This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52008AE1515
Opinion of the European Economic and Social Committee on the Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions on Creative Content Online in the Single Market COM(2007) 836 final
Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor privind conținutul creativ online pe piața unică COM(2007) 836 final
Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor privind conținutul creativ online pe piața unică COM(2007) 836 final
JO C 77, 31.3.2009, p. 63–68
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
31.3.2009 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 77/63 |
Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor privind conținutul creativ online pe piața unică
COM(2007) 836 final
(2009/C 77/16)
La 3 ianuarie 2008, Comisia Europeană, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind conținutul creativ online pe piața unică.
Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 16 iulie 2008. Raportor: dl Retureau.
În cea de-a 447-a sesiune plenară, care a avut loc la 17 și 18 septembrie 2008 (ședința din 18 septembrie 2008), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 115 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 5 abțineri.
1. Concluzii și recomandări
1.1 Drepturile consumatorilor
1.1.1 |
CESE este în favoarea unei înalte protecții a consumatorilor. În acest sens, așteaptă cu interes elaborarea unui ghid al consumatorilor și utilizatorilor de servicii ale societății informaționale. |
1.1.2 |
CESE consideră că acest ghid trebuie să abordeze cel puțin următoarele aspecte:
|
1.2 Interoperabilitate
1.2.1 |
CESE subliniază că interoperabilitatea reprezintă un factor economic de primă importanță. Acesta constată, printre altele, că normele deschise sunt extrem de importante pentru facilitarea interoperabilității și pentru a contribui la întărirea securității și fiabilității. |
1.2.2 |
Absența permanentă a interoperabilității limitează accesul cetățenilor europeni la echipamente, servicii și conținut, îi obligă să plătească prețuri mai ridicate pentru echipamente, limitând în același timp alegerea acestora, și îi forțează să utilizeze soluții indirecte, dat fiind că anumite părți interesate profită de diferențele tehnologice inutile pentru a crea piețe monopoliste. |
1.2.3 |
În viziunea Comitetului, crearea unor sisteme DRM (1) euro-compatibile este o falsă idee bună, întrucât ar ridica mai multe probleme decât ar rezolva și ar putea exclude anumiți creatori de la difuzarea online; în plus, piața conținuturilor este globală, așa cum indică divizarea pe zone, ceea ce ar restrânge libertatea utilizatorilor. |
1.3 |
Comitetul consideră că taxarea destul de haotică a tuturor varietăților de suporturi digitale sau de dispozitive de stocare, cu mari diferențe între statele membre, duce la denaturări considerabile ale pieței. |
1.4 |
Măsurile penale și procedurile de derogare prevăzute de proiectul de lege „Olivennes” din Franța depășesc cu mult exigențele OMC, menționate în acordul semnat la Marrakech în 1994. Așa cum a indicat Curtea de Justiție în hotărârea „Pro Musicae”, trebuie respectat principiul proporționalității în momentul alegerii mijloacelor care vor fi utilizate pentru asigurarea respectării drepturilor de autor și, de asemenea, trebuie găsit echilibrul satisfăcător între drepturi și libertăți și interesele în cauză. |
1.5 |
Din acest considerent, CESE așteaptă cu interes recomandarea prevăzută a fi elaborată de Comisie privind conținutul creativ online, pentru a se pronunța în mod concret asupra transparenței (etichetării) și asupra noilor forme de stabilire și gestionare a drepturilor digitale la scară europeană, precum și asupra promovării și contribuirii la regimuri inovatoare de difuzare de conținut creative online și asupra căutării unor mijloace eficiente de eliminare a copiilor ilegale cu scop comercial și oricărei alte forme de piraterie. |
2. Conținutul propunerii Comisiei
2.1 |
Principalele aspecte ale comunicării și întrebărilor Comisiei vizează:
|
2.2 |
