intitulată „Modernizarea politicii UE în domeniul achizițiilor publice – către o piață europeană a achizițiilor publice mai performantă”,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 iulie 2011 referitor la Cartea verde privind „Modernizarea politicii UE în domeniul achizițiilor publice – către o piață europeană a achizițiilor publice mai performantă”,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 iulie 2011 referitor la Cartea verde privind extinderea utilizării achizițiilor publice electronice în UE,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0326/2011),

A.

întrucât o piață de achiziții publice a UE care funcționează corect este un factor-cheie al creșterii și o piatră de temelie a pieței unice și, în plus, este esențială pentru stimularea concurenței și inovării și pentru abordarea rapidă a provocărilor sociale și de mediu care apar în cadrul politicii publice, precum și a problemei calității muncii, inclusiv a remunerării adecvate, egalității, coeziunii și incluziunii sociale, odată cu atingerea unei valori optime pentru cetățeni, întreprinderi și contribuabili;

B.

întrucât normele europene în materie de achiziții publice au contribuit semnificativ la creșterea transparenței și la garantarea tratamentului egal, la combaterea corupției și la profesionalizarea procedurilor de achiziții publice;

C.

întrucât, ținând seama de climatul economic actual, este mai important ca oricând să se asigure o eficiență optimă a cheltuielilor publice, limitând totodată cât mai mult posibil costurile suportate de întreprinderi, și întrucât o mai bună funcționare a achizițiilor publice ar contribui la realizarea acestor două obiective,

1.

salută Cartea verde a Comisiei și procesul extins de consultare ca punct de plecare pentru revizuirea directivelor privind achizițiile publice, în conformitate cu dispozițiile Tratatului de la Lisabona și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție (CEJ), și în conformitate cu normele revizuite privind ajutoarele de stat;

2.

subliniază faptul că, deși revizuirea directivelor UE privind achizițiile publice în 2004 a condus, în esență, la o dezvoltare suplimentară utilă a pieței unice pentru achizițiile publice, la câțiva ani după transpunerea directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE în legislațiile naționale, trebuie să se evalueze dacă vor fi necesare optimizări și clarificări ale directivelor în vederea depășirii deficiențelor apărute în practică; subliniază faptul că un număr ridicat de părți interesate consideră că normele privind achizițiile publice sunt extrem de complexe, ducând la proceduri administrative de conformitate costisitoare și greoaie; regretă cazurile frecvente de transpunere neadecvată a normelor comune în dreptul național, precum și insuficiența măsurilor în domeniul formării; invită Comisia să propună o simplificare considerabilă și o consolidare a normelor, aducând totodată clarificări suplimentare acolo unde este necesar; în plus, subliniază faptul că utilizarea sporită a TIC trebuie, în prezent, să joace un rol major în reducerea administrației și a costurilor, și că numeroasele inițiative europene privind achizițiile publice și comerțul electronic ar trebui să fie aliniate în mod corespunzător cu reforma normelor privind achizițiile publice;

3.

solicită să fie prevăzut explicit în directive faptul că acestea nu împiedică nicio țară să se conformeze Convenției OIM nr. 94; invită Comisia să încurajeze respectarea acestei convenții de către toate statele membre; subliniază faptul că în vederea funcționării eficiente a achizițiilor publice ecologice sunt necesare norme europene clare și univoce care să definească concret cadrul legislativ și modul de aplicare în statele membre;

4.

solicită o clarificare a domeniului de aplicare a directivelor; relevă faptul că scopul principal al achizițiilor publice este achiziționarea de bunuri, lucrări și servicii de către autoritățile publice pentru a se adapta nevoilor cetățenilor lor și pentru a asigura utilizarea eficientă a fondurilor publice; subliniază faptul că trebuie să existe un beneficiu direct pentru autoritatea contractantă pentru ca o procedură să fie calificată drept achiziție publică;

5.

solicită clarificarea definițiilor din directive - de exemplu, definiția unui „organism de drept public” - în conformitate cu jurisprudența CEJ și fără a limita domeniile de aplicare a normelor UE privind achizițiile publice;

6.

