3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/59

1.1

Prin scrisoarea din 25 octombrie 2007, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Președinția franceză a Consiliului a invitat Comitetul Economic și Social European să elaboreze un aviz exploratoriu cu privire la „Relația dintre schimbările climatice și agricultură la nivel european”. Cu această ocazie, Președinția franceză a solicitat în mod explicit să se abordeze și problematica biocarburanților.

1.2

Comitetul manifestă cea mai mare îngrijorare față de efectele negative pe care le vor produce schimbările climatice asupra agriculturii europene și, prin urmare, asupra capacității economice a multor zone rurale. Cele mai grave efecte ar putea să se manifeste în sudul Europei, în special din cauza perioadelor mai lungi de secetă la care trebuie să ne așteptăm și care vor putea conduce la o penurie de apă. S-ar putea asista chiar și la prăbușirea totală a activităților agricole din această zonă. Însă și agricultorii din celelalte regiuni ale Europei vor avea de înfruntat mari probleme ca urmare a schimbărilor climatice, care se vor manifesta, de exemplu, prin decalaje mari în calendarul pluviometric. La acestea s-ar putea adăuga eventual probleme legate de apariția sau recrudescența bolilor plantelor sau a infestărilor parazitare.

1.3

Prin urmare, Comitetul invită autoritățile politice să acționeze rapid și să introducă în ansamblul domeniilor politice o secțiune pentru politica privind clima.

1.4

Agricultura nu este doar o victimă a schimbărilor climatice, ci contribuie ea însăși la emisia de gaze cu efect de seră. În acest caz, majoritatea emisiilor nu privesc dioxidul de carbon (CO2), ci metanul și protoxidul de azot rezultate în urma modificărilor în exploatarea solurilor și chiar în urma producției agricole însăși. Comitetul solicită Comisiei să analizeze cu mai multă atenție caracteristicile diferitelor forme de practicare a agriculturii, pentru a defini apoi opțiunile politice, de exemplu în domeniul politicii de sprijinire a producătorilor agricoli. În acest context, Comitetul salută anunțul făcut de Comisie privind integrarea tot mai puternică a protecției climei în politica agricolă comună în viitor.

1.5

Agricultura poate contribui într-o măsură considerabilă la protecția climei, asigurând nu doar conservarea rezervoarelor de carbon încă prezente în soluri, ci și mărirea acestora, printr-o acțiune îndreptată spre favorizarea constituirii de humus, precum și reducând cantitatea de energie de care are nevoie și furnizând în scopuri energetice biomasă produsă prin metode care nu afectează natura și mediul.

1.6

Deosebit de tributară importurilor de materii prime agricole, după cum anunță Comisia, strategia viitoare a UE privind biocarburanții, strategie care se conturează în prezent, nu constituie în opinia CESE mijlocul potrivit pentru a îndeplini, într-un mod eficient din punct de vedere economic, obiectivele fixate în materie de protecție a climei, creare de noi locuri de muncă în agricultură, ca și generare de venituri suplimentare din sectorul agrar. În locul acestei strategii privind biocarburanții ar trebui mai degrabă să fie elaborată o nouă strategie privind biomasa, bine gândită, care să nu depindă de importuri, ci să încerce să transforme subprodusele sau reziduurile agricole în energie utilizabilă, într-o măsură mult mai mare decât până acum, și să acorde agricultorilor un rol activ în circuite energetice care ar trebui organizate pe noi baze, într-un mod descentralizat.

2.1

Dintre toate sectoarele economice, agricultura depinde probabil în cea mai mare măsură de situația naturală și, astfel, de condițiile climatice, pe care le valorifică, le modifică sau le modelează.

2.2

Principiul pe care se bazează agricultura constă, prin intermediul fotosintezei vegetale, în exploatarea sistematică a energiei solare pentru a produce astfel energie utilizabilă de către om sub formă de alimente destinate consumului sau de hrană pentru animale. Energia bazată pe fotosinteză este de asemenea utilizată de mult timp ca sursă de căldură (de exemplu, biomasă sub formă de lemn).

