13.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/48

1.1

Comitetul recunoaște importanța promovării unei utilizări mai durabile a pesticidelor, pentru a optimiza efectele pozitive și a reduce consecințele negative ale acestora asupra agriculturii, mediului, consumatorului, operatorilor și societății în ansamblu.

1.2

Comitetul salută, în principiu, propunerea Comisiei, în măsura în care aceasta abordează o problematică esențială pentru bunăstarea cetățenilor europeni și pentru protecția calității vieții și a ecosistemului, precum și datorită rolului său fundamental în dezvoltarea rurală; propunerea favorizează, în afară de aceasta, o evoluție pozitivă a produselor, pentru ca acestea să rămână competitive pe piața internă și internațională, în special printr-o ameliorare continuă a calității.

1.3

Comitetul consideră oportună elaborarea de planuri de acțiune la nivel național pentru a identifica obiectivele de reducere a riscurilor și pentru a iniția o veritabilă politică de armonizare la nivel european.

1.3.1

Aceste planuri de acțiune trebuie realizate prin adoptarea de măsuri adecvate la nivel național, regional și local, ținând seama, înainte de toate, de cele trei dimensiuni ale durabilității, și anume impactul economic, social și asupra mediului.

1.4

În opinia Comitetului, formarea și informarea constituie elemente esențiale ale unei utilizări raționale și durabile a sistemelor de protecție a producțiilor agricole. Aceste două elemente permit evitarea posibilelor consecințe negative asupra mediului.

1.4.1

Formarea trebuie extinsă la toate sectoarele interesate, inclusiv la organismele și autoritățile publice, precum și la utilizatorii neprofesioniști. Este evidentă necesitatea de a menține sistemele de formare naționale, administrate de organisme acreditate corespunzător.

1.5

În opinia Comitetului, campaniile de sensibilizare ar trebui să fie obiective și neutre, să scoată în evidență avantajele, dar și riscurile pentru producție și să se adreseze cu precădere utilizatorilor neprofesioniști, în special autorităților și organismelor publice locale.

1.6

În momentul introducerii de măsuri de precauție în domenii extrem de delicate, dar și în cadrul dispozițiilor privind pulverizarea aeriană, ar fi de preferat, în opinia Comitetului, să se favorizeze un anumit grad de subsidiaritate.

1.7

Comitetul consideră că este important să se acorde o atenție adecvată cercetării agricole și fitosanitare, în scopul reducerii la minim a riscurilor inerente utilizării de produse și de amestecuri de produse chimice.

1.8

În opinia Comitetului, este necesar să se acorde atenția necesară cooperării, atât cu organismele internaționale, cum ar fi FAO, OCDE și OMS, cât și cu regiunile apropiate.

1.9

Globalizarea piețelor agricole și alimentare impune, în opinia Comitetului, o acțiune la nivel comunitar pentru diseminarea la nivel mondial a standardelor europene de calitate a producției și sanitară, în special prin includerea acestora în Codex Alimentarius.

2.1

Termenul „pesticide” desemnează principiile active și produsele concepute pentru a acționa asupra proceselor fundamentale ale organismelor vii și care, în consecință, au potențialul de a ucide sau de a combate organismele dăunătoare (1). Cu toate acestea, propunerea Comisiei utilizează, de asemenea, o definiție mai specifică a termenului „produse fitosanitare” (2).

2.2

Pesticidele sunt considerate esențiale pentru protecția culturilor împotriva insectelor, rozătoarelor și agenților patogeni naturali, însă pot, în același timp, să se acumuleze în mediu și să antreneze riscuri grave pentru sănătatea umană și animală, în special atunci când ajung să polueze apa potabilă. La om, riscurile potențiale sunt, în special, cancerul, tulburările genetice, dar și deteriorarea ireversibilă a sistemului imunitar.

2.3

Riscurile pentru sănătatea umană pot apărea în urma expunerii directe sau indirecte, a utilizării inadecvate sau accidentale, în special în timpul sau după utilizarea pesticidelor în scopuri agricole, pentru întreținerea spațiilor verzi sau pentru alte activități.