reamintește Rezoluția sa din mai 2010 referitoare la evoluțiile recente în achizițiile publice, care a luat act de jurisprudența CEJ și a considerat că cooperarea public-public nu este inclusă în domeniul de aplicare a normelor privind achizițiile publice dacă îndeplinește următoarele criterii: scopul parteneriatului este realizarea unei sarcini de serviciu public atribuite tuturor autorităților locale participante; sarcina se realizează exclusiv prin intermediul autorităților publice în cauză, adică fără participarea sectorului privat; și activitatea este realizată în esență pentru autoritățile publice participante; subliniază că transferul de atribuții între organizațiile din sectorul public ține de organizarea administrativă internă a statelor membre și nu face obiectul achizițiilor publice; consideră că aceste clarificări ar trebui să fie codificate în directivele privind achizițiile;

7.

subliniază excluderea concesionărilor de servicii din domeniul de aplicare a normelor europene privind achizițiile publice; amintește că este important să se ia în considerare atât complexitatea procedurilor, cât și diferențele care există în cultura și practica juridică din statele membre în ceea ce privește concesionările de servicii; consideră că dezbaterea cu privire la definirea termenului „concesionările de servicii” și stabilirea unui cadru juridic de reglementare a acestor concesionări au evoluat în urma adoptării directivelor din 2004 privind achizițiile publice și în urma jurisprudenței complementare a Curții de Justiție a Uniunii Europene; insistă asupra faptului că o propunere legislativă referitoare la concesionările de servicii nu este justificată decât în cazul remedierii eventualelor denaturări ale pieței interne; subliniază că nicio astfel de denaturare nu a fost identificată până în prezent și că un act legislativ referitor la concesionările de servicii este, prin urmare, inutil atât timp cât acesta nu vizează o îmbunătățire clară a modului de funcționare a pieței interne;

8.

subliniază că clasificarea actuală a serviciilor de categoria A și B ar trebui să fie menținută în măsura în care dispozițiile „mai ușoare” pentru serviciile de categoria B sunt justificate prin caracteristicile acestora de servicii furnizate în principal la nivel local sau regional; solicită Comisiei Europene să dezvolte instrumente care să înlesnească decizia autorităților locale și regionale cu privire la luarea unei hotărâri în cazul unor licitații concrete de achiziții publice;

9.

constată, în acest context, că aplicarea legislației privind achizițiile publice în cazul prestării de servicii sociale personalizate este deseori neadecvată pentru a obține rezultate optime pentru beneficiarii serviciilor în cauză; solicită recunoașterea, în temeiul dreptului comunitar, a mecanismelor verificate ale statelor membre, care se bazează pe faptul că tuturor ofertanților care sunt în măsură să îndeplinească condițiile stabilite în prealabil de lege, indiferent de forma lor juridică, li se permite să presteze servicii, atât timp cât sunt respectate principiile generale de bază referitoare la tratamentul egal, transparență și nediscriminare;

10.

subliniază că ar trebui să se evite introducerea de noi reguli pentru piețele de achiziții publice situate sub pragurile UE, deoarece ar putea periclita securitatea juridică stabilită la nivel național;

11.

invită Comisia să alinieze Directiva privind căile de atac la noul cadru privind achizițiile publice, care va fi instituit în urma actualei revizuiri, și să efectueze acest lucru în paralel cu propunerea legislativă principală, pentru a garanta coerența;

12.

subliniază răspunderea Comisiei Europene de a monitoriza punerea corectă în aplicare a directivelor europene în statele membre;

13.