2.3

Pentru agricultură, care se caracterizează prin structuri foarte variate și printr-o mare diversitate, condițiile climatice specifice constituie un factor decisiv — în cazul Europei, acestea au fost până în prezent foarte propice practicării sale. De asemenea, aceasta înseamnă că modificarea acestor condiții va avea repercusiuni asupra agriculturii și asupra structurărilor regionale care îi sunt inerente din punct de vedere ecologic, economic și social.

3.1

Schimbările climatice și mai ales creșterea temperaturilor la care trebuie să ne așteptăm, precum și, mai mult, variațiile în volumul precipitațiilor, vor avea efecte negative de o amploare devastatoare asupra agriculturii din unele regiuni europene. În special în sudul Europei este posibil ca secetele persistente, care vor putea merge până la ariditatea completă și eventualele deșertificări care vor rezulta, să împiedice producția agricolă. Mai mult, incendiile de mare amploare pot afecta masiv suprafețele cultivate (1). Economia acestor regiuni poate înregistra pierderi masive. Conform tuturor studiilor științifice, schimbările climatice vor avea impact asupra dăunătorilor și a bolilor, care vor reduce în mod semnificativ randamentul culturilor celor mai importante pentru alimentație. Modificarea ciclului de viață al agenților patogeni va determina:

3.2

În acest context, Comitetul menționează diversele publicații și inițiative ale Comisiei pe această temă, cum ar fi comunicarea intitulată „Rezolvarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană” (2) și conceptele și planurile elaborate în aceasta sau chiar Cartea verde „Adaptarea la schimbările climatice”, și ține să semnaleze, de asemenea, că necesitatea elaborării unor strategii de exploatare a solului a fost subliniată de către Comisie. În afară de acesta, în mai multe țări, activități în acest sens sunt în curs de desfășurare.

3.3

Majoritatea europenilor, dar și factorii politici de decizie nu sunt probabil capabili să înțeleagă, de exemplu, implicațiile pe care le-ar avea o conjunctură în care, din lipsa unui volum suficient de apă și din cauza unor perioade de temperaturi extreme, sudul Europei ar trebui să renunțe la exploatarea agricolă a unor întinderi vaste din teritoriul său. Acest lucru ar avea consecințe negative pentru ocuparea forței de muncă în regiunile afectate, din cauza modificărilor în utilizarea solului.

3.4

Referitor la acest punct, CESE îndeamnă toate instanțele decizionale să întreprindă totul pentru a menține la nivelul cel mai redus posibil repercusiunile schimbărilor climatice asupra agriculturii prin intermediul unui program vast și profund de protecție a climei. De asemenea, este indispensabilă efectuarea acțiunilor destinate adaptării activității agrare la schimbările climatice. Sectorul agrar va trebui să se adapteze în mod eficient și rapid la transformările și la modificările pe care le va suferi clima, întrucât de succesul sau de eșecul acestor acțiuni va depinde continuitatea activității agrare.

3.4.1

Conform ultimului raport al OCDE și FAO, cercetarea și inovarea trebuie să constituie elemente-cheie în combaterea schimbărilor climatice. Printre acțiunile de adaptare care trebuie întreprinse ar trebui luată în considerare dezvoltarea de noi specii și varietăți vegetale mai bine adaptate la schimbările climatice. În acest sens, sunt deosebit de importante progresele înregistrate în ameliorarea materialului vegetal și animal.

3.5

CESE consideră că este necesar să nu se dezbată doar efectele negative ale schimbărilor climatice asupra agriculturii, ci să se examineze și contribuția agriculturii la schimbările climatice și să se adopte măsuri pentru reducerea efectelor negative ale agriculturii asupra climei. De asemenea este important să se ia în considerare diferitele moduri în care agricultura poate contribui la combaterea schimbărilor climatice.

3.6

De aceea, Comitetul își exprimă satisfacția că, în comunicarea sa intitulată „Pregătire în vederea verificării eficienței reformei PAC” (3), Comisia Europeană a menționat schimbările climatice printre cele patru noi „provocări” pentru PAC.

3.7

Pe baza definiției oferite de IPCC, emisiile provenite direct din agricultură reprezintă 10-12 % din totalul emisiilor. Se estimează că întreaga contribuție a agriculturii la emisiile de gaze cu efect de seră se situează între 8,5 și 16,5 miliarde de tone de CO2e (4), adică între 17 % și 32 % (5) din totalul acestor emisii.

