Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 32019R0630

    Regulamentul (UE) 2019/630 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante (Text cu relevanță pentru SEE.)

    PE/2/2019/REV/1

    JO L 111, 25.4.2019, p. 4–12 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    Legal status of the document In force: This act has been changed. Current consolidated version: 25/04/2019

    ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/630/oj

    25.4.2019   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    L 111/4

    REGULAMENTUL (UE) 2019/630 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

    din 17 aprilie 2019

    de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante

    (Text cu relevanță pentru SEE)

    PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

    având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

    având în vedere propunerea Comisiei Europene,

    după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

    având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),

    având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

    hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

    întrucât:

    (1)

    Elaborarea unei strategii cuprinzătoare pentru a aborda expunerile neperformante reprezintă un obiectiv important pentru Uniune în efortul său de a mări reziliența sistemului financiar. Deși responsabilitatea principală pentru abordarea expunerilor neperformante revine în primul rând băncilor și statelor membre, reducerea stocului actual mare de expuneri neperformante, precum și prevenirea acumulării excesive a expunerilor neperformante în viitor și a apariției riscurilor sistemice în sectorul nebancar prezintă, de asemenea, în mod clar o dimensiune la nivelul Uniunii. Având în vedere interconectarea sistemelor bancare și financiare din întreaga Uniune, în cadrul căreia băncile își desfășoară activitățile în mai multe jurisdicții și state membre, există șanse considerabile să se creeze efecte de propagare pentru statele membre și pentru Uniune în ansamblu, care să afecteze atât creșterea economică, cât și stabilitatea financiară.

    (2)

    Criza financiară a dus la acumularea de expuneri neperformante în sectorul bancar. Consumatorii au fost afectați în mod semnificativ de recesiunea care a urmat și de scăderea prețurilor locuințelor. Protejarea drepturilor consumatorilor în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, cum ar fi Directivele 2008/48/CE (4) și 2014/17/UE (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului, este esențială atunci când se abordează problema expunerilor neperformante. Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6) încurajează efectuarea cu promptitudine a plăților atât de către întreprinderi, cât și de către autoritățile publice și contribuie la prevenirea acumulării de expuneri neperformante la nivelurile înregistrate în perioada crizei financiare.

    (3)

    Un sistem financiar integrat va spori reziliența uniunii economice și monetare la șocuri adverse prin facilitarea partajării transfrontaliere a riscurilor la nivelul sectorului privat, reducând, în același timp, nevoia de partajare a riscurilor la nivelul sectorului public. Pentru realizarea acestor obiective, Uniunea ar trebui să finalizeze uniunea bancară și să dezvolte în continuare uniunea piețelor de capital. Abordarea posibilei acumulări de expuneri neperformante în viitor este esențială pentru consolidarea uniunii bancare, deoarece este vitală pentru asigurarea concurenței în sectorul bancar, pentru menținerea stabilității financiare și pentru încurajarea acordării de credite, în vederea creării de locuri de muncă și a generării de creștere economică în Uniune.

    (4)

    Prin „Planul de acțiune pentru abordarea creditelor neperformante în Europa” din 11 iulie 2017, Consiliul a invitat mai multe instituții să ia măsurile necesare pentru a aborda în continuare numărul mare de expuneri neperformante din Uniune și să prevină acumularea lor în viitor. Planul de acțiune stabilește o abordare cuprinzătoare, care se axează pe un ansamblu de măsuri de politică complementare în patru domenii: (i) supraveghere; (ii) reforme structurale ale cadrelor de insolvență și de recuperare a datoriilor; (iii) dezvoltarea de piețe secundare pentru activele în dificultate; (iv) sprijinirea restructurării sistemului bancar. În domeniile respective urmează să fie luate măsuri la nivelul Uniunii și la nivel național, dacă este cazul. Comisia a anunțat o intenție similară în Comunicarea sa privind finalizarea uniunii bancare din 11 octombrie 2017, în care a solicitat un pachet cuprinzător de măsuri menite să abordeze creditele neperformante (NPL) în Uniune.

