EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52011AE0526

Avizul Comitetului Economic și Social European privind consumatorii și posibilitățile transfrontaliere din cadrul pieței interne (aviz exploratoriu la solicitarea Președinției ungare)

JO C 132, 3.5.2011, p. 3–7 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

3.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/3


Avizul Comitetului Economic și Social European privind consumatorii și posibilitățile transfrontaliere din cadrul pieței interne

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției ungare)

2011/C 132/02

Raportor: dl Jorge PEGADO LIZ

Prin scrisoarea din 15 noiembrie 2010, dl Péter GYÖRKÖS a solicitat Comitetului Economic și Social European, în numele Președinției ungare a Consiliului, elaborarea unui aviz exploratoriu pe tema

Consumatorii și posibilitățile transfrontaliere din cadrul pieței interne”.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 martie 2011.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 175 voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 8 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări în atenția Președinției ungare

1.1

CESE mulțumește Președinției ungare pentru că i-a oferit ocazia de a elabora un aviz cu privire la principalele chestiuni referitoare la evoluțiile posibilităților de care se bucură consumatorii europeni în cadrul pieței interne și de a contribui astfel la lucrările Președinției UE în cursul primului semestru din 2011.

1.2

CESE consideră că se impune relansarea discuției pe baza noii abordări a politicii de protecție a consumatorilor, în perspectiva anului 2030, și își exprimă speranța că Președinția ungară, celelalte instituții și partenerii sociali vor accepta să răspundă acestei provocări.

1.3

Comitetul își exprimă satisfacția cu privire la faptul că, la 24 ianuarie 2011, Consiliul a aprobat o abordare comună a legislației privind protecția consumatorilor, însă se declară îngrijorat de modul în care a evoluat dosarul în Parlamentul European, motiv pentru care solicită insistent Președinției ungare să mențină direcția de acțiune stabilită de Consiliu, depunând eforturi pentru ca rezultatul final să permită recâștigarea încrederii consumatorilor.

1.4

În ceea ce privește revizuirea Directivei privind practicile comerciale neloiale, CESE recomandă Președinției ungare să reflecteze într-o mai mare măsură, încă de la începutul dezbaterilor, la problema armonizării totale, după efectuarea unei evaluări a impactului și după luarea în considerare a scăderii nivelului de protecție a consumatorilor în urma armonizării legislației în statele membre care au transpus directiva.

1.5

În privința instrumentului judiciar pentru o acțiune colectivă la nivelul UE, CESE solicită Președinției ungare să dea dovadă de curaj în plan politic, în vederea adoptării cât mai grabnice a unui astfel de instrument, cu atât mai mult cu cât există studii numeroase care au stabilit deja relevanța și fezabilitatea unui astfel de proiect.

1.6

În ceea ce privește revizuirea Directivei privind pachetele de servicii pentru călătorii și a legislației privind drepturile pasagerilor aerieni, CESE recomandă Președinției ungare să le abordeze laolaltă și să definească drepturile, obligațiile și responsabilitățile în cazul unor litigii, prestații necorespunzătoare sau al unui comportament fraudulos.

1.7

În cadrul pieței interne a serviciilor financiare cu amănuntul, CESE recomandă Președinției ungare să avanseze în privința dosarelor referitoare la serviciile bancare minime pentru toți cetățenii europeni, la sistemul de plată electronică fiabil și identic în toate statele membre, la definirea exactă a responsabilității băncilor în ceea ce privește acordarea creditelor, la un sistem uniform de asigurări în întreg spațiul european, la clasificarea clauzelor abuzive și a practicilor comerciale neloiale specifice serviciilor financiare, la comparabilitatea cheltuielilor bancare, la garantarea depozitelor și la obligația consolidată de a oferi consiliere cu privire la produsele financiare complexe. Consolidarea supravegherii financiare este o măsură minimă, având în vedere criza financiară pe care o traversăm în continuare.

1.8

În cadrul Agendei digitale europene, Președinția ungară va trebui să adopte decizii urgente privind definirea exactă a drepturilor fundamentale ale consumatorilor în mediul digital, revizuirea Directivei-cadru privind protecția datelor și protecția drepturilor de autor în mediul digital.