Potrivit documentului de lucru de 41 de pagini al serviciilor Comisiei, publicat separat de comunicare și doar în limba engleză (2), având în vedere caracterul transfrontalier al comunicațiilor online și noile modele comerciale impuse de noile tehnologii, politicile Uniunii ar trebui să vizeze promovarea și difuzarea rapidă a acestor noi modele, în vederea difuzării online a conținutului și cunoștințelor. „Conținutul creativ distribuit online” este conținutul și serviciile cum ar fi suporturile audiovizuale online (filme, televiziune, muzică, radio), jocurile online, publicațiile online, conținutul educațional online și conținutul creat de utilizatori (rețele sociale, bloguri etc.). |
2.3 |
Principalul obiectiv, menționat deja în i2010 (3), este de a crea un spațiu unic european al informației. Problemele întâlnite persistă, în timp ce platformele tehnologice de distribuire se diversifică și se extind. |
2.4 |
În ceea ce privește problema încrederii în economia digitală, revine chestiunea interoperabilității între materiale, servicii și platforme, iar unii consideră că incriminarea persoanelor care fac schimb de fișiere „peer to peer” (P2P) sau „Bit Torrent”, precum și regimuri drastice ale drepturilor de proprietate intelectuală nu sunt de natură să creeze un climat de încredere, în condițiile în care explozia conținutului creat de utilizatori adaugă o nouă dimensiune rolului acestora în economia digitală și apar o serie de provocări noi pentru politicile publice sub numeroase aspecte, cum ar fi încrederea și siguranța. |
2.5 |
Utilizarea DRM este extrem de criticată de organizațiile de consumatori, care consideră că acest lucru aduce atingere drepturilor fundamentale ale consumatorilor. Acestea prezintă, de asemenea, riscuri pentru protecția datelor și nu sunt ușor de gestionat de către utilizatori. Cu toate acestea, unii reprezentanți ai industriei le apără și susțin că problemele de interoperabilitate se datorează fabricanților de material și creatorilor de programe. |
2.6 |
Pe piața mondială, operatorii piețelor naționale fac față diversității de limbi și limitărilor unor piețe, precum și diversității normelor naționale privind licențele. Furnizorii de servicii de internet sunt în favoarea licențelor și reglementărilor multinaționale, în timp ce celelalte sectoare ale industriei sunt mai curând împotrivă. Licențele naționale ar permite o mai bună remunerare a autorilor, deși multe dintre organismele de colectare a drepturilor de autor acționează pe teritoriul mai multor țări. Pe de altă parte, organizațiile muzicale și operatorii mobili doresc o simplificare a achitării drepturilor. |
2.7 |
Furnizorii de servicii de internet critică, de asemenea, diversitatea regimurilor de colectare și ale cuantumurilor drepturilor de autor pentru copiile private, din ce în ce mai greoaie și mai complexe, și contestă utilitatea acestora în comparație cu utilizarea DRM. |
2.8 |
Lipsa de disponibilitate a conținutului pentru distribuție online și fragmentarea pieței, precum și diversitatea contractelor încheiate pentru diversele forme de exploatare îngreunează plasarea online rapidă a creațiilor și reprezintă o piedică serioasă în calea dezvoltării serviciilor. |
2.9 |
Documentul de lucru al Comisiei reflectă rezultatele a două consultări și arată varietatea pozițiilor diverselor interese aflate în cauză. Cu toate acestea, Comisia ar dori să avanseze pe calea (contestată) a licențelor multiteritoriale și a unor drepturi de autor europene, a generalizării DRM interoperabile în special și a creării unei autentice piețe europene care să integreze diversitatea culturilor. |
2.10 |
Obiectivul este de a face în așa fel încât piața europeană a conținutului online (muzică, filme, jocuri etc.) să se cvadrupleze până în anul 2010, astfel ca veniturile să ajungă la nivelul de 8,3 miliarde EUR, față de 1,8 miliarde EUR în 2005. |
3. Observații
3.1 |
Comitetul este pe deplin conștient de faptul că internetul permite colectarea sau distribuția digitală a bunurilor și serviciilor după metode care violează dreptul de proprietate imaterială a autorilor și distribuitorilor de conținut creativ online, precum și atacuri împotriva vieții private sau noi forme de escrocherie împotriva întreprinderilor și particularilor. |
3.2 |
Operele cele mai expuse circulației ilegale sunt cele de muzică contemporană și, din ce în ce mai mult, cele audio-vizuale și programele informatice de toate tipurile. Fenomenul a luat o foarte mare amploare în perioada în care distribuitorii n-au oferit propuneri pentru nici un model comercial care să țină seama de noile posibilități de încălcare a drepturilor de proprietate imaterială. De asemenea, era nevoie de o educație referitoare la utilizarea internetului de către adolescenți, aspect care nu a fost luat în considerare de nici o instituție și care rămâne tratat în mod total neadecvat. |