3.8

În cazul Europei, emisiile estimate de gaze cu efect de seră care sunt imputabile agriculturii se situează la un procentaj clar mai mic decât la nivel mondial. Pe baza metodelor de calcul utilizate de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), Comisia estimează că acest procent se ridică la 9 %. Din anul 1990, agricultura a reușit să reducă aceste emisii cu 20 % în UE-27 și cu 11 % în UE-15 (6). Totuși, metoda de calcul a IPCC nu include nici emisiile care rezultă din modificările exploatării solului, nici consumul de energie necesar pentru producerea de îngrășăminte și produse fitosanitare și nici carburantul necesar funcționării tractoarelor. Astfel, Comisia Europeană estimează că partea agriculturii în emisiile de gaze cu efect de seră din Germania este de 6 %, în timp ce guvernul federal avansează cifra de 11 % până la 15 %, pentru că include în calculul său totalitatea emisiilor cauzate de agricultură.

3.9

Agricultura nu joacă decât un rol limitat ca emițător net de CO2. Acest lucru se datorează faptului că plantele absorb mai întâi CO2 și îl transformă în masă organică. Odată ce biomasa a fost utilizată, carbonul care fusese absorbit va fi din nou eliberat sub formă de dioxid. Acesta circulă deci într-un ciclu care este, într-o mare măsură, închis.

3.10

Conform celui de-al patrulea Raport de evaluare al IPCC (7), eforturile politicii climatice în domeniul agricol trebuie să aibă ca obiect prioritar emisiile de metan și de protoxid de azot. În Europa, agricultura este responsabilă pentru aproximativ 40 % din emisiile totale de CH4 și N2O, care au un impact foarte puternic asupra climei: potențialul de efect de seră al protoxidului de azot este de aproximativ 296 de ori mai mare, iar al metanului de aproximativ 23 de ori mai mare decât al dioxidului de carbon.

3.11

În principal, în agricultură se pot distinge patru mari aspecte deosebit de relevante din punct de vedere climatic:

3.12

Privită din punct de vedere global, transformarea în pământuri agricole a terenurilor care până atunci aveau altă utilizare are o importanță considerabilă. Emisiile astfel provocate le devansează cu mult pe cele care sunt cauzate de producția agricolă și pe cale cauzate de energia pe care aceasta o consumă. Orice transformare a unui teren în suprafață arabilă are drept efect degajarea de gaze cu efect de seră, căci, cu excepția deșerturilor și a mediilor semideșertice, precum și a suprafețelor cultivate, acest tip de sol reține, în medie, cantitatea cea mai mică de carbon (9).

3.13

Dezbaterile privind defrișarea pădurilor amazoniene sau indoneziene prezintă deci o importanță capitală. CESE menționează că despăduririle masive care au loc în aceste zone sunt întrucâtva legate de Europa și de agricultura acesteia (10).

3.14

Una dintre problemele principale constă în impermeabilizarea de suprafețe importante, care continuă în fiecare zi în Europa, distrugând astfel suprafețe care ar putea fi utilizate pentru producția agricolă sau ca „rezervoare” de carbon. Comitetul deplânge faptul că nu a fost încă adoptată directiva privind protecția solurilor, care ar putea aduce o contribuție considerabilă cu privire la acest punct.

3.15

Există șase mari „rezervoare” de carbon (11) pe care politica climatică trebuie să le ia în calcul. Cele care privesc agricultura sunt, în primul rând, biomasa de suprafață și solurile. Fiind bazată pe principiul recoltei anuale a biomasei produse, agricultura nu creează astfel noi „rezervoare” importante de suprafață de stocare a carbonului sub formă de biomasă.

3.16

Transformarea pădurilor, turbăriilor și a pășunilor în terenuri arabile are ca efect eliberarea carbonului care era reținut în sol. De aceea, agricultura europeană trebuie să vegheze la conservarea în forma lor actuală a tuturor terenurilor care prezintă încă un stoc mare de carbon. Mai mult, trebuie create, cu ajutorul instrumentelor de finanțare adecvate, stimulente pentru utilizarea metodelor de cultivare corespunzătoare.