1.9

În cele din urmă, în ceea ce privește punerea în aplicare a noilor dispoziții din tratat și din Carta drepturilor fundamentale a UE privind serviciile de interes general (SIG), CESE solicită Președinției ungare să avanseze în continuare în mod activ în direcția deschisă de concluziile Consiliului din 6 și 7 decembrie 2010, astfel încât, la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020, SIG să nu fie neglijate.

1.10

Președinția ungară a menționat, în special, chestiunea comerțului transfrontalier de proximitate sau de vecinătate, ale cărui consecințe pentru statele membre nu au fost evaluate până acum în niciun studiu. CESE recomandă Președinției ungare să solicite, în primul rând, Comisiei o analiză statistică exactă a acestor tranzacții, apoi realizarea studiilor indispensabile pentru a determina dacă acest tip de comerț prezintă un caracter specific, care să justifice o abordare juridică pe plan european, și, în cele din urmă, să evalueze nevoile consumatorilor în cadrul acestui tip de comerț (informarea, limba în care sunt redactate contractele, posibilitatea de a compara prețurile dacă una dintre monede nu este moneda euro, rata de schimb, comisioanele și taxele bancare etc.) și modalitatea cea mai eficientă de a satisface aceste nevoi la nivel local.

2.   Introducere

2.1

CESE salută faptul că Președinția ungară i-a solicitat să elaboreze un aviz exploratoriu privind una dintre temele de predilecție, abordate cel mai frecvent în ultimii douăzeci de ani. Într-adevăr, în cadrul Avizului din proprie inițiativă pe tema „Piața unică și protecția consumatorilor – posibilități și obstacole” din 7 noiembrie 1995 (1), CESE făcea o sinteză a tuturor avizelor anterioare care abordaseră deja această temă, prezentând totodată și această chestiune, precum și principalele preocupări privind obstacolele și dificultățile întâmpinate de consumatori în încercarea de a profita pe deplin de piața unică. Din nefericire, majoritatea chestiunilor abordate în acest aviz rămân de actualitate.

2.2

Realizarea pieței unice, care este unul dintre proiectele strategice cele mai importante pentru Europa, inițiată de Jacques Delors și având o dată exactă de finalizare, este încă în desfășurare, deși au trecut mai bine de treizeci de ani. Publicarea recentă a Actului privind piața unică confirmă existența acestei situații. Comitetul a pledat mereu pentru o piață unică „cu caracter instrumental”, spre avantajul cetățeanului-consumator. De altfel, rămâne de adoptat o politică europeană clară, coerentă și completă de protecție a consumatorilor.

2.3

În consecință, solicitarea Președinției ungare, care face onoare Comitetului, este pe deplin îndreptățită și îi permite să contribuie la lucrările preconizate în Programul de lucru al Comisiei pentru primul semestru din 2011, în continuarea lucrărilor desfășurate de ultimele președinții, mai ales de Președinția belgiană.

2.4

Acest aviz exploratoriu va oferi totodată CESE posibilitatea de a aduce un omagiu dlui István Garai, membru maghiar care se afla în fruntea unei prestigioase organizații maghiare a consumatorilor, mare apărător al drepturilor și intereselor acestora și raportor pentru avize importante pe această temă; din nefericire, dl Garai a decedat în 2008, în timp ce se afla în funcție.

3.   Un obiectiv major

3.1

Durata unei singure președinții nu este suficientă pentru a permite elaborarea transparentă și în mod participativ a liniilor directoare ale unei anumite politici, evaluarea ex-ante a impactului acesteia, adoptarea sa mod democratic de către instituțiile UE, punerea în aplicare și evaluarea sa ex-post.

3.2

Programele strategice pe cinci ani - de altfel, în majoritatea cazurilor, influențate de factori de conjunctură - nu sunt, nici ele, suficiente, dacă nu se încadrează într-o politică care să aibă o perspectivă pe termen mai lung. Strategia pentru perioada 2007-2013, adoptată la 13 iulie 2007, este în plină desfășurare și reprezintă o bună exemplificare a principiilor deja formulate de CESE.

3.3

Însăși Strategia Europa 2020 ar trebui să aibă drept obiectiv principal promovarea și protecția consumatorilor, însă nu este așa.