3.3 |
Primele reacții au fost uneori extreme, dar și (este adevărat, mai rar) laxe. În general, distribuitorii au introdus mecanisme de descurajare a fenomenului de copiere (așa-numitele DRM), în același timp cu solicitarea unor compensații financiare de la titularii de drepturi și cu instituirea unor măsuri penale foarte severe, dar în realitate inaplicabile, dată fiind amploarea fraudei, excepție făcând exemplele masive de produse contrafăcute provenind în principal din Europa de Est și din Asia. Câteva persoane au fost prinse pentru a servi de exemplu disuasiv, fără a se putea măsura însă impactul strategiei de descurajare, dată fiind absența unor anchete independente și a unor indicatori realiști referitori la amploarea pierderilor financiare provocate de contrafaceri. |
3.4 |
Cu toate acestea, Comitetul își exprimă o anumită surpriză față de propunerea Comisiei de creare a unor sisteme DRM interoperabile la nivel comunitar referitoare la conținutul distribuit online. Astfel, în ce privește muzica, milioane de titluri sunt deja accesibile pe site-urile comerciale, fără DRM; tendința este ca acestea să dispară treptat. Firmele de distribuție sunt pe punctul de a realiza diferite sisteme de distribuție a acestui tip de conținut, inclusiv posibilitatea ascultării în direct, fără obligația de a se înregistra sau de a se abona în mod special pentru a descărca un anumit număr de creații, gratuitatea însoțită de publicitate „obligatorie” etc. |
3.5 |
Mecanismele de protecție fizică pe suporturi mobile sau chiar pe terminale sunt considerate deja mai degrabă obstacole în calea clienților cinstiți decât mijloace eficiente de protecție împotriva piratării; de asemenea, ele pot conduce la o integrare verticală (site-uri, codare care asigură dreptul de proprietate și care implică pierderi mai mari sau mai mici de calitate, playere dedicate: sisteme de distribuție Apple, cu codare AAC și playere iPod sau iPhone), ceea ce determină constituirea unui sistem anticoncurențial. Un sistem de protecție folosit în mod frecvent, mai ales în cazul programelor, al jocurilor digitale sau al anumitor publicații online, se bazează pe un cod digital de deblocare a accesului, trimis cumpărătorului după plata cumpărăturii efectuate sau a abonamentului pentru o anumită durată. Acest sistem este destul de eficient și deja foarte răspândit. |
3.6 |
Comitetul consideră DRM integrate și interoperabile a fi, în practică, sisteme depășite; fără îndoială, mai degrabă decât să se fixeze în cadrul rigid al unei inițiative europene o situație tranzitorie care se schimbă repede, ar fi de preferat să fie bine observate evoluțiile în diferite sectoare ale pieței de conținut online, care par să avanseze într-o direcție favorabilă din punctul de vedere al protecției drepturilor de autor și a drepturilor conexe, în special prin intermediul codurilor de conduită corespunzătoare și al modelelor comerciale realiste (4). |
3.7 |
Referitor la drepturile de autor și la drepturile conexe, acordurile și convențiile internaționale constituie o bază juridică — în principiu — comună atât statelor membre, cât și în relațiilor lor cu țările terțe. Cu toate acestea, se mai semnalează diferențe, în ciuda dreptului comunitar. Propunerea de creare a unui sistem comunitar al drepturilor de autor, cu referire la piața internă, ar conduce la o protecție automată în toate statele membre, din momentul în care aceste drepturi ar fi recunoscute într-unul dintre aceste state, și ar asigura o protecție uniformă. |
3.8 |
În epoca internetului și a societății cunoașterii, este esențial să se găsească un echilibru real între interesul public și interesele private. Autorii și distribuitorii trebuie să fie remunerați în mod echitabil. Cititorii, ascultătorii și utilizatorii trebuie să poată utiliza în mod rezonabil conținutul dobândit în mod legal, în cadru privat, în biblioteci sau în scop educativ, la diferitele niveluri de învățământ. |
3.9 |
