5.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 33/46

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Prioritățile în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020: Plan de realizare a unei rețele energetice europene integrate” (COM(2010)0677),

—

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei referitor la o evaluare a impactului privind „Prioritățile în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020: Plan de realizare a unei rețele energetice europene integrate” (SEC(2010)1395),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Energie 2020: strategie pentru o energie competitivă, durabilă și sigură” (COM(2010)0639),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Energia din surse regenerabile: progrese către obiectivul 2020” (COM(2011)0031),

—

având în vedere Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (1),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Analiză a opțiunilor pentru depășirea obiectivului de reducere cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră și evaluare a riscului de relocare a emisiilor de carbon” (COM(2010)0265),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

—

având în vedere cel de-al treilea pachet de propuneri legislative referitor la piața internă a energiei, intitulat „Energie pentru Europa: O piață reală și siguranță în aprovizionare” (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM (2011) 0021),

—

având în vedere Decizia 1364/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 de stabilire a orientărilor pentru rețelele energetice transeuropene și de abrogare a Deciziei 96/391/CE și a Deciziei 1229/2003/CE (4),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 663/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistență financiară comunitară pentru proiecte în domeniul energiei (5),

—

având în vedere Raportul Comisiei privind punerea în aplicare a rețelelor transeuropene de energie în perioada 2007-2009 (COM(2010)0203),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2010 referitoare la mobilizarea tehnologiilor informației ș comunicațiilor în vederea facilitării tranziției spre o economie eficientă din punct de vedere energetic, cu emisii reduse de carbon (6),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European și Parlamentul European intitulată „O politică energetică pentru Europa” (COM(2007)0001),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată: „Planul prioritar de interconectare” (COM(2006)0846),

—

având în vedere Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (7),

—

având în vedere Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020” (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la revizuirea planului de acțiune privind eficiența energetică (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la Europa 2020 (11),

—

având în vedere articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 170 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care stipulează că Uniunea contribuie la crearea și dezvoltarea de rețele transeuropene în sectoarele infrastructurilor de transporturi, telecomunicații și energie,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0226/2011),

A.

întrucât principalele noastre provocări în domeniul energiei constau în a face față schimbărilor climatice, în a consolida autonomia energetică, reducând, totodată, consumul de energie, importurile de combustibili fosili și dependența de aceștia, în a diversifica furnizorii și sursele de energie, în a realiza o piață internă a energiei competitivă și în a asigura accesul tuturor la o energie durabilă, accesibilă, sigură și eficientă;

B.

întrucât politica energetică comună la nivelul UE s-a format în jurul obiectivului comun de a asigura disponibilitatea fizică neîntreruptă a produselor și a serviciilor energetice pe piață, la prețuri accesibile tuturor consumatorilor (casnici și industriali);

C.

întrucât este necesar să se asigure securitatea aprovizionării și consolidarea solidarității între statele membre în situația în care unul dintre acestea se confruntă cu o criză energetică;

D.

întrucât Tratatul de la Lisabona oferă o bază juridică specifică pentru dezvoltarea unei politici energetice a UE care să promoveze interconectarea eficientă a rețelelor energetice între statele membre dincolo de granițele naționale și regionale și care este necesară pentru îndeplinirea celorlalte obiective ale UE legate de politica energetică și de solidaritate (funcționarea pieței energetice, eficiența energetică și energia din surse regenerabile, securitatea aprovizionării cu energie și diversificarea surselor de energie și a formelor de aprovizionare);

E.

întrucât lipsa unei modernizări, a unei adaptări, a unei actualizări, a unei interconectări și a unei ajustări oportune a infrastructurilor energetice ale Uniunii în sensul unei producții energetice mai durabile și mai eficiente și al unui model de distribuție și de consum ar putea periclita capacitatea acesteia de a realiza obiectivele în materie de energie și de climă pentru 2020 - în special obiectivele privind integrarea surselor regenerabile de energie și creșterea gradului de utilizare a acestora - și ar putea submina obiectivul UE pe termen lung pentru 2050 de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră (GES) cu 80 %-95 %;

F.

întrucât planificarea investițiilor în infrastructură și deciziile care trebuie luate în legătură cu aceasta trebuie să fie susținute de scenarii pe termen lung, care să ia în considerare rezultatele estimate și nevoile suplimentare în materie de dezvoltare tehnică;

G.

întrucât, pentru a continua integrarea surselor regenerabile de energie, va fi nevoie să se realizeze anumite adaptări ale infrastructurii energetice europene, atât la nivel de transport, cât și la nivel de distribuție;

H.

întrucât este nevoie de o piață energetică deschisă, integrată și competitivă a UE în vederea obținerii unor prețuri competitive la energie, a securității aprovizionării și a durabilității, precum și a utilizării eficiente la scară largă a energiei din surse regenerabile și întrucât definitivarea unei astfel de piețe reprezintă în continuare o provocare importantă pentru toate statele membre;

I.

întrucât punerea în aplicare la timp și pe deplin a legislației actuale, inclusiv activitatea de reglementare de care este nevoie pentru cel de-al treilea pachet de măsuri privind piața internă a energiei și pentru informarea adecvată cu privire la investițiile efectuate în infrastructura energetică, are un rol crucial în așteptarea hotărârii Curții de Justiție (12), în scopul de a obține o privire de ansamblu asupra eventualelor decalaje dintre cerere și ofertă, precum și asupra obstacolelor din calea investițiilor;

J.

întrucât capacitatea de interconectare sau existenta interconectării între statele membre este în continuare insuficientă pe o treime din teritoriul Uniunii, având în vedere obiectivul de 10 % legat de interconectare stabilit în 2002 în cadrul reuniunii Consiliului European, și întrucât anumite state membre și regiuni sunt în continuare izolate și depind încă de un singur furnizor, ceea ce împiedică o adevărată integrare a piețelor, a lichidităților și a fluxurilor de energie;

K.

întrucât ar trebui să fie luate în considerare nevoile speciale ale insulelor naturale și ale regiunilor ultraperiferice, cum ar fi Insulele Canare, Madeira, Azore și regiunile ultraperiferice franceze, în ceea ce privește infrastructura energetică;

L.

întrucât în Europa de Sud-Est rețeaua de transport de energie este mai puțin densă decât pe restul continentului;

M.

întrucât aprovizionarea alternativă și rutele de tranzit și noile interconexiuni sunt importante în vederea garantării faptului că solidaritatea între statele membre devine operațională;

N.

întrucât ar trebui să se acorde o atenție specială proiectelor nefinalizate încă și selectate ca proiecte prioritare de către UE în conformitate cu Decizia 1364/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 de stabilire a orientărilor pentru rețelele energetice transeuropene și de abrogare a Deciziei 96/391/CE și a Deciziei 1229/2003/CE;

O.

întrucât cel de-al treilea pachet de măsuri privind energia a creat un cadru juridic care ar trebui să crească competitivitatea pe piața energiei;

P.

întrucât infrastructurile energetice luate în calcul în prezent trebuie să respecte necesitățile pieței și obiectivele UE pe termen lung privind mediul și energia și aplicarea acestora în cadrul diferitelor politici naționale în materie de energie, acordând prioritate surselor de energie fără costuri sociale și de mediu;

Q.

întrucât, în ceea ce privește gazele naturale și energia electrică, este necesară o consolidare a investițiilor în capacitatea de transport, având, totodată, în vedere obiectivele „20-20-20” ale UE în materie de energie și noul mediu energetic cu emisii extrem de reduse de carbon după 2020;

R.

întrucât construirea infrastructurii energetice are un rol strategic în vederea atingerii obiectivelor Planului strategic european privind tehnologiile energetice;

S.

întrucât eficiența energetică reprezintă un instrument puternic și eficient din punctul de vedere al costurilor pentru un viitor energetic durabil; întrucât, prin reducerea cererii în materie de energie, se poate, de asemenea, reduce și dependența față de importuri și gradul de relocare a centralelor ca urmare a costurilor din ce în ce mai ridicate, precum și nevoia de investiții publice și private în infrastructura energetică dacă se realizează investiții inteligente în infrastructurile existente și în cele noi;

T.