    (5)

    Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7) constituie, împreună cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8), cadrul juridic de reglementare a normelor prudențiale aplicabile instituțiilor de credit și firmelor de investiții (denumite în continuare, împreună, „instituțiile”). Regulamentul (UE) nr. 575/2013 conține, printre altele, dispoziții direct aplicabile instituțiilor în ceea ce privește determinarea fondurilor proprii. Prin urmare, este necesar să se completeze normele prudențiale prevăzute deja în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește fondurile proprii cu dispoziții care să impună o deducere din fondurile proprii atunci când expunerile neperformante nu sunt suficient acoperite prin provizioane sau alte ajustări. O astfel de cerință ar echivala într-adevăr cu crearea unui mecanism de protecție prudențial pentru expunerile neperformante care s-ar aplica în mod uniform tuturor instituțiilor din Uniune și ar acoperi, de asemenea, instituțiile care sunt active pe piața secundară.

    (6)

    Mecanismul de protecție prudențial nu ar trebui să împiedice autoritățile competente să își exercite competențele de supraveghere în conformitate cu Directiva 2013/36/UE. În cazul în care autoritățile competente constată, de la caz la caz, că, în ciuda aplicării mecanismului de protecție prudențial pentru expunerile neperformante instituit în temeiul prezentului regulament, expunerile neperformante ale unei instituții nu sunt acoperite suficient, acestea ar trebui să poată face uz de competențele lor de supraveghere prevăzute în Directiva 2013/36/UE, inclusiv de competența de a cere instituțiilor să aplice o politică specifică de constituire de provizioane sau un tratament specific al activelor în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii. Prin urmare, este posibil ca, de la caz la caz, autoritățile competente să depășească cerințele prevăzute în prezentul regulament, cu scopul de a asigura o acoperire suficientă pentru expunerile neperformante.

    (7)

    În scopul aplicării mecanismului de protecție prudențial, este necesar să se introducă în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 un set clar de condiții pentru clasificarea expunerilor neperformante. Dat fiind că Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei (9) stabilește deja criterii privind expunerile neperformante în contextul raportării în scopuri de supraveghere, clasificarea expunerilor neperformante ar trebui să se bazeze pe cadrul existent. Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 se referă la expunerile aflate în stare de nerambursare, astfel cum sunt definite în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit, și la expunerile depreciate în conformitate cu cadrul contabil aplicabil. Întrucât măsurile de restructurare datorate dificultăților financiare ar putea influența clasificarea unei expuneri drept neperformantă, criteriile de clasificare sunt completate de criterii clare privind impactul măsurilor de restructurare datorate dificultăților financiare. Măsurile de restructurare datorate dificultăților financiare ar trebui să vizeze restabilirea capacității de rambursare sustenabilă a debitorului și să respecte dreptul Uniunii în materie de protecție a consumatorilor, și în special Directivele 2008/48/CE și 2014/17/UE, dar ar putea avea diferite justificări și consecințe. Prin urmare, este oportun să se prevadă că o măsură de restructurare datorate dificultăților financiare aplicată unei expuneri neperformante nu ar trebui să pună capăt clasificării expunerii drept neperformantă, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite anumite criterii stricte de încetare.

    (8)

    Cu cât este mai lungă perioada de timp în care expunerea este neperformantă, cu atât probabilitatea de a recupera valoarea acesteia este mai redusă. Prin urmare, partea din expunere care ar trebui să fie acoperită de provizioane, alte ajustări sau deduceri ar trebui să crească în timp, după un calendar predefinit. Prin urmare, expunerile neperformante achiziționate de o instituție ar trebui să facă obiectul unui calendar care începe să curgă de la data la care expunerea neperformantă a fost clasificată inițial drept neperformantă, și nu de la data achiziției sale. În acest scop, vânzătorul ar trebui să informeze cumpărătorul cu privire la data la care expunerea a fost clasificată drept neperformantă.