Trebuie luată în considerare existența unui drept penal riguros, care protejează drepturile de autor și care prevede, în unele țări, sancțiuni exorbitante pentru persoanele particulare care nu le încalcă în scop comercial, în timp ce drepturile de folosire și de copiere private au fost îngrădite; dimpotrivă, metodele de urmărire polițienească impuse furnizorilor de servicii internet, care se pot dovedi utile în lupta anti-teroristă, par disproporționate și ar putea să aducă atingere dreptului la viață privată într-un cadru judiciar favorabil în mod unilateral distribuitorilor. Este posibil ca acest tip de legislație să fie în final contestat în fața Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care veghează la respectarea vieții private. La rândul său, Curtea de la Luxemburg pledează pentru respectarea principiului proporționalității și pentru găsirea unui echilibru între diversele drepturi în cauză (hotărârea „Pro Musicae”). |
3.10 |
Astfel, unele țări, adesea aceleași, percep o taxă pentru toate tipurile de suport digital, considerându-le instrumente de piratare, indiferent de tipul de utilizare avut în vedere. Deși această taxă este adesea intitulată „taxă pentru copie privată”, ea generează de fapt venituri considerabile, a căror repartizare este adesea departe de a fi transparentă. Această abordare, care consideră orice copie privată sau a cărei utilizare este permisă o încălcare a drepturilor de autor și a celor conexe, este cât se poate de iritantă pentru cei care utilizează în mod corect tehnologiile informatice, adică pentru o foarte mare majoritate, precum și pentru întreprinderile care le utilizează în alte scopuri decât copierea pieselor muzicale sau a jocurilor. Aceste taxe ar trebui să fie măcar moderate și proporționale cu costurile efective de stocare a unităților digitale (de exemplu, un procentaj din prețul de vânzare al suportului, împărțit la capacitatea totală în GB, căci se observă diferențe considerabile între prețuri în funcție de suporturile de stocare). |
3.11 |
Drepturile diferitelor părți interesate trebuie respectate, dar cu respectarea directivelor în vigoare și a principiului proporționalității, după cum s-a exprimat cu claritate Curtea de Justiție în hotărârea sa „Pro Musicae” (5). |
4. Observațiile suplimentare ale Comitetului
4.1 |
Comitetul este de părere că se poate vorbi despre interoperabilitate (indispensabilă pentru existența unei concurențe libere) doar atunci când consumatorul poate să utilizeze dispozitivul dorit pentru a parcurge conținutul. Singura soluție ar fi ca acest conținut să fie codat ca sursă deschisă (open source), devenind astfel general accesibil. Or, toate sistemele DRM împiedică în mod automat parcurgerea conținutului de către orice dispozitiv, hardware sau software care nu a fost autorizat în mod explicit de către editorul DRM. Prin definiție, sistemele DRM se bazează pe formate închise secrete, ale căror specificații tehnice nu sunt accesibile publicului. În consecință, sistemele care nu sunt autorizate și certificate de editorul de DRM nu au posibilitatea de a intra în concurență. De altfel, nu există în prezent nici un DRM care să aibă la bază o sursă deschisă. Această soluție ar presupune implementarea unor sisteme complexe de licențe încrucișate, iar unii autori ar putea fi excluși de pe piață, de exemplu în virtutea faptului că nu utilizează DRM. Astfel, un întreg sector al creației de conținut digital, care ar cuprinde institute științifice și centre de cercetare, universități, software-ul gratuit, conținutul creat sub licențe alternative, ar putea fi exclus de pe o piață care nu ar recunoaște decât conținutul comercial, ceea ce ar fi incompatibil cu societatea informațională și a cunoașterii, în avangarda căreia Europa dorește să se situeze. |
4.2 |
Niciuna dintre aceste variante nu este satisfăcătoare, de exemplu în ceea ce privește importul în Europa al operelor și conținutului care provin din țări terțe sau exportul în afara continentului. În consecință, orice software DRM european va trebui să fie compatibil și cu cele de pe piețele externe, adesea mult mai active în domeniul audiovizual. Sistemele DRM lasă cale liberă atitudinilor anticoncurențiale și încercărilor de integrare verticală în sectorul multimedia. Un exemplu relevant este reprezentat de iTunes Apple, care utilizează un DRM și o codare brevetate, obligând în practică la utilizarea unui player de tip iPod sau iPhone. |
4.3 |
Dacă se indică doar API-ul (application programmer's interface) unui software DRM, și nu întregul program sursă, aceasta putând reprezenta o tentație destul de mare în cazul anumitor furnizori, va exista în continuare riscul ca adevărata interoperabilitate să devină imposibilă. |
