„(1)   Prezentul regulament stabilește procedurile și condițiile de eliberare a vizelor pentru șederile preconizate pe teritoriul statelor membre care nu depășesc 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.”;

„(4)   Atunci când aplică prezentul regulament, statele membre respectă pe deplin dreptul Uniunii, inclusiv Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii, deciziile privind cererile în temeiul prezentului regulament se adoptă în mod individual.”

„(1)   Un stat membru poate conveni să reprezinte un alt stat membru care este competent în conformitate cu articolul 5, în scopul de a examina și de a decide cu privire la cereri în numele statului membru respectiv. Un stat membru poate, de asemenea, să reprezinte un alt stat membru în mod limitat, numai pentru colectarea cererilor și înregistrarea elementelor biometrice de identificare.”;

„(3)   În cazul în care reprezentarea se limitează în conformitate cu alineatul (1) teza a doua, la colectarea și transmiterea datelor către statul membru reprezentat se efectuează cu respectarea normelor relevante privind protecția și securitatea datelor.

(4)   Între statul membru reprezentant și statul membru reprezentat se încheie o înțelegere bilaterală. Înțelegerea respectivă:

„(7)   Statul membru reprezentat transmite Comisiei o notificare privind înțelegerile de reprezentare sau încetarea unor astfel de înțelegeri în termen de cel mult 20 de zile calendaristice înainte de intrarea în vigoare sau de încetarea acestora, cu excepția cazurilor de forță majoră.

(8)   Consulatul statului membru reprezentant informează, simultan cu efectuarea notificării menționate la alineatul (7), atât consulatele celorlalte state membre, cât și delegația Uniunii din jurisdicția în cauză cu privire la înțelegerile de reprezentare sau la încetarea unor astfel de înțelegeri.”;

„(10)   În cazul în care un stat membru nu este nici prezent, nici reprezentat în țara terță în care solicitantul urmează să depună cererea, statul membru respectiv depune eforturi în vederea cooperării cu un prestator extern de servicii, în conformitate cu articolul 43, în țara terță respectivă.

(11)   Atunci când un consulat al unui stat membru dintr-o anumită locație se află într-o situație de forță majoră de natură tehnică prelungită, respectivul stat membru depune eforturi pentru a fi reprezentat temporar de un alt stat membru în respectiva locație în cazul tuturor categoriilor sau al unora dintre categoriile de solicitanți.”

„(1)   „Cererile se depun cu cel mult șase luni, iar în cazul navigatorilor în exercițiul funcțiunii cu cel mult nouă luni înainte de începerea vizitei preconizate și, ca regulă, cel târziu cu 15 zile calendaristice înainte de începerea vizitei preconizate. În cazuri individuale de urgență justificate, consulatul sau autoritățile centrale pot permite depunerea cererilor cu mai puțin de 15 zile calendaristice înainte de începerea vizitei preconizate.”;

„(4)   Fără a se aduce atingere articolului 13, cererile pot fi depuse:

„(5)   Un solicitant nu trebuie să se prezinte personal în mai multe locații pentru a depune o cerere.”

„(1)   „Solicitanții trebuie să se prezinte personal la depunerea unei cereri pentru prelevarea amprentelor digitale, în conformitate cu articolul 13 alineatele (2) și (3) și cu articolul 13 alineatul (7) litera (b). Fără a aduce atingere primei teze din prezentul alineat și articolului 45, solicitanții pot depune cererile în format electronic, dacă această posibilitate este disponibilă.”;

„(1)   Fiecare solicitant înaintează un formular de cerere completat de mână sau electronic, astfel cum se prevede în anexa I. Formularul de cerere se semnează. Acesta poate fi semnat de mână sau, dacă semnătura electronică este recunoscută de statul membru competent pentru a examina și a decide cu privire la o cerere, se semnează electronic.”;

„(1a)   Dacă solicitantul semnează electronic formularul de cerere, semnătura electronică este o semnătura electronică calificată, în înțelesul articolului 3 punctul 12 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014.