    (9)

    La calcularea ajustărilor specifice pentru riscul de credit ar trebui să fie luate în considerare scoaterile în afara bilanțului parțiale. Este necesar să se utilizeze valoarea expunerii inițiale înainte de scoaterile în afara bilanțului parțiale, pentru a se evita dubla contabilizare a acestor sume. Includerea scoaterilor în afara bilanțului parțiale în lista elementelor care pot fi utilizate pentru a îndeplini cerințele mecanismului de protecție ar trebui să încurajeze instituțiile să recunoască în timp util sumele respective. Pentru expunerile neperformante achiziționate de o instituție la un preț mai mic decât suma datorată de debitor, cumpărătorul ar trebui să trateze diferența dintre prețul de cumpărare și suma datorată de debitor în același mod în care ar trata o scoatere în afara bilanțului parțială în scopul mecanismului de protecție prudențial.

    (10)

    Se estimează că expunerile neperformante garantate produc, în general, mai puține pierderi semnificative decât expunerile neperformante negarantate, deoarece protecția creditului care garantează expunerea neperformantă îi oferă instituției o creanță specifică asupra unui activ sau față de o parte terță, pe lângă creanța generală a instituției față de debitorul aflat în stare de nerambursare. În cazul unei expuneri neperformante negarantate, ar fi disponibilă numai creanța generală față de debitorul aflat în stare de nerambursare. Dată fiind pierderea mai ridicată estimată pentru expunerile neperformante negarantate, ar trebui să se aplice un calendar mai strict în cazul acestora.

    (11)

    O expunere care este acoperită doar parțial de o protecție a creditului eligibilă ar trebui să fie considerată garantată pentru partea acoperită și negarantată pentru partea neacoperită de protecția eligibilă a creditului. Pentru a determina care părți din expunerile neperformante trebuie considerate ca fiind garantate sau negarantate, criteriile de eligibilitate pentru protecția creditului și pentru garantarea integrală și completă a ipotecilor utilizate în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii ar trebui să se aplice în conformitate cu abordarea relevantă în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, inclusiv ajustarea de valoare aplicabilă.

    (12)

    Ar trebui să se aplice același calendar indiferent de motivul pentru care expunerea este neperformantă. Mecanismul de protecție prudențial ar trebui aplicat la nivelul fiecărei expuneri. Pentru expunerile neperformante negarantate ar trebui să se aplice un calendar de trei ani. Pentru a permite instituțiilor și statelor membre să îmbunătățească eficiența procedurilor de restructurare sau de executare, precum și pentru a recunoaște faptul că expunerile neperformante garantate cu garanții reale imobile și împrumuturi locative garantate de un furnizor de protecție eligibil, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, vor avea o valoare reziduală pe o perioadă mai lungă de timp după ce creditele au fost clasificate drept neperformante, este oportun să se prevadă un calendar de nouă ani. Pentru alte expuneri neperformante garantate ar trebui să se aplice un calendar de șapte ani pentru a se asigura o acoperire integrală.

    (13)

    Ar trebui să fie posibil să se țină seama de măsurile de restructurare datorate dificultăților financiare pentru a aplica factorul de acoperire pertinent. Mai exact, expunerea ar trebui să fie clasificată în continuare drept neperformantă, dar cerința de acoperire ar trebui să rămână stabilă pentru un an suplimentar. Prin urmare, factorul care ar fi aplicabil în cursul anului în care a fost acordată măsura de restructurare datorate dificultăților financiare ar trebui să fie aplicabil timp de doi ani. În cazul în care, la expirarea anului suplimentar, expunerea este în continuare neperformantă, factorul aplicabil ar trebui să fie stabilit ca și cum nu ar fi fost acordată nicio măsură de restructurare datorate dificultăților financiare, luând în considerare data la care expunerea a fost inițial clasificată drept neperformantă. Având în vedere că acordarea măsurilor de restructurare datorate dificultăților financiare nu ar trebui să conducă la arbitraj, anul suplimentar respectiv ar trebui să fie permis numai în ceea ce privește prima măsură de restructurare datorate dificultăților financiare care a fost acordată din momentul clasificării expunerii ca fiind neperformantă. În plus, perioada de un an în care factorul de acoperire rămâne neschimbat nu ar trebui să conducă la prelungirea calendarului de provizionare. În consecință, orice măsură de restructurare datorate dificultăților financiare acordată în cel de al treilea an după clasificarea în categoria expunerilor neperformante în cazul expunerilor negarantate, sau în al șaptelea an după clasificarea în categoria expunerilor neperformante în cazul expunerilor garantate, nu ar trebui să întârzie acoperirea integrală a expunerilor neperformante.