2.4

Riscurile legate de fiecare principiu activ din compoziția pesticidelor sunt evaluate în cadrul procedurii de autorizare, însă nu se realizează, la nivelul statelor membre, o evaluare corespunzătoare a efectelor expunerii la un amestec de produse chimice. În consecință, ar fi foarte dificil de estimat, în situația actuală, efectul global asupra sănătății umane al tuturor substanțelor utilizate în prezent (3).

2.5

Efectul expunerii indirecte a persoanelor care se află sau locuiesc în zona de utilizare (dispersia în aer a substanțelor pulverizate) sau a consumatorilor (reziduuri de pesticide pe produsele agricole sau în apă) poate fi și mai grav, în special pentru grupurile deosebit de vulnerabile. În special, studii recente (4) au scos în evidență sensibilitatea deosebită a fetușilor a căror dezvoltare neurologică a fost afectată ca urmare a expunerii mamelor la pesticide.

2.6

Este necesar să se țină seama de riscurile pentru mediu care apar în urma introducerii excesive și involuntare de substanțe chimice în apă, în aer și în sol, cu efecte dăunătoare asupra plantelor, florei și faunei sălbatice, asupra calității mediilor naturale și asupra biodiversității în general.

2.6.1

În același timp, nu trebuie să uităm că societatea modernă se bazează pe utilizarea unei game largi de îngrășăminte, de biocide, de aditivi alimentari, de insecticide, de pesticide și de erbicide, cu numeroase efecte benefice în ceea ce privește obținerea unor niveluri de calitate și securitate alimentară mai ridicate.

2.7

Utilizate în mod responsabil, acestea garantează prezența pe piață a unor materii prime, a unor produse alimentare și a unor fructe și legume de calitate, la prețuri mici, accesibile tuturor consumatorilor. Utilizarea produselor fitosanitare asigură randamente ridicate, scade nivelul de toxine naturale produse de ciuperci și bacterii, reduce pierderile de recolte și contribuie la crearea unei oferte de alimente suficiente și durabile pe piața internă și internațională.

2.7.1

În afară de aceasta, toate substanțele fungicide, insecticide și erbicide sunt deja supuse unor procese de aprobare riguroase înainte de autorizarea comercializării sau utilizării lor.

2.8

Comitetul recunoaște importanța promovării unei utilizări mai durabile a pesticidelor, pentru a optimiza efectele pozitive și a reduce consecințele negative ale acestora asupra mediului, consumatorului și operatorilor: acest obiectiv permite, de asemenea, ameliorarea imaginii operatorilor și a fermelor care utilizează în mod prudent produsele fitosanitare.

2.9

Comitetul consideră că este necesar să se scoată mai bine în evidență efectele pozitive, pentru fermieri, ale unei utilizări mai raționale și mai judicioase a produselor fitosanitare. De altfel, fermierii înșiși, de mai mulți ani, s-au angajat în dezvoltarea de tehnici mai raționale, cum ar fi gestionarea integrată a culturilor și gestionarea integrată a paraziților, din dorința de a promova în mod mai concret agricultura integrată, iar această tendință ar trebui încurajată.

2.10

Adevărata provocare a viitorului constă nu numai în furnizarea de produse, atât tradiționale, cât și ecologice, sigure și de bună calitate, unor consumatori „mai atenți”, ci și în satisfacerea acelora care caută produse la prețuri „moderate”, dar care oferă, în același timp, garanții calitative similare.

2.11

Integrarea aspectelor de mediu în problematica utilizării pesticidelor se înscrie în cadrul priorităților definite în cel de al 6-lea program de acțiune în domeniul mediului (2002-2012) al Uniunii Europene, care prevede elaborarea și lansarea a șapte strategii tematice.

2.12

Există o interacțiune evidentă între ceea ce se propune în strategiile tematice adoptate — în special în cele care privesc protecția pânzelor freatice, a resurselor naturale, a florei și a faunei sau a solurilor, gestionarea deșeurilor și deșeurile de ambalaje — și propunerea de directivă-cadru examinată.

2.12.1

Strategia tematică privind utilizarea durabilă a pesticidelor prevede patru noi măsuri de protecție a mediului și sanitare, printre care și propunerea de directivă privind o utilizare mai durabilă a pesticidelor, care face obiectul prezentului aviz.

