Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament (Euratom) al Consiliului de stabilire a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare și a furajelor după un accident nuclear sau altă situație de urgență radiologică (reformare)

COM(2010) 184 final – 2010/0098 (CNS)

2011/C 48/28

Raportor: dna Pirkko RAUNEMAA

La 27 aprilie 2010, în conformitate cu articolul 31 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament (EURATOM) al Consiliului de stabilire a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare și a furajelor după un accident nuclear sau altă situație de urgență radiologică (reformare)

COM(2010)184 final – 2010/0098 (CNS).

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 31 august 2010.

În cea de-a 465-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 septembrie 2010 (ședința din 15 septembrie 2010), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 127 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 1 abținere.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Aproape întotdeauna, precipitațiile radioactive sunt fenomene transfrontaliere. Acestea cauzează eliberarea prelungită de substanțe radioactive, care se răspândesc pe distanțe mari și afectează suprafețe întinse. Astfel, acest tip de accident reprezintă un potențial dezastru de dimensiuni internaționale.

1.2   Este necesară o legislație clară și actualizată, pe care instituțiile UE și statele membre să o poată aplica cu ușurință în cazul unor precipitații radioactive. De aceea, revizuirea legislației este oportună și necesară.

1.3   După accidentul nuclear de la Cernobâl din 1986, Comunitatea a elaborat standarde privind nivelurile maxime de contaminare a produselor alimentare și a furajelor după un accident nuclear (1); de asemenea, a instituit proceduri pentru schimbul rapid de informații în cazul unei urgențe radiologice (2). Valabilitatea nivelurilor permise a fost revizuită ultima dată în 1995, de grupul de experți menționat la articolul 31 din Tratatul Euratom. De aceea, nivelurile permise trebuie supuse din nou examinării.

1.4   UE a creat un organism de evaluare a riscului, eficient și respectat la nivel internațional, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) [Regulamentul (CE) nr. 178/2002 din 28 ianuarie 2002]. Sarcinile EFSA ar trebui extinse la evaluarea riscului pentru sănătate al reziduurilor radioactive prezente în produsele alimentare și furaje, iar Comisia ar trebui să revizuiască procedurile existente.

1.5   În vederea asigurării unui control de înaltă calitate al nivelurilor de radiații din produsele alimentare și furaje, autoritățile naționale în domeniul produselor alimentare, alături de agențiile naționale de protecție împotriva radiațiilor, ar trebui împuternicite legal să supravegheze nivelurile maxime permise și să controleze importul de produse alimentare și furaje, atunci când nivelurile maxime permise sunt depășite, fără a fi nevoite să obțină confirmarea din partea autorității de monitorizare a radiațiilor.

1.6   De asemenea, Comisia ar trebui să încerce să se asigure, în limitele standardelor și orientărilor sale din Codex Alimentarius, că se elaborează reglementări internaționale privind prezența precipitațiilor radioactive și efectele acestora asupra produselor alimentare și furajelor și să determine care sunt instituțiile ce au ca responsabilitate principală controlul importurilor și exporturilor din Uniunea Europeană în cazul unui accident.

1.7   Dat fiind că apa constituie unul dintre componentele principale ale produselor alimentare și furajelor, ar trebui să fie inclusă în anexele la regulament. De asemenea, prevederile trebuie să aibă în vedere toate tipurile de apă potabilă, nu numai apa destinată producției de alimente și furaje.

1.8   Când se produc accidente, este important să se încerce să se influențeze comportamentul oamenilor și să se încurajeze alegerea unor produse alimentare și băuturi sigure sau mai puțin periculoase. Autoritățile naționale și organizațiile sectoriale au răspunderea de a oferi îndrumare și de a sensibiliza publicul.

2.   Introducere

2.1   Context

2.1.1   După producerea accidentului de la centrala nucleară de la Cernobâl la 26 aprilie 1986, au fost eliberate în atmosferă cantități foarte mari de substanțe radioactive, care au contaminat produsele alimentare și furajele din câteva țări europene la niveluri semnificative din punctul de vedere al sănătății.