3.17

Conform cunoștințelor actuale și din motive de protecție a climei, turbăriile și pădurile ar trebui plasate imediat sub un regim care să interzică transformarea acestora.

3.18

În cursul ultimelor decenii, în Europa s-a realizat o masivă transformare a pajiștilor în terenuri arabile, iar acest lucru, în ciuda a diverse recomandări (12), este încă departe de a se opri aici și, mai mult, în anumite regiuni, cunoaște un reviriment pe fondul recurgerii masive la energia de origine agricolă.

3.19

Motivul pentru care pășunile sunt din ce în ce mai mult transformate în terenuri arabile este faptul că acestea din urmă oferă agricultorilor un profit care este în mod clar mai ridicat. Exploatarea pajiștilor cere mai multă muncă, iar pentru vitele la care se cer randamente înalte nu mai este suficientă o iarbă banală pentru a oferi performanțele „dorite”. Aceste vite au nevoie de „furaje de înaltă valoare”, a căror producere nu este posibilă decât cu prețul unui aport de energie mai ridicat.

3.20

Comitetul va examina cu atenție tratamentul care va fi rezervat politicii de mediu și celei agricole, de exemplu în cadrul propunerilor legislative privind „starea de sănătate” a politicii agricole comune. În afară de aceasta, Comitetul solicită să aibă loc o dezbatere politică intensă privind modurile în care formele de exploatare a solului compatibile cu protecția naturii și a climei să redevină atrăgătoare pentru agricultori.

3.20.1

Utilizarea îngrășămintelor azotate, atât a celor sintetice, cât și celor organice, constituie sursa principală a emisiilor de protoxid de azot. Atunci când este împrăștiat în doze puternice, azotul riscă întotdeauna să nu poată fi absorbit în totalitate și suficient de repede de plante și să se împrăștie astfel în mediu sub formă de protoxid de azot. Dacă politica de mediu aferentă își concentrase până în prezent atenția asupra poluării apelor de suprafață și subterane, în prezent problematica climei aduce un argument suplimentar la dezbaterea privind o abordare mai critică a ciclului îngrășămintelor.

3.20.2

Într-un studiu privind emisiile de protoxid de azot în lanțul de producție de la rapiță la biomotorină (13), climatologul Paul Crutzen ajunge la concluzia că numai prin emisiile puternice ale acestui gaz care rezultă din îngrășământul natural, metilesterul de rapiță poate avea efecte climatice chiar mai nocive decât motorina extrasă din petrol.

3.20.3

O altă sursă de emisie de protoxid de azot, chiar dacă din punct de vedere cantitativ mai puțin semnificativă, constă în descompunerea materiei organice în sol, mai ales pe câmpuri.

3.20.4

În Europa, rumegătoarele, bovinele mai ales, constituie principala sursă a emisiilor de metan cauzate de agricultură. CESE este conștient de faptul că poluarea cu metan cauzată de rumegătoare ia o amploare sporită la scară planetară (14) și că problema se va agrava odată cu extinderea șeptelurilor din lumea întreagă. În ultimii ani, deși numărul de bovine s-a redus (15), Europa este importator net în acest domeniu.

3.21

Consumul de carne are consecințe asupra climei. Producția unei calorii de origine animală necesită aproximativ zece calorii de origine vegetală. Dacă se consumă mai multă carne, va trebui să se extindă culturile de alimente pentru animale, cu aportul de energie pe care acestea îl necesită și presiunea asupra randamentului care se va accentua pe suprafețele exploatate. Europa, care are un consum de carne relativ ridicat, importă o bună parte din hrana destinată animalelor sale, cultivarea acesteia (a se vedea, de exemplu, culturile de soia în bazinul amazonian) punând adesea probleme grave. De aceea, Comitetul preconizează elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii europene în materie de proteine.