2.12.2

Comisia a realizat, de asemenea, o evaluare de impact a diferitelor scenarii posibile, în funcție de aplicarea măsurilor prevăzute în vederea unei utilizări durabile a pesticidelor și a costului acestora: „pierderile (pentru sectorul PPP și pentru fermierii care finanțează formarea operatorilor, precum și certificarea și întreținerea echipamentelor de aplicare) și avantajele (pentru fermierii care au redus cantitatea de pesticide utilizate și pentru întreprinderile de formare, întreținere și certificare) se echilibrează” (5).

2.13

Incidența globală netă corespunzătoare costurilor externe este, prin urmare, în mod evident pozitivă: „Reiese, din extrapolările bazate pe un vast studiu realizat în Germania, că utilizarea optimă a pesticidelor ar putea genera beneficii de peste 200 MEUR pe an pentru UE, datorită reducerii costurilor externe, cum ar fi efectele negative asupra mediului și asupra sănătății umane” (6).

2.14

CESE a avut deja ocazia, în 2003 (7), să își exprime sprijinul față de inițiativa Comisiei de a elabora o strategie tematică privind utilizarea pesticidelor. De asemenea, Comitetul consideră că este necesar să se menționeze în mod explicit rolul de protecție a culturilor pe care îl are utilizarea pesticidelor, precum și alte tehnici, cum ar fi biopesticidele, extractele vegetale, metodele de prevenire, metodele biologice și rezistența plantelor la anumiți paraziți, iar pentru toate aceste aspecte trebuie să fie evaluate riscurile și beneficiile pe o bază științifică solidă.

3.1

Propunerea Comisiei are ca obiectiv protejarea sănătății umane și animale și a mediului împotriva utilizării periculoase inadecvate sau excesive a pesticidelor în agricultură și în ecosistem, prin reducerea riscurilor și a efectelor nefaste ale acestora „într-o măsură compatibilă cu protecția necesară a culturilor”.

3.2

Aceasta prevede în special:

4.1

Comitetul salută propunerea Comisiei, în măsura în care aceasta abordează o problematică esențială pentru bunăstarea cetățenilor și a consumatorilor europeni, pentru protecția calității vieții, pentru agricultură și pentru ecosistem.

4.2

Valoarea totală a vânzărilor anuale de pesticide, la nivel mondial, este estimată la aproximativ 25 de miliarde EUR, iar utilizarea pesticidelor continuă să fie foarte intensă în țările în curs de dezvoltare, chiar dacă aceste piețe stagnează sau sunt în scădere (8). De altfel, având în vedere globalizarea piețelor agricole și alimentare, este necesar să se vegheze la respectarea generalizată a normelor de producție și sanitare din Codex Alimentarius, pentru a evita ca legea Gresham (9) să li se aplice și acestor piețe.

4.3

În afară de aceasta, în mai multe părți ale lumii, o cantitate enormă de pesticide este risipită sau este aplicată fără a fi nevoie și numeroase persoane suferă de intoxicații, pentru că fermierii, operatorii și autoritățile locale nu sunt informate în legătură cu noile aplicații tehnologice sau nu și-au actualizat cunoștințele în domeniu, precum și din cauză că mașinile utilizate pentru pulverizarea pesticidelor sunt adesea depășite sau nu sunt întreținute în mod corespunzător. Mai mult, substanțe nocive care sunt deja interzise în UE continuă să fie utilizate în țările în curs de dezvoltare (10).

4.4

Comitetul consideră oportună introducerea unor planuri de acțiune naționale corelate cu niște obiective cantitative și cu un calendar de actualizare în vederea identificării măsurilor care ar face posibilă reducerea riscurilor la nivel național, regional și local, ținând seama de cele trei dimensiuni ale durabilității, și anume impactul economic, social și asupra mediului.

4.5

Utilizarea responsabilă, din punct de vedere social, de produse care au ca scop protejarea producției agricole este esențială în vederea atingerii unor obiective sociale din ce în ce mai avansate, pe de-o parte determinându-i pe fermieri să își asume responsabilitățile care le revin în cadrul lanțului alimentar și garantându-le consumatorilor alimente de calitate și, pe de altă parte, asigurând niveluri adecvate de competitivitate agricolă în cadrul Strategiei Lisabona, atât pe piața internă, cât și pe cea internațională.

