This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52009IP0136
The mandate of the International Criminal Tribunal for the former Yugoslavia European Parliament recommendation to the Council of 12 March 2009 on the mandate of the International Criminal Tribunal for the former Yugoslavia (2008/2290(INI))
Mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie Recomandarea Parlamentului European din 12 martie 2009 adresată Consiliului referitoare la mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (2008/2290(INI))
Mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie Recomandarea Parlamentului European din 12 martie 2009 adresată Consiliului referitoare la mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (2008/2290(INI))
JO C 87E, 1.4.2010, p. 153–157
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
1.4.2010 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
CE 87/153 |
Joi, 12 martie 2009
Mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie
P6_TA(2009)0136
Recomandarea Parlamentului European din 12 martie 2009 adresată Consiliului referitoare la mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (2008/2290(INI))
2010/C 87 E/30
Parlamentul European,
având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului de către Annemie Neyts Uyttebroeck și alți deputați în numele grupului ALDE, referitoare la mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie („Tribunalul”) (B6-0417/2008), care acoperă republicile ce alcătuiau până la 25 iunie 1991 teritoriul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, și anume Bosnia și Herțegovina, Croația, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Serbia, Kosovo și Slovenia,
având în vedere faptul că Tribunalul este un organ judiciar al Organizației Națiunilor Unite, care acționează în Europa și care abordează chestiunile europene, fiind instituit în 1993 ca instituție temporară care are ca misiune specifică cercetarea încălcărilor grave ale dreptului internațional umanitar comise începând cu 1991 în fosta Iugoslavie și urmărirea penală a vinovaților,
având în vedere faptul că, în perioada respectivă, sistemele judiciare interne din fosta Iugoslavie nu puteau sau nu doreau să realizeze cercetarea și punerea sub urmărire a principalilor vinovați,
având în vedere faptul că Tribunalul a pus sub acuzare 161 de persoane și a judecat 116 persoane, faptul că, în prezent, un număr mare de acuzați se află în diferite stadii ale procedurii în fața Tribunalului și că numai cinci acuzați se află în faza anterioară procesului și așteaptă încă să fie judecați, în timp ce numai două dintre persoanele inculpate, Ratko Mladić și Goran Hadžić, se află încă în libertate (1),
având în vedere rezoluțiile S/RES/1503 (2003) și S/RES/1534 (2004) ale Consiliului de Securitate al ONU, prin care se solicita Tribunalului să întreprindă toate măsurile necesare pentru a-și putea încheia activitatea până la sfârșitul anului 2010 („strategia de încheiere a mandatului tribunalului”),
având în vedere faptul că datele preconizate în strategia de încheiere a mandatului reprezintă obiective, dar nu constituie termene-limită absolute,
având în vedere evaluările și rapoartele prezentate din șase în șase luni de Președintele și de Procurorul Tribunalului, în conformitate cu punctul 6 din rezoluția S/RES/1534 (2004) a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la progresele realizate în vederea aplicării strategiei de încheiere a mandatului;
având în vedere rezoluția A/RES/63/256 a Adunării Generale a ONU privind o propunere detaliată referitoare la stimulentele adecvate necesare pentru menținerea în post a personalului Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda și al Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, adoptată prin consens de Adunarea generală a ONU din 23 decembrie 2008;
având în vedere sprijinul considerabil și consecvent acordat de Uniunea Europeană și de statele membre Tribunalului și activităților acestuia,
având în vedere faptul că deplina cooperare cu Tribunalul a devenit o piatră de temelie pentru politicile UE privind țările din Balcanii de Vest,
având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2009 privind Srebrenica (2),
având în vedere articolul 114 alineatul (3) și articolul 83 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,
având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0112/2009),
A. |
întrucât Tribunalul, situat la Haga, precum și activitatea acestuia merită în continuare sprijinul deplin al Uniunii Europene și al statelor sale membre; |
B. |
întrucât Tribunalul a emis hotărâri care au creat jurisprudență în materie de genocid, crime de război și crime împotriva umanității și întrucât acesta a adus o contribuție semnificativă la procesul de reconciliere în Balcanii de Vest, favorizând astfel reinstaurarea și menținerea păcii în regiune; |
C. |
întrucât cooperarea deplină cu Tribunalul a fost una dintre condițiile stricte introduse de Uniunea Europeană în cadrul angajamentului său contractul cu țările din regiune; |
D. |
întrucât Tribunalul a contribuit la crearea bazelor unor noi norme în materie de soluționare a conflictelor și de dezvoltare post-conflict în întreaga lume, a reprezentat un exemplu pentru potențiale tribunale ad hoc în viitor și a demonstrat că este posibilă o justiție internațională eficientă și transparentă; întrucât contribuția Tribunalului la evoluția dreptului penal internațional este recunoscută pe scară largă; |
E. |