3.4

Singura încercare de elaborare a unei abordări politice de acest tip datează din 1985; aceasta este numită „Un nou impuls”, fiind inițiată de Jacques Delors și apoi reluată și dezvoltată de dna Emma Bonino, membră a Comisiei Europene (în perioada 1995-1999). Din nefericire, din lipsă de voință politică și în afară de câteva inițiative emblematice, obiectivele prevăzute nu au fost realizate.

3.5

Principala provocare la care ar putea răspunde una dintre președințiile UE ar consta tocmai în punerea bazelor și în elaborarea liniilor directoare ale unei politici de promovare și de protecție a consumatorilor în perspectiva anului 2030, urmând exemplul oferit de raportul Gonzalez, fiind însă conștienți de faptul că suntem în întârziere în ceea ce privește celelalte inițiative strategice (Strategia Europa 2020, Actul privind piața unică, reglementarea inteligentă etc.).

3.6

Principalele axe ale acestei politici pe termen mediu și lung ar fi mai cu seamă următoarele:

a)

să se îndrăznească punerea în discuție și să se redefinească temeiul juridic prevăzut în tratat (articolul 169, având în vedere articolul 12 din TFUE) (2);

b)

să se plaseze politica de protecție a consumatorilor în centrul politicilor UE, în calitate de politică în domeniul cetățeniei, aceasta transformându-se în nucleul central și beneficiarul final al tuturor celorlalte politici;

c)

ținând seama de această schimbare, să se redefinească drepturile consumatorilor, cu raportarea sistematică la tratate și la Carta drepturilor fundamentale a UE;

d)

plasarea accentului pe caracterul orizontal al politicii de protecție a consumatorilor, trăgând toate concluziile care se impun și garantând eficiența acestui caracter transversal, fie în cadrul serviciilor interne ale Comisiei, în relațiile acesteia cu alte instituții și în statele membre, la toate nivelurile;

e)

să se efectueze o codificare reală a legislației europene de protecție a consumatorului, utilizându-se excelentele lucrări academice realizate în cadrul comun de referință și trăgându-se toate concluziile posibile, în special cele referitoare la utilizarea rezonabilă și adecvată a regimurilor opționale, în conformitate cu metoda abordării proactive a dreptului.

f)

să fie recunoscute, în mod limpede și lămurit, caracterul instrumental și rolul subsidiar al politicii privind piața unică, care să fie pusă, în mod neechivoc, în slujba cetățeanului-consumator, în calitate de destinatar final;

g)

să fie definite principiile comune ale organizării și reprezentării participative a consumatorilor în UE, în calitate de factori indispensabili și esențiali pentru punerea în aplicare a politicilor care le privesc.

3.7

Acest ultim punct merită să i se acorde o atenție deosebită, întrucât nu a fost luat în considerare în mod sistematic la nivel european. Într-adevăr, definirea principiilor generale și a liniilor directoare ale organizării și reprezentării participative ale consumatorilor este demult solicitată, fie de către autoritățile publice responsabile de protecția consumatorilor din statele membre, fie de organizațiile și asociațiile de protecție a consumatorilor. O organizare după principii uniforme a reprezentării consumatorilor în toate statele membre, mai ales în rândul organelor de reglementare a diferitelor sectoare, ar contribui atât la credibilitatea organizațiilor în cauză, cât și la eficiența protecției consumatorilor.

4.   Câteva chestiuni de actualitate în domeniul politicii de protecție a consumatorilor

4.1

În cadrul unei piețe unice finalizate, consumatorul ar trebui să poată să își exercite pe deplin drepturile care îi sunt recunoscute prin acquis-ul comunitar, indiferent unde s-ar afla pe teritoriul UE și în aceleași condiții ca în țara sa. Cu toate acestea, nici diferitele politici de protecție a consumatorilor, nici inițiativele în desfășurare nu oferă răspunsuri satisfăcătoare la așteptările justificate ale consumatorilor.

4.2

Agenda politică a Președinției ungare cuprinde obiective importante, dintre care unele vor fi continuate, firește, în cursul președințiilor viitoare.

4.3

În primul rând, în ceea ce privește propunerea de directivă privind drepturile consumatorilor, CESE era de părere că (3) aceasta ar trebui reformulată, astfel încât să se limiteze la anumite principii fundamentale privind dreptul la informare și dreptul de renunțare în cazul vânzărilor din afara spațiilor comerciale și a vânzărilor la distanță și să fie eliminate alineatele referitoare la clauzele abuzive, precum și la vânzarea de bunuri și la garanții.