4.6

Dimensiunea economică a durabilității garantează faptul că produsele sunt utilizate numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru menținerea diferitelor boli sub pragul de periculozitate, astfel încât randamentul și disponibilitatea produselor agricole să fie îmbunătățite, iar costurile managementului agricol să fie reduse.

4.7

În ceea ce privește mediul, s-ar evita astfel riscurile legate de prezența accidentală excesivă de substanțe chimice în apă, în sol, în aer și în produsele agricole și alimentare transformate. Aceste substanțe au efecte negative asupra omului, faunei, florei, calității aerului și asupra biodiversității în general. De altfel, nu trebuie uitat faptul că este indispensabil să se împiedice difuzarea și multiplicarea bolilor vegetale.

4.8

În momentul punerii în aplicare a planurilor de acțiune naționale, este important, pentru a se evita denaturarea concurenței pe piața internă, ca măsurile care vor fi adoptate să se bazeze pe directive și criterii comune întregii UE.

4.9

Educația, formarea și informarea reprezintă elemente esențiale în contextul unei utilizări raționale și durabile a sistemelor de protecție a producțiilor agricole, dar și o condiție sine qua non de garantare a celor mai bune practici agricole și de evitare a posibilelor consecințe negative asupra mediului, în special în ceea ce privește formarea integrată a tuturor părților interesate, inclusiv a organismelor și autorităților publice, dar și a utilizatorilor neprofesioniști.

4.10

Statele membre au creat sisteme de formare diferite, bazate pe dispozitive și obligații legislative naționale și administrate de organisme acreditate corespunzător. Comitetul consideră, în consecință, că este nevoie de un cadru de referință comunitar flexibil, care să permită integrarea, cu respectarea exigențelor diferitelor grupuri de utilizatori, în special pe baza unor metode pedagogice și unor conținuturi aprobate de părțile interesate, la nivel european (11), și a unor discuții în cadrul unui dialog sectorial și de parteneriat între partenerii sociali, la nivel național.

4.11

Același principiu este valabil și pentru campaniile de informare și de sensibilizare, care trebuie să fie obiective și neutre și să pună accent pe avantajele posibilelor practici de protecție a culturilor și pe riscurile unor efecte nocive. Aceste campanii ar putea fi finanțate, în diferitele state membre, în special prin introducerea unei taxe pe produsele de protecție a culturilor. Fondurile colectate în urma acestei acțiuni ar putea servi la sensibilizarea utilizatorilor, în special a celor neprofesioniști, prin diferite mijloace și în special cu ajutorul unor ghiduri tehnice simple, actualizate pe Internet.

4.12

Comitetul consideră că este extrem de important ca statele membre să instituie sisteme de inspecție tehnică și de întreținere periodică a echipamentelor de aplicare a pesticidelor aflate în uz, pe baza unor standarde comune și armonizate, în conformitate cu exigențele esențiale.

4.13

În ceea ce privește introducerea unor măsuri de precauție în domeniile deosebit de sensibile, cum ar fi protecția apelor (12) — care trebuie să fie în mod obligatoriu conforme cu directiva-cadru în materie — și sectoarele definite prin proiectul Natura 2000, este necesar să se țină seama de condițiile locale și de tipurile de culturi, cum ar fi culturile de orez.

4.13.1

CESE consideră că este important să se garanteze respectarea celor mai bune practici, în scopul reducerii riscurilor, prin definirea — în mod echilibrat și rațional — a unor dispoziții comune și a unor parametri minimi, alegerea măsurilor și monitorizarea lor riguroasă urmând să țină de responsabilitatea statelor membre, fără a se introduce vreo interdicție generalizată, considerată excesivă de către Comitet.

4.14

În ceea ce privește restricțiile severe prescrise în domeniul pulverizării aeriene, CESE estimează că este necesar să se examineze cu atenție faptul că există regiuni geografice și situații în care această practică nu poate fi înlocuită cu alte tehnici și că ar fi poate oportun să se acorde derogări, foarte limitate, pentru acest tip de intervenții, astfel încât să se asigure un nivel maxim de siguranță și de competență profesională a operatorilor, pentru evitarea efectelor negative asupra sănătății umane și asupra mediului. Statele membre și autoritățile publice competente la diferite niveluri ar trebui să monitorizeze sistematic nivelurile de siguranță și de competență prin intermediul unor proceduri uniforme de evaluare a riscurilor.

