(1)

Emitenții de monedă electronică și prestatorii de servicii de plată pot desemna puncte centrale de contact, pentru a asigura, în numele instituțiilor care efectuează desemnarea, respectarea normelor în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și pentru a facilita supravegherea de către autoritățile competente. Statele membre pot solicita desemnarea unui punct central de contact dacă prestatorii de servicii de plată și emitenții de monedă electronică furnizează servicii pe teritoriul lor prin intermediul unor unități, altele decât o sucursală, dar nu și dacă aceștia furnizează servicii fără a înființa unități.

(2)

Desemnarea unui punct central de contact pentru a asigura respectarea normelor în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului pare a fi justificată dacă dimensiunea și amploarea activităților desfășurate de prestatorii de servicii de plată și de emitenții de monedă electronică prin intermediul unor unități, altele decât o sucursală, ating sau depășesc anumite praguri. Aceste praguri ar trebui fixate la un nivel proporțional cu obiectivul Directivei (UE) 2015/849 de a facilita supravegherea de către autoritățile competente a respectării de către astfel de unități, în numele instituției care le-a desemnat, a obligațiilor locale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, fără a crea în acest scop o sarcină normativă nejustificată pentru prestatorii de servicii de plată și emitenții de monedă electronică.

(3)

Cerința de a desemna un punct central de contact pare a fi, de asemenea, justificată dacă un stat membru consideră că riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului asociat operării acestor unități este ridicat, după cum demonstrează, de exemplu, o evaluare a riscului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului asociat anumitor categorii de prestatori de servicii de plată sau de emitenți de monedă electronică. Nu ar trebui să li se solicite statelor membre să efectueze evaluări de risc ale instituțiilor în acest scop.

(4)

Cu toate acestea, în cazuri excepționale, dacă statele membre au motive rezonabile să creadă că riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului asociat unui anumit prestator de servicii de plată sau unui anumit emitent de monedă electronică ce operează unități pe teritoriul lor este ridicat, acestea ar trebui să fie în măsură să solicite emitentului sau prestatorului respectiv să desemneze un punct central de contact, chiar dacă acesta nu atinge pragurile stabilite în prezentul regulament sau nu aparține unei categorii de instituții care are, conform evaluării de către statul membru a riscului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, obligația de a desemna un punct central de contact.

(5)

Dacă este desemnat un punct central de contact, acesta ar trebui să asigure, în numele emitentului de monedă electronică sau al prestatorului de servicii de plată care l-a desemnat, respectarea de către unitățile acestuia a normelor aplicabile în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. În acest scop, punctul central de contact ar trebui să dispună de cunoștințe solide privind cerințele aplicabile în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și să faciliteze elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și a procedurilor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

(6)

Punctul central de contact ar trebui, printre altele, să dețină un rol central în coordonarea dintre emitentul de monedă electronică sau prestatorul de servicii de plată care l-a desemnat și unitățile acestuia, precum și dintre emitentul de monedă electronică sau prestatorul de servicii de plată și autoritățile competente din statul membru în care funcționează unitățile, pentru a facilita supravegherea acestora.

(7)

Statele membre ar trebui să aibă dreptul de a decide, pe baza unei evaluări globale a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului asociate activității prestatorilor de servicii de plată și emitenților de monedă electronică stabiliți pe teritoriul lor sub alte forme decât sucursala, că punctele centrale de contact trebuie să îndeplinească anumite funcții suplimentare, ca parte a sarcinii lor de a asigura respectarea obligațiilor locale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Ar putea fi indicat, în special, ca statele membre să solicite punctelor centrale de contact să transmită, în numele emitentului de monedă electronică sau al prestatorului de servicii de plată care le-a desemnat, rapoarte privind tranzacțiile suspecte Unității de informații financiare (FIU) din statul membru gazdă pe teritoriul căruia este stabilită entitatea obligată.

(8)

Este de competența fiecărui stat membru să stabilească dacă punctele centrale de contact ar trebui să ia o formă specială. Dacă se prevede o formă, statele membre ar trebui să se asigure că cerințele sunt proporționale și nu depășesc ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul de asigurare a conformității cu normele în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și pentru a facilita supravegherea.

(9)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de către autoritățile europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană, Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe).

(10)

Autoritățile europene de supraveghere au organizat consultări publice deschise privind proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, au analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și au solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2), Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și, respectiv, Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4),