consideră că, în vederea dezvoltării întregului potențial al achizițiilor publice, criteriul celui mai scăzut preț nu ar mai trebui să fie criteriul determinant pentru atribuirea contractelor de achiziții și că ar trebui să fie înlocuit la nivel general de criteriul ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic - în ceea ce privește beneficiile economice, sociale și de mediu - ținând seama de toate costurile pe ciclu de viață ale bunurilor, serviciilor sau lucrărilor relevante; subliniază faptul că acest lucru nu exclude criteriul celui mai scăzut preț drept criteriu decisiv în cazul bunurilor sau serviciilor standardizate; solicită Comisiei să dezvolte, în strânsă cooperare cu statele membre, o metodologie pentru calcularea costurilor pe ciclu de viață la scară largă și pe bază voluntară; subliniază că sprijinul față de criteriul „beneficiului economic maxim” împiedică inovarea și aspirația spre o calitate și o valoare mai bună și, astfel, îndeplinirea cerințelor Strategiei Europa 2020; subliniază că acest lucru este deosebit de relevant pentru achizițiile publice de bunuri care au un impact asupra sănătății consumatorilor – de exemplu în sectorul alimentar – unde calitatea și metodele de producție joacă un rol important; subliniază că normele privind achizițiile publice ar trebui să fie suficient de flexibile pentru a asigura că acei consumatorii pasivi, de exemplu din spitale, centre de îngrijire a persoanelor în vârstă, școli și grădinițe pot avea acces egal la alimente sănătoase și care respectă raportul calitate-preț, nu doar la opțiunea cea mai ieftină disponibilă;

14.

recunoaște că achizițiile publice, dacă sunt utilizate în mod eficient, ar putea fi un factor real pentru promovarea locurilor de muncă, a remunerațiilor și a condițiilor de lucru de calitate, precum și a egalității, pentru dezvoltarea competențelor și a formării, pentru promovarea politicilor de mediu, precum și pentru acordarea de stimulente pentru cercetare și inovare; invită Comisia să încurajeze guvernele și autoritățile contractante să sporească utilizarea achizițiilor publice durabile care sprijină și promovează o ocupare de calitate a forței de muncă și furnizarea de servicii și de bunuri de calitate în Europa; invită Comisia să evalueze modul în care achizițiile publice au contribuit la atingerea obiectivelor mai generale ale UE și să evidențieze ce ar trebui să se facă pentru a îmbunătăți aceste obiective în viitor;

15.

reamintește că achizițiile publice precomerciale reprezintă un instrument prea puțin utilizat, care poate aduce o inovare în acest domeniu și care poate avea o contribuție semnificativă la identificarea și stabilirea piețelor principale și la îmbunătățirea accesului IMM-urilor la achizițiile publice; în plus, consideră că modelul propus de partajare a riscurilor și a beneficiilor (DPI) în domeniul achizițiilor publice înainte de comercializare impune atât o clarificare juridică, cât și o simplificare juridică, pentru a permite utilizarea eficientă și cu regularitate a acestui instrument de către achizitori; în consecință, invită Comisia să propună o adaptare a normelor relevante privind achizițiile publice sau ajutorul de stat, ca parte a exercițiului de revizuire integrală, în scopul de a stimula adoptarea achizițiilor publice înainte de comercializare;

16.

constată importanța standardelor pentru achizițiile publice, în măsura în care acestea îi pot ajuta pe achizitori să își atingă obiectivele de politică într-un mod eficient și transparent; în acest sens, solicită dezvoltarea unei baze de date de standarde care să fie actualizată în mod regulat, în special în ceea ce privește criteriile de mediu și sociale, și care să fie disponibilă pentru autoritățile publice în scopul de a garanta că achizitorii au acces la o orientare adecvată și la un set de reguli clare în momentul elaborării ofertelor, astfel încât să poată verifica cu ușurință conformitatea acestora cu standardele relevante;

17.

solicită acordarea unei atenții sporite standardelor nediscriminatorii și deschise din domeniul achizițiilor publice în sprijinul obiectivelor de simplificare și inovare, în special în ceea ce privește accesibilitatea, tehnologiile informației și comunicațiilor și mediul;

18.

subliniază că producerea în mod durabil sau nedurabil a unui bun sau serviciu este considerată pe bună dreptate a fi o caracteristică a produsului care poate fi folosită drept criteriu de comparație cu alte produse sau servicii care nu au fost produse în mod durabil, pentru a permite autorităților contractante să controleze impactul social și de mediu al contractelor atribuite de acestea într-un mod transparent și totodată pentru a nu slăbi legătura necesară cu obiectul contractului; subliniază faptul că ar trebui clarificat domeniul de aplicare pentru includerea cerințelor referitoare la procesul de producție în specificațiile tehnice pentru toate tipurile de contracte, atunci când este relevant sau proporțional; face referire la cazul Wienstrom, care a devenit un exemplu clasic al modului și motivului pentru care caracteristicile de producție pot fi clasificate drept specificații tehnice;