întrucât rețelele inteligente reprezintă o ocazie importantă de a stabili o relație eficientă între producția, transportul și distribuția de energie și utilizatori, facilitând un consum rațional de energie și sporind astfel eficiența energetică;

U.

întrucât, prin consolidarea capacității de interconectare între sistemele de gaze naturale situate de-a lungul axei sud-vest din coridorul nord-sud, atât capacitatea de import de GNL, cât și capacitatea de stocare subterană ale Peninsulei Iberice vor contribui la securitatea aprovizionării în UE, constituind, în același timp, un pas important spre o piață energetică internă cu adevărat integrată;

V.

întrucât procedurile lungi de autorizare și lipsa de coordonare între organismele administrative pot determina întârzieri majore și costuri adiționale, în special în cazul proiectelor transfrontaliere;

W.

întrucât procedurile îndelungate de acordare a licențelor și lipsa unor metodologii de alocare a costurilor și a unor instrumente de partajare a beneficiilor și a costurilor proiectelor transfrontaliere legate de infrastructura energetică reprezintă un impediment important în calea dezvoltării acestora;

X.

întrucât trebuie garantată o dezbatere publică de înaltă calitate, iar legislația europeană în materie de protecție a mediului trebuie luată în considerare în mod corespunzător;

Y.

întrucât autoritățile de reglementare joacă un rol important în crearea unei piețe energetice interne orientate către consumatori, integrate și competitive;

Z.

întrucât, în conformitate cu Comunicarea Comisiei intitulată „Prioritățile în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020: Plan de realizare a unei rețele energetice europene integrate”, în următorul deceniu va fi nevoie de 200 de miliarde de euro pentru a finanța nevoile existente în infrastructura energetică și întrucât jumătate din această sumă ar trebui să fie pusă la dispoziție de statele membre;

AA.

întrucât finanțarea infrastructurii energetice se bazează în continuare pe instrumentele de piață și pe principiul „utilizatorul plătește” și întrucât, pentru a finanța anumite proiecte de interes european, nu neapărat viabile din punct de vedere comercial, va fi nevoie, într-un mod transparent și de la caz la caz, de fonduri publice cu o valoare limitată, apărându-se, totodată, condițiile echitabile de concurență în cadrul pieței interne europene a energiei, garantându-se securitatea aprovizionării, prevenindu-se denaturarea concurenței și promovându-se integrarea eficientă a energiei din surse regenerabile;

AB.

întrucât este necesar să se facă investiții la scară largă cât mai curând posibil;

AC.

întrucât autoritățile regionale au un rol esențial, deoarece acestea sunt foarte importante în ceea ce privește aspectele legate de energie, având în vedere responsabilitățile lor în cadrul a numeroase activități legate de planificarea la nivel general și regional, de acordarea de licențe, de acordarea de autorizații în cazul marilor proiecte de infrastructură, de investiții, de achizițiile publice, de producție și faptul că se află aproape de consumatori,

1.

subliniază faptul că autoritățile publice au responsabilitatea globală de a acționa în interesul public, având atribuții legate de societate și de mediu, dar că principala responsabilitate legată de dezvoltarea infrastructurii energetice ar trebui să revină în continuare unei piețe reglementate în mod adecvat;

2.

subliniază importanța crucială a punerii în aplicare oportune, corecte și depline a legislației actuale, care include și activitatea de reglementare de care este nevoie pentru cel de-al treilea pachet de măsuri privind internă a energiei, în scopul de a crea, până în 2014 cel târziu, o piață internă europeană integrată și competitivă;

3.

subliniază necesitatea de a pune în aplicare politicile și reglementările actuale, astfel încât infrastructura energetică existentă să fie utilizată mai bine în beneficiul consumatorilor europeni; invită Comisia și Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) să monitorizeze cu mai multă strictețe punerea în aplicare la nivel național a unor norme precum cele referitoare la principiul „îl utilizezi sau îl pierzi”;

4.

consideră că este nevoie de o abordare la nivelul UE, dezvoltată în colaborare cu toate părțile interesate, pentru a folosi pe deplin beneficiile unei infrastructuri noi și subliniază nevoia de a dezvolta o metodă armonizată complementară, în conformitate cu normele care reglementează piața internă, de selectare a proiectelor de infrastructură; consideră că această metodă ar trebui să țină seama de perspectivele europene și regionale pentru a elimina inegalitățile și a optimiza efectele socioeconomice și pe cele asupra mediului;

5.

subliniază faptul că planificarea proiectelor de infrastructură energetică ar trebui să respecte pe deplin principiul precauției; consideră că planurile de acțiune ar trebui să facă obiectul unor evaluări detaliate a impactului asupra mediului de la caz la caz, care să țină seama de condițiile de mediu locale și regionale;

6.

subliniază nevoia de a asigura un nivel de securitate adecvat pentru aprovizionarea cu energie în UE și de a dezvolta relații beneficie cu țările care aprovizionează cu energie și de tranzit din afara UE prin intermediul cooperării legate de sistemele regionale și mondiale de transport al energiei;

7.

subliniază că scenariul de referință folosit pentru evaluarea infrastructurii energetice pentru 2020 trebuie să fie transparent și în concordanță cu obiectivele generale ale politicii energetice menționate la articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în foaia de parcurs a UE pentru 2050 și cu alte politici ale UE (de exemplu cu privire la transporturi, la construcții și la sistemul de comercializare a cotelor de emisie (ETS)), inclusiv cu politicile de eficiență energetică necesare pentru a realiza obiectivul privind reducerea consumului de energie cu 20 % (în special planul privind eficiența energetică), precum și cu impactul potențial al progreselor tehnologice, în special în ceea ce privește energia din surse regenerabile și rolul din ce în ce mai important al autovehiculelor electrice, cu utilizarea rețelelor inteligente și cu punerea în aplicare a inițiativelor „orașe și regiuni inteligente”;

8.

susține lansarea promptă a parteneriatului pentru inovare denumit „orașe inteligente” și invită partenerii implicați în procesele de planificare legate de dezvoltarea urbană sustenabilă să promoveze și să folosească mai bine beneficiile pe care programele JESSICA și ELENA le pot aduce pentru investițiile într-o energie durabilă la nivel local, pentru a susține orașele și regiunile în ceea ce privește demararea unor proiecte de investiții viabile în domeniul eficienței energetice, al utilizării surselor de energie nepoluante și regenerabile, precum și al transportului urban durabil; subliniază, de asemenea, potențialul pe care îl reprezintă finanțarea transfrontalieră, în colaborare cu țările vecine, în cadrul Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP);

9.

evidențiază nevoia de a identifica, în funcție de importanță și în interesul eficienței din punctul de vedere al costurilor, cazurile în care infrastructura ar putea fi restrânsă prin politici de eficiență energetică, cazurile în care infrastructura existentă de la nivel național și transfrontalier poate fi actualizată sau modernizată și cazurile în care este nevoie de o nouă infrastructură care poate fi construită alături de infrastructura energetică sau de transport existentă;

10.

consideră că reducerea consumului de energie și a emisiilor poluante și creșterea eficienței energetice se pot realiza prin implementarea unor programe pentru creșterea eficienței energetice în sectorul clădirilor și în sectorul transporturilor;

11.

subliniază importanța identificării potențialelor decalaje viitoare legate de cererea și oferta de energie, precum și a potențialelor deficiențe viitoare ale infrastructurii de producție și de transport;

12.

subliniază importanța armonizării organizării piețelor din UE și a dezvoltării unor sisteme de infrastructuri europene comune pentru a asigura gestionarea interconexiunilor interne europene și a interconexiunilor cu țări terțe;

13.