    (14)

    Pentru a se asigura că instituțiile urmează o abordare prudentă atunci când evaluează protecția creditului aferentă expunerilor neperformante, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE) ar trebui să analizeze necesitatea introducerii unei metodologii comune și, dacă este necesar, să elaboreze o astfel de metodologie, în special în ceea ce privește ipotezele cu privire la recuperabilitate și caracterul executoriu, și să includă, eventual, cerințe minime în materie de reevaluare a protecției creditului legate de calendarul acesteia.

    (15)

    Pentru a facilita tranziția ușoară către noul mecanism de protecție prudențial, noile norme nu ar trebui să se aplice expunerilor inițiate înainte de 26 aprilie 2019.

    (16)

    Pentru a se garanta că modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 575/2013, introduse prin prezentul regulament, se aplică în timp util, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    (17)

    Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui modificat în consecință,

    ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

    Articolul 1

    Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se modifică după cum urmează:

    1.

    La articolul 36 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

    „(m)

    		 cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante.”

    2.

    Se introduc următoarele articole:

    „Articolul 47a

    Expuneri neperformante

    (1)   În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), termenul «expunere» include oricare dintre următoarele elemente, cu condiția ca acestea să nu fie incluse în portofoliul de tranzacționare al instituției:

    (a)

    un instrument de datorie, inclusiv un titlu de datorie, un împrumut, un avans și un depozit la vedere;

    (b)

    un angajament de creditare dat, o garanție financiară dată sau orice alt angajament dat, indiferent dacă este revocabil sau irevocabil, cu excepția facilităților de credit neutilizate care pot fi anulate necondiționat, în orice moment și fără notificare, sau care atrag anularea automată ca urmare a deteriorării bonității debitorului.

    (2)   În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), valoarea expunerii unui instrument de datorie este valoarea sa contabilă măsurată fără a ține seama de ajustările specifice pentru riscul de credit, de ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, de cuantumurile deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m), de alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerii sau de scoaterile în afara bilanțului parțiale efectuate de către instituție după ultima clasificare a expunerii drept neperformantă.

    În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), valoarea expunerii unui instrument de datorie care a fost achiziționată la un preț mai mic decât suma datorată de debitor include diferența dintre prețul de cumpărare și suma datorată de debitor.

    În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), valoarea expunerii unui angajament de creditare dat, a unei garanții financiare date sau a oricărui alt angajament dat astfel cum este menționat la litera (b) a alineatului (1) din prezentul articol este valoarea sa nominală, care reprezintă expunerea maximă a instituției la riscul de credit fără a ține seama de nicio protecție finanțată sau nefinanțată a creditului. Valoarea nominală a unui angajament de creditare este cuantumul neutilizat pe care instituția s-a angajat să îl împrumute, iar valoarea nominală a unei garanții financiare date este cuantumul maxim pe care entitatea ar putea să fie nevoită să îl plătească dacă se apelează la garanție.

    Valoarea nominală menționată la al treilea paragraf din prezentul alineat nu ține seama de ajustările specifice pentru riscul de credit, de ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, de cuantumurile deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) sau de alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerii.

    (3)   În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), următoarele expuneri sunt clasificate drept neperformante:

    (a)

    o expunere care este considerată a fi în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178;

    (b)

    o expunere care este considerată a fi depreciată în conformitate cu cadrul contabil aplicabil;

    (c)

    o expunere supusă unei perioade de probă în conformitate cu alineatul (7), atunci când sunt acordate măsuri suplimentare de restructurare datorate dificultăților financiare sau când expunerea devine restantă cu peste 30 de zile;

    (d)

    o expunere sub forma unui angajament care, dacă ar fi tras sau utilizat în alt mod, probabil nu ar fi restituit în întregime fără executarea garanțiilor reale;

    (e)

    o expunere sub forma unei garanții financiare care este susceptibilă de a fi exercitată de beneficiarul garanției, inclusiv atunci când expunerea garantată suport îndeplinește criteriile pentru a fi considerată drept neperformantă.