19.

subliniază nevoia de a consolida dimensiunea sustenabilității în domeniul achizițiilor publice, prin integrarea acesteia în fiecare etapă a procesului de achiziții (și anume testarea capacității, specificațiile tehnice, clauzele contractuale de execuție);

20.

subliniază că, pentru a ține seama de gradul mai ridicat de conștientizare a impactului produselor, activităților și serviciilor asupra mediului și climei, autoritățile publice achizitoare ar trebui să includă costurile de mediu în evaluarea „ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic” și calcularea costurilor pe ciclu de viață;

21.

constată că textul directivelor trebuie să fie mai concret în privința îmbunătățirii accesului persoanelor cu handicap;

22.

consideră că dispozițiile actuale privind subcontractarea trebuie să fie consolidate, utilizarea mai multor niveluri de subcontractare putând fi o problemă în ceea ce privește respectarea contractelor colective, a condițiilor de muncă și a standardele de sănătate și de securitate; în consecință, recomandă ca autoritățile publice să fie informate cu privire la toate detaliile legate de utilizarea subcontractanților înainte de încheierea contractului; solicită Comisiei să evalueze, ținând seama de viitoarea revizuire a directivelor, dacă sunt necesare norme suplimentare în ceea ce privește atribuirea subcontractelor, de exemplu referitor la instituirea unui lanț de răspundere, în special pentru a evita situațiile în care IMM-urile subcontractante sunt supuse unor condiții mai puțin avantajoase față de cele aplicabile contractantului principal căruia i s-a atribuit contractul de achiziții publice;

23.

recunoaște rolul pe care UE îl poate juca în facilitarea dezvoltării unor parteneriate public-private (PPP) de succes, promovând concurența loială și schimbul de bune practici între statele membre, în raport cu politicile sociale și de ocupare a forței de muncă; constată totuși diferențe importante între cerințele legale și cele procedurale din domeniu ale diferitelor state membre; astfel, invită Comisia să clarifice conceptul de PPP, în special în ceea ce privește asumarea de riscuri în comun de către părți și îndeplinirea obligațiilor lor financiare;

24.

solicită Comisiei să evalueze din nou nivelul adecvat al valorilor prag din domeniul contractelor de achiziții publice de bunuri și de servicii și eventual să îl mărească, pentru a facilita accesul la achizițiile publice pentru părți interesate cum ar fi operatorii din economia socială și nonprofit, precum și al IMM-urilor; solicită să se acorde o atenție specială cerințelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Acordul OMC privind achizițiile publice; în plus, trebuie de asemenea ținut cont de faptul că, având în vedere negocierile și așa dificile în materie de acces la achizițiile publice, o creștere a valorilor prag din Europa ar putea genera cu ușurință alte dificultăți pentru politica comercială a UE;

25.

subliniază că orice extindere a normelor UE privind achizițiile publice în zona „ce se cumpără” ar reprezenta o schimbare semnificativă a regimului actual și ar trebui să fie atent evaluată; se îndoiește că aceasta ar contribui la simplificare și raționalizare și se teme că ar conduce mai degrabă la norme mai complicate cu multe exceptări care ar fi dificil de administrat în practică – directivele privind achizițiile publice sunt directive în materie procedurală („cum” se cumpără), care nu trebuie completate cu dispoziții privind „ce” se cumpără;

26.

subliniază că directivele sunt adesea percepute ca fiind prea detaliate și că au devenit tot mai tehnice și complicate și, în același timp, riscul legal al neconformității cu aceste norme a crescut considerabil deopotrivă pentru autoritățile contractante și pentru furnizori; constată că teama de provocare conduce la o abordare reticentă față de riscuri, care frânează inovarea și dezvoltarea durabilă, făcând ca autoritățile contractante să opteze mult prea des pentru prețul cel mai mic în detrimentul celei mai bune calități; solicită un spațiu mai larg pentru negociere și comunicare, combinat cu măsuri care să asigure transparența și să prevină abuzul și discriminarea și, totodată, să se permită consultarea pieței în mod explicit ca un prim pas posibil;

27.