(1b)   Conținutul versiunii electronice a formularului de cerere, dacă este cazul, este prevăzut în anexa I.”;

„(3)   Formularul este disponibil cel puțin în următoarele limbi:

Pe lângă limba (limbile) menționată (menționate) la litera (a), formularul poate fi disponibil și în orice altă (alte) limbă (limbi) oficială (oficiale) a(le) instituțiilor Uniunii.”;

„(4)   În cazul în care limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) țării gazdă nu este (sunt) integrată(e) în cadrul formularului, se pune la dispoziția solicitanților de viză, separat, o traducere în limba (limbile) respectivă (respective).”

„(3)   În anexa II figurează o listă neexhaustivă a documentelor justificative care pot fi cerute solicitanților pentru a verifica îndeplinirea condițiilor enumerate la alineatele (1) și (2).

(4)   Statele membre pot cere solicitanților să prezinte dovada unui angajament de luare în întreținere sau de cazare privată, ori a ambelor, prin completarea unui formular întocmit de fiecare stat membru. Formularul respectiv indică, în special:

Pe lângă limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statului membru, formularul se redactează în cel puțin o altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii. Un specimen al formularului se trimite Comisiei.

(5)   Consulatele evaluează, în cadrul cooperării locale Schengen, punerea în aplicare a condițiilor stabilite la alineatul (1), pentru a se ține seama de circumstanțele locale și de riscurile în materie de migrație și securitate.”;

„(5a)   În cazul în care este necesar pentru a se ține seama de circumstanțele locale, astfel cum se prevede la articolul 48, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă armonizată de documente justificative pentru a fi utilizate în fiecare jurisdicție. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”;

„(6)   Se poate renunța la cerințele de la alineatul (1) din prezentul articol în cazul în care un solicitant este cunoscut de către consulat sau de către autoritățile centrale pentru integritatea și încrederea pe care o prezintă, în special în ceea ce privește utilizarea legală a vizelor anterioare, dacă nu există niciun dubiu cu privire la faptul că solicitantul va îndeplini cerințele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (*3) în momentul trecerii frontierelor externe ale statelor membre.

„(1)   Solicitanții achită o taxă de viză în valoare de 80 EUR.

(2)   Copiii, de la împlinirea vârstei de șase ani și până la împlinirea vârstei de 12 ani, achită o taxă de viză în valoare de 40 EUR.”;

„(2a)   Se aplică o taxă de viză de 120 EUR sau de 160 EUR în cazul în care o decizie de punere în aplicare este adoptată de Consiliu în temeiul articolului 25a alineatul (5) litera (b). Această dispoziție nu se aplică în cazul copiilor cu vârsta sub 12 ani.”;

„(5)   Pot fi scutiți de la plata taxei de viză:

„(6)   În cazuri individuale, se poate renunța la perceperea taxei de viză sau cuantumul acesteia poate fi redus dacă acest lucru contribuie la promovarea unor interese de ordin cultural sau sportiv, interese din domeniul politicii externe, al politicii de dezvoltare și alte domenii de interes public vital sau din motive umanitare sau datorită anumitor obligații internaționale.”;

„(9)   Comisia evaluează, o dată la trei ani, necesitatea de a revizui cuantumul taxelor de viză prevăzute la alineatele (1), (2) și (2a) din prezentul articol, luând în considerare criterii obiective, cum ar fi rata generală a inflației la nivelul Uniunii publicată de Eurostat și media ponderată a salariilor funcționarilor publici ai statelor membre. Pe baza evaluărilor respective, Comisia adoptă, după caz, acte delegate în conformitate cu articolul 51a privind modificarea prezentului regulament în ceea ce privește cuantumul taxelor de viză.”

„(1)   Un prestator extern de servicii menționat la articolul 43 poate să perceapă o taxă pentru servicii.”;

„(4a)   Prin derogare de la alineatul (4), taxa pentru servicii nu depășește, în principiu, 80 EUR în țările terțe în care statul membru competent nu are un consulat care să colecteze cereri și nu este reprezentat de un alt stat membru.