consideră că dezvoltarea unei infrastructuri de energie electrică între UE și țările terțe și, în anumite cazuri, a infrastructurii existente în domeniul energiei electrice, poate duce la apariția unui risc de relocare a emisiilor de carbon sau la creșterea acestui risc în situațiile în care acesta există deja; invită Comisia să analizeze această posibilitate și să prezinte, dacă este necesar, măsuri prin care UE ar putea să abordeze această problemă în mod eficient, cum ar fi solicitarea de a se respecta Directiva 2009/28/CE privind energia din surse regenerabile;

14.

invită operatorii de rețele, autoritățile de reglementare, inclusiv Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei, și Comisia să creeze, în colaborare cu operatorii de rețele și autoritățile din țările terțe, condițiile necesare pentru a asigura compatibilitatea și stabilitatea dintre infrastructura de energie electrică a UE și cea din țările terțe, cu scopul de a crește securitatea energetică a statelor membre;

15.

subliniază că accentul ar trebui pus nu numai pe proiectele transfrontaliere, ci și pe sistemele interne de transport, care sunt vitale pentru integrarea piețelor energiei, pentru integrarea producției de energie din surse regenerabile și a securității sistemelor, pentru eliminarea insulelor energetice și pentru atenuarea blocajelor interne care afectează sistemul energetic european în ansamblu; subliniază importanța garantării faptului că se ține seama în mod corespunzător de regiunile ultraperiferice și de nevoile specifice ale acestora;

16.

subliniază necesitatea realizării unei noi infrastructuri care va elimina insulele energetice și dependența de un singur furnizor și va spori securitatea aprovizionării;

17.

subliniază că nicio regiune, inclusiv regiunile insulare, din cadrul statelor membre ale UE nu ar trebui să rămână izolată de rețelele europene de gaze și de energie electrică după 2015 și nici securitatea energetică a acesteia nu ar trebui să fie periclitată de lipsa conexiunilor adecvate;

18.

salută eforturile Comisiei de a promova cooperarea regională și solicită elaborarea unor orientări suplimentare privind astfel de inițiative regionale;

19.

semnalează ocaziile pe care mecanismele actuale de cooperare regională din UE le oferă în ceea ce privește dezvoltarea și consolidarea proiectelor de infrastructură energetică transfrontaliere, în special în materie de energie din surse regenerabile, și recomandă să se folosească în acest scop instrumentele de cooperare regională (Euregio, Grupările europene pentru cooperare teritorială - GECT);

20.

consideră că inițiativele regionale ar trebui să fie extinse și dezvoltate și mai mult, deoarece acestea sunt cel mai strâns legate de modul în care funcționează sistemul energetic într-o regiune (de exemplu structura surselor de generare din regiune, energia eoliană, constrângerile impuse de rețele și disponibilitatea surselor de energie);

21.

subliniază că o cooperare între municipalități și regiuni la nivel național și european contribuie la eliminarea insulelor energetice, la definitivarea pieței interne a energiei și la realizarea proiectelor de infrastructură energetică; este de părere că obiectivul de cooperare teritorială europeană al politicii de coeziune și strategiile macroregionale pot spori șansele de cooperare în cazul proiectelor transfrontaliere în vederea realizării unor interconexiuni eficiente și inteligente între sursele de energie neconvenționale de la nivel local și regional și rețelele energetice extinse; subliniază că o coordonare adecvată a proiectelor de infrastructură poate garanta cel mai bun raport cost-beneficii și poate maximiza eficiența fondurilor UE; consideră, în acest context, că ar trebui îmbunătățită cooperarea regională, în special în vederea asigurării unei legături adecvate între prioritățile stabilite și regiunile europene;

22.

solicită Comisiei și statelor membre să introducă măsuri care să garanteze că operatorii de sisteme de transport (OST) sunt stimulați în mod adecvat pentru a verifica ce interconexiuni sunt posibile din punct de vedere regional sau european și că planurile lor de investiții se bazează pe efectele socioeconomice ale interconexiunilor energetice, și nu doar pe economia proiectului, evitând astfel realizarea unor investiții insuficiente în capacitățile de transport;

23.

solicită Comisiei să prezinte, până la sfârșitul lui 2011, propuneri de soluții pentru conflictele descrise de coordonatorul european Georg Wilhelm Adamowitsch în cel de-al treilea raport anual al său din 15 noiembrie 2010 dintre necesitatea de a construi urgent o infrastructură nouă și normele rigide privind protecția mediului;

24.

solicită să se ia măsuri pentru a se asigura respectarea acordurilor internaționale, cum ar fi Convenția de la Espoo, înaintea realizării sau dezvoltării unor proiecte transfrontaliere și atrage atenția, în contextul extinderii rețelelor energetice, asupra necesității de a susține o cooperare mai strânsă, în special între Rusia și Belarus și statele baltice și, în acest sens, asupra necesității de a se dezvolta dialogul dintre UE și Rusia în materie de energie, mai ales în vederea realizării obiectivului legat de securitatea energetică a statelor membre ale UE și a regiunilor din UE;

25.

salută decizia Comisiei de a introduce „simulări de situații de criză” pentru centralele nucleare din Europa; consideră că inițiativele legislative viitoare de instituire a unui cadru comun privind securitatea nucleară sunt esențiale pentru îmbunătățirea continuă a standardelor de siguranță în Europa;

26.

subliniază că de infrastructura energetică sunt legate riscuri importante, inclusiv riscuri operaționale (de exemplu congestia și discontinuitatea aprovizionării), riscurile naturale (de exemplu cutremurele și inundațiile), riscurile legate de mediu (de exemplu poluarea, distrugerea habitatelor și pierderea biodiversității) și riscurile antropogene/politice (de exemplu riscurile legate de siguranță și terorismul); solicită, prin urmare, ca deciziile privind dezvoltarea rețelelor inteligente să fie puse în aplicare, așa cum prevede Directiva 2008/114/CE privind infrastructurile critice; sugerează ca statele membre să realizeze o cartografiere a riscurilor ca instrument de luare a deciziilor și al monitorizării rezultatelor creării rețelelor inteligente pentru a îmbunătăți capacitatea de interconectare a rețelelor;

27.

îndeamnă Comisia să evalueze posibilitatea de a include în prioritățile legate de infrastructura energetică proiecte care ar crește siguranța și securitatea infrastructurilor energetice importante existente în Europa (conducte de gaz și de petrol, rețele de energie electrică, centrale nucleare, terminale GNL etc.) în cazul unor accidente și al unor catastrofe naturale sau produse de om;

28.

consideră că Planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani identifică proiecte pertinente privind infrastructura de energie electrică și de gaz și că acesta ar trebui să contribuie la stabilirea priorităților legate de selectarea proiectelor de interes european ce trebuie dezvoltate în vederea realizării obiectivelor UE în materie de energie și de mediu, fără a afecta funcționarea pieței interne; consideră, în această privință, că același nivel ca în cazul obiectivelor 20-20-20 ar trebui să fie luat în considerare și în ceea ce privește capacitatea de interconectare și că Planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani ar trebui considerat instrument de monitorizare a conformității cu obiectivul de 10 % legat de interconectare;

29.

invită Comisia, în vederea asigurării unei mai bune gestionări a viitoarei planificări a infrastructurii de energie electrică și de gaz din UE, să prezinte o propunere concretă de îmbunătățire a transparenței și a participării populației la stabilirea priorităților UE în cadrul unui proces mai larg de participare a părților interesate (inclusiv, de exemplu, a sectorului energetic, a unor experți independenți, a organizațiilor consumatorilor și a ONG-urilor); consideră că publicarea unor date tehnice legate de planificare este un element-cheie în ceea ce privește asigurarea acestei participări;

30.

consideră că societățile străine, sau filialele acestora, care nu au o structură de management transparentă și asupra cărora guvernele străine exercită o influență nejustificată, trebuie să acorde atenție dreptului de proprietate asupra infrastructurii energetice a UE; invită Comisia să prezinte propuneri de punere în aplicare a unor măsuri adecvate de protecție juridică și instituțională în acest sens, în special în ceea ce privește accesul la fondurile publice ale UE;