subliniază că politica în domeniul achizițiilor publice trebuie să asigure în primul rând utilizarea eficientă a fondurilor publice de către statele membre și să obțină rezultate optime cu achizițiile publice prin aplicarea unor proceduri clare, transparente și flexibile, precum și să permită întreprinderilor UE să concureze în condiții echitabile pe teritoriul întregii Uniuni Europene;

28.

susține, în cadrul unei revizuiri a legislației europene în domeniul achizițiilor publice, norme simple, clare și flexibile, cu o reducere a nivelului de detaliere și care conturează în același timp proceduri de atribuire mai simple, mai suple, mai puțin costisitoare, mai favorabile IMM-urilor și investițiilor; constată, prin urmare, că este nevoie să se pună un accent mai mare pe principiile generale de transparență, tratament egal și nediscriminare; consideră că simplificarea normelor privind achizițiile publice ar oferi posibilitatea de a reduce riscul greșelilor și ar corespunde mai bine cerințelor întreprinderilor mici care participă la achizițiile publice;

29.

consideră că este important să se evalueze dacă utilizarea pe scară mai largă a procedurii de negociere, cu publicarea prealabilă la nivelul UE, ar putea fi permisă dincolo de dispozițiile actualelor directive, astfel încât autoritățile contractante și antreprenorii să aibă mai mult spațiu de comunicare și să se creeze o mai bună legătură între cerere și ofertă; este de părere că, în cazul în care se are în vedere extinderea sferei de aplicare a procedurii de negociere, ar trebui să fie introduse garanții suplimentare împotriva abuzului, de exemplu obligația autorităților contractante de a stabili de la început cel puțin câteva condiții minime în ceea ce privește desfășurarea procedurii pentru orice ofertant, respectând practicile consacrate în cazul achizițiilor private, precum și obligația furnizării de documente justificative scrise;

30.

invită Comisia să revizuiască abordările actuale privind calificarea furnizorilor (în special acordurile-cadru, sistemele dinamice de achiziție și utilizarea sistemelor de calificare de către achizitorii de utilități publice), astfel încât orice noi abordări privind calificarea să reducă costurile și termenele, să fie atractive atât pentru autoritățile contractante, cât și pentru operatorii economici și să conducă la cele mai bune rezultate posibile;

31.

reamintește insistența cu privire la admiterea sistematică a ofertelor (sau a variantelor) alternative, întrucât acestea sunt cruciale pentru promovarea și difuzarea soluțiilor inovatoare; subliniază că specificațiile referitoare la performanță și cerințele funcționale și admiterea expresă a variantelor acordă ofertanților posibilitatea de a propune soluții inovatoare, în special în sectoarele cu un nivel înalt de inovare, cum ar fi TIC; în plus, solicită să se analizeze toate modalitățile – legislative sau nelegislative – pentru a asigura o mai bună participare a achizițiilor publice la promovarea inovării în Europa;

32.

solicită Comisiei să introducă clarificări în cadrul de reglementare privind achizițiile publice, în special în ceea ce privește faza de executare a contractelor (de exemplu, referitor la „modificarea substanțială” care se aduce unui contract aflat în vigoare, precum și la cazul modificărilor privind contractantul și la cel al rezilierii contractelor);

33.

consideră regretabil faptul că ofertanții nu au decât posibilități limitate de a rectifica omisiunile din ofertele lor; prin urmare, solicită Comisiei să comenteze în detaliu cu privire la omisiunile care pot fi rectificate de către ofertanți și la ajustările suplimentare care sunt permise, precum și cu privire la modul de a garanta transparența și tratamentul egal;

34.

subliniază că autoritățile contractante ar trebui să aibă posibilitatea de a beneficia de experiența anterioară cu un ofertant pe baza unui raport de evaluare oficial; recomandă stabilirea unei limite de timp pentru excluderi, care ar trebui să garanteze transparența și obiectivitatea; subliniază necesitatea unei clarificări legislative în Directivele 2004/17/CE și 2004/18/CE, care să menționeze că un ofertant care a fost găsit vinovat de o abatere în cadrul unei proceduri anterioare de achiziții publice se poate reabilita după ce demonstrează cu dovezi pertinente că a urmat o procedură eficace de auto-corectare; consideră că o astfel de clarificare ar favoriza mecanismele anticorupție prin acordarea de stimulente care să accelereze eliminarea practicilor corupte și ar elimina incertitudinile juridice grave;