    În sensul literei (a), în cazul în care o instituție are expuneri bilanțiere față de un debitor care sunt restante cu peste 90 de zile și care reprezintă mai mult de 20 % din totalul expunerilor bilanțiere față de debitorul respectiv, toate expunerile bilanțiere și extrabilanțiere față de debitorul respectiv sunt considerate ca fiind neperformante.

    (4)   Expunerile cărora nu li s-a aplicat o măsură de restructurare datorate dificultăților financiare încetează să mai fie clasificate drept neperformante în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m) atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

    (a)

    expunerea îndeplinește criteriile aplicate de instituție pentru încetarea clasificării ca expunere depreciată în conformitate cu cadrul contabil aplicabil sau ca expunere aflată în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178;

    (b)

    situația debitorului s-a îmbunătățit într-o asemenea măsură încât instituția este convinsă că rambursarea va fi probabil efectuată integral și la timp;

    (c)

    debitorul nu are nicio sumă restantă de peste 90 de zile.

    (5)   Clasificarea unei expuneri neperformante drept activ imobilizat deținut în vederea vânzării în conformitate cu cadrul contabil aplicabil nu pune capăt clasificării expunerii drept expunere neperformantă în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m).

    (6)   Expunerile neperformante cărora li s-au aplicat măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare încetează să mai fie clasificate drept neperformante în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

    (a)

    expunerile au încetat să mai fie într-o situație care ar duce la clasificarea acestora drept neperformante în temeiul alineatului (3);

    (b)

    a trecut cel puțin un an de la data la care au fost acordate măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare sau de la data la care expunerile au fost clasificate drept neperformante, luându-se în calcul data cea mai târzie;

    (c)

    nu există nicio sumă restantă în urma măsurilor de restructurare datorate dificultăților financiare, iar instituția, pe baza analizei situației financiare a debitorului, consideră acceptabilă probabilitatea ca expunerea să fie rambursată integral și la timp.

    Rambursarea integrală și la timp nu este considerată probabilă decât atunci când debitorul a efectuat la timp și în mod regulat plata unor sume egale cu oricare dintre următoarele:

    (a)

    suma care era restantă înainte de acordarea măsurii de restructurare datorată dificultăților financiare, în cazul în care existau sume restante;

    (b)

    suma care a fost scoasă în afara bilanțului prin măsura de restructurare datorată dificultăților financiare, în cazul în care nu existau sume restante.

    (7)   În cazul în care o expunere neperformantă a încetat să mai fie clasificată drept neperformantă în conformitate cu alineatul (6), expunerea respectivă este supusă unei perioade de probă până când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

    (a)

    au trecut cel puțin doi ani de la data la care expunerea căreia i s-au aplicat măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare a fost reclasificată drept performantă;

    (b)

    pe parcursul a cel puțin jumătate din perioada de probă la care a fost supusă expunerea s-au efectuat plăți regulate și la timp care au dus la plata unui sume agregate substanțiale aferente principalului sau dobânzii;

    (c)

    niciuna dintre expunerile față de debitor nu este restantă cu peste 30 de zile.

    Articolul 47b

    Măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare

    (1)   Termenul „măsură de restructurare datorată dificultăților financiare” reprezintă o concesie acordată de o instituție unui debitor care se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare. O concesie poate duce la o pierdere pentru creditor și se referă la una dintre următoarele acțiuni:

    (a)

    o modificare a clauzelor și condițiilor aferente unei datorii contractate, în cazul în care o astfel de modificare nu ar fi fost acordată dacă debitorul nu s-ar fi confruntat cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare;

    (b)

    o refinanțare totală sau parțială a unei datorii contractate, în cazul în care o astfel de refinanțare nu ar fi fost acordată dacă debitorul nu s-ar fi confruntat cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare.