31.

consideră că Planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani contribuie la programul permanent de dezvoltare a infrastructurii europene de transport al gazelor naturale și de transmitere a energiei electrice în cadrul unei perspective europene de planificare pe termen lung, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) și Comisia asigurând monitorizarea, respectându-se în mod corespunzător prevederile relevante din cel de-al treilea pachet de măsuri privind piața internă;

32.

subliniază că această abordare ascendentă trebuie să fie completată de o abordare descendentă bine structurată și cu o perspectivă europeană;

33.

subliniază că, pentru realizarea obiectivelor globale în materie de energie, este foarte important să se susțină construirea unei infrastructuri de transport și de distribuție în vederea integrării eficiente și inteligente a energiei din surse regenerabile și a unor modalități noi de utilizare a energiei (precum autovehiculele hibrid electrice sau care se conectează la rețeaua electrică); salută faptul că se acordă prioritate viitoarei super-rețele europene și proiectelor-pilot susținute de Forumul de la Florența; solicită Comisiei să se consulte cu toate părțile interesate implicate pentru a accelera stabilirea autostrăzilor energiei electrice ca o infrastructură de rețele integrată cu noduri de distribuție în vederea optimizării gradului de conectare, a rezistenței sistemului și a flexibilității operaționale și în vederea reducerii costurilor, fără a exclude niciun teritoriu geografic european mai larg, și invită Comisia să prezinte Parlamentului, până la jumătatea anului 2014, un rezumat în care să fie abordate, cât se poate de mult, nevoile specifice care apar cu privire la transportul energiei din surse regenerabile;

34.

subliniază că obstacolele geografice inerente zonei unde se află insulele și regiunile muntoase fac integrarea acestora în rețeaua energetică a UE foarte dificilă; invită, prin urmare, Comisia să țină seama de situațiile diverse din regiuni și să se concentreze în mod expres asupra regiunilor cu particularități geografice și demografice specifice, cum ar fi insulele, regiunile muntoase și regiunile cu o densitate scăzută a populației, pentru a realiza o diversificare și mai mare a surselor de energie și promovarea surselor regenerabile de energie, astfel încât dependența de energie importată să scadă; îndeamnă Comisia să includă în rândul priorităților sale privind infrastructura energetică pentru 2020 situația deosebită a sistemelor energetice insulare;

35.

subliniază necesitatea obținerii unei coerențe în ceea ce privește politica transversală cu privire la infrastructurile energetice și la relația acestora cu cadrul de planificare spațială în domeniul maritim și că aceasta ar putea servi, de asemenea, la includerea într-o strategie generală a proiectelor importante privind parcurile eoliene offshore;

36.

reamintește, cu toate acestea, Comisiei că fiecare stat membru ar trebui, de asemenea, susținut pentru a deveni producător și consumator de energie sustenabilă, din motive atât legate de siguranță, cât și economice;

37.

afirmă că dezvoltarea producției regionale de energie reprezintă un mijloc important de a garanta faptul că necesitățile în materie de energie sunt satisfăcute la nivel local în diferite părți ale Europei, în special în regiunea Mării Baltice, o regiune care este în continuare izolată și care depinde încă de o singură sursă de aprovizionare; remarcă faptul că regiunile dețin o gamă largă de resurse ce pot fi exploatate, inclusiv potențialul resurselor naturale, și că viitorul obiectiv ar trebui să constea în exploatarea deplină a acestora în vederea diversificării producției de energie;

38.

recunoaște importanța infrastructurilor de gaz eficiente în ceea ce privește consolidarea diversificării și a securității aprovizionării, susținerea unei mai bune funcționări a pieței interne a energiei și, prin urmare, reducerea dependenței energetice, ținând cont, în același timp, de necesitatea de a reduce în mod semnificativ emisiile din sectorul energetic până în 2050; subliniază că este necesar ca infrastructura de gaze să devină și mai flexibilă, respectându-se cerințele privind flexibilitatea, în special pentru a se asigura fluxuri inverse și interconexiuni, și subliniază că ar trebui dezvoltată infrastructura, ținându-se pe deplin seama de aportul terminalelor GNL și GNC, al navelor de transport și al spațiilor de depozitare, precum și al dezvoltării biomasei gazificate și a biogazului;

39.

salută declarația Comisiei conform căreia gazele naturale vor juca un rol important în calitate de combustibil de rezervă; subliniază, cu toate acestea, că este necesar ca și alte surse de energie și alte instalații de stocare a energiei să preia acest rol pentru a asigura securitatea aprovizionării; subliniază faptul că un mix energetic extins va constitui în continuare baza unei aprovizionări cu energie sigure și eficiente din punctul de vedere al costurilor;

40.

observă că, spre deosebire de toate celelalte investiții în infrastructură pe care UE are în plan să le stimuleze, capacitățile de stocare a gazelor și interconexiunile de gaze prevăzute în regulamentul din 2009 privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale reprezintă o infrastructură obligatorie; solicită Comisiei să analizeze dacă este necesară finanțarea din partea UE a îmbunătățirilor aduse infrastructurii prevăzute de regulamentul din 2009;

41.

îndeamnă Comisia să analizeze resursele de gaze neconvenționale, ținând seama de aspectele legale, de evaluarea ciclului de viață, de rezervele existente, de impactul asupra mediului și de viabilitatea economică; solicită Comisiei să realizeze, pe baza principiului tratamentului egal al surselor primare de energie, o evaluare detaliată a potențialelor avantaje și riscuri pe care le prezintă utilizarea surselor de gaz neconvenționale în UE;

42.

consideră că, deși decarbonizarea economiei va duce la diminuarea treptată a utilizării energiei din surse fosile, petrolul va continua să reprezinte o parte importantă a aprovizionării cu energie a UE timp de mulți ani și că, prin urmare, trebuie menținută o infrastructură europeană competitivă de transport și de rafinare ale petrolului în perioada de tranziție, pentru a asigura aprovizionarea consumatorilor UE cu produse sigure și accesibile;

43.

subliniază importanța planificării integrate referitoare la infrastructura energetică pentru sursele de energie agricole și rurale la scară redusă, cu scopul de a încuraja producția descentralizată de energie, participarea pe piață și dezvoltarea rurală; subliniază importanța accesului prioritar la rețeaua de surse regenerabile, astfel cum se evidențiază în Directiva 2009/28/CE;

44.

subliniază nevoia de pregătire și de adaptare a rețelelor pentru producerea unor forme de energie precum energia electrică și biogazul din surse agricole și din surse forestiere, ca urmare a unei politici agricole comune reformate;

45.

consideră că ar trebui să se acorde atenție noilor soluții tehnologice privind utilizarea energiei reziduale din industrie, și anume gazul ars, căldura reziduală etc.;

46.

subliniază importanța infrastructurii la nivelul distribuției și rolul important pe care „prosumatorii” și operatorii de sisteme de distribuție (OSD) îl au pe durata integrării în sistem a producției descentralizate de energie și a măsurilor de eficientizare a cererii; subliniază că, dacă se va acorda o prioritate mai mare gestionării cererii și producției de energie orientate către cerere, se va aduce o contribuție semnificativă la consolidarea integrării surselor de energie descentralizată și la accelerarea realizării obiectivelor globale ale politicii energetice; consideră că acest lucru este valabil și în cazul proiectelor naționale de infrastructură cu impact pozitiv dincolo de granițele naționale în ceea ce privește aprovizionarea sau interconectarea pieții interne a energiei;

47.

