(1)

Regulamentul (UE) 2018/1240 instituie Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile („ETIAS”) pentru resortisanți ai țărilor terțe scutiți de obligația de a deține viză în scopul intrării și șederii pe teritoriul statelor membre.

(2)

În temeiul articolului 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1240, autoritățile de frontieră competente să efectueze verificări la frontiere la punctele de trecere a frontierelor externe în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (2) au obligația de a consulta sistemul central al ETIAS utilizând datele de pe banda de citire optică a documentului de călătorie. Din cauza unei defecțiuni tehnice survenite în orice parte a sistemului de informații al ETIAS sau din cauza unei defecțiuni a infrastructurii naționale de frontieră dintr-un stat membru, pot exista circumstanțe în care este posibil ca o autoritate de frontieră să nu fie în măsură să efectueze consultarea menționată la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1240.

(3)

Scopul prezentei decizii este de a stabili un model de măsuri de contingență, inclusiv proceduri de rezervă care trebuie urmate de autoritățile de frontieră la frontierele externe în situațiile în care este posibil ca o autoritate de frontieră să nu fie în măsură să efectueze o astfel de consultare a sistemului central al ETIAS.

(4)

Intenția este ca modelul de măsurile de contingență să fie utilizat atât sub formă de orientări, cât și ca bază, ajustată în funcție de necesități, pentru elaborarea și adoptarea de către statele membre a planurilor lor naționale de contingență în cazurile în care o autoritate de frontieră nu ar fi în măsură să efectueze consultarea sistemului central al ETIAS atunci când desfășoară verificări la frontieră la punctele de trecere a frontierelor externe în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399.

(5)

Autoritățile de frontieră ar trebui să aibă posibilitatea de a deroga temporar, în cazul unei defecțiuni tehnice, de la obligația de a consulta sistemul central al ETIAS și de a verifica starea autorizațiilor de călătorie prin intermediul instrumentului de verificare menționat la articolul 31 din Regulamentul (UE) 2018/1240. În plus, este necesar să se stabilească conținutul notificărilor transmise de autoritățile de frontieră în cazul imposibilității tehnice de a efectua consultarea sistemului central al ETIAS din cauza unei defecțiuni a infrastructurii naționale de frontieră dintr-un stat membru.

(6)

Dat fiind faptul că Regulamentul (UE) 2018/1240 se bazează pe acquis-ul Schengen, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca a notificat punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2018/1240 în legislația sa națională. Prin urmare, Danemarca are obligații în temeiul prezentei decizii.

(7)

Prezenta decizie nu intră în domeniul de aplicare al măsurilor prevăzute în Decizia 2002/192/CE a Consiliului (3). Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă; prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(8)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (4), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (5).

(9)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (6), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (7).

(10)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (9).

(11)

În ceea ce privește Ciprul, Bulgaria, România și Croația, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în sensul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2011.

(12)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și a emis un aviz la 18 februarie 2022.

(13)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru frontiere inteligente (ETIAS),