35.

critică eșecul Cărții verzi în a menționa deficiențele legate de achizițiile publice și lipsa de experiență, de cunoștințe și de strategii pentru achizițiile în sectorul public; subliniază importanța promovării profesionalismului și a garantării obiectivității, atât din partea autorităților contractante, cât și a operatorilor de pe piață, sprijinind, în special, dezvoltarea programelor de formare care le sunt destinate; recomandă înființarea unei rețele de centre de excelență în cadrele existente la nivel național, precum și promovarea schimburilor de informații și de bune practici între statele membre; de asemenea, încurajează organizațiile-umbrelă, atât de la nivel național, cât și de la nivelul UE să își asume responsabilitatea comună de a face disponibile informațiile relevante și să faciliteze schimburile de informații între membrii lor în întreaga Europă; subliniază importanța unor ghiduri metodice și inteligibile atât pentru autoritățile contractante, cât și pentru ofertanți; regretă faptul că documentele publicate în 2005, respectiv 2010, „Achiziții ecologice! Ghidul achizițiilor publice ecologice”și „Achizițiile orientate social – un ghid pentru respectarea necesităților sociale în domeniul achizițiilor publice” nu sunt suficient de practice în această privință;

36.

constată că numai 1,4 % din contractele de achiziții publice sunt atribuite întreprinderilor dintr-un alt stat membru; subliniază că profesionalizarea și instruirea mai bună a autorităților contractante și a ofertanților ar contribui la consolidarea competitivității pe plan european și la o mai bună valorificare a avantajelor pieței unice a atribuirii de contracte de achiziții publice;

37.

subliniază că un bun acces al IMM-urilor la achizițiile publice, ca motor al economiei europene, este esențial în vederea menținerii ocupării forței de muncă, pentru garantarea dezvoltării durabile, a inovării și a creșterii; subliniază faptul că simplificarea procedurilor și a formalităților administrative, precum și elaborarea unor strategii favorabile IMM-urilor și implementarea codului bunelor practici vor facilita accesul IMM-urilor la contractele publice și le vor permite acestora să participe pe o bază mai egală și mai echitabilă; consideră că s-ar putea utiliza mai eficient fondurile din impozite printr-un acces simplificat, egal și echitabil la achizițiile publice pentru toți întreprinzătorii; subliniază că, în general, IMM-urile nu dispun de capacități administrative specializate semnificative și, de aceea, este necesar să se reducă la minimum cerințele administrative impuse acestora;

38.

subliniază faptul că criteriile de selecție privind situația financiară, cum ar fi cerințele în ceea ce privește cifra de afaceri a companiei, ar trebui să fie proporționale cu caracteristicile fiecărui contract; avertizează Comisia și statele membre ca atunci când adoptă instrumente flexibile și ușor accesibile utilizatorilor să nu creeze noi bariere pentru IMM-uri și să țină seama în primul rând de interesele acestora; solicită Comisiei, în vederea îmbunătățirii accesului la procedurile de achiziții publice și a transparenței acestora, în special în beneficiul autorităților contractante și al ofertanților mai mici, să modernizeze site-ul internet Tenders Electronic Daily (TED) pentru a spori gradul său de accesibilitate prin creșterea atractivității și prin facilitarea utilizării, acordând o atenție deosebită criteriilor de căutare și calității și detalierii traducerilor rezumative ale fiecărei oferte; recomandă ca TED să ofere un serviciu de alertare pentru utilizatori, pentru a-i informa de îndată ce a fost publicată o nouă cerere de oferte într-un anumit domeniu de interes;

39.

solicită Comisiei să crească gradul de conștientizare a importanței împărțirii contractelor pe loturi și să ia în considerare punerea în aplicare a principiului „aplică sau explică”, prin care normele referitoare la astfel de chestiuni cum ar fi împărțirea pe loturi trebuie să fie respectate, sau nerespectarea trebuie să fie explicată;

40.