îndeamnă Comisia să prezinte până în 2012 inițiative concrete de promovare a dezvoltării capacităților de stocare a energiei (inclusiv a instalațiilor de gaz și de hidrogen cu uz multiplu, a bateriilor inteligente cu flux invers destinate autovehiculelor electrice, a centralelor hidroelectrice cu acumulare prin pompare, a stocării descentralizate a biogazului, a instalațiilor solare de temperatură ridicată, a instalațiilor de stocare a aerului comprimat și a altor tehnologii inovatoare); sugerează Comisiei să analizeze și alte inițiative privind stocarea energiei pentru a maximiza integrarea energiei din surse regenerabile;

48.

consideră că modernizarea și creșterea eficienței rețelelor urbane de termoficare și de răcire trebuie să reprezinte o prioritate pentru UE și că aceasta ar trebui să fie reflectată și susținută atât în ceea ce privește revizuirea actualului cadru financiar, cât și viitoarea perspectivă financiară;

49.

salută proiectele legate de captarea, transportul și stocarea CO2 realizate până în prezent; invită Comisia să elaboreze de urgență un raport intermediar, inclusiv din punct de vedere tehnic și economic, de evaluare a rezultatelor înregistrate prin folosirea tehnologiilor experimentale de captare și de stocare ale dioxidului de carbon subvenționate de UE pentru centralele pe bază de cărbune;

50.

îndeamnă Comisia să evalueze în mod critic și să revizuiască, în colaborare cu toate părțile interesate relevante, inclusiv cu operatorii de rețele și de pe piață relevanți, în cazul în care este necesar, sumele necesare pentru necesitățile în materie de investiții menționate în comunicarea privind prioritățile legate de infrastructura energetică, în special în ceea ce privește diminuarea cererii prin măsuri vizând eficiența energetică, și îi solicită să prezinte Consiliului și Parlamentului European un raport cu privire la investițiile care probabil că vor fi necesare;

51.

constată că, pe lângă costurile de capital și cele operaționale, apar costuri de mediu considerabile în urma construirii, exploatării și dezafectării proiectelor de infrastructură energetică; subliniază importanța evidenței contabile a acestor costuri de mediu în analiza cost-beneficii, utilizând abordarea costurilor pe ciclu de viață;

52.

consideră că operatorii de sisteme de transport ar trebui să fie obligați să pună în totalitate la dispoziția pieței toate liniile de transport, împiedicându-se astfel posibilitatea ca o anumită capacitate de transport să fie rezervată pentru echilibrarea la nivel transfrontalier etc., și că această cerință trebuie inclusă în legislația cu caracter obligatoriu pe baza orientărilor actuale în materie de bune practici ale Grupului european de reglementare în domeniul energiei electrice și al gazelor;

53.

susține cooperarea consolidată între statele membre în vederea înființării unor autorități de reglementare regionale pentru mai multe state membre; salută inițiativele similare în vederea creării unor operatori de sisteme de transport unici la nivel regional;

54.

invită Comisia și Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei să își exercite atribuțiile de creare a unei piețe europene comune intraday până în 2014, întrucât aceasta ar permite schimbul liber de energie prin toate interconexiunile de transport între țări și/sau diferite zone tarifare;

55.

consideră că infrastructura energetică ar trebui să fie mai orientată către utilizatorul final, punându-se un accent mai puternic pe interacțiunea dintre capacitățile sistemului de distribuție și consum, și subliniază necesitatea existenței unor fluxuri bidimensionale de energie și de informații; evidențiază avantajele oferite de un sistem de gaz și de energie electrică nou, care să includă tehnologii, dotări și servicii eficiente precum rețele inteligente, contoare inteligente și servicii interoperabile de gestionare a sarcinii și a cererii de energie, care să funcționeze pe baza unor TIC, ceea ce implică dezvoltarea unor formule inovatoare și dinamice de stabilire a prețurilor și a unor sisteme de reacție la cerere în interesul consumatorilor;

56.

subliniază necesitatea de a promova dezvoltarea unor tehnologii ușor de utilizat și a gestionării cererii pentru a asigura utilizarea tehnologiilor privind rețelele inteligente și a sistemelor de reacție la cerere și pentru ca toate părțile interesate să beneficieze pe deplin de rețelele inteligente;

57.

subliniază că introducerea rețelelor inteligente ar trebuie să reprezinte una dintre prioritățile legate de infrastructura energetică în vederea realizării obiectivelor UE în materie de energie și de climă, deoarece aceasta va contribui la integrarea producției de energie regenerabilă distribuită și a autovehiculelor electrice, la scăderea dependenței energetice, la creșterea eficienței energetice și la dezvoltarea flexibilității și a capacității sistemului electric; consideră că rețelele inteligente oferă o ocazie unică de a încuraja inovarea, crearea de locuri de muncă, precum și competitivitatea industriei europene, în special în ceea ce privește IMM-urile;

58.

solicită Comisiei să faciliteze introducerea urgentă a proiectelor demonstrative care vizează rețelele inteligente mari ca cea mai bună măsură de evaluare a costurilor și a beneficiilor pentru societatea europeană; observă că, în vederea partajării riscului asociat investițiilor necesare în cazul acestor proiecte, este necesar să se acorde fonduri publice în cadrul unui parteneriat public-privat, prevăzut în mod concret de Inițiativa europeană pentru rețele electrice;

59.

observă că rețelele inteligente sunt un rezultat al convergenței dintre energia electrică și tehnologiile informației și comunicațiilor și că, prin urmare, trebuie acordată o atenție deosebită cooperării dintre cele două sectoare, de exemplu în ceea ce privește utilizarea eficientă a spectrului de frecvențe radio în întreaga Europă și înțelegerea funcțiilor energiei inteligente în cadrul planificării viitorului „internet al obiectelor”; solicită Comisiei să stabilească un plan de cooperare între diferitele unități implicate (DG Cercetare, DG Energie, DG INFSO etc.), astfel încât să asigure modalitatea cea mai coerentă și cea mai eficientă în mod general de a contribui la utilizarea și la funcționarea rețelelor inteligente, ca o bază fundamentală pentru activitățile legate de politica energetică;

60.

invită Comisia să analizeze dacă, în conformitate cu normele din cel de-al treilea pachet de măsuri privind piața internă a energiei, sunt necesare și alte inițiative legislative privind introducerea rețelelor inteligente; consideră că evaluarea trebuie să țină seama de următoarele obiective: i) asigurarea unui acces deschis adecvat și schimbul de informații operaționale între actori și interfețele lor fizice; ii) crearea unei piețe funcționale a serviciilor energetice și iii) acordarea, pentru operatorii de rețele, a unor stimulente corespunzătoare pentru a investi în tehnologii inteligente privind rețelele inteligente;

61.

solicită să se acorde mai multă atenție interacțiunii dintre capacitatea sistemului de distribuție și consum, ceea ce implică existența unei strategii europene comune privind rețelele inteligente, și observă că, astfel cum s-a subliniat în concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011, cel târziu până la sfârșitul lui 2012 ar trebui adoptate standarde tehnice privind rețelele inteligente;

62.

subliniază că, în vederea facilitării noilor surse de producție la scară mică, rețelele ar trebui adaptate pentru operatorii noi, precum consumatorii casnici și IMM-urile;

63.

consideră că cel de-al 7-lea și cel de-al 8-lea program-cadru de cercetare și dezvoltare ar trebui să se aplice, în mod prioritar, tehnologiei legate de rețele inteligente cu privire la infrastructura privată de încărcare pentru autovehiculele electrice, cu scopul de a asigura o dezvoltare rapidă a unei rețele energetice bidimensionale și descentralizate în acest sector;

64.

observă nevoia de creare a unui cadru de reglementare stabil în vederea promovării investițiilor de mari dimensiuni necesare în Europa pentru introducerea rețelelor inteligente;

65.

subliniază că standardizarea și interoperabilitatea rețelelor inteligente reprezintă o prioritate; îndeamnă statele membre ca, în colaborare cu organismele de standardizare europene și internaționale și cu industria, să intensifice activitățile referitoare la standardele tehnice și de siguranță pentru autovehiculele electrice, la infrastructura de încărcare și la rețelele și contoarele inteligente în vederea finalizării acestora până la sfârșitul anului 2012; subliniază că tehnologiile ar trebui să se bazeze pe standarde internaționale deschise pentru a asigura rentabilitatea acestora, fapt care va crește interoperabilitatea sistemului și va oferi consumatorilor o gamă de soluții;