4.15

În cadrul politicii agricole comune, se acordă din ce în ce mai mult sprijin (13) elaborării de tehnici de management integrat al culturilor (Integrated Crop Management — ICM) (14), în care ar fi necesar să se includă, în mod progresiv și organizat, noi metode de management integrat al dăunătorilor (Integrated Pest Management — IPM). Comitetul susține cu tărie tehnicile ICM, care reprezintă unul dintre jaloanele sistemelor agricole durabile.

4.16

De altfel, este dificil să disociem diferitele efecte ale protecției fitosanitare de efectele unei întregi serii de alte practici agricole (rotația culturilor etc.): dacă statele membre trebuie ca, până în 2014, să elaboreze și să impună „standarde-obiective” generale în materie de IPM, acest lucru trebuie să se realizeze, în opinia Comitetului, prin încurajarea participării cât mai largi a utilizatorilor, ținându-se seama pe deplin de tehnicile generale de ICM, precum și de progresele înregistrate la nivelul tehnicii și al cercetării tehnologice din acest sector, care trebuie susținute și consolidate, în special prin programele de lucru din cel de-al 7-lea program-cadru pentru acțiuni de cercetare și dezvoltare tehnologică.

4.17

Comitetul consideră că este important să se acorde atenția cuvenită cercetării agricole și fitosanitare privind nivelul de inocuitate al noilor tehnologii propuse, precum și minimalizării riscurilor legate de utilizarea de produse și de amestecuri de produse chimice, în contextul programelor de lucru și al cererilor de oferte publice din cel de-al 7-lea program-cadru pentru acțiuni de cercetare și dezvoltare tehnologică 2007-2013.

4.18

În avizul din proprie inițiativă privind „Viitorul PAC” (15), CESE a prezentat mai multe posibilități de integrare a aspectelor legate de protecția mediului în politica agricolă. CESE reamintește că „al doilea pilon” al politicii agricole prevede ca statele membre, în noul program 2007-2013 privind fondurile structurale și planurile naționale și regionale de dezvoltare rurală, să încurajeze mecanismele de compensare pentru fermierii care reușesc să diminueze riscurile legate de utilizarea pesticidelor chimice (16).

4.19

Definirea tehnicilor IPC trebuie să fie conformă cu noile dispoziții privind comercializarea produselor de protecție fitosanitară, iar standardele în domeniul tehnicilor IPM vor trebui să țină seama de diferitele condiții naturale și de climă din UE.

4.20

Produsele de protecție a producției agricole trebuie să fie manipulate și stocate în așa fel încât să se evite orice potențial risc pentru sănătate și pentru mediu. Comitetul consideră că, pe lângă elementele propuse, ar fi necesară crearea, la nivel comunitar, a unui cadru de standarde minime pentru stocarea acestor produse de către vânzătorii cu ridicata și cu amănuntul și de către fermieri (17).

4.21

În ceea ce privește sistemul de indicatori armonizați pentru colectarea de date și pentru rapoartele obligatorii privind comercializarea și utilizarea pesticidelor, Comitetul recunoaște în totalitate necesitatea unor date statistice și aprobă obligativitatea unei colectări periodice a datelor, pe baza indicatorilor de risc și de utilizare armonizați la nivel european.

4.22

Comitetul subliniază importanța colectării de date omogene de la toate părțile interesate, evitându-se, în același timp, suprapunerile și cheltuielile inutile, atât la nivel administrativ, cât și din punctul de vedere al complexității tehnice.

4.23

Indicatorii trebuie să se bazeze pe nivelul de risc mai curând decât pe cantitățile de produse utilizate sau de reziduuri prezente, precum și pe impactul asupra sănătății, ținând seama în special de analizele OMS, și trebuie să se refere în egală măsură și la nivelurile de difuzare a bolilor și a fenomenelor patogene care afectează culturile.

4.24

Comitetul consideră că este necesar să se acorde atenția adecvată cooperării internaționale, atât cu organisme cum sunt FAO (18) și OCDE (19), cât și cu regiunile apropiate, în special cu țările din bazinul mediteranean, cu Balcanii și cu țările vecine.