4.4 |
Pirații reușesc foarte repede să ocolească sau să reproducă orice sistem de protecție, astfel încât furnizorii nu mai au încredere în DRM și sunt în căutarea unor noi modele comerciale de distribuție, cum ar fi abonamentul forfetar, parcurgerea gratuită a conținutului, dar descărcarea lui contra cost, introducerea de mesaje publicitare etc. În locul adoptării în pripă a unei legislații neclare, așa cum s-a întâmplat în Franța, unde textele de lege care s-au succedat au condus la o jurisprudență contradictorie, ar trebui să se acorde încredere pieței. Lobby-ul făcut de marile case de înregistrare (cinci astfel de companii domină sectorul muzical la nivel global, iar alte șase sau șapte pe cel audiovizual) a avut până în prezent un rol determinant în abandonarea dreptului la copie privată și în incriminarea schimbului de fișiere între persoane particulare. Ultimul proiect de lege din Franța perseverează pe acest drum fără ieșire constituit de exacerbarea dispozițiilor represive. |
4.5 |
În opinia Comitetului, exprimată în unele avize anterioare, dreptul penal nu ar trebui să se aplice decât contrafacerilor cu scop lucrativ (de exemplu, producția și distribuția de către organizații criminale). În unele state membre, pot fi foarte ușor obținute, inclusiv pe piața liberă, copii-pirat ale unor software-uri sau ale unor creații muzicale și audiovizuale. Există și o industrie europeană a contrafacerilor, dar majoritatea acestora provin din Asia. Ar trebui acordată prioritate urmăririi și sancționării contrafacerilor pe scară largă și în scopuri comerciale, precum și dezvoltării unei cooperări polițienești și judiciare care să ducă la distrugerea rețelelor criminale internaționale. |
4.6 |
În ceea ce privește schimburile de fișiere, în special cele între adolescenți, trebuie lansate cu prioritate campanii de informare cu privire la necesitatea remunerării echitabile a autorilor și producătorilor (mai ales a autorilor, care primesc adesea un procentaj redus din drepturile încasate) și trebuie încurajată educația civică. |
4.7 |
Nu toate schimburile masive de fișiere implică în mod obligatoriu fișiere asociate unor drepturi bănești, putând fi vorba despre schimburi și publicări gratuite a diferite conținuturi (rezultate ale unor experiențe și lucrări științifice sau opere sub licență nerestrictivă în ce privește copierea sau distribuția). |
4.8 |
Cu toate acestea, conform proiectului de lege aflat în discuție în Franța, întreaga rețea trebuie să fie supusă supravegherii, cu stocarea pe termen lung a datelor personale ale utilizatorilor de internet. Aceste date ar urma să fie disponibile pentru reprezentanții marilor case de înregistrare, deși, dacă un astfel de sistem ar fi pus în aplicare, numai autoritățile publice dotate cu mandat judiciar ar trebui să aibă acces la astfel de date. |
4.9 |
Dreptul la copie privată ar deveni excepția, supusă unor puternice restricții, prevăzute în „contractele” elaborate de furnizorii de conținut, cu termeni greu de înțeles și care stânjenesc practica obișnuită a cumpărăturilor sub impulsul de moment. |
4.10 |
Autorii și distribuitorii profesioniști sunt de fapt singurii beneficiari ai unei astfel de protecții excesive din partea legii, în vreme ce producătorii individuali de conținut, creatorii încă necunoscuți de public sau cei care fac apel la licențe alternative (există aproximativ 50 de tipuri de licențe, printre care GPL, LGPL și creative commons) nu fac obiectul niciunei protecții specifice, deși aceste licențe sunt guvernate de drepturile de autor și nu sunt neapărat gratuite. În aceste cazuri, va trebui să se recurgă la o acțiune în justiție, prin formularea unei plângeri privitoare la contrafacere, ceea ce ar crea o profundă inegalitate în fața legii între marii distribuitori multinaționali și întreprinderile mici sau particulari. |
4.11 |
Comitetul consideră că principiul de bază al legislației ar trebui să fie asigurarea protecției consumatorilor de bună credință, precum și remunerarea corectă a muncii autorilor. |
4.12 |