    (2)   Cel puțin următoarele situații sunt considerate a fi măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare:

    (a)

    noile condiții contractuale sunt mai favorabile pentru debitor decât condițiile contractuale anterioare, în cazul în care debitorul se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare;

    (b)

    noile condiții contractuale sunt mai favorabile pentru debitor decât condițiile contractuale oferite de instituție debitorilor cu un profil de risc similar la momentul respectiv, în cazul în care debitorul se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare;

    (c)

    în conformitate cu condițiile contractuale inițiale, expunerea a fost clasificată drept neperformantă înainte de modificarea condițiilor contractuale sau ar fi fost considerată neperformantă dacă nu s-ar fi modificat condițiile contractuale;

    (d)

    măsura are drept rezultat anularea totală sau parțială a datoriei contractate;

    (e)

    instituția aprobă exercitarea unor clauze care permit debitorului să modifice condițiile contractuale, iar expunerea a fost clasificată drept neperformantă înainte de exercitarea acestor clauze sau ar fi clasificată drept neperformantă dacă aceste clauze nu ar fi exercitate;

    (f)

    la momentul acordării creditului sau într-un moment apropiat în timp de acordarea creditului, debitorul a efectuat plăți ale principalului sau ale dobânzilor pentru un alt credit contractat de la aceeași instituție, care a fost clasificat drept expunere neperformantă sau ar fi fost clasificat drept expunere neperformantă dacă nu s-ar fi efectuat plățile respective;

    (g)

    modificarea condițiilor contractuale implică rambursări efectuate prin intrarea în posesia garanțiilor reale, în cazul în care această modificare reprezintă o concesie.

    (3)   Următoarele circumstanțe indică faptul că este posibil să se fi adoptat măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare:

    (a)

    contractul inițial a fost restant cu peste 30 de zile cel puțin o dată în cursul celor trei luni anterioare modificării sale sau ar fi restant cu peste 30 de zile în lipsa modificării;

    (b)

    la momentul încheierii contractului de credit sau într-un moment apropiat în timp de încheierea contractului de credit, debitorul a efectuat plăți ale principalului sau ale dobânzilor pentru un alt credit contractat de la aceeași instituție care a fost restant cu 30 de zile cel puțin o dată în cursul celor trei luni anterioare acordării noului credit;

    (c)

    instituția aprobă exercitarea unor clauze care permit debitorului să modifice condițiile contractuale, iar expunerea este restantă cu 30 de zile sau ar fi restantă cu 30 de zile dacă aceste clauze nu ar fi exercitate.

    (4)   În sensul prezentului articol, dificultățile cu care se confruntă un debitor în îndeplinirea angajamentelor sale financiare se evaluează la nivelul debitorului, ținând seama de toate entitățile juridice din grupul debitorului care sunt incluse în consolidarea contabilă a grupului și de toate persoanele fizice care controlează grupul respectiv.

    Articolul 47c

    Deducerea pentru expunerile neperformante

    (1)   În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), instituțiile determină cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente, separat pentru fiecare expunere neperformantă, care urmează să fie dedus din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază prin scăderea cuantumului determinat la litera (b) din prezentul alineat din cuantumul determinat la litera (a) din prezentul alineat, în cazul în care cuantumul menționat la litera (a) depășește cuantumul menționat la litera (b):

    (a)

    suma următoarelor elemente:

    (i)

    partea negarantată a fiecărei expuneri neperformante, dacă există, înmulțită cu factorul aplicabil menționat la alineatul (2);

    (ii)

    partea garantată a fiecărei expuneri neperformante, dacă există, înmulțită cu factorul aplicabil menționat la alineatul (3);

    (b)

    suma următoarelor elemente, cu condiția ca acestea să se refere la aceeași expunere neperformantă:

    (i)

    ajustările specifice pentru riscul de credit;

    (ii)

    ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105;

    (iii)

    alte reduceri ale fondurilor proprii;

    (iv)

    pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor prin utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, valoarea absolută a cuantumurilor deduse în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d), care se referă la expunerile neperformante, atunci când valoarea absolută atribuibilă fiecărei expuneri neperformante este determinată prin înmulțirea cuantumurilor deduse în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d) cu procentajul cuantumului pierderii așteptate pentru expunerea neperformantă din totalul cuantumurilor pierderilor așteptate pentru expunerile care se află în stare de nerambursare sau pentru expunerile care nu se află în stare de nerambursare, după caz;

    (v)

    în cazul în care o expunere neperformantă a fost achiziționată la un preț mai mic decât suma datorată de debitor, diferența dintre prețul de cumpărare și suma datorată de debitor;

    (vi)

    sumele scoase în afara bilanțului de către instituție după ce expunerea a fost clasificată drept neperformantă.