3.22

Nu doar volumul producției de carne este important, ci și modul de creștere a animalelor. Astfel, carnea și laptele pot fi produse într-un sistem de pășunat extensiv, în care vitele, în perioada de vegetație, pasc pe fânețe, al căror rol în protecția climei a fost subestimat până în prezent. Carnea și laptele pot proveni și din exploatări a căror funcționare necesită un aport mare de energie, care au renunțat la pășuni și unde alimentația animalelor se bazează în principal pe porumb însilozat sau pe alte plante furajere cu înalt conținut energetic.

3.23

Avantajul agriculturii, acela de a transforma direct energia solară în energie vegetală utilizabilă, se reduce proporțional cu energia de origine fosilă care este consumată în procesul său de producție și cu renunțarea la utilizarea umană directă a producțiilor vegetale în beneficiul „înnobilării” lor în produse animale.

3.24

De exemplu, fermele exploatate conform principiilor ecologice renunță la utilizarea îngrășămintelor minerale și a produselor fitosanitare de fabricație industrială care sunt solubile în apă, utilizarea acestora deteriorând starea energetică și climatică a agriculturii convenționale.

3.24.1

Unele studii comparative referitoare la situația agriculturii în ceea ce privește consumul de materii prime și de energie, dar și stocarea de carbon, demonstrează că agricultura ecologică necesită în medie un aport energetic și azotat mai mic decât agricultura convențională. Chiar dacă se ține cont de randamentele mai ridicate atinse de agricultura convențională, agricultura ecologică se distinge printr-un potențial mai redus de emisii de gaze cu efect de seră (16). Acesta este motivul pentru care guvernul federal german, de exemplu, consideră că promovarea acesteia reprezintă un sprijin acordat protecției climei (17).

3.24.2

Alte studii ajung la alte rezultate.

3.25

De aceea, chiar dacă datele disponibile sunt în parte insuficiente și contradictorii, CESE invită Comisia să analizeze cu atenție diferențele, din punctul de vedere al climei, dintre diversele forme de exploatare agricolă și neagricolă, pentru a defini apoi opțiunile politice, de exemplu în domeniul politicii de sprijinire a producătorilor agricoli.

3.26

Agricultura este așadar în măsură să contribuie în diverse moduri la reducerea emisiilor actuale de gaze cu efect de seră. Printre acestea se numără renunțarea la transformarea suprafețelor împădurite, a turbăriilor, a zonelor umede și a pășunilor în terenuri arabile, ca și reducerea emisiilor sale de protoxid de azot și de metan prin metode de cultivare care conservă solurile, asigurând atât cât este posibil acoperirea lor permanentă (culturi intercalate), prin asolamente cu mai multe componente (de exemplu pentru a limita problemele legate de paraziți), prin fertilizare potrivită etc.

3.27

Mult timp s-a considerat că aportul de energie nu reprezenta o problemă, mai ales pentru că energia era foarte ieftină. CESE consideră că este foarte necesar să se acorde mai multă atenție în viitor formelor de agricultură deosebit de eficiente din punct de vedere energetic și să se sprijine aceste forme cu mai multă vigoare. Agricultura ecologică și producțiile așa numite „cu aport redus” (precum pășunatul extensiv) pot aduce o contribuție în acest domeniu.

3.28

Au fost obținute rezultate foarte promițătoare din încercările de „culturi mixte”. Aceasta constă, de exemplu, în semănarea pe o singură parcelă a leguminoaselor și a plantelor oleaginoase, împreună cu diferite soiuri de cereale, ceea ce duce la diminuarea puternică a cantității de îngrășăminte și pesticide și, în același timp, mărește biodiversitatea și favorizează formarea de humus.

3.29

Gestionarea humusului are o importanță decisivă pentru protecția climei. Pe viitor va trebui să se vegheze mai mult la menținerea unui nivel de humus cât de stabil și de ridicat posibil, mai ales în cazul pământurilor arabile, ceea ce adesea necesită rotația culturilor. CESE solicită Comisiei să colaboreze cu institutele de cercetare din statele membre pentru a evalua rezultatele studiilor care s-au efectuat până acum și, dacă este cazul, să lanseze altele pentru a identifica cele mai bune practici posibile și pentru a le sprijini.

3.30

În acest context, va trebui de asemenea să se examineze problema importanței care ar trebui acordată gestionării tradiționale a bălegarului. Mai mult, trebuie clarificat dacă așa numita utilizare integrală a plantelor, astfel cum se prevede în contextul biocarburanților din a doua generație, nu aduce eventual atingere obiectivelor fixate în materie de dezvoltare a stratului de humus.