subliniază că autoritățile contractante ar trebui să utilizeze în mai mare măsură posibilitatea de a distribui contractele de achiziții publice pe loturi, ceea ce ar oferi IMM-urilor mai multe șanse de a participa la achizițiile publice în termeni calitativi și cantitativi, crescând concurența; încurajează IMM-urile să utilizeze procedura de achiziții publice comune și punerea în comun a contractelor, ceea ce le va permite să facă economii de scară în domenii cum ar fi logistica și transportul; încurajează autoritățile publice să fie flexibile atunci când iau în considerare aceste forme moderne și voluntare de aranjamente; invită Comisia să analizeze toate posibilitățile pentru a încuraja regruparea temporară sau permanentă a IMM-urilor și a structurilor de mici dimensiuni pentru a le permite să răspundă la cererile de oferte nedivizate în loturi, fără a fi nevoie să apară oficial ca subcontractanți; solicită Comisiei să examineze în acest sens, în special practica actuală de subcontractare către IMM-uri, adesea în condiții mai puțin avantajoase decât cele impuse contractantului principal, a unor părți dintr-un contract care nu a fost divizat și care sunt prea mari pentru ca IMM-urile să participe la procedura de achiziții;

41.

propune ca declarațiile pe propria răspundere să fie permise acolo unde este posibil și ca documentele originale să fie solicitate numai din partea candidaților preselectați sau a ofertantului câștigător, evitând posibilele întârzieri și denaturări ale pieței cauzate de declarațiile incorecte; solicită Comisiei să promoveze utilizarea unui sistem credibil de înregistrare electronică a unor „pașapoarte pentru achizițiile publice”, valabile o anumită perioadă, care ar putea contribui la reducerea sarcinii administrative a IMM-urilor în ceea ce privește procedurile de achiziții publice; subliniază faptul că un sistem european de precalificare ar putea fi un instrument util, cu condiția de a rămâne simplu, ieftin și ușor accesibil pentru IMM-uri;

42.

invită Comisia să promoveze practici mai eficiente de raportare, inclusiv schimburi de informații între statele membre cu privire la excluderea ofertanților „incorecți”, pentru a combate corupția în achizițiile publice; invită Comisia să stabilească norme clare privind protecția persoanelor care denunță nereguli, conform recomandărilor formulate în Rezoluția 1729(2010) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (9), să sporească transparența contractelor finanțate cu bani europeni și să promoveze acțiuni educative atât la nivel instituțional, cât și la nivelul publicului;

43.

constată faptul că unele state membre desfășoară deja proceduri de achiziții publice eficiente, care asigură transparența și eficienta utilizare a banilor contribuabililor; îndeamnă Comisia să examineze bunele practici ale statelor membre în acest domeniu și să identifice principiile cele mai eficiente privind achizițiile publice la nivelul UE;

44.

subliniază faptul că lupta împotriva corupției și a favoritismului este unul dintre obiectivele directivelor; subliniază faptul că statele membre se confruntă cu provocări diferite în acest domeniu și că o abordare europeană mai elaborată riscă să submineze eforturile de raționalizare și simplificare a normelor, creând un plus de birocrație; subliniază faptul că principiile transparenței și concurenței sunt esențiale în combaterea corupției; solicită o abordare comună privind măsurile de auto-corectare pentru a evita denaturarea pieței și pentru a asigura securitatea juridică pentru operatorii economici, precum și pentru autoritățile contractante;

45.

întrucât contractele de achiziții publice se referă la fonduri publice, consideră că acestea trebuie să fie transparente și deschise controlului public; solicită Comisiei clarificări în scopul de a asigura securitatea juridică pentru autoritățile locale și alte autorități publice și pentru a le permite acestora să informeze cetățenii cu privire la obligațiile contractuale asumate;

46.

solicită Comisiei să evalueze problemele asociate cu ofertele extrem de scăzute și să propună soluții adecvate; recomandă autorităților contractante să furnizeze, în cazul în care primesc oferte extrem de scăzute, informații suficiente și în timp util altor ofertanți, pentru a le permite să evalueze dacă există motive pentru inițierea unei proceduri de reexaminare; solicită o mai mare coerență între politica comercială externă comună a UE și practicile din statele membre în care se acceptă oferte foarte scăzute;

47.