    Partea garantată a unei expuneri neperformante este acea parte din expunere care, în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu partea a treia titlul II, se consideră a fi acoperită de o protecție finanțată sau nefinanțată a creditului sau a fi garantată integral și pe deplin prin ipoteci.

    Partea negarantată a unei expuneri neperformante corespunde diferenței, dacă există, dintre valoarea expunerii, astfel cum este menționată la articolul 47a alineatul (1), și partea garantată a expunerii, dacă există.

    (2)   În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (i), se aplică următorii factori:

    (a)

    0,35 pentru partea negarantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al treilea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

    (b)

    1 pentru partea negarantată a unei expuneri neperformante – se aplică începând din prima zi a celui de al patrulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă.

    (3)   În scopul alineatului (1) litera (a) punctul (ii), se aplică următorii factori:

    (a)

    0,25 pentru partea garantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al patrulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

    (b)

    0,35 pentru partea garantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al cincilea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

    (c)

    0,55 pentru partea garantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al șaselea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

    (d)

    0,70 pentru partea unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil astfel cum se menționează la articolul 201 – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al șaptelea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

    (e)

    0,80 pentru partea unei expuneri neperformante garantate printr-o altă protecție finanțată sau nefinanțată a creditului în temeiul părții a treia titlul II – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al șaptelea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

    (f)

    0,80 pentru partea unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil menționat la articolul 201 – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

    (g)

    1 pentru partea unei expuneri neperformante garantate printr-o altă protecție finanțată sau nefinanțată a creditului în temeiul părții a treia titlul II – se aplică începând cu prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

    (h)

    0,85 pentru partea unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil menționat la articolul 201 – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al nouălea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

    (i)

    1 pentru partea unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil astfel cum se menționează la articolul 201 – se aplică începând cu prima zi a celui de al zecelea an după clasificarea expunerii drept neperformantă.

    (4)   Prin derogare de la alineatul (3), următorii factori se aplică părții unei expuneri neperformante garantate sau asigurate de o agenție oficială de creditare a exportului:

    (a)

    0 pentru partea garantată a expunerii neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între un an și șapte ani după clasificarea expunerii drept neperformantă; și

    (b)

    1 pentru partea garantată a expunerii neperformante – se aplică începând cu prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă.

    (5)   ABE evaluează paleta de practici aplicate pentru evaluarea expunerilor neperformante garantate și poate elabora ghiduri pentru a specifica o metodologie comună, inclusiv eventuale cerințe minime în materie de reevaluare legate de calendar și de metode ad-hoc, pentru evaluarea prudențială a formelor eligibile de protecție finanțată și nefinanțată a creditului, în special în ceea ce privește ipotezele cu privire la recuperabilitatea și caracterul executoriu al acestora. Respectivele ghiduri pot include, de asemenea, o metodologie comună pentru stabilirea părții garantate a unei expuneri neperformante, astfel cum se menționează la alineatul (1).

    Respectivele ghiduri sunt emise în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

    (6)   Prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care unei expuneri i s-a acordat o măsură de restructurare datorată dificultăților financiare între un an și doi ani de la clasificarea sa drept neperformantă, factorul aplicabil în conformitate cu alineatul (2) la data la care se acordă măsura de restructurare datorată dificultăților financiare se aplică pentru o perioadă suplimentară de un an.

    Prin derogare de la alineatul (3) în cazul în care unei expuneri i s-a acordat o măsură de restructurare datorată dificultăților financiare între doi și șase ani după clasificarea sa drept neperformantă, factorul aplicabil în conformitate cu alineatul (3) la data la care se acordă măsura de restructurare datorată dificultăților financiare se aplică pentru o perioadă suplimentară de un an.

    Prezentul alineat se aplică numai în ceea ce privește prima măsură de restructurare datorată dificultăților financiare care a fost acordată după clasificarea expunerii drept neperformantă.”

    3.