66.

recunoaște că se realizează progrese în ceea ce privește activitatea de standardizare în materie de contorizare inteligentă, având în vedere faptul că Comisia a emis mandatul de standardizare M/441 pentru organizațiile europene de standardizare (CEN, CENELEC și ETSI), și subliniază că standardele tehnice pentru contoarele inteligente ar trebui să țină cont de funcțiile suplimentare identificate în raportul final al Grupului de coordonare pentru contoare inteligente CEN/CENELEC/ETSI, și anume:

67.

salută activitatea desfășurată de Inițiativa europeană pentru rețele electrice (EEGI) și de Grupul operativ al Comisiei pentru rețelele inteligente; invită Comisia să acorde o atenție deosebită concluziilor acestora referitoare la legislația specifică privind rețelele inteligente, prevăzută pentru prima jumătate a anului 2011;

68.

subliniază că obiectivul introducerii contoarelor inteligente este de a permite consumatorilor să monitorizeze și să gestioneze în mod eficient consumul lor de energie;

69.

subliniază faptul că statele membre sunt deja obligate, sub rezerva unei evaluări pozitive, să introducă contoare inteligente pentru cel puțin 80 % dintre consumatorii lor finali până în 2020 și atrage atenția asupra obiectivului intermediar privind dotarea a 50 % dintre gospodării cu contoare inteligente până în 2015, convenit în noua Agendă digitală pentru Europa:

70.

subliniază că statele membre ar trebui să susțină un număr suficient de proiecte-pilot pentru consumatorii rezidenți în vederea favorizării acceptării de către populație a acestui instrument și a încurajării procesului de inovare, astfel cum este prevăzut în cel de-al treilea pachet de măsuri privind piața energiei; invită Comisia să prezinte, pe baza evaluărilor necesare conform celui de-al treilea pachet de măsuri privind piața energiei, măsuri suplimentare menite a asigura utilizarea contoarelor inteligente de către toți consumatorii nerezidenți până în 2014, excluzând temporar microîntreprinderile; solicită să fie stabilite norme clare referitoare la securitate, la confidențialitate și la protecția datelor, în conformitate cu legislația actuală a UE;

71.

subliniază faptul că instalarea dispozitivelor de gestionare a energiei, în special instalarea de contoare inteligente pentru consumatorii casnici, trebuie, în primul rând, să reprezinte un beneficiu concret pentru consumatorul final; subliniază necesitatea de a ține la curent consumatorii cu privire la consumul lor de energie, în vederea implicării active a acestora în eforturile de economisire a energiei și solicită să se pună accentul pe crearea unor campanii de sensibilizare, realizarea formării, asigurarea rentabilității și promovarea dezvoltării de tehnologii ușor de utilizat;

72.

subliniază, în acest context, importanța primordială a susținerii cercetării și a inovării, care trebuie să fie sprijinite printr-o politică activă de finanțare, inclusiv prin utilizarea de instrumente inovatoare care urmează să fie dezvoltate, cum ar Fondul european pentru finanțarea inovării sau Fondul european pentru brevete;

73.

invită Comisia și statele membre să desfășoare activități pentru selectarea unei benzi de frecvențe radio licențiate și normalizate pentru rețele și contoare inteligente;

74.

îndeamnă Comisia ca, în strânsă cooperare cu Autoritatea europeană pentru protecția datelor, să evalueze necesitatea măsurilor suplimentare de protecție a datelor, rolurile și responsabilitățile diferiților actori în ceea ce privește, printre altele, accesul, deținerea și manipularea datelor, drepturile de citire și modificare, și dacă este necesar, să elaboreze propuneri de reglementare adecvate și/sau orientări;

75.

salută identificarea de către Comisie a coridoarelor prioritare și este de acord cu nevoia de a optimiza fondurile limitate; reiterează faptul că, în timp ce responsabilitatea pentru planificarea și dezvoltarea proiectelor de infrastructură aparține în principal pieței, UE are rolul de a promova anumite proiecte, acordându-le statutul de „proiect de interes european” și asigurând finanțare publică pentru unele dintre acestea;

76.

solicită o metodologie clară și transparentă care să ducă la alegerea proiectelor prioritare care să răspundă nevoilor europene urgente; subliniază că selecția proiectelor de interes european (PIE) ar trebui să fie efectuată pe baza unor criterii obiective și transparente și cu implicarea tuturor părților interesate;

77.

subliniază faptul că toate PIE ar trebui să contribuie la atingerea obiectivelor politicii UE în domeniul energiei, la desăvârșirea pieței interne, la promovarea eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie, precum și la consolidarea siguranței aprovizionării cu energie și ar trebui să poată contribui în mod substanțial la:

78.

consideră că, pentru a justifica acordarea priorității anumitor proiecte, ar trebui avute în vedere următoarele criterii:

79.

Consideră că pentru a permite continuarea stabilirii proiectelor prioritare, ar trebui avute în vedere următoarele criterii:

80.

subliniază importanța cooperării regionale în planificarea, punerea în aplicare și monitorizarea priorităților stabilite, precum și în elaborarea planurilor de investiții și a proiectelor specifice; consideră că strategiile existente pentru macroregiuni (cum ar fi regiunea baltică și regiunea dunăreană), ar putea fi utilizate ca modele de platformă de cooperare pentru încheierea de acorduri privind proiectele energetice și punerea lor în aplicare;

81.

consideră că este necesar să se continue integrarea pieței interne a energiei, prin promovarea, în special, a unor proiecte care să garanteze că țările vecine au o structură echilibrată a mixurilor energetice naționale;

82.

subliniază faptul că trebuie eliminate obstacolele din calea concurenței și a dezvoltării determinate de piață a tuturor infrastructurilor energetice, inclusiv a sistemelor publice de termoficare și răcire;

83.

reamintește că obstacolele geografice specifice situației teritoriilor insulare fac foarte dificilă integrarea acestora în sistemul energetic al Uniunii și că ar trebui să li se acorde un sprijin special pentru a reduce dependența lor energetică, fie prin dezvoltarea potențialului acestora în materie de energie din surse regenerabile, fie prin promovarea eficienței energetice și a economisirii de energie;

84.

subliniază că transparența trebuie să fie consolidată prin informarea clară a publicului în legătură cu scopul și datele de planificare tehnică ale fiecărui proiect; solicită ca dovezile respectării criteriilor să fie verificate în cadrul consultărilor publice;

85.

consideră că nu numai proiectele mari de infrastructură ar trebui să fie sprijinite, ci și proiectele mai mici care ar putea avea o valoare adăugată ridicată și ar fi mai rapid finalizate;

86.

invită Comisia să garanteze că proiectele cărora li s-a acordat statutul de PEI continuă, și după aprobare, să îndeplinească criteriile de mai sus; consideră că, în cazul oricăror modificări majore aduse unui proiect, statutul PEI al acestuia ar trebui să fie revizuit;

87.

este de acord cu nevoia de a asigura punerea în aplicare la timp a PIE și salută propunerea Comisiei de a integra, consolida coordonarea și îmbunătăți procedurile de acordare rapidă a autorizațiilor, cu condiția respectării principiului subsidiarității și a competențelor naționale în domeniul acordării autorizațiilor, astfel încât termenele existente în aceste domenii să nu descurajeze încercările de inovare ale investitorilor din mediul privat;

88.

salută crearea unei autorități naționale de contact (ghișeu unic) pentru fiecare proiect de interes european în calitate de interfață administrativă unică între dezvoltatori și diferitele autorități implicate în procedura de autorizare; este de părere că, în ceea ce privește proiectele transfrontaliere, ameliorarea coordonării între ghișeele unice naționale și consolidarea rolului Comisiei ar trebui garantate într-o astfel de coordonare; subliniază faptul că, înainte de a crea noi ghișee unice, Comisia și autoritățile naționale trebuie să utilizeze pe deplin instituțiile existente;

89.