2.1.2   Pentru prima dată, s-au luat măsuri la nivel comunitar în vederea gestionării acestui tip de accident nuclear, care cauzează eliberarea prelungită de compuși radioactivi ce se răspândesc pe distanțe mari și pot afecta suprafețe întinse.

2.1.3   A mai existat doar o singură ocazie în care Comitetul și-a exprimat punctul de vedere privind contaminarea radioactivă a produselor alimentare și a furajelor în urma unui accident nuclear sau a oricărei alte situații de urgență radiologică (3). Cu toate acestea, avizul a fost doar un punct de vedere inițial, întrucât Comisia urma încă să propună niveluri maxime permise de radioactivitate. Prin urmare, actuala consultare dă Comitetului posibilitatea de a prezenta un aviz actualizat pe această temă.

2.2   Cadrul legislativ

2.2.1   Regulamentul (Euratom) nr. 3954/87 al Consiliului din 22 decembrie 1987 a stabilit procedura de adoptare a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare și a furajelor după un accident nuclear sau altă situație de urgență radiologică. De-a lungul anilor, acesta a fost modificat în mare măsură (4). Cu ocazia celei de-a doua modificări a regulamentului, s-au stabilit în anexe separate nivelurile maxime permise „de referință”.

2.2.2   În cazul în care Comisia este informată cu privire la producerea unui accident sau cu privire la o situație de urgență radiologică în timpul cărora este foarte probabil să se atingă sau au fost atinse nivelurile maxime permise, aceasta adoptă un regulament care să determine aplicabilitatea acelor niveluri maxime permise. Perioada de valabilitate a unui astfel de regulament va fi cât mai scurtă posibil și nu poate depăși trei luni.

2.2.3   Comisia prezintă Consiliului o propunere de regulament de adaptare sau confirmare a prevederilor primului regulament în decurs de o lună de la adoptare și după consultarea grupului de experți menționat la articolul 31 din Tratatul Euratom. Și perioada de valabilitate a celui de-al doilea regulament este limitată. Pe termen lung, și anume după accidentul nuclear sau situația de urgență radiologică, se pot aplica alte instrumente legale sau o altă bază legală în scopul controlării produselor alimentare sau a furajelor care sunt introduse pe piață.

2.2.4   Nivelurile maxime permise stabilite în anexele la regulament pot fi revizuite sau completate în funcție de avizul experților, în temeiul articolului 31. Valabilitatea nivelurilor maxime permise a fost examinată ultima dată în 1995 de către grupul de experți menționat la articolul 31, ținând seama de prevederile Directivei 96/29/Euratom a Consiliului care solicită statelor membre să stabilească nivelurile de intervenție în cazul unor accidente (5).

2.2.5   În ceea ce privește importurile, UE a adoptat măsuri prin care să se asigure că produsele agricole sunt importate în Uniune numai în conformitate cu regimul comun prin care se protejează sănătatea populației, menținând în același timp caracterul unitar al pieței și evitând perturbarea comerțului.

2.2.6   În cazul unei situații de urgență radiologică, statele membre trebuie să schimbe informații prin sistemul Ecurie (6). Prin acest sistem se solicită statelor membre să informeze Comisia și statele membre afectate sau care ar putea fi afectate ori de câte ori un stat membru decide să ia măsuri de anvergură pentru a proteja populația în cazul unei urgențe radiologice. Informațiile trebuie să includă natura și momentul producerii evenimentului, locul exact și natura instalațiilor sau activităților implicate, cauza, evoluția previzibilă și măsurile de protecție luate sau planificate, precum și nivelurile de radioactivitate măsurate de instalațiile de monitorizare în produsele alimentare, furaje, apa potabilă și mediu.

2.3   Documentul Comisiei

2.3.1   Comisia a inițiat codificarea Regulamentului (Euratom) nr. 3954/87 al Consiliului și a amendamentelor ulterioare.

2.3.2   Cu toate acestea, pe parcursul procedurii legislative, s-a constatat că o dispoziție care apare în propunerea de codificare a textului prevede rezervarea de către Consiliu a competențelor de executare, care nu a fost motivată în considerentele Regulamentului (Euratom) nr. 3954/87.