4.4

Luând notă de evoluția abordării Comisiei, exemplificată în cadrul recentelor intervenții publice ale dnei comisar Reding, CESE constată că, la 24 ianuarie a.c., Consiliul a adoptat o poziție care este în deplină conformitate cu avizul său, ceea ce constituie un motiv de satisfacție. Cu toate acestea, având în vedere recenta evoluție a dosarului în PE și pozițiile contradictorii ale comisiilor IMCO și JURI, precum și finalizarea prevăzută pentru lunile următoare, CESE solicită insistent Președinției ungare să mențină cu fermitate direcția de acțiune trasată de Consiliul AGRI din luna ianuarie a anului trecut, coordonând-o în mod realist cu viitorul cadru comun de referință în materie de contracte europene (CCR), în conformitate cu recomandările din avizul CESE (4).

4.5

În ceea ce privește revizuirea Directivei privind practicile comerciale neloiale, CESE constată că transpunerea tardivă a acesteia în majoritatea statelor membre s-a dovedit a fi deplorabilă, așa cum se preconiza în avizul său (5). Însăși Curtea de Justiție a adoptat acest punct de vedere.

4.6

Prin urmare, CESE recomandă Președinției ungare să se bazeze pe studiile care demonstrează scăderea nivelului de protecție a consumatorilor și consecințele asupra concurenței în statele membre care au transpus Directiva privind practicile comerciale neloiale, examinând mai în amănunt justificarea unei utilizări nedirecționate a principiului armonizării totale, încă de la începutul dezbaterilor privind revizuirea directivei menționate.

4.7

În ceea ce privește instrumentul judiciar pentru o acțiune colectivă la nivel european, CESE ia notă de intenția Comisiei de a relansa dezbaterea, prin intermediul unei noi consultări a părților interesate; cu toate acestea, după circa treizeci de ani de dezbateri, consultări, rapoarte, avize, Cărți verzi și Cărți albe, comunicări și rezoluții, studii, conferințe și simpozioane de toate tipurile, CESE se îndoiește de existența unei voințe politice reale de a se ajunge la un rezultat concret.

4.8

În mai multe avize, atât mai vechi, cât și mai recente, CESE a adoptat o poziție clară în favoarea unui instrument judiciar european care să le permită consumatorilor care consideră că au suferit un prejudiciu colectiv să inițieze în mod colectiv o acțiune în justiție pentru a obține despăgubiri. Acest instrument ar fi în deplină conformitate cu dreptul penal european și ar trebui să facă posibilă plata unor despăgubiri pentru prejudiciile colective materiale și/sau morale (sistemul opt-out) suferite de consumatorii din orice stat membru și în condiții identice. Dacă Președinția ungară ar adopta această poziție, acest lucru ar putea duce la obținerea unui avantaj considerabil pentru consumatori, însă și pentru alți titulari de drepturi colective și ar putea reprezenta un avantaj și pentru realizarea pieței unice și pentru concurența loială.

4.9

În ceea ce privește revizuirea Directivei privind pachetele de servicii pentru călătorii, CESE nu i-a fost solicitată încă elaborarea unui aviz. În aparență, Comisia intenționează să prezinte o propunere în acest sens în prima parte a anului 2011 și a început deja să adune idei privind o eventuală revizuire a legislației privind drepturile pasagerilor aerieni.

4.10

Fără anticipa cu privire la avizele sale pe aceste două teme, CESE recomandă Președinției ungare să le trateze laolaltă, pentru a garanta o abordare coerentă și a extinde domeniul de aplicare a directivei la contractele de servicii de transport individuale și colective, cu sau fără servicii conexe și să definească drepturile, obligațiile și responsabilitățile în cazul unui litigiu, al unei prestații necorespunzătoare sau al unui comportament fraudulos. De altfel, trebuie să se acorde o atenție deosebită clauzelor abuzive și practicilor comerciale neloiale, care sunt caracteristice acestui sector. De asemenea, consecințele falimentelor agențiilor de voiaj, ale operatorilor de turism și ale companiilor aeriene ar trebui să aibă un cadru de reglementare foarte strict.