    La articolul 111 alineatul (1) primul paragraf, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

    „(1)   Valoarea expunerii unui element de activ este valoarea sa contabilă rămasă după ce au fost aplicate ajustările specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 110, ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, cuantumurile deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) și alte reduceri ale fondurilor proprii aferente elementului de activ. Valoarea expunerii unui element extrabilanțier enumerat în anexa I este următorul procentaj din valoarea sa nominală, după scăderea ajustărilor specifice pentru riscul de credit și a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m):”

    4.

    La articolul 127, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

    „(1)   Partea negarantată a oricărui element în legătură cu care debitorul se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 sau, în cazul expunerilor de tip retail, partea negarantată a oricărei facilități de credit care se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 primește o pondere de risc de:

    (a)

    150 %, în cazul în care suma ajustărilor specifice pentru riscul de credit și a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) reprezintă mai puțin de 20 % din partea negarantată a valorii expunerii, în condițiile în care aceste ajustări specifice pentru riscul de credit și aceste deduceri nu ar fi aplicate;

    (b)

    100 %, în cazul în care suma ajustărilor specifice pentru riscul de credit și a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) nu reprezintă mai puțin de 20 % din partea negarantată a valorii expunerii, în condițiile în care aceste ajustări specifice pentru riscul de credit și aceste deduceri nu ar fi aplicate.”

    5.

    Articolul 159 se înlocuiește cu următorul text:

    „Articolul 159

    Tratamentul cuantumurilor pierderilor așteptate

    Instituțiile deduc cuantumurile pierderilor așteptate calculate în conformitate cu articolul 158 alineatele (5), (6) și (10) din ajustările generale și specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 110, din ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, precum și din alte reduceri de fonduri proprii aferente expunerilor respective, cu excepția deducerilor efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m). Disconturile aferente expunerilor bilanțiere achiziționate atunci când acestea se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 166 alineatul (1) se tratează în același fel ca ajustările specifice pentru riscul de credit. Ajustările specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor aflate în stare de nerambursare nu se utilizează pentru a acoperi cuantumurile pierderilor așteptate în cazul altor expuneri. Cuantumurile pierderilor așteptate pentru expunerile securitizate și ajustările generale și specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor respective nu se includ în calculul respectiv.”

    6.

    La articolul 178 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

    „(b)

    		 întârzierea la plată a debitorului a depășit 90 de zile pentru oricare din obligațiile semnificative din credite față de instituție, de întreprinderea-mamă sau de oricare din filialele acesteia. Autoritățile competente pot înlocui termenul de 90 de zile cu 180 de zile pentru expunerile garantate cu bunuri imobile locative sau cu bunuri imobile comerciale aparținând unor IMM-uri din clasa expunerilor de tip retail, precum și pentru expunerile față de entități din sectorul public. Termenul de 180 de zile nu se aplică în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m) sau al articolului 127.”

    7.

    Se introduce următorul articol:

    „Articolul 469a

    Derogare de la deducerile din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru expunerile neperformante

    Prin derogare de la articolul 36 alineatul (1) litera (m), instituțiile nu deduc din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază cuantumul aplicabil aferent acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante în cazul în care expunerea a fost inițiată înainte de 26 aprilie 2019.

    În cazul în care clauzele și condițiile aferente unei expuneri inițiate înainte de 26 aprilie 2019 sunt modificate de instituție în așa fel încât crește expunerea instituției față de debitor, se consideră că expunerea a fost inițiată la data la care se aplică modificarea și nu se mai aplică derogarea prevăzută la primul paragraf.”

    Articolul 2

    Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

    Adoptat la Strasbourg, 17 aprilie 2019.

    Pentru Parlamentul European

    Președintele

    A. TAJANI

    Pentru Consiliu

    Președintele

    G. CIAMBA

    (1)  JO C 79, 4.3.2019, p. 1.

    (2)  JO C 367, 10.10.2018, p. 43.

    (3)  Poziția Parlamentului European din 14 martie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 9 aprilie 2019.

    (4)  Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).

    (5)  Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34).

    (6)  Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (JO L 48, 23.2.2011, p. 1).

    (7)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

    (8)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

    (9)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei din 16 aprilie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 191, 28.6.2014, p. 1).

    Top