subliniază că orice autoritate națională de contact trebuie să fie independentă și liberă de influențele politice sau economice; consideră că PEI trebuie să fie examinate în ordinea depunerii și în termenul prevăzut în viitoarea propunere a Comisiei;

90.

subliniază importanța finalizării la timp a proiectelor și a dialogului de înaltă calitate cu părțile interesate; încurajează Comisia să creeze un sistem de avertizări de la moderate la grave în cazul în care un stat membru nu examinează o cerere de autorizare într-un termen rezonabil și să monitorizeze îndeaproape dacă procedurile administrative naționale asigură executarea rapidă și corectă a PIE; în cazul în care sunt întâmpinate dificultăți, salută introducerea unor termene limită în care autoritățile competente trebuie să ia o hotărâre finală; în absența unei astfel de decizii, îndeamnă Comisia să investigheze dacă întârzierea în cauză ar putea fi considerată un caz de împiedicare de către un stat membru a punerii în aplicare corecte și rapide a pieței interne energetice a UE;

91.

invită Comisia să stabilească dacă, ținând cont de gama variată de specificități ale proiectelor și de caracteristicile lor teritoriale, pot fi inițiate proceduri comune sau coordonate care stabilesc măsuri-cheie concrete ad hoc (schimburi periodice de informații, comunicări la timp ale deciziilor, mecanisme de soluționare comună a problemelor etc.) și să evalueze pertinența folosirii procedurilor de arbitraj ca un instrument de luare a deciziei finale;

92.

subliniază nevoia unei abordări mai participative și admite faptul că asigurarea unui grad mai mare de acceptare a proiectelor de infrastructură energetică de către populația locală este proporțională cu informarea adecvată în legătură cu scopul proiectelor și cu implicarea locală în dezvoltarea acestor proiecte din etapele inițiale; solicită participarea la toate nivelurile a societății civile, a ONG-urilor, a industriei, a partenerilor sociali și a organizațiilor de consumatori la procesul de consultare pentru proiectele de interes european; invită Comisia să instituie un sistem de consultare și de evaluare în vederea identificării și difuzării celor mai bune practici și cunoștințe privind acceptarea din partea opiniei publice a infrastructurii;

93.

având în vedere importanța strategiilor regiunilor în materie de energie durabilă pentru potențialul lor de dezvoltare, subliniază necesitatea de a institui o platformă pentru schimbul de bune practici dobândite la nivelul regiunilor, ținând seama de exemplele de reușită ale municipalităților și ale regiunilor care s-au specializat în domeniul energiei din surse regenerabile, al economiei de energie și al eficienței energetice; solicită, în acest sens, un sistem de consultare și de evaluare pentru a identifica, partaja și a copia, dacă este posibil, cele mai bune practici și cunoștințe privind acceptarea de către public a infrastructurii;

94.

subliniază că cea mai mare provocare constă asigurarea acceptării proiectelor de infrastructură energetică de către populația locală; este convins că acceptarea de către cetățeni și factorii de decizie și încrederea acestora pot fi câștigate doar prin organizarea de dezbateri deschise și transparente premergătoare luării de decizii privind proiectele de infrastructură energetică;

95.

solicită Comisiei să evalueze dacă sunt preferabile modernizarea și îmbunătățirea coridoarelor energetice existente în locul creării de noi coridoare, având în vedere rentabilitatea și acceptarea de către public;

96.

solicită o mai bună informare în ceea ce privește importanța rețelelor energetice în cadrul Uniunii Europene; invită Comisia să ia în considerare organizarea unei campanii specifice de informare și de comunicare cu privire la rețelele energetice din UE adresată publicului național și local;

97.

constată că investițiile în rețele sunt ciclice și ar trebui abordate într-o perspectivă istorică; subliniază faptul că o mare parte din infrastructurile construite în ultimele decenii pentru a interconecta uzinele de energie centralizată sunt vechi; subliniază faptul că societatea se așteaptă la optimizarea costurilor pentru menținerea în funcțiune a infrastructurilor existente și pentru crearea de noi infrastructuri prin intermediul parteneriatelor de tip public-privat și prin dezvoltarea de instrumente financiare inovatoare; subliniază necesitatea de a stabili cu exactitate cerințele privind infrastructura și de a evita crearea unui blocaj de surplus de capacitate, luând în considerare pe deplin potențialul eficienței energetice rentabile;

98.

subliniază că funcționarea eficientă a pieței ar trebui să acopere o mare parte din costurile pentru investițiile necesare în infrastructură, în temeiul principiilor alocării corespunzătoare a costurilor, transparenței, nediscriminării și rentabilității, precum și în conformitate cu principiul „utilizatorul plătește”; solicită Comisiei să evalueze dacă reglementările actuale în domeniul stimulentelor sunt suficiente pentru a transmite pieței semnalele necesare și care sunt măsurile suplimentare necesare, inclusiv măsurile pentru ameliorarea normelor de alocare a costurilor;

99.

consideră că, dacă nu există o alternativă în materie de reglementare și piața nu poate acoperi investițiile necesare, fondurile EU pot fi necesare pentru a finanța un număr limitat de PIE, care nu sunt viabile din punct de vedere comercial ca urmare a caracteristicilor lor specifice, dar a căror dezvoltare este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor politicii energetice a UE; consideră că finanțarea publică poate fi folosită ca pârghie pentru obținerea de finanțare privată prin crearea unei combinații inovatoare de instrumente financiare, cu condiția să nu denatureze concurența;

100.

observă că Fondul european de dezvoltare regională are o contribuție masivă la finanțarea proiectelor de infrastructură energetică și a altor proiecte de infrastructură și subliniază rolul semnificativ al politicii de coeziune la nivel local și regional în privința eficienței energetice și a atingerii obiectivelor Uniunii privind energia din surse regenerabile;

101.

subliniază faptul că fondurile structurale și de coeziune ar trebui să fie în continuare un element de bază pentru proiectele noastre de infrastructură; consideră că este eronată orice încercare de a crea noi fonduri sectoriale din fondurile politicii de coeziune;

102.

invită Comisia să se asigure că finanțarea investițiilor în infrastructură are loc pe baza situației de pe piață pentru a împiedica denaturarea concurenței și crearea unor false stimulente pentru investiții și că se evită fluctuațiile nejustificate între statele membre, cu condiția însă să fie apărat și interesul public, în special la nivel local și regional și în zonele cu particularități geografice specifice, precum insulele, regiunile muntoase și regiunile cu o densitate foarte scăzută a populației, printr-o finanțare publică limitată, ceea ce trebuie să ducă la o combinație inovatoare de instrumente financiare care să stimuleze investițiile private;

103.

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să finanțeze proiectele neatractive din punct de vedere comercial, care nu pot atrage investitori privați, dar sunt esențiale pentru conectarea regiunilor izolate ale UE la rețelele europene de gaz și energie electrică, ca parte integrantă a creării unei piețe energetice unificate a Uniunii Europene;

104.

solicită Comisiei să permită finanțarea publică numai pentru statele membre care au transpus în întregime actuala legislație a UE și o aplică în mod corect, inclusiv regulamentele prevăzute în cadrul celui de-al treilea pachet privind piața internă;

105.

invită Comisia să revizuiască normele privind ajutoarele de stat în ceea ce privește infrastructura energetică și, dacă este necesar, să prezinte propuneri de modificare a acestor norme pentru a permite statelor să încurajeze modernizarea infrastructurii; invită Comisia, în același timp, să emită un nou document de orientare privind finanțarea publică a proiectelor și legislația actuală privind ajutorul de stat, care să stabilească criterii clare pentru finanțarea publică a infrastructurii energetice; subliniază că acest document trebuie să fie elaborat în comun de DG Energie, DG Concurență și DG Dezvoltare regională, în scopul de a elimina orice incoerențe din normele Comisiei;

106.