4.11

S-au înregistrat câteva progrese în ceea ce privește realizarea pieței interne a serviciilor financiare cu amănuntul, cum ar fi Directiva privind SEPA, în urma adoptării monedei euro, Directiva privind piețele instrumentelor financiare, Directiva privind adecvarea capitalului și, de asemenea, propunerile recente ale Comisiei, formulate la 12 iulie 2010, privind sistemele de garantare a depozitelor și sistemele de compensare pentru investitori (6), însă rămân multe lucruri de făcut: lipsește o orientare politică generală, în măsură să aducă cu adevărat avantaje pentru consumatori și pentru IMM-urile de pe piața unică. Însăși Comisia a identificat serviciile financiare cu amănuntul ca fiind „un sector în care consumatorii se confruntă cu un număr considerabil de probleme” (7).

4.12

Acesta este un domeniu asupra căruia CESE i s-a solicitat să se pronunțe în repetate rânduri, prin intermediul unor sesizări și/sau al unor avize din proprie inițiativă, însă nu s-au găsit încă soluții de durată, practice și eficiente. Dintre exemple, trebuie menționate chestiunile privind acordarea responsabilă a împrumuturilor și supraîndatorarea (8), la care Directiva privind creditele de consum nu a putut oferi un răspuns; eșecul propunerilor privind creditul ipotecar, cu toate că ideea armonizării acestor credite a fost acceptată în urmă cu mai mulți ani; lipsa de temeinicie a dispozițiilor privind plățile transfrontaliere și folosirea cardurilor de debit/credit; lipsa unei mobilități reale a conturilor bancare și lipsa serviciilor bancare universale minime; lipsa de consistență a reglementărilor prevăzute pentru a se putea face față crizelor financiare și pentru a se asigura plata imediată a unor despăgubiri pentru pierderile și prejudiciile suferite de clienții băncilor.

4.13

Criza economică și financiară afectează încă în mare măsură consumatorii și micii investitori. Astfel, formularea unor măsuri concrete, cum ar fi crearea unui cont bancar universal, instituirea unor servicii bancare minime pentru toți cetățenii europeni, a unui un sistem de plată electronică fiabil și identic în toate statele membre, definirea exactă a responsabilității băncilor în ceea ce privește acordarea creditelor, ar constitui direcții posibile, la fel ca un sistem uniform de asigurări în întreg spațiul european, o clasificare a clauzelor abuzive și a practicilor comerciale neloiale specifice serviciilor financiare, comparabilitatea taxelor bancare și obligația consolidată de a oferi consiliere cu privire la produsele financiare complexe. În același mod, supravegherea financiară ar trebui orientată către nevoile consumatorilor și ar trebui instituite anumite mecanisme eficiente de soluționare a litigiilor și de acordare a unor despăgubiri în cazul unor pierderi sau prejudicii provocate de proasta funcționare a sistemelor financiare (bănci și asigurări).

4.14

CESE salută abordarea adoptată de Comisie a drepturilor consumatorilor în mediul digital, abordare ilustrată de Agenda digitală din cadrul Strategiei Europa 2020 (9); rămân, însă, multe de făcut, pentru ca fiecare persoană să poată beneficia de un serviciu universal în domeniul telecomunicațiilor și al tehnologiei informației; ar fi oportună adoptarea rapidă a unei noi comunicări a Comisiei pe această temă și acest lucru ar reprezenta pentru Președinția ungară ocazia de a adopta o poziție hotărâtoare în ceea ce privește neutralitatea internetului și includerea conexiunilor în bandă largă în cadrul serviciului universal, astfel cum a fost deja solicitat de CESE.

4.15

CESE acordă o importanță deosebită recunoașterii și protecției drepturilor consumatorilor în mediul digital, în general, nu numai în cadrul comerțului electronic. Va trebui să se prevadă, fără întârziere, nu numai revizuirea Directivei privind aspectele juridice ale comerțului electronic, ci și găsirea unor soluții pentru slaba dezvoltare a comerțului electronic.

4.16

Președinția ungară va trebui să adopte decizii urgente privind definirea exactă a drepturilor fundamentale ale consumatorilor în mediul digital, însă și revizuirea Directivei-cadru privind protecția datelor, precum și protecția drepturilor de autor în mediul digital.