(4b)   În cazuri excepționale în care cuantumul menționat la alineatul (4a) nu este suficient pentru prestarea unui serviciu complet, s-ar putea percepe o taxă pentru servicii mai ridicată, de maximum 120 EUR. Într-un astfel de caz, statul membru în cauză transmite Comisiei o notificare privind intenția sa de a permite perceperea unei taxe pentru servicii mai ridicată, cu cel puțin trei luni înainte de începerea punerii sale în aplicare. În notificare se menționează motivele pentru stabilirea nivelului taxei pentru servicii, în special costurile detaliate care au condus la stabilirea unui cuantum superior.”;

„(5)   Statul membru în cauză poate menține posibilitatea pentru toți solicitanții de a depune cereri direct la consulatele acestuia sau la consulatul unui stat membru cu care a fost încheiată o înțelegere de reprezentare, în conformitate cu articolul 8.”

„(1)   Consulatul competent sau autoritățile centrale ale statului membru competent verifică dacă:”;

„(2)   Atunci când consulatul competent sau autoritățile centrale ale statului membru competent consideră că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), cererea este considerată admisibilă, iar consulatul sau autoritățile centrale:

„(3)   Atunci când consulatul competent sau autoritățile centrale ale statului membru competent consideră că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), cererea este inadmisibilă, iar consulatul sau autoritățile centrale, fără întârziere:

„(4)   Prin derogare de la alineatul (3), o cerere care nu îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1) poate fi considerată admisibilă din motive de ordin umanitar, de interes național sau datorită anumitor obligații internaționale.”

„(4)   Consulatul sau autoritățile centrale examinează, după caz, durata șederilor anterioare și a celor preconizate pentru a verifica dacă solicitantul nu a depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre, indiferent de posibilele șederi autorizate în temeiul unei vize naționale de lungă ședere sau al unui permis de ședere.”;

„(6)   Atunci când examinează o cerere de viză de tranzit aeroportuar, consulatul sau autoritățile centrale verifică în special:”;

„(8)   În timpul examinării unei cereri, consulatele sau autoritățile centrale pot, în cazuri justificate, să realizeze un interviu cu solicitantul și să solicite documente suplimentare.”

„(1)   Pentru motive legate de amenințări la adresa ordinii publice, a securității interne, a relațiilor internaționale sau a sănătății publice, un stat membru poate solicita autorităților centrale ale altor state membre să consulte autoritățile sale centrale în cursul examinării cererilor depuse de resortisanții anumitor țări terțe sau de anumite categorii de astfel de resortisanți. Astfel de consultări nu se aplică în cazul cererilor de vize de tranzit aeroportuar.

(2)   Autoritățile centrale consultate transmit un răspuns definitiv în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de șapte zile calendaristice de la inițierea consultării. Lipsa unui răspuns în termenul menționat înseamnă că acestea nu au motive pentru a obiecta cu privire la eliberarea vizei.

(3)   Statele membre transmit Comisiei o notificare privind introducerea sau retragerea cerinței de consultare prealabilă, ca regulă, cel târziu cu 25 de zile calendaristice înainte ca aceasta să devină aplicabilă. Informația respectivă se furnizează, de asemenea, în cadrul cooperării locale Schengen din jurisdicția în cauză.”;

„(2)   Această perioadă poate fi prelungită la cel mult 45 de zile calendaristice în cazuri individuale, în special atunci când este necesară o verificare suplimentară a cererii.”;

„(2a)   Deciziile cu privire la cereri se iau fără întârziere în cazuri individuale de urgență justificate.”;

„(2)   Sub rezerva îndeplinirii de către solicitant a condițiilor de intrare prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2016/399, vizele cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate se eliberează pentru următoarele perioade de valabilitate, cu excepția cazului în care perioada de valabilitate a vizei ar depăși-o pe cea a documentului de călătorie:

Vizele de tranzit aeroportuar, precum și vizele cu valabilitate teritorială limitată eliberate în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) nu sunt luate în considerare pentru eliberarea vizelor cu intrări multiple.”;

„(2a)   Prin derogare de la alineatul (2), perioada de valabilitate a vizei eliberate poate fi scurtată în cazuri individuale, dacă există îndoieli întemeiate cu privire la îndeplinirea condițiilor de intrare pe durata întregii perioade.