întrucât unele inculpări, decizii sau hotărâri emise de Tribunal au fost considerate ca fiind controversate în diferite regiuni din Balcanii de Vest și în afara acestora; întrucât din aceste reacții pot fi reținute învățăminte care fac parte din moștenirea Tribunalului; întrucât ele subliniază, în același timp, necesitatea existenței unei Camere de Apel și a unui program de informare; |
F. |
întrucât Tribunalul continuă să realizeze o gamă largă de activități de informare pentru a apropia activitatea sa de țările vizate, inclusiv prin facilitarea acoperirii proceselor de către presa locală, prin informarea directă a comunității cu ajutorul agenților săi aflați la fața locului și prin eforturile depuse pentru consolidarea capacităților instituțiilor judiciare naționale competente pentru judecarea crimelor de război, precum și prin intermediul a numeroase proiecte care vizează identificarea celor mai bune practici; |
G. |
întrucât rezoluțiile S/RES/1503 (2003) și S/RES/1534 (2004) ale Consiliului de Securitate al ONU menționate mai sus au solicitat Tribunalului și Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda să finalizeze toate anchetele până la sfârșitul anului 2004, toate procesele în primă instanță până la sfârșitul anului 2008 și întreaga activitate până la sfârșitul anului 2010; întrucât, cu toate acestea, Tribunalul a indicat că nu va reuși să finalizeze procesele în primă instanță înaintea sfârșitului anului 2009, în parte datorită numărului mare de recursuri; întrucât este necesară, prin urmare, o nouă decizie a Consiliului de Securitate al ONU, pentru a extinde mandatul Tribunalului; |
H. |
întrucât Tribunalul a luat inițiativa de a defini un program, aprobat de Consiliul de Securitate al ONU prin rezoluția sa menționată anterior, și cunoscut în prezent sub numele de „strategia de încheiere a mandatului”, al cărui obiectiv este garantarea faptului că Tribunalul își încheie activitatea cu succes, în timp util și în colaborare cu sistemele juridice interne din țările vizate; |
I. |
întrucât programul cuprinde trei etape și date-limită pentru încheierea mandatului Tribunalului; întrucât obiectivul actual este finalizarea tuturor procedurilor (în faza de judecată în primă instanță și în apel) până în 2011 sau până la începutul anului 2012; întrucât, pentru atingerea acestui obiectiv, Tribunalul își axează activitatea asupra celor mai importanți lideri suspectați de a fi răspunzători pentru crimele comise în jurisdicția sa și a transferat cauzele privind acuzați de importanță medie și scăzută jurisdicțiilor naționale competente și a urmărit în instanță pârâți în cadrul unor procese comune, deși trebuie avut grijă ca această conexare să nu aducă atingere drepturilor celor acuzați; întrucât numeroase proceduri pot fi și sunt inițiate și conduse chiar de către procurorii și instanțele naționale, dar unele instanțe naționale pot fi incapabile sau reticente în desfășurarea procedurilor penale în conformitate cu standardele internaționale și normele unui proces echitabil, iar transferul către instanțele naționale s-a lovit, în unele cazuri, de rezistență din partea victimelor și a martorilor implicați direct; |
J. |
întrucât cele trei camere de primă instanță și Camera de Apel ale Tribunalului își mențin nivelul maxim de productivitate, judecând cauze care implică mai mulți acuzați; întrucât trimiterea cauzelor către jurisdicțiile naționale competente a avut un impact substanțial asupra volumului global de activitate al Tribunalului, dar întrucât factori independenți de voința sa au generat anumite întârzieri, iar posibilitatea unor noi întârzieri nu poate fi exclusă; |
K. |
întrucât, de asemenea, cei doi inculpați aflați în continuare în libertate, Ratko Mladić și Goran Hadžić, trebuie traduși în justiție și întrucât arestarea acestora va depinde de colaborarea obligatorie a statelor, în temeiul articolului 29 din Statutul Tribunalului, inclusiv la căutarea, arestarea și transferul fugarilor, precum și producerea probelor aflate, de exemplu, în arhivele interne și întrucât arestarea și transferul fugarilor inculpați și producerea probelor nu au avut loc întotdeauna; |
L. |
întrucât articolul 21 din Statutul Tribunalului prevede dreptul fiecărui acuzat de a fi judecat în prezența sa și întrucât Tribunalul nu ar putea, chiar dacă ar dispune de numeroase mijloace de probă, să judece în contumacie; |
M. |
întrucât angajamentul Tribunalului privind încheierea rapidă a mandatului său este recunoscut, dar cauzele pendinte trebuie judecate fără respectarea unei constrângeri temporale nerealiste, dat fiind că astfel de constrângeri ar putea afecta dreptul acuzaților la un proces echitabil; întrucât nu se poate recurge la expediente ce ar putea pune în pericol și mai mult siguranța și bunăstarea victimelor și martorilor ce depun mărturie în fața Tribunalului și întrucât data-limită preconizată în cadrul strategiei de încheiere a mandatului Tribunalului nu ar trebui să implice impunitatea în cazul celor doi fugari aflați în libertate și nici constrângeri temporale excesive pentru procesele aflate pe rol, |
1. |
adresează Consiliului recomandările următoare:
|
2. |
încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și Președintelui Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie. |
(1) Scrisoarea Președintelui Tribunalului Internațional adresată Consiliului de Securitate al ONU, S/2008/729, 24 noiembrie 2008.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2009)0028.