4.1

Președinția franceză a solicitat Comitetului să se dedice, în cadrul prezentului aviz, și problematicii „biocarburanților”. Conformându-se cu plăcere acestei solicitări, Comitetul face trimitere totuși și la avizele sale pe această temă (18), în care își argumentează în detaliu poziția critică față de strategia privind biocarburanții, așa cum este ea înțeleasă în prezent.

4.2

Pe baza nivelului ridicat de emisii de CO2 produse de cărbune, petrol și gazele naturale, începe să se pună problema, în mod justificat, a utilizării directe și în măsură crescândă a energiei vegetale. Deși în principal s-a exprimat de mai multe ori în favoarea utilizării bioenergiei, CESE dorește să reamintească principiile fundamentale pe care le consideră necesare.

4.2.1

CESE subliniază că dreptul la hrană adecvată este recunoscut în mod explicit ca un aspect important al drepturilor omului, înțelese într-un sens mai larg. Producția de alimente de bază trebuie să aibă prioritate în fața celei de energie.

4.2.2

De asemenea, este important să nu se ia în considerare realizarea de culturi energetice pe terenurile care, în prezent, constituie „rezervoare” mari de carbon sau joacă un rol central din punct de vedere al biodiversității. CESE salută recunoașterea de către Comisie a faptului că realizarea culturilor energetice trebuie să respecte criteriile de durabilitate. Referitor la întrebarea dacă criteriile de durabilitate conținute în proiectul de directivă privind energia din surse regenerabile sunt suficiente sau nu, CESE își va exprima punctul de vedere detaliat în avizul său privind proiectul de directivă. CESE se exprimă în favoarea aplicării unor criterii corespunzătoare de durabilitate pentru toți combustibilii în general, indiferent de originea lor, ca și pentru furaje.

4.2.3

Deșeurilor agricole sau, de exemplu, biomasa care rezultă din operațiunile de întreținere a peisajelor reprezintă în Europa mari potențiale energetice, care sunt în prezent exploatate doar limitat, întrucât culturile energetice specifice (consumatoare de energie) sunt considerate a fi mai rentabile din punct de vedere economic. Referitor la acest punct, politica de sprijinire a producătorilor agricoli a transmis până acum semnale false.

4.2.4

În cazul utilizării bioenergiei trebuie să se aibă în vedere obținerea unei eficiențe maxime. Nu are sens, de exemplu, să se producă biogaz plecând de la porumbul cultivat cu un consum mare de energie, în cazul în care căldura degajată din producerea de curent nu este recuperată. În această situație, două treimi din energia obținută se vor pierde.

4.2.5

În prezent, culturile energetice sunt adesea produse, într-o primă fază, printr-un aport masiv de energie, iar apoi vegetalele sau uleiurile astfel obținute sunt supuse unui proces de prelucrare industrială costisitor din punct de vedere energetic. De aici rezultă că, pe plan energetic și climatic, mulți biocarburanți prezintă rezultate nete slabe sau chiar negative care sunt în parte fatale.

4.2.6

De aceea, în studiul său intitulat „Biocarburanții în context european”, Centrul comun de cercetare (CCC) al Comisiei se îndoiește că se poate îndeplini obiectivul Comisiei de reducere a gazelor cu efect de seră prin realizarea unui amestec de carburant care să fie biocarburant în proporție de 10 %. Alte studii (19) au ajuns la concluzii similare.

4.2.7

Studiul CCC prezintă o idee care, în opinia CESE ar trebui să devină principiu politic. Utilizarea biomasei produse trebuie să se efectueze acolo unde aceasta va fi cea mai benefică. Eficiența trebuie să fie cuvântul de ordine (20). Atunci când aceste structuri moleculare vegetale se pretează deja la o utilizare energetică directă, cum se va justifica încercarea de a fi supuse unei prelucrări ulterioare, printr-un tratament industrial care cere un aport energetic puternic? Documentul CCC subliniază că în UE, centralele termice sau electrice consumă tot atât de mult petrol ca și vehiculele cu motorină. Dacă s-ar folosi produse de culturi energetice, 1 MJ de biomasă ar putea înlocui 0,95 MJ de petrol fosil, pe când 1 MJ de biomasă nu înlocuiește decât aproximativ 0,35-0,45 MJ de petrol brut, atunci când este folosit în sectorul transportului.