2.3.3   Întrucât inserarea unui astfel de considerent ar presupune o modificare de fond și, prin urmare, ar depăși limitele unei codificări propriu-zise, s-a considerat oportună transformarea codificării în reformare pentru a încorpora modificarea necesară.

2.3.4   Clauza suplimentară nr. 15 din preambulul propunerii se referă la posibilitatea ca, în anumite situații, Consiliul, și nu Comisia, să adopte imediat măsuri adaptate privind aplicabilitatea, într-o perioadă foarte scurtă, a nivelurilor maxime permise prestabilite de contaminare radioactivă.

3.   Evaluare

3.1   Este într-adevăr necesară o legislație clară și actualizată, pe care instituțiile UE și statele membre să o poată aplica cu ușurință în cazul unor precipitații radioactive. De aceea, revizuirea legislației este oportună și necesară. Probabilitatea unor accidente la centrale nucleare și a altor precipitații radioactive în UE poate crește, printre altele, din cauza uzurii centralelor nucleare existente, a construirii de numeroase noi centrale și a riscului altor accidente neașteptate.

3.2   Precipitațiile radioactive sunt aproape întotdeauna larg răspândite și nu scad în intensitate în mod semnificativ chiar dacă sunt purtate pe distanțe mari. Așadar, avem de-a face cu un potențial dezastru ecologic și pentru sănătate la nivel internațional.

3.3   În comparație cu 1986, în prezent, UE dispune de un organism de evaluare a riscului, eficient și respectat la nivel internațional, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) [Regulamentul (CE) nr. 178/2002]. Reziduurile radioactive prezente în produsele alimentare și furaje sunt comparabile cu contaminanții alimentari. De aceea, ar fi fost de așteptat să se încredințeze Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară sarcina de a evalua riscul pentru sănătate al acestor reziduuri. Cu toate acestea, în propunerea sa, Comisia menține procedurile existente, unele vechi de decenii, fără alte considerații sau justificări.

3.4   Când se produc accidente, este important să se încerce să se influențeze comportamentul oamenilor și să se încurajeze alegerea unor produse alimentare și băuturi sigure sau mai puțin periculoase. De asemenea, în cursul unei situații de criză, producătorii agricoli trebuie neapărat să aibă cunoștință de nivelurile de contaminare radioactivă a produselor alimentare și a furajelor. În acest sens, autoritățile naționale și organizațiile sectoriale pot juca un rol de promotor, oferind îndrumare și sensibilizând publicul.

3.5   Este esențial ca prevederile privind precipitațiile radioactive și nivelurile de radioactivitate să fie reformate, astfel încât aplicarea lor la nivelul UE și în statele membre să devină mai simplă și mai clară.

3.6   Nivelurile maxime permise de radioactivitate trebuie adaptate nevoilor grupurilor deosebit de expuse ale populației: ar trebui să existe niveluri mai stricte pentru alimentele pentru copii, în comparație cu cele aplicabile produselor alimentare destinate consumului populației în ansamblu.

3.7   Substanțele radioactive se pot infiltra în apa de suprafață, fie în urma testelor nucleare și utilizării energiei nucleare, fie în urma utilizării materialelor radioactive în domeniul sănătății, în industrie și cercetare. Chiar dacă în condiții normale cantitățile sunt nesemnificative, situația se poate schimba în cazul unui accident nuclear. De aceea, dat fiind că apa constituie unul dintre componentele principale ale produselor alimentare și furajelor, nu ar fi trebuit să fie exclusă din anexele la regulament.

(1)  Regulamentul (Euratom) al Consiliului nr. 3954/87 din 22 decembrie 1987, cu modificările ulterioare.

(2)  Decizia (Euratom) a Consiliului nr. 87/600 din 14 decembrie 1987.

(3)  CES 480/1987, JO C 180 din 8.7.1987, p. 20-25.

(4)  Regulamentul (Euratom) nr. 944/89 al Comisiei și Regulamentul (Euratom) nr. 770/90 al Comisiei.

(5)  Articolul 50 alineatul (2) din Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante.

(6)  A se vedea nota de subsol 2.