(2b)   Prin derogare de la alineatul (2), consulatele evaluează în cadrul cooperării locale Schengen, dacă este necesar ca normele privind eliberarea vizelor cu intrări multiple stabilite la alineatul (2) să fie adaptate pentru a se ține seama de circumstanțele locale și de riscurile în materie de migrație și securitate, în vederea adoptării unor norme mai favorabile sau mai restrictive în conformitate cu alineatul (2d).

(2c)   Fără a se aduce atingere alineatului (2), solicitanților care dovedesc necesitatea sau își justifică intenția de a călători frecvent sau cu regularitate li se poate elibera o viză cu intrări multiple cu o perioadă de valabilitate de până la cinci ani, cu condiția ca respectivii solicitanți să facă dovada integrității lor și a faptului că sunt persoane de încredere, în special a utilizării legale a vizelor anterioare, a situației lor economice în țara de origine și a intenției lor reale de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate.

(2d)   În cazul în care este necesar, pe baza evaluării menționate la alineatul (2b) din prezentul articol, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, normele privind condițiile de eliberare a vizelor cu intrări multiple prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, care trebuie să fie aplicate în fiecare jurisdicție pentru a se ține seama de circumstanțele locale, de riscurile în materie de migrație și securitate și de relația globală a Uniunii cu țara terță în cauză. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”

„(1)   Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind completarea autocolantului de viză. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).

(2)   Statele membre pot adăuga mențiuni naționale în secțiunea «observații» a autocolantului de viză. Respectivele mențiuni nu dublează mențiunile obligatorii stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1).”;

„(4)   Un autocolant de viză pentru o viză cu o singură intrare poate fi completat manual numai în caz de forță majoră de natură tehnică. Pe un autocolant completat de mână nu se fac modificări.”

„(1)   Autocolantul de viză se aplică pe documentul de călătorie.”;

„(1a)   Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind aplicarea autocolantului de viză. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”

„(1)   Un stat membru poate solicita ca autoritățile sale centrale să fie informate cu privire la vizele eliberate de alte state membre resortisanților anumitor țări terțe sau unor categorii specifice de astfel de resortisanți, cu excepția vizelor de tranzit aeroportuar.

(2)   Statele membre notifică Comisia cu privire la introducerea sau eliminarea cerinței de informare, cu cel târziu 25 de zile calendaristice înainte de punerea în aplicare a măsurii. Informația respectivă se furnizează, de asemenea, în cadrul cooperării locale Schengen din jurisdicția în cauză.”;

„(2)   O decizie de respingere și motivele pe care se întemeiază se comunică solicitantului prin intermediul formularului standard care figurează în anexa VI, în limba statului membru care a luat decizia finală cu privire la cerere și într-o altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii.”;

„(2a)   Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, instrucțiuni operaționale privind eliberarea la frontieră a vizelor pentru navigatori. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”

„(1)   Statele membre detașează personal corespunzător în număr suficient în consulate pentru efectuarea sarcinilor legate de examinarea cererilor, astfel încât să asigure o calitate rezonabilă și armonizată a serviciilor adresate publicului.”;

„(1a)   Statele membre se asigură că întreaga procedură de acordare a vizelor la consulate, inclusiv depunerea și gestionarea cererilor, imprimarea autocolantelor de viză și cooperarea practică cu prestatorii externi de servicii, este monitorizată de către personalul expatriat pentru a se garanta integritatea tuturor etapelor procedurii.”;

„(3)   Autoritățile centrale ale statelor membre asigură formarea corespunzătoare a personalului expatriat și a angajaților locali, furnizându-le acestora informații complete, precise și actualizate cu privire la dreptul Uniunii și dreptul intern în materie.”;

„(3a)   În cazul în care autoritățile centrale sunt cele care examinează cererile și decid cu privire la acestea, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1a), statele membre oferă formare specifică pentru a se asigura că personalul respectivelor autorități centrale dispune de cunoștințe suficiente și actualizate, specifice pentru fiecare țară, despre circumstanțele socioeconomice locale, precum și de informații complete, precise și actualizate cu privire la dreptul Uniunii și dreptul intern în materie.