4.2.8

Totuși, emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul transporturilor ar putea fi reduse prin utilizarea unor autovehicule cu motor electric acționate prin intermediul energiei electrice produse prin arderea biomasei.

4.3

În avizul său intitulat „Mixul energetic în transporturi” (21), CESE explică faptul că, în transporturi, motorul cu combustie va ceda locul tracțiunii electrice. Tipul de abordare atât de ineficient al culturilor vegetale care pare să se profileze în domeniul biocarburanților este lipsit de sens.

4.4

Într-un studiu comparativ, Empa (22) a efectuat următorul calcul: pentru ca un autoturism Volkswagen Golf să poată parcurge 10 000 km cu biomotorină, trebuie cultivată o suprafață de rapiță de 2 062 m2. În schimb, va fi suficientă o suprafață de 37 m2 de panouri solare, adică aproximativ a șaizecea parte dintr-un câmp de rapiță, pentru a capta energia necesară parcurgerii aceleiași distanțe.

4.5

Și rostul „înnobilării” uleiurilor vegetale în scopul utilizării la motoarele de combustie trebuie pus sub semnul întrebării: de ce să nu se adapteze motoarele la structurile moleculare vegetale? Au fost create motoare, de exemplu, de tractoare și de camioane, care ar putea să funcționeze cu ulei vegetal pur și care respectă toate normele de emisie stabilite sau preconizate de UE. Inovațiile de acest tip ar trebui susținute mai intens.

4.6

Uleiurile necesare alimentării acestor motoare pot fi produs în policulturi, tratate la nivel regional și utilizate la nivel local. Altfel spus, agricultorii ar fi capabili, printr-un „proces cu aport redus” care să nu dăuneze mediului și climei, să producă nu doar propria lor energie de acționare, ci și să inițieze noi circuite energetice regionale. Astfel, procesele industriale și energofage de prelucrare ar deveni inutile!

4.7

De aceea, CESE consideră că Europa nu are nevoie de o strategie pură pentru biocarburanți, ci de o strategie europeană pentru biomasă, mai bine gândită, care să poată fi în mod clar mai eficientă pentru protecția climei și pentru crearea de locuri de muncă decât strategia pentru biocarburanți care se conturează în prezent și care se va baza în mod considerabil pe importul de plante energetice.

5.1

Schimbările climatice pun agricultura în pericol în unele regiuni europene, însă aceste schimbări reprezintă și o șansă pentru agricultură și pentru agricultorii europeni, dacă agricultura și-ar lua în serios și ar promova rolul care îi revine în reorientarea politicii climatice.

5.2

În continuare, agricultura se numără printre principalii furnizori de locuri de muncă din UE. Într-o comunicare, Comisia Europeană a examinat în detaliu problema dezvoltării ocupării forței de muncă în zonele rurale (23). În comunicare se subliniază că, deși agricultura nu furnizează decât un număr destul de modest de locuri de muncă, sectorul agrar are o mare importanță pentru regiunile rurale. Comisia se așteaptă ca, până în 2014, cele zece milioane de locuri de muncă (calculate în echivalent normă întreagă) pe care le are în prezent să fie diminuate cu 4-6 milioane.

5.3

În același timp, se estimează că un mare număr de țări europene vor suferi de o penurie de lucrători calificați, mai ales pentru asumarea funcțiilor de conducere din întreprinderi sau pentru manevrarea instalațiilor tehnice complexe. Lipsa de atractivitate a locurilor de muncă existente agravează și mai mult penuria de lucrători calificați. Comitetul a atras deja atenția în mod expres asupra acestei evoluții și a afirmat cu claritate că trebuie să aibă loc o dezbatere despre calitatea locurilor de muncă (24).