48. salută Cartea verde a Comisiei privind extinderea utilizării achizițiilor publice electronice; subliniază că planul de acțiune privind achizițiile publice electronice nu și-a atins obiectivul și că este necesară o conducere politică mai eficientă la toate nivelurile de guvernare – inclusiv la nivelul UE – pentru a menține și accelera tranziția către achizițiile publice electronice; dorește să se asigure că cel puțin 50 % din achizițiile publice – atât din cele ale instituțiilor europene cât și din cele ale statelor membre – se realizează prin mijloace electronice, așa cum s-au angajat guvernele statelor membre la Manchester, în 2005, în cadrul Conferinței ministeriale pentru guvernare electronică;

48.

subliniază rolul unic al Comisiei în promovarea progresului în ceea ce privește aspectele de standardizare și de infrastructură; semnătura electronică și ștampilele cu dată, de exemplu, necesită un format convenit de comun acord în scopuri de securitate; solicită Comisiei să elaboreze standarde comune în acest sens; subliniază faptul că cerințele tehnice oneroase pentru autentificarea ofertanților pot acționa ca bariere în calea operatorilor; subliniază, în acest sens, necesitatea de a dezvolta un sistem standardizat de semnături electronice; invită statele membre să asigure funcționarea unui serviciu de validare pentru certificatele emise de furnizorii de servicii de certificare sub supravegherea lor;

49.

subliniază că, pentru a asigura interoperabilitatea diferitelor sisteme și pentru a se evita blocarea furnizorilor, trebuie să se respecte standardele deschise și neutralitatea tehnologică; solicită Comisiei să asigure interoperabilitatea efectivă între diferitele platforme de achiziții publice electronice existente deja în statele membre, utilizând în mai mare măsură rezultatele obținute prin intermediul inițiativelor UE, cum ar fi PEPPOL și e-CERTIS;

50.

subliniază că orice propunere legislativă de extindere și simplificare a utilizării achizițiilor publice electronice ar trebui să fie integrată în revizuirea principalelor directive privind achizițiile publice și să fie în concordanță cu domeniul de aplicare și cu normele generale privind achizițiile publice, cum ar fi obligațiile legate de praguri;

51.

subliniază că achizițiile publice electronice pot conduce la simplificarea procedurii de achiziții publice în ansamblu și pot aduce beneficii care să conducă la economii semnificative de bani și de timp atât pentru întreprinderi, cât și pentru administrațiile publice, precum și la sporirea transparenței și a accesibilității; subliniază că mai ales achizițiile electronice deschid noi perspective referitoare la modernizarea administrației în domeniul achizițiilor publice; reiterează faptul că procedurile de achiziții publice electronice ar trebui să fie mai puțin costisitoare, mai rapide și mai transparente decât procedurile convenționale de achiziții publice; cu toate acestea, consideră că este nevoie în continuare de îmbunătățiri și că ar trebui să se facă mai multe în ceea ce privește accesul la informații și la date statistice fiabile, comparabile și obiective; solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze utilizarea transfrontalieră a achizițiilor publice electronice;

52.

subliniază faptul că legislația nu este singurul mod de a promova schimbările; prin urmare, solicită Comisiei să caute noi modalități de a face schimb de experiență, de bune practici și de a transfera cunoștințele la nivel transfrontalier între actorii locali și regionali; subliniază că este extrem de necesar să se consolideze în continuare capacitățile și cunoștințele personalului care se ocupă de achizițiile electronice – prin intermediul stimulentelor naționale și/sau europene, pentru a asigura „condiții de concurență echitabile” între IMM-uri și întreprinderile mari – precum și să se sprijine IMM-urile în consolidarea cunoștințelor și a capacităților acestora; salută mecanismul pentru interconectare în Europa („Connecting Europe”), care constituie un nou instrument de promovare a achizițiilor publice electronice, permițând astfel dezvoltarea pieței unice digitale;

53.

salută anunțul făcut în cadrul Planului european de acțiune al Comisiei Europene privind guvernarea electronică 2012-2015 referitor la transformarea platformei „epractice.eu” într-un instrument eficient pentru schimbul de experiență și de informații între statele membre și practicienii din domeniul guvernării electronice și susține cu fermitate extinderea sferei de aplicare la practicienii locali și regionali;

54.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.