4.17

În cele din urmă, CESE solicită ferm Președinției ungare să dea curs concluziilor Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori din 6 și 7 decembrie 2010, cu privire la serviciile sociale de interes general, astfel încât să se țină pe deplin seama de recomandările celui de-al treilea Forum privind serviciile sociale de interes general, organizat de Președinția belgiană la 26 și 27 octombrie, și să contribuie astfel la punerea în aplicare a noilor dispoziții ale Tratatului de la Lisabona și ale Cartei drepturilor fundamentale în ceea ce privește serviciile de interes general.

5.   Cazul particular reprezentat de comerțul de proximitate transfrontalier

5.1

Președinția ungară a solicitat CESE celaborarea unui aviz cu privire la o chestiune care, deși de importanță, nu a făcut încă obiectul unor studii amănunțite la nivelul UE. Este vorba despre comerțul transfrontalier de proximitate sau de vecinătate, și anume despre achizițiile de bunuri și servicii, întreprinse de consumatori de o parte și de alta a frontierelor geografice ale țărilor lor, fie frontiere dintre state membre, fie frontiere cu țări terțe.

5.2

Anumite state membre au studiat deja acest fenomen, chiar înainte de introducerea monedei euro, pentru a identifica tipul de schimburi, fluxul monedelor, prețurile, consecințele acestrora asupra regiunilor transfrontaliere și asupra concurenței etc.

5.3

Cu toate acestea, niciun studiu pe plan european nu permite evaluarea numărului și a consecințelor tranzacțiilor transfrontaliere interregionale asupra statelor membre. Într-adevăr, nici comunicarea din 1991 a Comisiei (10), nici Cartea verde privind comerțul, adoptată în 1996 (11) ori Cartea albă din 1999 (12) nu menționează acest tip de comerț. Prin urmare, ar trebui să se solicite Comisiei, în primul rând, o hartă și o analiză statistică exactă ale acestor tranzacții.

5.4

Cu toate acestea, la începutul anilor '90, Comisia și o serie de organizații regionale ale consumatorilor au creat o rețea de centre de informare și de consiliere al căror scop era sprijinirea consumatorilor care se confruntau obstacole în cadrul schimburilor transfrontaliere: euroghișeele. Acestea se concentrau mai cu seamă asupra informării consumatorilor și se situau în localități de frontieră.

5.5

În 2001, Comisia a lansat rețeaua extrajudiciară europeană (EEJ-Net), destinată soluționării extrajudiciare a litigiilor. În perioada respectivă, unsprezece euroghișee din nouă state membre erau responsabile pentru consilierea juridică a consumatorilor, în plus față de competențele lor clasice.

5.6

Apoi, în ianuarie 2005 a fost creată actuala Rețea a Centrelor Europene ale Consumatorilor (EEC Net), în urma fuziunii dintre rețeaua extrajudiciară europeană și euroghișee.

5.7

Fuziunea celor două rețele era o măsură logică, având în vedere introducerea monedei euro și dezvoltarea preconizată a comerțului electronic și a vânzărilor la distanță. Însă această fuziune a dus la dispariția amplasării regionale a euroghișeelor și a rolului pe care acestea îl jucau în cadrul comerțului transfrontalier de proximitate.

5.8

Prin urmare, se pune problema dacă acest tip de comerț mai are încă în prezent un caracter specific, care să justifice întreprinderea unei acțiuni speciale de către UE.

5.9

De asemenea, trebuie examinate nevoile consumatorilor în cadrul acestui tip de comerț (informare, limba în care sunt redactate contractele, posibilitatea de a compara prețurile dacă una dintre monede nu este moneda euro, rata de schimb, comisioanele și taxele bancare etc.), precum și modalitatea cea mai eficientă de a satisface aceste nevoi la nivel local.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  JO C 39, 12.2.1996, p. 55.

(2)  JO C 185, 8.8.2006 p. 71.

(3)  JO C 317, 23.12.2009, p. 9.

(4)  JO C 84, 17.3.2011, p. 1.

(5)  JO C 108, 30.4.2004, p. 81

(6)  COM(2010) 368 final.

(7)  SEC(2009)1251 final din 22.9.2009.

(8)  JO C 149, 21.6.2002, pp. 1–4.

(9)  JO C 54, 19.2.2011, p. 58

(10)  COM 1991/0041 final din 11 martie 1991.

(11)  COM (96) 530 final din 20 noiembrie 1996.

(12)  COM (99) 6 final din 27 ianuarie 1999.


Top