5.4

În 2006, un studiu al Agenției Europene de Mediu a examinat potențialul producerii nepoluante de biomasă în scopuri energetice în Europa. Dacă se adaugă biomasa rezultată din deșeuri (de exemplu, gunoaiele menajere) și din economia forestieră și silvicolă, s-ar putea produce astfel în anul 2030 aproximativ 15-16 % din necesarul de energie primară prognozat al UE-25. Astfel, în zonele rurale, s-ar putea asigura sau chiar crea între 500 000 și 600 000 de locuri de muncă.

5.5

Crearea locurilor de muncă prin producerea de bioenergie și numărul acestor locuri de muncă depinde de strategia care va fi aleasă. Consiliul consultativ științific al Ministerului Federal german al Agriculturii apreciază că efectele asupra ocupării forței de muncă și asupra protecției climei vor fi maxime dacă se vor concentra eforturile pentru ca aceasta să se facă „în instalații de cogenerare termică electricitate-căldură sau în forje alimentate cu rumeguș, precum și cu biogaz rezultat din amestecul din gunoi de grajd lichid și din deșeuri”. În schimb, rezultatul pentru locurile de muncă din mediul rural va fi negativ dacă se alege ca producerea de bioenergie să fie stimulată în detrimentul creșterii animalelor sau dacă se va baza pe importuri, după cum se poate vedea în cazul biocarburanților.

5.6

Chiar de acum sunt disponibile exemple de implementare reușită de circuite închise de producție de bioenergie, care demonstrează că producerea anumitor forme de bioenergie poate fi avantajoasă din punct de vedere economic, ecologic și social, ca și al agriculturii și al piețelor regionale ale forței de muncă. Comunele Mureck și Güssing (ambele în Austria) sau Jühnde (Germania) cu un grad de alimentare cu energie regenerabilă de până la 170 % sunt exemple în acest sens. Acest bilanț impresionant este însoțit de un efect pozitiv pentru piața locală a forței de muncă (artizanat), fără măcar a lua în considerare ocuparea agricultorilor, care furnizează materia primă (25).

5.7

Dat fiind faptul că se estimează o mărire a decalajului dintre centrele urbane și zonele rurale din punct de vedere al veniturilor și al bunăstării, trebuie să se acorde o atenție deosebită politicii de ocupare a forței de muncă în zonele rurale. Cultura durabilă de plante destinate producerii de energie și conversia acestora în energie pot asigura și crea locuri de muncă la sate, dacă valorile create rămân în regiunile respective.

5.8

Obiectivul protecției climei se va putea îndeplini doar cu ajutorul lucrătorilor calificați. Pentru aceasta, întreprinderile trebuie să ofere lucrătorilor lor cadrul corespunzător pentru formarea continuă.

5.9

În opinia generală, cererea pentru biomasa importată din țările în curs de dezvoltare sau din țările recent industrializate va continua să crească și va lua amploare. În acest context, nu se pot accepta eventuale prețuri avantajoase pe seama deteriorării condițiilor ecologice și sociale din țările producătoare. Producerea de bioenergie trebuie să se facă cu respectarea normelor fundamentale și a normelor de protecție a muncii ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) (26).

5.10

Transformările structurale din agricultură vor avea o influență considerabilă asupra calității locurilor de muncă și asupra veniturilor. De aceea trebuie ca salariații și sindicatele să se implice în aceste procese de schimbare. Dat fiind că modelele de codecizie variază semnificativ în Europa, structurile europene și naționale trebuie să acorde mai multă atenție dorinței de participare a salariaților din sectorul agricol. Acest lucru trebuie să aibă loc luând în considerare în special faptul că aceste forme de comunicare și de schimb de idei vor putea asigura și menține locurile de muncă.

5.11

Având rol de organism reprezentativ de parteneriat social în chestiunile privind ocuparea forței de muncă și evoluția noilor obiective ale agriculturii, Comitetul de dialog social european din agricultură, care există din 1999, este un organism calificat de experți și de consultanță. CESE recomandă Comisiei să întărească rolul acestui organism și din punctul de vedere al politicii climatice. La nivel național, ar trebui întărit rolul partenerilor sociali în comitetele de monitorizare a dezvoltării zonelor rurale, în calitate de experți în chestiunile climatice importante pentru agricultură.