solicită să se țină seama de principiul geografic la alocarea subvențiilor în domeniul energiei atât pentru infrastructură, cât și pentru C&D, pe baza obiectivelor strategice; în plus, insistă că regiunile dezvoltate ar trebui să primească în continuare subvenții, numai dacă activitățile subvenționate sunt realizate în parteneriat cu regiuni mai puțin dezvoltate;

107.

subliniază faptul că un cadru de reglementare stabil, previzibil și adecvat, care include rate adecvate de rentabilitate și stimulente pentru noi infrastructuri, este esențial pentru a promova investițiile atât în privința transportului, cât și a distribuției de energie; subliniază faptul că autoritățile de reglementare ar trebui să favorizeze punerea în aplicare a noilor tehnologii prin stimulente de piață și proiecte-pilot;

108.

consideră că fondurile private pot facilita construirea la timp a infrastructurii energetice necesare, dat fiind că magnitudinea provocării pe care o constituie infrastructura este atât de mare încât mijloacele private trebuie să fie deblocate în mod corespunzător; consideră că, întrucât investitorii privați își asumă provocarea legată de infrastructură, Comisia ar trebui să stabilească orientări clare pentru implicarea actorilor de pe piață și a investitorilor privați în așa-numitele „linii comerciale”; consideră că preocupările legate de eventualul impact asupra funcționării pieței pot fi depășite dacă liniile comerciale sunt obligate să aloce pieței întreaga lor capacitate;

109.

subliniază faptul că trebuie să se folosească pe deplin instrumentele de piață, inclusiv (îmbunătățirea normelor de alocare a costurilor, obligațiunile pentru proiecte specifice, fondurile de tip revolving, fondurile de investiții în domeniul energiei din surse regenerabile, garanțiile de împrumuturi, mecanismele non-comerciale de partajare a riscului, stimulentele pentru finanțarea parteneriatelor de tip public-privat, parteneriatele cu BEI - prin ameliorarea capacității de intervenție și a resurselor disponibile ale BEI- și folosirea venitului din licitațiile în cadrul ETS pentru proiectele în domeniul surselor regenerabile de energie și al eficienței energetice, precum și, după caz, alte instrumente financiare inovatoare; invită Comisia să aibă în vedere capacitatea financiară și condițiile de piață din statele membre mai puțin dezvoltate;

110.

subliniază importanța unei colaborări mai strânse și mai eficiente cu sectorul privat și cu instituțiile financiare, în special cu Banca Europeană de Investiții și cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, pentru promovarea finanțării necesare, în special pentru proiectele transfrontaliere prioritare; invită Comisia să încerce și alte instrumente financiare inovatoare și să susțină promovarea creării de parteneriate de tip public-privat, pentru care autoritățile locale, regionale și naționale furnizează stimulente, precum și cadrul legislativ și sprijinul politic necesar; subliniază, în acest context, necesitatea dezvoltării asistenței tehnice și a ingineriei financiare la nivelul autorităților locale și regionale pentru a sprijini actorii locali în crearea unor proiecte de eficiență energetică, de exemplu prin folosirea mecanismului de asistență tehnică ELENA, gestionat de BEI, și a experienței dobândite de societățile de servicii energetice, dacă acestea se referă la infrastructura de eficiență energetică;

111.

sprijină ideea de a emite obligațiuni europene comune pentru proiecte pentru finanțarea necesităților semnificative de infrastructură și a proiectelor structurale ale Europei în cadrul agendei UE 2020, inclusiv noua Strategie privind dezvoltarea infrastructurii energetice; consideră că obligațiunile pentru proiecte specifice ale UE ar asigura investițiile necesare și ar crea suficientă încredere pentru a permite proiectelor majore de investiții să atragă sprijinul de care au nevoie și ar deveni astfel un mecanism important pentru obținerea unui efect de pârghie maxim generat de fondurile publice; subliniază faptul că, în măsura în care Europa tinde către o dezvoltare durabilă, aceste proiecte trebuie să contribuie, de asemenea, la transformarea ecologică a economiilor noastre;

112.

consideră, în special că obligațiunile pentru proiecte specifice ale UE pot deveni un instrument financiar esențial pentru investițiile necesare în infrastructura energetică din Europa, ajutând întreprinderile private implicate în proiecte să atragă fonduri pe piața de capital din partea investitorilor; invită Comisia să prezinte rapid o propunere legislativă privind obligațiunile pentru proiecte specifice ale UE;

113.

subliniază importanța dezvoltării de către autoritățile de reglementare a unei metodologii comune pentru alocarea costurilor în proiectele de infrastructură transfrontaliere, deoarece aceste stimulente pentru infrastructura rețelelor sunt caracterizate de multe disfuncționalități ale pieței, provocate, în principal, de monopolul natural și de lipsa concurenței;

114.

remarcă importanța unor tarife transparente, proporționale și nediscriminatorii în vederea asigurării unei alocări adecvate a costurilor pentru investițiile în infrastructura transfrontalieră și internă de transport de energie, impactul transfrontalier contribuind în mod semnificativ la realizarea obiectivelor UE din domeniu, la stabilirea unor prețuri echitabile pentru consumatori și la ameliorarea competitivității; îndeamnă statele membre să se abțină de la aplicarea unor tarife reglementate excesiv de scăzute; salută propunerea REMIT a Comisiei;

115.

reamintește că al treilea pachet prevede obligația autorităților de reglementare, ca la stabilirea tarifelor, să evalueze investițiile nu numai pe baza beneficiilor în respectivul stat membru, ci și pe baza beneficiilor la nivelul întregii UE; îndeamnă ACER să garanteze că membrii săi respectă această obligație; solicită Comisiei să analizeze în continuare, în cazul în care costurile și beneficiile nu pot fi alocate în mod echitabil prin stabilirea de tarife, dacă mecanismele de compensare, bazate pe transparență deplină, s-ar putea dovedi utile pentru aprobarea proiectelor transfrontaliere sau a proiectelor interne relevante, necesare pentru atingerea obiectivelor UE în domeniul energiei;

116.

subliniază importanța creșterii capacității rețelelor energetice de a se interconecta la nivel transfrontalier și evidențiază importanța asigurării finanțării necesare pentru a realiza obiectivele stabilite, inclusiv coeziunea teritorială;

117.

solicită introducerea unor instrumente financiare îmbunătățite ale UE cu scopul de a sprijini eforturile autorităților regionale și locale în materie de investiții în producția durabilă de energie;

118.

salută inițiativa Comisiei de a prezenta în 2011 o propunere care să abordeze alocarea de costuri în cadrul unor proiecte complexe din punct de vedere tehnologic sau transfrontaliere, deoarece acest lucru este considerat unul dintre principalele obstacole în calea dezvoltării infrastructurii transfrontaliere, și crearea un nou instrument financiar menit să sprijine proiectele prioritare pentru perioada 2014-2020;

119.

consideră că este important ca pe viitor să se acorde mai multă atenție garanțiilor financiare pentru investiții și ca dezvoltarea cadrului de finanțare propus să fie realizată în conformitate cu planificarea pentru perioada bugetară 2014-2020;

120.

consideră că toate conductele externe și alte rețele de energie care intră pe teritoriul Uniunii Europene ar trebui să fie reglementate prin acorduri interguvernamentale transparente în conformitate cu normele pieței interne, inclusiv normele privind accesul terților, clauzele privind destinația, supravegherea alocării și gestionarea blocajelor, durata contractelor și clauzele de achiziție garantată (take-or-pay); invită Comisia să garanteze că actualele și viitoarele acorduri comerciale și referitoare la conducte respectă acquis-ul european privind energia și să ia măsuri dacă este necesar;

121.

invită Comisia să restricționeze în continuare acordarea de derogări privind accesul terților la infrastructura energetică, iar cele acordate să fie revizuite pentru a se stabili dacă mai sunt necesare; subliniază faptul că finanțarea publică sau sprijinul pentru proiecte prin intermediul unor instrumente de tipul obligațiunilor pentru proiecte specifice sprijinite de BEI, etc., ar trebui să reducă sau să elimine nevoia derogărilor privind accesul terților;

122.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.