Dispozițiile care restricționează utilizarea unei licențe legal dobândite, precum și accesul la datele personale de către reprezentanții marilor firme sunt în contradicție cu obiectivele urmărite, deoarece aceia care se ocupă cu contrafacerea la scară „comercială” vor putea să depășească toate obstacolele tehnice și să își ascundă urmele în rețea, ceea ce va face ca numai schimburile legale sau ilegale, dar fără scop lucrativ, de date între utilizatorii de internet să poată fi controlate. O mare parte dintre aceste schimburi sunt într-adevăr ilegale și trebuie combătute cu mijloace adaptate caracterului lor de masă. Câteva condamnări „cu titlu de exemplu” și mediatizarea acestora în scopul descurajării anumitor utilizatori de internet nu sunt suficiente pentru rezolvarea situației, deoarece șansele de a fi prins sunt statistic foarte reduse și nu-i vor îngrijora, de exemplu, pe adolescenții care nu sunt conștienți de prejudiciile pe care le provoacă autorilor lor preferați. |
4.13 |
Stocarea de lungă durată a datelor personale ale tuturor utilizatorilor de internet de către furnizorii de servicii de internet (FSI) reprezintă în sine o gravă intruziune în viața privată a acestora. Se pune întrebarea dacă aceasta este absolut necesară pentru respectarea drepturilor de autor și a celor conexe, sau dacă ea nu este cumva disproporționată în raport cu obiectivul ce trebuie atins. Sunt aceste drepturi atât de absolute încât să antreneze o încălcare permanentă a dreptului la viață privată al tuturor utilizatorilor de internet? |
4.14 |
Aceste date personale pot fi eventual folosite în lupta împotriva terorismului, dar, în orice caz, utilizatorii de internet trebuie să beneficieze de garanții legale în privința confidențialității conexiunilor lor, garanții care pot totuși fi suspendat în interesul general, de către o autoritate publică ce dispune de mandat și în scopul precis definit de acesta. |
4.15 |
Ar putea fi autorizată utilizarea datelor în general, în a numite scopuri, cum ar fi pentru colectarea și analiza informațiilor, în anumite condiții, în special cu păstrarea anonimatului. Dimpotrivă, ar trebui interzisă compararea încrucișată a fișierelor nominale, culegerea de date nominale în scopul elaborării de profiluri pentru o publicitate mai eficientă, precum și stocarea și combinarea acestor date cu lista de cuvinte-cheie utilizate în motoarele de căutare, precum și alte practici deja curente (și de care profită în special marile case de înregistrări și alte companii mari), care aduc atingere vieții private a cetățenilor. |
4.16 |
Numeroase țări percep taxe pentru toate suporturile informatice, fixe sau mobile, în beneficiul exclusiv al titularilor de drepturi (mai ales audiovizuale), inclusiv pentru suporturile care nu sunt destinate acestei utilizări, orice utilizator de suport digital fiind considerat un pirat potențial. Unele categorii de utilizatori, și în special întreprinderile, ar trebui exceptate de la aceasta. Pe de altă parte, furnizorii de internet în bandă largă care și-au dezvoltat rețeaua printr-o utilizare potențial ilegală ar putea fi taxați la un nivel relativ redus, dar în conformitate cu intensitatea traficului dintre persoanele private, contribuindu-se astfel la veniturile provenite din colectarea drepturilor de autor și la promovarea de noi conținuturi. Cu excepția cheltuielilor presupuse de colectare și redistribuire, statele nu ar trebui să utilizeze (în parte sau în întregime) în beneficiul propriu taxele percepute. |
4.17 |
Succesiunii de legi și proiecte din Franța, care introduc dezechilibre și sunt neconvingătoare ca mijloc de sprijinire a tinerilor creatori de conținut și a întreprinderilor mici și mijlocii, ar trebui să i se prefere exemplele de gestionare a drepturilor din țările scandinave, în special din Suedia. |
4.18 |
Urmând modelul acestei țări, ar putea fi introdus un sistem global, după o perioadă rezonabilă de garantare a unor drepturi exclusive. |
4.19 |
Comitetul a invitat deja, cu ocazia dezbaterilor pe marginea proiectului de directivă privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală (PI-PLA: proprietate industrială, literară și artistică și alte drepturi conexe sau recunoscute și protejate ad-hoc în Uniune), la o abordare fermă, dar proporțională în lupta împotriva contrafacerii în scopuri comerciale. |
4.20 |
În ceea ce privește OMC, aceasta a atras atenția, în Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPs), asupra eventualelor abuzuri din partea posesorilor de drepturi, care pot denatura concurența sau pot fi în contradicție cu interesul general. |
4.21 |