(3b)   Statele membre se asigură, de asemenea, că consulatele dispun de personal suficient și instruit corespunzător pentru sprijinirea autorităților centrale în examinarea și luarea unei decizii cu privire la cereri, în special prin participarea la reuniuni de cooperare locală Schengen, schimbul de informații cu alte consulate și autorități locale, colectarea de informații relevante la nivel local privind riscul de migrație și practicile frauduloase, precum și realizarea de interviuri și de examinări suplimentare.”;

„(5)   Statele membre se asigură că există o procedură care le permite solicitanților să depună reclamații cu privire la:

Consulatele sau autoritățile centrale păstrează un registru privind reclamațiile și măsurile luate.

Statele membre pun la dispoziția publicului informațiile cu privire la procedura prevăzută în prezentul alineat.”

„(5)   Prestatorii externi de servicii nu au, în niciun caz, acces la VIS. Accesul la VIS este rezervat exclusiv personalului autorizat în mod corespunzător al consulatelor sau al autorităților centrale.”;

„(7)   Atunci când selectează un prestator extern de servicii, statul membru în cauză evaluează fiabilitatea și solvabilitatea organizației sau a societății și se asigură că nu există un conflict de interese. Evaluarea include, după caz, verificarea licențelor necesare, înscrierea la registrul comerțului, statutele și contractele bancare.”;

„(9)   Statele membre sunt responsabile de respectarea normelor privind protecția datelor cu caracter personal și se asigură că prestatorul extern de servicii face obiectul monitorizării de către autoritățile de supraveghere a protecției datelor în temeiul articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (*5).

„(11a)   Până la data de 1 februarie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei un raport privind cooperarea lor cu prestatorii externi de servicii și monitorizarea respectivilor prestatori la nivel mondial, astfel cum se menționează la punctul C din anexa X.”

„(3)   Intermediarii comerciali acreditați sunt monitorizați în mod regulat cu ajutorul controalelor prin sondaj care includ interviuri față în față sau telefonice cu solicitanții, verificarea călătoriilor și a cazării și, atunci când se consideră necesar, verificarea documentelor privind întoarcerea în grup.”;

„(1)   Consulatele și delegațiile Uniunii cooperează în cadrul fiecărei jurisdicții pentru a se asigura o aplicare armonizată a politicii comune a vizelor, ținând seama de circumstanțele locale.

În acest scop, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Decizia 2010/427/UE a Consiliului (*6), Comisia emite instrucțiuni pentru delegațiile Uniunii în vederea îndeplinirii sarcinilor de coordonare relevante prevăzute la prezentul articol.

În cazul în care autoritățile centrale examinează cererile depuse în jurisdicția în cauză și iau decizii cu privire la acestea astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1a), statele membre asigură implicarea activă a autorităților centrale respective în cadrul cooperării locale Schengen. Personalul care contribuie la cooperarea locală Schengen este format în mod corespunzător și implicat în examinarea cererilor în jurisdicția în cauză.

„(1a)   Statele membre și Comisia cooperează, în special, în vederea:

„(3)   Statele membre efectuează, în cadrul cooperării locale Schengen, următoarele schimburi de informații:

„(7)   În fiecare jurisdicție se întocmește un raport anual până la data de 31 decembrie a fiecărui an. Pe baza respectivelor rapoarte, Comisia întocmește, în fiecare jurisdicție, un raport anual privind stadiul cooperării locale Schengen pe care îl înaintează Parlamentului European și Consiliului.”