„Obiective: protecția și respectarea drepturilor de proprietate intelectuală ar trebui să contribuie la promovarea inovației tehnologice și la transferul și difuzarea tehnologiei, în avantajul reciproc al celor care creează și al celor care utilizează cunoștințele tehnice în interesul binelui social și economic comun, și să asigure un echilibru între drepturi și obligații”. |
4.22 |
„Principii: […] 2. Ar putea fi necesare măsuri adecvate, cu condiția să fie compatibile cu prevederile prezentului Acord, în scopul evitării folosirii abuzive a drepturilor de proprietate intelectuală de către deținătorii de drepturi sau recurgerii la practici care restrâng în mod nerezonabil comerțul sau care prejudiciază transferul internațional de tehnologie”. |
4.23 |
Observațiile de mai sus ale Comitetului, care figurează în Avizul din 29 octombrie 2003 (6) privind propunerea de Directivă a Parlamentului European privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală sunt în concordanță cu obiectivele TRIPs (articolul 7) și cu principiile acestuia [articolul 8 alineatul (2)], care ar trebui să figureze în expunerea de motive a directivei, deoarece eventualele sancțiuni nu pot fi total disociate de dreptul material, iar posibilele abuzuri din partea deținătorilor de drepturi de PI-PLA nu ar trebui trecute cu vederea (7). |
Bruxelles, 18 septembrie 2008
Președintele
Comitetului Economic și Social European
Dimitris DIMITRIADIS
(1) Digital Rights Management — gestionarea drepturilor digitale (expresie „corectă politic” folosită pentru denumirea dispozitivelor software sau hardware de protecție împotriva copierii).
(2) COM(2007) 836 final, Bruxelles, 3.1.2008 SEC(2007) 1710 Document de lucru al serviciilor Comisiei.
(3) „i2010 — O societate informațională pentru creștere și locuri de muncă” [COM(2005) 229 final].
(4) Vânzarea de muzică pe internet la același preț cu cel al CD-urilor vândute în magazine implică venituri abuzive pentru distribuitori, ceea ce nu încurajează găsirea de modele realiste, care să reflecte costul real și să permită obținerea unor beneficii comerciale echilibrate.
(5) HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră) 29 ianuarie 2008.
În cauza C-275/06,
având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare,
… Curtea (Marea Cameră), pronunță prezenta hotărâre:
„Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic), Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală și Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) nu impun statelor membre să prevadă, într-o situație precum aceea din acțiunea principală, obligația de a comunica date cu caracter personal în vederea asigurării protecției efective a dreptului de autor în cadrul unei proceduri civile. Totuși, dreptul comunitar impune acestor state ca, la transpunerea directivelor menționate, să se asigure că se întemeiază pe o interpretare a acestora care permite asigurarea unui echilibru just între diferitele drepturi fundamentale protejate de ordinea juridică comunitară. Pe lângă aceasta, la punerea în aplicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, incumbă autorităților și instanțelor din statele membre nu numai să interpreteze dreptul lor național într-un mod conform directivelor menționate, ci și să nu se întemeieze pe o interpretare a acestora care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar, precum principiul proporționalității.”.
(7) „Acordul TRIPs”, care constituie Anexa 1 C a Acordului de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la 15 aprilie 1994 și aprobat prin Decizia Consiliului 94/800/CE din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, în domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, p. 1), se intitulează „Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț”. La articolul 41 alineatul (1), se prevede: „Membrii se vor asigura că legislația lor curpinde proceduri destinate asigurării protecției drepturilor de proprietate intelectuală de tipul celor care sunt enunțate în prezenta parte, de o manieră care să permită o acțiune eficientă împotriva oricărui act care ar aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală care fac obiectul prezentului Acord, inclusiv măsuri corective rapide destinate să prevină orice încălcare și măsuri corective care să constituie un mijloc de descurajare a oricărei încălcări ulterioare. Aceste proceduri vor fi aplicate într-un mod care să evite crearea de obstacole în comerțul legitim și să ofere protecție împotriva folosirii lor abuzive”.